Pretenţii. Sentința nr. 3347/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3347/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 05-04-2012 în dosarul nr. 3347/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3347
Ședința publică din 05.04.2012
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta Direcția pentru A. A. în contradictoriu cu pârâtul S. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtului avocat H. M. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 17 din Legea 146/1997.
S-a expus referatul cauzei, după care se constată depus de către reclamantă, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 21.03.2012, relațiile solicitate de către instanță, constând în nota de constatare nr. 4393/29.04.2011, nota de constatare nr. 538/29.04.2011 și declarațiile atașate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii pentru motivele arătate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune dovada onorariului avocațial. Arată că pârâtul a cumpărat animalele, fapt dovedit cu factură și chitanță. Într-adevăr acestea se aflau în posesia altui crescător, însă acesta fapt s-a datorat carantinei impuse de epidemia de la acel moment. Prin urmare, acțiunea nu este temeinică și se impune respingerea cererii.
INSTANȚA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.07.2011 sub dosar nr._, reclamanta Direcția pentru A. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. N., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 5.000 lei, cu titlu de subvenție încasată și necuvenită și a sumei de 686,00 lei cu titlu de penalități de întârziere în restituirea debitului.
În motivare, arată că pârâtul a beneficiat la data de 24.02.2009 de subvenții pentru achiziționare berbeci de reproducție, conform HG nr. 1099/2008. Cu ocazia controlului efectuat de Camera de Conturi A. s-a descoperit că acordarea despăgubirilor a fost ilegală. Din verificările actelor depuse la dosar rezultă că berbecii au fost achiziționați în fapt de la B. I. din localitatea Socodor, jud. A., iar nu de la ., așa cum este trecut în factura nr. 007/22.11.2008. Aceste aspecte rezultă din certificatele de origine ale animalelor, precum și din declarația pârâtului. Factura nr. 007/22.11.2008 pe baza căreia s-a acordat sprijin financiar nu este semnată de primire astfel că nu poate fi reținută întrucât este în contradicție cu situația de fapt constatată. În aceste condiții, acordarea sprijinului financiar s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. 1 și alin. 3 din HG nr. 1099/2008. În baza prevederilor art. 120 pct. 7 din OG nr. 92/2003 Cod pr. fiscală, pârâtul datorează majorări de 0,1%/zi de întârziere.
În drept, invocă HG nr. 1099/2008, OUG nr. 127/2003, art. 64 din Legea nr. 94/1992.
Prin întâmpinare (f.31-33), pârâtul solicită respingerea cererii ca netemeinică și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că a solicitat reclamantei acordarea unei subvenții, iar în baza înscrisurilor depuse s-a apreciat că toate condițiile cerute de HG nr. 1099/2008 sunt îndeplinite. Reclamanta este cea care a întocmit dosarul administrativ de acordare a subvențiilor, iar culpa pentru situația creată îi aparține exclusiv acesteia, care nu a verificat actele puse la dispoziție. Ori, nimeni nu-și poate invoca propria culpă în susținerea propriilor interese. Arată că a cumpărat berbecii de reproducție de la ., fapt confirmat de factura fiscală și chitanța emisă de această societate. Astfel, . a cumpărat berbecii de la numitul B. I., iar la momentul la care i-a cumpărat, aceștia se mai aflau încă în posesia lui B. I. întrucât în acea perioadă DSV impusese carantină și, prin urmare, animalele nu au putut fi mutate. Arată că certificatele de origine de care de prevalează reclamanta, nu fac dovada transferului de proprietate asupra animalelor, ci atestă doar proveniența lor. Referitor la lipsa semnăturii de primire a facturii emisă de ., acesta nu atrage nevalabilitatea înscrisului. Dimpotrivă, achiziționarea animalelor este confirmată de chitanța emisă de această societate, înscris care confirmă atât tranzacția efectivă, cât și prețul acesteia. O astfel de neregularitate formală nu are nici o importanță în raport cu raporturile juridice existente între părți, raporturi a căror existență este confirmată de conduita ulterioară a părților și de chitanța emisă în temeiul facturii fiscale nr. 8/2008.
Referitor la majorările de întârziere, art. 120 C.proc.fisc. nu poate constitui temei legal pentru obligarea la plata acestora, întrucât acțiunea care face obiectul dosarului nu constituie o creanță fiscală în sensul art. 21 C.proc.fiscală.
În drept invocă art. 115 C.pr.civ., și prevederile HG nr. 1099/2008.
În probațiune se depun înscrisuri: convocare la conciliere (f.5), decizia nr. 614/18.05.2011 a Camerei de Conturi A., extras din procesul verbal de constatare întocmit de Curtea de conturi la 06.05.2011+anexe (f.6-14), dosar depus de pârât la DA A. (f.15-25), borderou de achiziție nr. 38/03.11.2008 (f.34), adresa nr. 616/18.05.2011 (f.43), proces verbal de constatare din 06.05.2011 (f.44-48), adresa nr. 9139/05.09.2011 (f.51), nota de constatare nr. 4393/29.04.2011 și declarațiile atașate la acest act precum și nota de constatare nr. 538/29.04.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 25.11.2008, pârâtul a formulat cerere (fila 16) de acordare a subvenției pentru achiziționarea a cinci berbeci pentru reproducție cu matricolele RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, conform HG nr. 1099/2008. În dosarul administrativ, format cu această ocazie, se regăsește factura fiscală nr. 007/22.11.2008 eliberată de . pe numele pârâtului și chitanța nr. 6/22.11.2008 privind plata sumei de 9.044 lei acestei societăți comerciale (fila 20), deși certificatele de origine atestă în calitate de crescător pe numitul B. I. (filele 21-25). Conform propriei declarații olografe (fila 67), pârâtul recunoaște explicit că a cumpărat cinci berbeci de la numitul B. I. din Ferma 7 R. și că a omis să întocmească formularele de mișcare. Societatea Drumul Castanilor SRL are două exploatații din care una în loc. Șicula (RO_ – fila 94 și 113), în timp ce B. I. are exploatația de animale în loc. Socodor (fila 60). De asemenea, conform notei de constatare nr. 307/21.04.2011 (fila 71 verso), crotaliile celor cinci berbeci nu au fost înregistrate în Baza Națională de Date ca făcând parte din exploatația pârâtului.
În drept, art. 1 alin. 2 lit. a pct. 3 din HG nr. 1099/2008 prevede că beneficiarii sprijinului sunt crescătorii de animale care achiziționează un număr de berbeci/țapi cuprins între 2 și 25 de capete. Art. 5 din același act normativ enumeră actele necesare, enumerând la lit. c-d „copie de pe factura pentru achiziția berbecilor/țapilor” și „copie de pe certificatele de origine ale berbecilor și/sau țapilor.” De asemenea, Ordinul nr. 166/2003 al Ministerului Agriculturii, în vigoare la data acordării subvenției, prevedea expres la art. 4 alin. 1 lit. b obligația crescătorilor de animale de a ține un registru al exploatației în care să fie menționat cel puțin numărul total de oi și capre prezente în exploatație în fiecare an la 31 decembrie. Cu privire la transportul animalelor, art. 5 alin. 2 prevede că „Animalele trebuie să fie identificate cât mai rapid, însă în cazul mișcării trebuie să fie identificate înainte de părăsirea exploatației. Identificarea se face cu o crotalie care să facă posibilă stabilirea exploatației din care au provenit”, iar art. 7 că „Autoritatea veterinară centrală a României dispune ca orice informație referitoare la mișcările animalelor neînsoțite de un certificat sau de un document solicitat de legislația veterinară sau zootehnică, să rămână la dispoziția autorității competente, la cerere, pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de aceasta.”
Ca o condiție implicită și preexistentă, persoana care solicită acordarea subvenției trebuie să facă dovada achiziționării unor berbeci pentru reproducție. În cauză, instanța apreciază că achiziționarea celor cinci berbeci, individualizați mai sus, de către pârât de la ., nu este una reală sau dovedită din moment ce vânzătorul în fapt este o altă persoană decât cea înscrisă în acte. P. a reține aceasta instanța are în vedere atât neconcordanțele sesizate în dosarul administrativ și notele de constatare ulterioare, cât și declarația pârâtului în care recunoaște care este adevăratul vânzător al animalelor. Pârâtul, conform art. 1169 C.civ, nu a făcut dovada achiziționării succesive a animalelor conform susținerilor din întâmpinare. Dacă într-adevăr animalele au fost cumpărate anterior de către . și apoi revândute nimic nu s-ar fi opus să depună la dosar înscrisurile doveditoare în acest sens. Dimpotrivă, susținerile pârâtului privind doar posesia acestora, după ce anterior declarase că a cumpărat de la numitul B. I., precum și neîntocmirea actelor legale necesar transportului animalelor vin să întărească suspiciunile instanței cu privire la existența unei vânzări fictive a acestor animale. Prin urmare, instanța apreciază că pârâtul nu a îndeplinit condițiile legale pentru a beneficia de subvențiile legale acordate prin HG nr. 1099/2008 și va dispune restituirea sumei de 5.000 lei primită cu titlu de subvenție pentru achiziționarea de berbeci pentru reproducție
Sub aspectul culpei, instanța arată că răspunderea revine persoanei care a generat, cu intenție (prin introducerea cererii de subvenție) situația existentă și care a beneficiat efectiv de un ajutor pecuniar necuvenit. Prin urmare, obligația de restituire revine persoanei care a încasat banii și care a profitat de folosirea acestora. Acest aspect se materializează prin însăși obligarea pârâtului la plata penalităților reprezentând prejudiciul cauzat prin privarea statului de folosința acestor sume pe o durată de timp determinată.
În ce privește acordarea penalităților, instanța reține natura juridică fiscală a creanței din moment ce, conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 1099/2008, sprijinul acordat provine din bugetul de stat, astfel că dreptul de a solicita restituirea determină reintrarea banilor în același buget. Prin urmare, cuantumul penalităților solicitat de către reclamantă se raportează la momentul la care subvenția a fost nelegal acordată, moment la care s-a născut și dreptul la restituire. În forma existentă al acel moment, art. 120 alin. 7 C.proc.fisc. prevedea că „Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.” Având însă în vedere că reclamanta a solicitat acordarea acestora într-un cuantum fix, mai mic de cât cel care ar fi rezultat în urma calcului matematic, va obliga pârâtul la plata sumei de 686 lei.
În baza art. 274 C.proc.civ, față de soluția de admitere a cererii, neputându-se reține nici o culpă procesuală în sarcina reclamantei, instanța va respinge cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta Direcția pentru A. A., cu sediul în A., ./A, județul A. în contradictoriu cu pârâtul S. N., cu domiciliul în localitatea Chișineu Criș, ., județul A., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 5.000 lei primită cu titlu de subvenție pentru achiziționarea de berbeci pentru reproducție.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 686 lei cu titlu de penalități.
Respinge cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.04.2012.
Președinte, Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/06.05.2012
Ex.4/2 . comunică cu:
Direcția pentru A. A., cu sediul în A., ./A, județul A.
S. N., cu domiciliul în localitatea Chișineu Criș, ., județul A.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 3431/2012.... | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
