Pretenţii. Sentința nr. 3377/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3377/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 3377/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3377
Ședința publică din 16.06.2015
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta J. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. și chemata în garanție B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată depuse la dosar prin serviciul registratură, din partea chematei în garanție - B., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data 04.06.2015, care face parte integrantă din prezenta, când a fost amânată pronunțarea pentru acest termen.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 10.10.2014, reclamanta J. M. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. – Administrația Finanțelor P. A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății, sumă ce reprezintă contravaloarea daunelor morale și materiale datorate reclamantei ca urmare a prejudiciului cauzat de ruina edificiului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 17.03.2013, în jurul orei 12:50, în timp ce se deplasa spre domiciliul său, ajungând în dreptul clădirii situată pe ., jud. A., a căzut o parte din ornamentul de pe partea superioară a imobilului, cauzându-i o leziune traumatică la glezna și gamba piciorului drept, fiind supusă, în aceeași zi, unei intervenții chirurgicale.
Perioada de spitalizare a fost cuprinsă între 17.03.2013 – 25.04.2013, rezultând un număr de 40 de zile de spitalizare, iar după externare, în vederea constatării și descrierii gravității traumatismelor produse, reclamanta a solicitat serviciului de medicină legală eliberarea unui certificat medico legal, dar cererea i-a fost respinsă întrucât de la data producerii evenimentului au trecut mai mult de 30 de zile.
Față de recomandarea din fișa de externare din spital, reclamanta a fost nevoită să apeleze la o firmă specializată în îngrijirea la domiciliu, respectiv . și, deși o parte din serviciile medicale prestate au fost decontate de CAS, pacienta a beneficiat și de servicii medicale în regim privat.
P. evaluarea pacientei, medicul psiholog a remarcat evidențierea elementelor accentuate de anxietate care-i perturbă calitatea vieții, reținându-se existența insomniilor, teama de a ieși din casă, anxietate de spitalizare, îngrijorare excesivă nejustificată, inapetență, iar pentru evitarea acestor simptome, reclamantei i s-a recomandat să urmeze un program susținut de asistență și consultanță psihologică și mai mult, pe fond de stres, reclamanta s-a îmbolnăvit și de Zona Zoster, afecțiune extrem de neplăcută.
A mai arătat reclamanta că potrivit art. 1378 cod civil „proprietarul unui edificiu sau al unei construcții de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părți din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție”, iar în speță, având în vedere extrasul CF nr._ A., proprietarul exclusiv al edificiului este S. R..
În drept, a invocat dispozițiile art. 1378 din noul Cod civil, art. 111, 155, 453 alin 1 din noul Cod de procedură civilă.
În probațiune a depus în copii certificate: carte de identitate, extras CF nr._ A., planșă foto, bilet ieșire din spital, fișa de urgență, adeverințe medicale, dovada cheltuielilor materiale parțiale efectuate, încheierea nr. 4556/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, planșe foto.
P. întâmpinarea depusă la data de 30.10.2013, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor P. A. ca reprezentantă a Statului R. și arătând că Banca Națională a României, care își desfășoară activitatea în imobilul de pe care a căzut ornamentul și care i-a provocat reclamantei traumatismul, ar putea avea calitate procesuală pasivă în cauză. În cazul în care reclamanta, totuși, susține că S. R. este reprezentat de M. Finanțelor P., pârâtul a solicitat citarea legală a M. Finanțelor P., în reprezentarea Statului R..
În drept, a invocat dispozițiile art. 3 pct. 81 din HG nr. 34/2009.
La data de 13.11.2013, reclamanta a formulat precizare la acțiune, prin care a solicitat instanței să dispună și chemarea în judecată a pârâtului M. Finanțelor P..
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Băncii Naționale a României, față de precizarea de acțiune a reclamantei, prin care a solicitat chemarea în garanție a Băncii Naționale a României, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, întrucât aceasta nu a făcut dovada faptului că ruina edificiului a provenit din lipsa de întreținere a construcției, potrivit dispozițiilor art. 1378 Cod civil, precizând, de asemenea, că, cuantumul daunelor materiale și morale solicitate este foarte ridicat.
În drept, a invocat prevederile art. 3, pct. 81 din HG nr. 34/2009, art. 1378 și 1391 Cod civil și art. 72 Cod procedură civilă.
P. răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. ca reprezentant al Statului R., invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Referitor la susținerile pârâtei cu privire la faptul că nu este ținută să răspundă de prejudiciul cauzat decât dacă reclamanta face dovada lipsei de întreținere a imobilului, a arătat că dovada celor 3 condiții al răspunderii civile delictuale pot fi dovedite cu orice mijloc de probă și că această dovada se poate desprinde din planșele foto depuse la dosar, din care rezultă felul în care clădirea se degradează.
În ceea ce privește chemarea în garanție a Băncii Naționale a României, reclamanta a solicitat respingerea acestei cereri, întrucât Banca Națională a României are doar un drept de folosință asupra clădirii.
La data de 29.01.2014, Banca Națională a României, prin S. R. T., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
P. încheierea de ședință din data de 03.02.2014 a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al Statului a Ministerului Finanțelor P. – prin AFP A., instanța punând în discuție chemarea în judecată a B. în calitate de reprezentant al Statului.
Față de acordul exprimat de către reprezentantul reclamantei, în sensul chemării în judecată a B. în reprezentarea Statului, instanța a constatat că cererea de chemare în garanție a B. rămas fără obiect.
P. întâmpinarea depusă în ședința publică din 24.02.2014 B. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca nedovedită.
În probațiune a depus decretul nr.326/06.08.1949, decizia nr.3049/13.10.1952 și hotărârea nr.240/23.10.2013.
În ședința publică din 31.03.2014 reprezentantul reclamantei a depus cerere scrisă de renunțare la judecată, însușită prin semnătură de către reclamantă.
Văzând cererea scrisă a reclamantei de renunțare la judecată, precum și acordul exprimat de către reprezentanta pârâtei în ședința publică din 31.03.2014, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 406 Noul Cod procedură civilă, și a luat act de renunțarea la judecată.
Împotriva sentinței menționate, reclamanta a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 217 R/04.09.2014, Tribunalul A. a admis recursul reclamantei împotriva sentinței menționate pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria A..
P. încheierea de ședință din data de 04.12.2014, pentru motivele arătate, instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție a B. formulată de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor P. pentru S. R. și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a B..
La data de 29.01.2015, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8.500 lei cu titlu de daune materiale și 130.000 lei cu titlu de daune morale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei (f. 23-25), proba cu martorii T. V. (f. 26-27), T. M. (f. 28-29) P. C. (f. 30-31), raport de expertiză medico legală (f. 68-71).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
După cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 26-31) coroborate cu rapoartele de expertiză medico-legală de la dosar, la data de 17.03.2013, trecând prin dreptul clădirii în care se află sediul Băncii Naționale, de pe ., reclamanta a fost lovită de o bucată desprinsă din fațada clădirii. Martorul P. C., care se afla în clădirea B. la momentul respectiv, a văzut pe camerele de supraveghere că reclamanta era sprijinită de un domn și pentru că a crezut că i s-a făcut rău acesteia, a ieșit să vadă ce s-a întâmplat, iar domnul respectiv i-a spus că o bucată din clădire a căzut și a lovit-o pe reclamantă la picior (f. 30). De asemenea, a observat pe trotuar moloz. Întrucât reclamanta a fost rănită, domnul respectiv a sunat la numărul de urgență 112, iar o ambulanță a ajuns imediat la fața locului. Conform răspunsurilor la interogatoriul luat reclamantei (f. 23) coroborat cu cele reținute în expertizele medico-legale efectuate de la dosar, reclamanta a fost lovită la piciorul drept, pe gambă, însă întrucât era încălțată cu cizme nu a observat inițial nicio vătămare. Când i s-a desfăcut încălțămintea în ambulanță s-a constatat că avea o rană deschisă la gamba dreaptă, motiv pentru care a fost transportată la spital unde reclamanta a suferit o intervenție chirurgicală, efectuându-se debridarea excizională, plastie cu lambou local și sutură (f. 63). S-a mai reținut în noul raport de expertiză medico-legală că evoluția postoperatorie a reclamantei a fost trenantă și s-a complicat, formându-se hematoame pentru care s-a reintervenit chirurgical, efectuându-se evacuarea acestora, hemostază, drenaj (pct. III din expertiză – f. 63). Reclamanta a fost externată la data de 25.04.2013, cu următoarele recomandări: continuarea îngrijirilor locale printr-o firmă specializată de îngrijiri la domiciliu, dispensarizare prin medicul de familie pentru afecțiunile asociate (CIC – cardiopatie ischemică cronică, HTA – hipertensiune arterială).
Conform adeverinței emise de Medline Service S.R.L. (f. 20 dosar primul ciclu procesual), după externare, reclamanta a beneficiat de servicii medicale pentru acordarea îngrijirii medicale la domiciliu, acestea fiind decontate de CAS în perioada 29.04.2013 – 08.05.2013 precum și de servicii în regim privat pentru o perioadă de încă 7 zile. Acest aspect a fost confirmat și de martorii T. V. (f. 26) și T. M. (f. 28) care au declarat că reclamanta a primit îngrijiri la domiciliu, constând în schimbarea pansamentului și curățarea rănii.
În total, potrivit concluziilor ambelor rapoarte de expertiză medico-legale efectuate în ce o privește pe reclamantă, aceasta a avut nevoie de un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru refacere (adică exact perioada cât a fost internată în spital plus perioada în care i s-au acordat îngrijiri medicale la domiciliu), în prezent plaga de la nivelul gambei drepte fiind vindecată.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1.349 alin. 3 C.civ. în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
De asemenea, conform art. 1.378 C.civ., proprietarul unui edificiu sau al unei construcții de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părți din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție.
Răspunderea pentru ruina edificiului este o răspundere obiectivă și nu este condiționată de existența culpei proprietarului, acesta fiind obligat la reparație dacă prejudiciul a fost cauzat de lipsa de întreținere a imobilului, indiferent dacă a avut vreo culpă sau nu în această privință.
În speță, căderea unei bucăți din fațada clădirii proprietatea pârâtului este, în mod evident, cauzată de lipsa de întreținere aspect ce se observă și din fotografiile depuse de reclamantă la dosar. Atât timp cât pârâtul sau chemata în garanție Banca Națională a României nu a făcut dovada că desprinderea s-a datorat unui eveniment extern – fapta unui terț, caz fortuit sau forță majoră – cutremur, vânt puternic etc. -, și de asemenea, nici măcar nu au oferit un alt motiv pentru care s-ar fi desprins o bucată din fațada imobilului, instanța reține că aceasta s-a datorat lipsei de întreținere.
Ca atare, văzând că în urma desprinderii unei bucăți din fațada imobilului proprietatea pârâtului S. R. – conform CF_ A. – f. 7 dosar primul ciclu procesual – s-a cauzat un prejudiciu reclamantei, prejudiciu constând în vătămarea integrității fizice și sănătății sale, în temeiul art. 1.378 C.civ., pârâtul va fi obligat la repararea acestuia. În acest caz prejudiciul este unul patrimonial – constând în cheltuielile efectuate de reclamantă pentru însănătoșire – și totodată, unul nepatrimonial – constând în efectele negative cauzate fizicului și psihicului reclamantei urmare a incidentului din data de 17.03.2013.
În ce privește prejudiciul material, instanța reține că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului S. R. la plata sumei de 8.500 lei reprezentând cheltuielile pentru îngrijiri medicale, tratamente recuperatorii, medicamentație, consultări de specialitate precum și plățile efectuate îngrijitoarei de la domiciliul reclamantei (precizarea de la f. 33 dosar rejudecare).
Reclamanta a recunoscut că nu deține înscrisuri probatorii pentru întreaga sumă solicitată însă a arătat că martorii T. V. și T. M. au declarat că aceasta a cheltuit între 300 și 500 lei/lună cu medicamente.
Instanța reține ca parțial întemeiate pretențiile reclamantei constând în daune materiale. Astfel, chiar dacă martorii au declarat că reclamanta a cheltuit aproximativ 300 – 500 lei/lună din care și-a cumpărat unguent Lioton Gel, calmante și antidepresive, instanța reține că nu poate lua în considerare declarațiile acestora atât timp cât pentru medicamentele cumpărate de reclamantă există posibilitatea de a prezenta înscrisuri – bonuri fiscale. Or, atât timp cât dovada cheltuielilor se face de regulă cu înscrisuri, iar în speță nu s-au invocat motive care au determinat imposibilitatea procurării acestor înscrisuri, instanța nu va lua în considerare declarațiile martorilor sub acest aspect. Ca atare, va reține ca dovedite doar pretențiile constatate prin înscrisuri – respectiv despăgubirile materiale în cuantum de 160 lei constând în contravaloarea îngrijirilor medicale efectuate de Medline Service S.R.L. (140 lei - f. 23 dosar primul ciclu procesual) și contravaloarea adeverinței eliberate de medicul de familie al reclamantei (20 lei – f. 24 dosar primul ciclu procesual).
Nu va fi luată în considerare nici contravaloarea ședințelor de psihoterapie (156 lei – f. 24 dosar primul ciclu procesual) întrucât între acestea și incidentul suferit de reclamantă nu există raport de cauzalitate.
Astfel, deși reclamanta a arătat că după accident a suferit de anxietate, insomnii, fapt ce a determinat-o să apeleze la serviciile unui psiholog, instanța constată că, potrivit înscrisurilor medicale de la dosar și raportului de nouă expertiză medico-legală efectuat în cauză, reclamanta suferea și anterior accidentului de tulburări de somn pentru care lua Xanax (încă din 2009 – f. 38 verso). Ca atare, nu se poate stabili un raport de cauzalitate cert între aceste probleme psihologice ale reclamantei și incidentul din data de 17.03.2013.
Pentru aceleași considerente instanța reține ca parțial întemeiate și pretențiile privind daunele morale solicitate de reclamantă. Astfel, aceasta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 130.000 lei cu titlu de daune morale reprezentând reparația pentru suferințele cauzate în urma accidentului.
Cu privire la acestea instanța reține că astfel cum rezultă din declarațiile martorilor T. V. și T. M., incidentul a lăsat urme asupra psihicului reclamantei în sensul că în prezent acesteia îi este teamă să mai iasă din casă singură, nu mai face cumpărăturile astfel cum le făcea anterior și totodată, se deplasează mai greu, acuzând uneori dureri la piciorul afectat.
În ce privește numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării reclamantei, chiar dacă, potrivit concluziilor raportului de nouă expertiză medico legală, o persoană sănătoasă, fără afecțiuni preexistente ca cele ale reclamantei – insuficiență venoasă cronică la membrele inferioare -, s-ar fi vindecat în circa 15 zile de îngrijiri medicale, instanța consideră că în speță afecțiunea preexistentă a reclamantei nu poate influența semnificativ prejudiciul moral suferit de aceasta tocmai pentru că este de notorietate faptul că vătămările fizice ale persoanele în vârstă se vindecă mai greu, chiar în lipsa unor afecțiuni preexistente. Or, aceasta nu înseamnă că suferințele psihice, morale, ale unei persoane în vârstă sunt mai mici decât ale unei persoane tinere, doar pentru că respectiva persoană e în vârstă. Nu este vorba aici doar de durerea fizică care poate fi resimțită mai puternic de persoanele în vârstă, ci și de cea psihică, or rezultă din proba cu martorii T. că reclamanta a fost afectată de incidentul suferit, devenind mai agitată, mai nervoasă și mai speriată decât înainte. Pe de altă parte, plaga suferită de reclamantă nu a fost o plagă simplă, ci o plagă cu lipsă de substanță care a necesitat excizia tegumentelor devitalizate și plastie cu lambou local, fiind deci o plagă complexă.
Față de cele de mai sus, instanța consideră că suma de 40.000 lei constituie o reparație justă pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.
Ca atare, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în baza art. 1.378 C.civ., va obliga pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., să plătească reclamantei suma de 160 lei reprezentând daune materiale și suma de 40.000 lei reprezentând daune morale.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție Banca Națională a României instanța reține că aceasta este neîntemeiată întrucât, chiar dacă pârâtul S. R. este proprietarul imobilului din speță, chemata în garanție este titulara unui drept de administrare asupra acestuia. Or, acest drept de administrare reprezintă un drept real principal derivat din dreptul de proprietate publică care conferă titularului posesia, folosința și chiar dispoziția materială. Toate acestea presupun și obligații din partea titularului dreptului de administrare, printre obligațiile corelative dreptului de a folosi bunul numărându-se, în mod evident, și obligația de a întreține bunul și de a-l repara. Acesta diferă de dreptul personal născut dintr-un contract de locațiune, care stabilește în sarcina locatarului doar obligația efectuării reparațiilor curente întrucât dreptul de administrare are un conținut mai larg decât dreptul locatarului de a folosi bunul închiriat. Astfel, după cum s-a reținut mai sus, titularul dreptului de administrare poate avea și drept de dispoziție materială asupra bunului în cazul terenurilor sau a clădirilor, putând realiza reparații capitale, reamenajări, demolări etc. (L. P., Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale, p. 87) Aceasta înseamnă că, în afară de dreptul de a efectua reparații capitale – când nu este neapărat nevoie – titularul dreptului de administrare are și obligația de a realiza aceste reparații atunci când se impun.
Ca atare, atât timp cât chemata în garanție avea obligația de a repara imobilul și de a-l întreține într-o stare corespunzătoare, neîndeplinindu-și această obligație, este răspunzătoare de repararea prejudiciului cauzat ca urmare a întreținerii necorespunzătoare. P. urmare, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și, întrucât se va admite cererea de chemare în judecată și astfel pârâtul va cădea în pretenții față de reclamantă, se va admite și cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva Băncii Naționale a României urmând ca aceasta să fie obligată să plătească pârâtului toate sumele pe care acesta le datorează reclamantei.
În baza art. 453 C.pr.civ., va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 4.860 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru parțială pentru pretențiile admise (1.810 lei și 50 lei în apel), onorariu avocat (3.000 lei – chitanța nr. 214/02.06.2015).
În baza art. 72 C.pr.civ., va obliga pe chemata în garanție la plata către pârât a sumei de 40.160 lei reprezentând despăgubiri și 4.860 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta J. M. CNP_, cu domiciliul procesual ales A., .. 5/7, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 160 lei reprezentând daune materiale și suma de 40.000 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul procesual ales în Timișoara, .. 1, jud. T..
Admite cererea de chemare în garanție a BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI.
Obligă pe chemata în garanție să plătească pârâtului S. R. suma de 40.160 lei reprezentând despăgubiri și 4.860 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.
Președinte,Grefier,
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB –09.07.2015
5 ex/3 comunicări
- J. M. – A., .. 5/7, . – domiciliu ales
- S. R. prin M. Finanțelor P. – București, ., sector 5
- B. – S. R. T. – Timișoara, .. 1, jud. T.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3144/2015. Judecătoria ARAD | Reziliere contract. Sentința nr. 3355/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
