Pretenţii. Sentința nr. 401/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 401/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 401/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 401
Ședința publică din 26.01.2016
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, cererea formulată de reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâtul B. C. I. având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat prin încheierea de ședință din data de 14.01.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru motivele arătate s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 26.01.2016.
INSTANȚA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 21.05.2015, sub dosar nr._ și precizată la fila 41, reclamanta M. S. a solicitat obligarea pârâtului B. C. I. la plata sumei de 112.900 lei și 2.075,50 lei dobânda legală calculată până la data de 01.06.2015, iar în continuare până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că pârâtul a contractat de la CEC Bank un împrumut în valoare de 80.000 lei conform contractului de credit pentru nevoi personale nr. RQ_18/02.03.2010. În vederea obținerii acestui credit, pârâtul a rugat-o să fie garantă și să consimtă că pe apartamentul său situat în A., ., . să se întabuleze ipoteca de rangul I în favoarea CEC Bank. Astfel, a semnat contractul de garanție reală imobiliară nr. 2506/01.03.2010 autentificat sub nr. 119/01.03.2010 de Birou N. Public M. B..
În cursul lunii iulie 2014 a primit de la B. G. D. H. o somație prin care i se pune în vedere să achite suma de 90.241,99 lei, în dosarul execuțional nr. 208/2014 la solicitarea CEC Bank, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de garanție reală imobiliară. Fiind pensionară, cu un venit lunar de aproximativ 500 lei, nu a avut posibilitatea să achite această creanță. Apartamentul a fost evaluat la suma de 112.900 lei, conform raportului de evaluare depus la dosarul execuțional. D. urmare, apartamentul a fost vândut la licitație în data de 12.02.2015 pentru suma de 84.675 lei, conform procesului-verbal de licitație publică imobiliară încheiat de către executorul judecătoresc.
În drept, a invocat art. 2305-2306 C.civ.
Pârâtul a formulat note scrise (f.71-73), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că a încheiat contractul de credit cu CEC Bank pentru suma de 80.000 lei la cererea reclamantei și a nepoatei sale de soră, O. C., întrucât aceasta din urmă avea nevoie de bani pentru a-și achita niște datorii ale societății comerciale pe care o deținea. Astfel, reclamanta a garantat împrumutul cu apartamentul proprietatea sa descris în acțiune. Motivul pentru care i-au solicitat să contracteze împrumutul pe numele său a fost salariul mare pe care l-a avut și care a făcut posibilă creditarea unui împrumut atât de mare, reclamanta și nepoata sa neavând venituri curente suficiente pentru a contracta creditul de care aveau nevoie. Pe lângă veniturile curente care asigurau rambursarea creditului în rate lunare, unitatea creditoare a cerut și o garanție imobiliară. Întrucât creditul a fost contractat pentru nepoata reclamantei, cu toate că la data creditării deținea un imobil în proprietate, nu a fost de acord cu ipotecarea locuinței sale, motiv pentru care reclamanta a garantat cu apartamentul. Personal nu a cunoscut-o și nu a discutat cu reclamanta până când s-a ajuns la executarea silită. De dosarul de credit s-au ocupat reclamanta și nepoata sa, el nu a făcut niciun demers pentru întocmirea dosarului de credit, în afară de adeverința de salariu și semnarea contractului de credit. La momentul la care a semnat contractul, dosarul de credit era complet și nu s-a întâlnit cu reclamanta la bancă. După câteva zile, împreună cu nepoata reclamantei s-au prezentat la unitatea creditoare, unde a semnat de ridicarea creditului, însă întreaga sumă împrumutată a fost înmânată nepoatei reclamantei. Nu a ridicat niciun leu din suma creditată. Aproximativ patru ani, nepoata reclamantei a achitat lunar ratele la bancă conform scadențarului pe numele său. Între el și reclamantă nu există niciun fel de relații care să justifice garantarea de către aceasta cu locuința sa a unui credit de 80.000 lei contractat în interesul lui personal. Astfel, creditul a fost ridicat în interesul și în folosul nepoatei reclamantei cu acordul reclamantei de a gira. Nepoata reclamantei recunoaște împrejurările în care s-a încheiat contractul de credit, în care reclamanta a garantat creditul cu locuința sa, cine a inițiat demersurile pentru obținerea creditului, cine a făcut aceste demersuri, în interesul cui, cine a ridicat și a folosit creditul, precum și că reclamanta și-a asumat riscul neplății creditului conform scadențarului. Reclamanta este îndrituită să se îndrepte cu pretențiile împotriva nepoatei sale întrucât pârâtul a fost doar o persoană interpusă în raporturile cu unitatea creditoare la cererea și în interesul celor două, el neavând niciun interes și nu a folosit niciun ban din suma împrumutată.
În probațiune, se depun înscrisuri conforme cu originalul: contractul de garanție reală imobiliară nr. 2506/01.03.2010 autentificat sub nr. 119/01.03.2010 (f.5-8), contract de credit pentru nevoi personale nr. RQ_18/02.03.2010 (f.9-18); înscrisuri din dosarul execuțional nr. 208/2014 al B. G. D. H. (f.19-38), declarație (f.68), înscrisuri cu privire la plățile efectuate în contul creditului acordat și înștiințarea părților cu privire la existența unor restanțe (f.90-104), extras CF. nr._ A. (f.105). S-a administrat proba cu interogatoriul reclamantei (f.106-107) și proba testimonială cu martorii P. M. G. (f.108), A. V. (f.109), R. C. (fostă O.) (f.110) și L. D. (f.117).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între pârât și CEC Bank s-a încheiat contractului de credit pentru nevoi personale nr. RQ_18/02.03.2010 având ca obiect un împrumut de 80.000 lei, ce trebuia restituit în 25 de ani (f. 9-18). Pentru garantarea acestui împrumut, reclamanta a consimțit la încheierea contractul de garanție reală imobiliară nr. 2506/01.03.2010 autentificat sub nr. 119/01.03.2010 de Birou N. Public M. B. prin care s-a constituit un drept de ipotecă asupra imobilului situat în A., ., ., înscris în CF nr._-C1-U2, proprietatea sa (f. 5-8).
Ulterior, pentru neplata ratelor scadente, banca a demarat executarea silită în dosarul execuțional nr. 208/2014 al B. G. D. H., atât prin poprire asupra veniturilor pârâtului, cât și asupra imobilului reclamantei antemenționat. În data de 12.02.2015, apartamentul ipotecat al reclamantei a fost vândut în cadrul executării silite la licitație pentru suma de 84.675 lei, conform procesului-verbal de licitație publică imobiliară încheiat de către executorul judecătoresc (f. 23-37).
Prin cererea de față, reclamanta solicită recuperarea prejudiciului încercat prin vânzarea imobilului în contul creanței debitorului principal, respectiv 112.900 lei, sumă la care acesta a fost evaluat conform raportului de evaluare din dosarul execuțional.
În drept, în ce privește legea aplicabilă, instanța constată că în mod eronat reclamata a invocat prevederile Noului Cod Civil, având în vedere data încheierii contractelor, anume 2010, raportat la art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, care prevede expres și explicit că aceste contracte, încheiate anterior intrării în vigoare a noului cod, sunt supus legii în vigoare la data încheierii și sub aspectul executării. Prin urmare, instanța va avea în vedere dispozițiile Codului civil de la 1864.
Prin urmare, art. 1576 C.civ. de la 1864 prevedea că „Împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucruri, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate.” Având în vedere că în speță este vorba de un debitor ipotecar, art. 1746 C.civ. de la 1864 prevedea că „Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații.” Conform art. 1799 C.civ. de la 1864 „Detentorul care a plătit datoria ipotecară, sau care a lăsat imobilul ipotecat, sau care a suferit executarea silită acestui imobil, are recurs în garanție, de drept, în contra debitorului principal.”
Prin urmare, în baza acestui text de lege, proprietara imobilului ipotecat, cu care a garantat împrumutul unei alte persoane, are un drept de regres pentru recuperarea prejudiciului încercat prin pierderea bunului din culpa debitorului principal care nu și-a executata obligația contractuală asumată.
În speță însă, pârâtul invocă lipsa calității sale de debitor deoarece de împrumut a beneficiat în fapt o altă persoană, anume nepoata reclamantei, R. C. (fostă O.), aspect ce ar fi fost cunoscut încă de la început de către reclamantă.
În drept, situația juridică echivalează cu instituția juridică a simulației. Sub acest aspect art. 1174 C.civ. de la 1864 prevedea că „Actul cel autentic sau cel sub semnătură privată are tot efectul între părți despre drepturile și obligațiile ce constată, precum și despre aceea ce este menționat în act, peste obiectul principal al convenției, când menționarea are un raport oarecare cu acest obiect”, în timp ce art. 1175 C.civ. de la 1864 specifica că „Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.”
În primul rând, trebuie decelat sub aspect probator dacă în speță este vorba de o simulație, respectiv cine este adevăratul beneficiar al împrumutului, iar ulterior care sunt efectele față de reclamantă, respectiv dacă acesta a participat sau nu la simulație.
Astfel, din declarația martorei R. C. (fostă O.) (f.110) rezultă că reclamanta știa de probleme financiare ale acesteia și că a fost rugată să o ajute cu garantarea unui împrumut, spunându-i totodată că împrumutul va fi luat pe altă persoană deoarece nu mai poate lua în nume personal, însă că banii vor fi folosiți în cadrul societății comerciale deținute. Această declarație se coroborează cu toate celelalte probe de la dosar și este susținută de situația de fapt existentă. Astfel, reclamanta a mai garantat cu un alt imobil (teren) un împrumut anterior luat tot de către această persoană, banii fiind folosiți tot în cadrul societății. Martorii P. M. G. (f.108) și A. V. (f.109), angajați ai băncii și prezenți cu ocazia perfectării contractelor, au perceput că nepoata reclamantei este cea care se obligă la restituirea împrumutului, comportându-se în fapt ca adevărata contractantă, asigurând-o pe reclamantă că va achita ratele și nu va fi cazul pierderii imobilului. Nepoata reclamantei a mai încercat să obțină în nume propriu alte împrumuturi, dar a fost refuzată pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de bancă. De asemenea, doar reclamanta și nepoata acesteia s-au prezentat la notar pentru semnare contractului de ipotecă. Reclamanta arată că nepoata sa s-a ocupat de dosarul de credit (interogatoriu întrebarea nr. 6 - f. 106 verso) și nu l-a cunoscut anterior pe pârât (interogatoriu întrebarea nr. 3 și 4 - f. 106). Deși la interogatoriu susține că nepoata sa a fost cea care a rugat-o să garanteze împrumutul pentru pârât (întrebarea nr. 1 și 5), în cuprinsul cererii introductive, care echivalează cu o mărturisire spontană, aceasta a susținut că pârâtul personal i-a solicitat garanția. Din înscrisuri (f. 90-93) rezultă că R. C. (fostă O.) a achitat până al un moment dat ratele împrumutului, adeverind calitatea de adevărată împrumutată. Martorul propus de reclamantă nu a cunoscut personal aspecte legate de încheierea contractului și nici nu a discutat cu părțile la momentul anterior sau imediat după încheierea acestuia, ci a aflat toate acestea ulterior de la ginerele reclamantei sau chiar de la reclamantă
Din tot acest material probator instanța de față reține că reclamanta a participat la realitatea juridică creată între părți și a cunoscut că nu pârâtul este cel care a beneficiat de banii împrumutați, ci nepoata sa, pentru care a și garantat de fapt împrumutul.
Aspectele de drept ridicate de reclamantă în ce privește diferența dintre convenția de prete-nom și simulația prin interpunere de persoane este una pur teoretică, doctrina fiind în sensul că ambele instituții juridice reprezintă forme ale simulației. În situația mandatului fără reprezentare, deși mandatarul lucrează în interesul mandantului, încheie totuși actul în numele său personal, fără a-l reprezenta pe mandant. Întrucât reprezentarea nu este de esență, ci numai de natura contractului, poate exista un contract civil de mandat fără reprezentare, cunoscut sub numele de contract de interpunere (prete-nom, împrumut de nume). Ca natură juridică, convenția de prete-nom este o simulație prin interpunere de persoane, indiferent că persoana care contractează cu mandatarul ocult este sau nu părtaș la simulație. În ambele cazuri actul public consfințește o situație juridică necorespunzătoare realității și deci este simulat, supus regimului juridic prevăzut de art. 1175 C.civ. de la 1864.
Între părți, numai contractul secret, dar real produce efecte. Pe de altă parte, principiul care domină efectele simulației față de terți este acela că lor nu le poate fi opusă situația juridică consacrată prin actul secret al părților, ci numai situația juridică, exprimată prin contractul public, aparent, deși acesta nu corespunde realității, actul secret neputând fi invocat de părți în contra terților. Altfel spus, sancțiunea specifică a simulației este inopozabilitatea față de terțele persoane a situației juridice create prin contractul secret. Conform doctrinei și jurisprudenței, dispozițiile art. 1175 teza finală C.civ. de la 1864 trebuie interpretate în sensul că, în materie de simulație, sunt terți și succesorii cu titlu particular și creditorii chirografari ai părților dacă sunt de bună - credință. per a contrario, dacă succesorii cu titlu particular și creditorii chirografari sunt de rea-credință, respectiv dacă au avut cunoștință despre simulație, ei pierd calitatea de terți și devin avânzi-cauză ai părților, cu consecința că titlul ocult le este opozabil.
Astfel, indiferent de deosebirile dintre aceste două instituții juridice (convenția de prete-nom și simulație prin interpunere de persoane), rămân aplicabile efectele simulației în ce privește ce anume contract produce efecte între părțile care au cunoscut realitatea juridică și terții care nu au cunoscut realitatea juridică, respectiv între terții de bună sau de rea credință.
Cunoscând cine este adevărata împrumutată și artificiul juridic prin care nepoata sa, prin intermediul pârâtului, a beneficiat de acești bani, reclamanta este un terț de rea-credință în sensul acestei instituții de drept, astfel că actul secret îi este opozabil și produce efecte față de ea, nemaiputând să se prevaleze de actul public în care pârâtul apare ca împrumutat.
Astfel, chiar dacă reclamanta a suferit un prejudiciu prin pierderea imobilului în urma neexecutarea obligației de către debitorul principal, aceasta nu se poate îndrepta împotriva pârâtului care nu a beneficiat de împrumut, ci doar împotriva nepoatei sale, care a luat împrumutul și pentru care de fapt a garantat.
Față de toate acestea, instanța va respinge cererea de față și, pe cale de consecință, în baza art. 453 C.p.c, și cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând că pârâtul nu a solicitat astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta M. S., CNP_, domiciliată în A., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat O. P. în A., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâtul B. C. I., CNP_, domiciliat în A., ., jud. A. având ca obiect pretenții.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică din 26.01.2016.
Președinte Grefier
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/25.02.2016
Ex.4/2 . S., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat O. P. în A., ., jud. A.
B. C. I., domiciliat în A., ., jud. A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 467/2016. Judecătoria ARAD | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 486/2016.... → |
|---|
