Pretenţii. Sentința nr. 600/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 600/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 600/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 600
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2013
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. M. împotriva pârâților Direcția pentru Agricultură și D. Rurală a Județului A., M. A., Pădurilor și Dezvoltării R. București, Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța A. jud.A. și A. Națională S. Veterinară și pentru Siguranța A. București, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av. M. C. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție, pe rând excepția de necompetență materială a Judecătoriei A., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcției Sanitară Veterinare și pentru Siguranța A. a Județului A. și excepția tardivității introducerii acțiunii, invocate de către aceasta din urmă.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției de necompetență materială a Judecătoriei A., având în vedere că este vorba de o cauză civilă, reclamantul solicitând plata unor despăgubiri cu caracter civil în temeiul unui act normativ emis de Guvernul României.
Totodată, reprezentantul reclamantului arată că își menține cererea de soluționare a petitelor astfel cum le-a formulat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Sanitară Veterinare și pentru Siguranța A. a Județului A., reprezentantul reclamantului apreciază că aceasta are calitate procesuală în prezenta cauză, pârâta fiind cea care a întocmit toată documentația administrativă în baza HG nr.1415/2004, motiv pentru care solicită respingerea excepției.
Referitor la excepția tardivității introducerii acțiunii, reprezentantul reclamantului arată că obiectul cauzei este de natură civilă și nu de contencios administrativ și fiscal, astfel că nu se poate pune problema tardivității.
Instanța apreciază că în speța dedusă judecății este vorba de o cauză civilă în pretenții și nu de contencios administrativ și fiscal, fapt statuat de Curtea de Apel Timișoara prin sentința civilă nr. 8 din 13.01.2010 pronunțată în cauză și prin urmare este lipsită de obiect excepția tardivității, în cauză nefiind incidente dispozițiile Legii 554/2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Sanitară Veterinare și pentru Siguranța A. a Județului A. și cea a pârâtei ANSVSA, instanța urmează a le uni cu fondul cauzei și a se pronunța asupra acestora odată cu tranșarea lui.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 20.05.2009 sub nr. de dosar_, reclamantul C. M. a chemat în judecată pe pârâții Direcția pentru Agricultură și D. Rurală a Județului A., M. A., Pădurilor și Dezvoltării R. București, Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța A. jud. A. și A. Națională S. Veterinară și pentru Siguranța A. București solicitând să se constate: recunoașterea dreptului reclamantului la despăgubire, în temeiul art.3 alin.1 din HG nr.1415/2004, modificat și completat prin HG nr.1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum și constatarea calității reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri, conform HG nr.1415/2004, modificat și completat prin HG nr.1580/2005; să se constate că pârâta Direcția pentru agricultură și dezvoltarea rurală a județului A. a refuzat recunoașterea dreptului la despăgubiri al reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, interpretând în mod greșit prevederile art.3 alin.1 din HG nr.1415/2004 modificate și completate prin HG nr.1580/2005; obligarea pârâtei Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală a județului A. la respectarea dispozițiilor HG nr.1415/2004, modificate și completate prin HG nr.1580/2005, respectiv obligarea pârâtei la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din cadrul Ministerului A., Pădurilor și Dezvoltării R. în vederea efectuării plății despăgubirilor către reclamant, sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâților Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală a județului A. și M. agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale la plata despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului conform prevederilor HG nr.1415/2004, modificat și completat și ale Ordinului Ministerului agriculturii nr.686/2003, despăgubiri stabilite de comisia de evaluare potrivit fișei de evaluare, respectiv obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 6000 lei, sumă cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar al animalului bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor HG nr.1415/2004, modificat și completat și ale Ordinului Ministerului A. nr.686/2003; obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu luna mai 2006 și până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă actualizată cu indicele/rata inflației, aplicabilă la data plății efective; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare reclamantul a arătat că este proprietar de animale, care a suferit pagube în urma lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor din Județul A.. Astfel, în urma analizelor efectuate de către Direcția sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor A., cu scopul identificării cabalinelor anemopozitive, s-a constatat faptul că două animale proprietatea reclamantului, cu identificarea 0006348EA8 și 00064ADF8A, precum și animalele altor persoane din ., au fost diagnosticate pozitiv, conform examenului serologic prin ID, pentru diagnosticul B-205, respectiv anemie infecțioasă ecvină. Reclamantului, cât și celorlalți proprietari ai animalelor bolnave cu diagnosticul de mai sus, li s-a pus în vedere de către autorități, faptul că au obligația, conform prevederilor HG nr.1415/2004, să predea animalele, respectiv caii proprietatea acestora, unei comisii constituite în acest scop, în vederea sacrificării acestora, urmând să fie despăgubiți la o anumită valoare ce se va stabili de către o comisie ce se va constitui în acest scop.
Comisia de evaluare, formată din reprezentanți ai Direcției sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor A., ai Direcției pentru Agricultură și D. Rurală A. și ai Primarului, a întocmit o fișă de evaluare, în baza căruia s-a întocmit un decont cu diferența de despăgubiri pe care reclamantul trebuia să le primească. Reclamantul menționează că odată cu predarea cailor către comisie, a primit o mică sumă de bani, fiind asigurat atât el, cât și ceilalți proprietari, de către reprezentanții statului, că vor primi și diferența de bani.
Ulterior, i s-a comunicat că nu va mai primi nimic, deoarece ar fi vândut caii, iar statul nu îi mai datorează nimic.
Reclamantul susține că nu a vândut animalul, doar l-a predat în vederea sacrificării la un laborator autorizat, că suma primită a fost derizorie, departe de valoarea reală a animalului, iar cu ocazia predării acestuia, a fost asigurat că actele pe care le-a semnat sunt necesare în vederea transportării animalelor la laborator, dreptul său la despăgubiri nefiind afectat în niciun fel, invocând în acest sens dispozițiile art.2 și art.3 alin.1, din HG nr.1415/2004 și art.26 alin.6 lit.b din Ordonanța nr.42/2004.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111, 112 cod procedură civilă, art. 1073 și următoarele Cod civil, HG. nr. 1415/2004, Ordinul Ministrului A., Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 686/2003, Ordonanța nr. 42/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța A. jud. A. a formulat întâmpinare pentru termenul de judecată din data de 16.06.2009 prin care invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, întrucât potrivit art.3 alin.3 din HG nr.1415/2004 obligația de acordare a despăgubirilor revine Ministerului A., Pădurilor și Dezvoltării R., precum și excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la dispozițiile art.11 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Pârâta A. Națională S. Veterinară și pentru Siguranța A., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 09.06.2009, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., raportat la dispozițiile art.1 alin.1 și 8 alin.1 din Legea nr.554/2004. Totodată, pârâta invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de dispozițiile art.3 alin.3 din HG nr.1415/2004, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată din punct de vedere al neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile cu pârâta, procedură prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, excepția de tardivitate a introducerii acțiunii față de dispozițiile art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii.
Pârâtul M. A., Pădurilor și Dezvoltării R., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 15.06.2009, invocă excepția necompetenței materiale a judecătoriei, arătând că, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.3 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art.1 din HG nr.8/2009, competența materială în soluționarea cauzei, revine curții de apel, ca primă instanță. Pe fondul cauzei, pârâtul arată că nu se opune admiterii acțiunii, în măsura în care reclamantul face dovada că este îndreptățit a încasa suma solicitată și are toate documentele cerute de lege.
Prin întâmpinarea depusă în data de 17.07.2009, pârâtul M. A., Pădurilor și Dezvoltării R., invocă de asemenea, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., arătând că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv despăgubiri ca urmare a aplicării HG nr.1415/2004 și la părțile cu care reclamantul a înțeles să se judece, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.3 alin.1 Cod procedură civilă și art.1 din HG nr.8/2009, competența materială în soluționarea cauzei aparține curții de apel ca primă instanță.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și D. Rurală A., prin întâmpinarea depusă în ședința publică din data de 01.09.2009, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, întrucât potrivit art.3 alin.3 din HG nr.1415/2004 obligația de acordare a despăgubirilor revine Ministerului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, precum și excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la dispozițiile art.11 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Pârâtul M. A., Pădurilor și Dezvoltării R., prin completarea la întâmpinare, depusă în data de 28.09.2009, invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că de la data intrării în vigoare a OUG nr.27/2009, respectiv 24.03.2009, potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.24/2000/R, plata nu se mai asigură prin bugetul MAPDR, ci prin bugetul ANSVA.
Prin sentința civilă nr. 9059/27.10.2009 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria A. și-a declinat competența materială pentru soluționarea acțiunii în favoarea Curții de Apel Timișoara, ca instanță de contencios administrativ, cu motivarea că, cererea reclamantului are ca obiect recunoașterea calității de persoană îndreptățită la plata despăgubirilor și întocmirea documentației aferente cu consecința plății despăgubirilor în temeiul HG nr.1415/2004 modificată și completată prin HG nr.1580/2005 pentru animalele tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. Recunoașterea de către pârâți a calității reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri presupune emiterea unei documentații administrative în baza HG nr.1415/2004.
În motivare instanța a invocat prevederile art. 10 alin. 1 teza a II-a și a art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, potrivit căreia competența de soluționare a unui atare litigiu revine, în primă instanță, curților de apel și, prin urmare, în temeiul textelor de lege susmenționate, precum și a art. 158 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Prin sentința civilă nr. 8/13.01.2010 Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A., invocând prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la H.G. nr.1415/2004 cu aplicarea art.1 alin.1 și art.158,159 Cod procedură civilă, apreciind că obiectul acțiunii îl constituie cererile de a face și respectiv de plată a unei sume bănești, în condițiile H.G.nr.1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, în cauză nefiind atacat nici un act administrativ de autoritate sau nesoluționarea în temeiul legal al unei cereri de către o autoritate publică, ci se solicită plata unor despăgubiri cu caracter civil în temeiul unui act normativ emis de Guvernul României.
Curtea mai reține că nu calitatea de autorități publice a pârâților determină natura juridică a litigiului ca fiind de contencios administrativ, ci raportul juridic dedus judecății, știut fiind că organele autorității administrative pot sta și în procese de natură civilă, comerciale, etc.
Curtea a apreciat că nu e nececesar un regulator de competență, nefiind vorba de un conflict de competență între aceasta și o instanță din raza sa de activitate.
Cauza a fost reînregistartă pe rolul Judecătoriei A. la data de 14.11.2012 și repartizat automat, prin aplicația ecris.
La data de 14.12.2012 pârâta D.S.V.S.A. A. depune la dosar o nouă întâmpinare prin care reiterează excepțiile de necompetență materială a Judecătoriei A., lipsei calității procesuale pasive a acesteia și excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, Direcția pentru Agricultură și D. Rurală A. a depus la dosar la data de 17.12.2012 întâmpinare având același conținut ca cea depusă la termenul din 01.09.2009.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și concluzii scrise, prin care solicită înlăturarea apărărilor formulate de pârâți prin întâmpinare ca netemeinice și nelegale, iar pe fond, solicită admiterea acțiunii ca temeinică și legală.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.S.V.S.A A., reclamantul solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere prevederile art. 3 alin. 3 din HG nr. 1415/2004, această pârâtă având obligații legale stabilite prin acest act normativ, despăgubirile acordându-se în baza documentației întocmite de către aceasta. Întrucât pârâta D.A.D.R. A. are obligația de a aviza documentația întocmită, însă aceasta a înțeles să conteste legalitatea acestei documentații formulând apărări pe acest motiv, se impune prezența în cauză a pârâtei D.S.V.S.A A. pentru a avea un cadru procesual complet.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a tardivității introducerii acțiunii, reclamantul solicită a fi respinse ca nefondate din perspectiva prevederilor art. 1 lit. c) din HG 1415/2004 și art. 11 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, reclamantul solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul M. A., Pădurilor și Dezvoltării rurale considerând că aceasta nu este incidentă în cauză.
Reclamantul apreciază că potrivit neretroactivității legii civile, legea aplicabilă este legea de la momentul nașterii dreptului său la despăgubiri, or, la acel moment, obligația de plată era reglementată, sub aspectul procedurii, de art. 4 din HG. nr. 1415/2004, care prevede faptul că plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute în bugetul MAPDR, la valoarea de înlocuire la prețul pieței a animalului tăiat, ucis sau altfel afectat, după caz, la suma pierderii suferite de proprietar, la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarelor de boală, fiind astfel fără echivoc faptul că recurentul avea la acel moment o obligație în acest sens.
Cu privire la plata dobânzii legale, reclamantul consideră că o despăgubire efectivă presupune o reparație integrală, anume atât damnum emergens cât și lucrum cessans, ori este evident că acesta a fost lipsit de suma de bani privind echivalentul animalului predat de la data în care obligația de plată devenea scadentă.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul arată că potrivit art. 2 din HG. nr. 1415/2004, în vigoare la data nașterii obligației de despăgubire, prevede expres faptul că pe lângă eventualele despăgubiri obținute din asigurări sau vânzarea produselor sau subproduselor obținute de la animalele bolnave sacrificate, proprietarii animalelor tăiate, ucise sau altfel afectate de măsuri care se intreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile la animale, sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri de drept în condițiile prevăzute de art. 4 alin. 2 și 3 din HG. nr. 1415/2004, la valoarea de piață a animalului bolnav de la data efectuării de lichidare a focarului de boală.
Obligația de despăgubire revine statului prin instituția abilitată expres în acest sens, respectiv plata urmând a se face din fondurile prevăzute special din bugetul pârâtului M.A.D.R, fapt ce rezultă din prevederile art. 4 alin. 1 din HG 1415/2004.
Acordarea acestor despăgubiri se face în baza documentației întocmite în acest sens de către D.S.V.S.A. A. și avizată de către D.A.D.R. A. în temeiul art. 3 alin. 3 din HG. 1415/2004, însă această obligație de plată nu a fost îndeplinită.
În probațiune au fost depuse la dosar, în copie:Anexa nr. 3 Decont pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale, fișă de evaluare, carte de identitate reclamant, chitanță de depunere numerar pentru suma de 10 lei, declarații reclamant, formular de mișcare, borderou de achiziții, contract de vânzare-cumpărare din data de 24.05.2006, act de declarare a epizotiei, Dispoziția nr. 65/08.07.1998, anchetă epizootologică, act sanitar veterinar de declarare a epizootiei, buletine de analiză, tabele privind efectuare de recoltări a probelor de sânge, memorii justificative, certificat sanitar veterinar de transport, bilete de adeverire a proprietății și sănătății animalelor, adrese emise de către M.A.P.D.R.
Analizând cererea, probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
Urmare a diagnosticării celor două cabaline deținute de reclamant cu anemie infecțioasă ecvină, boală infecțioasă contagioasă supusă declarării oficiale și carantinei, s-a dispus de către DSVSA A., CSV Zona Bocsig sacrificarea animalelor bolnave, procedându-se la întocmirea documentației prevăzută de HG nr. 1415/2004, evaluarea animalelor, stabilirea despăgibirilor cuvenite reclamantului.
Potrivit art.2 din H.G. nr.1415/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii, Guvernul României a reglementat plata unor despăgubiri pentru proprietarii de animale tăiate, ucise sau altfel afectate, prevăzându-se la art.3 alin.3 din acest act normativ, că acordarea despăgubirilor se realizează în baza unei documentații întocmite de Direcția S.-Veterinară și pentru Siguranța Animalelor, avizată de Direcția pentru Agricultură și D. Rurală județeană, prevăzându-se la art.4 din H.G. nr.1415/2004 că plata acestor despăgubiri se face din fondurile prevăzute în M.A.D.R. că suma pierderii suferite de proprietar prin tăierea, uciderea sau afectarea în alt fel a animalului, la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarului de boală, se stabilește de o comisie de evaluare, constituită din: specialistul unității pentru ameliorare și reproducție în zootehnie (UARZ) din cadrul Direcției pentru Agricultură și D. Rurală județene, medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, specialistul de la centrul local de consultanță agricolă, agentul agricol, primarul localității sau reprezentantul acestuia.
Prin Anexa nr.2 la H.G. nr.1415/2004, au fost reglementate normele metodologice de aplicare ale acesteia, menționându-se la art.2-4 actele care trebuie să cuprindă documentația justificativă pentru obținerea despăgubirilor și respectiv procedura care se urmează de organele abilitate să avizeze documentația și să o transmită direcției generale - buget finanțe din cadrul M.A.D.R., care la rândul său face solicitarea de alocare a fondurilor bănești corespunzătoare la M.F.P, care este organul care alocă fondurile către M.A.D.R., de unde ulterior acestea se virează în contul direcțiilor agricole județene.
Din analiza art. 3 al.3 din Hotărârea Guvernului nr. 1415/2004, prezentat anterior, rezultă că documentația în baza căreia se acordă despăgubirile se întocmește de direcția sanitar veterinară și apoi se avizează de către D.A.D.R. A., după care se înaintează Ministerului A. și Dezvoltării R..
Art. 4 prescrie că, „plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute în bugetul Ministerului A., Pădurilor și Dezvoltării R., la titlul "Transferuri", alineatul 40.52 "Despăgubiri pentru animale sacrificate în vederea prevenirii și combaterii epizootiilor".
Din examinarea dosarului administrativ de despăgubiri întocmit în baza H.G. nr. 1415/2004, instanța reține că D.S.V.S.A. A. și-a îndeplinit obligațiile legale pentru întocmirea documentației – memoriul justificativ nr. 140/29.05.2006 prin care se dispune sacrificarea celor două cabaline aparținând reclamantului – filele 27 – 28, fișa de evaluare – fila 9 dosar și, respectiv decontul pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin acestuia pentru cele două cabaline, nr. 2829/21.07.2006 – fila 8 dosar, pentru sumele de 3.500 lei și, respectiv, 3300 lei.
Prin întocmirea acestei documentații, DSVSA A. a recunoscut dreptul reclamantului la despăgubire pentru suma totală de 6.800 lei.
La data de 24.05.2006, reclamantul vinde spre valorificarea cărnii cele două cabaline, către ., pentru suma totală de 800 lei, sumă încasată la aceeași dată. Aceasta nu influențează însă cu nimic dreptul reclamantului la încasarea despăgubirilor anterior amintite, stabilite de altfel ulterior predării animalelor, date fiind prevederile art. 2 din HG nr. 1415/2004, potrivit cărora, „În cazul măsurilor ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, ce implică tăierea sau uciderea acestora, se acordă despăgubiri proprietarilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în afara celor cuvenite prin asigurări și a sumelor recuperate prin valorificarea produselor și subproduselor de la animalele tăiate, moarte sau ucise.”
Deși în decontul pentru stabilirea și plata despăgubirilor, întocmit de DSVSA A., se deduce din cuantumul despăgubirilor stabilite pentru fiecare animal sacrificat, câte 400 lei, reprezentând despăgubire prin valorificarea cărnii, atâta vreme cât nu se contestă de către beneficiar cuantumul despăgubirilor de încasat, ce rezultă din acest decont – 6000 lei
Cum acest decont a fost înregistrat la sediul pârâtei Direcția pentru Agricultură și D. Rurală A. sub nr._/06.12.2006 – fila 8 rezultă că aceasta avea cunoștință de obligația de a verifica și aviza cererea de despăgubiri și dosarul reclamantului potrivit art. 3 din Normele Metodologice privind finanțarea cheltuielilor pentru acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile animalelor și de a transmite Ministerului A., Pădurilor și Dezvoltării R. centralizatorul deconturilor pentru stabilirea și plata despăgubirilor cuvenite proprietarului de animale deposedat în baza unei legi speciale, aplicabilă în cazuri de epizootie.
Raportând starea de fapt reținută la prevederile legale invocate, instanța apreciază că s-a recunoscut (cel puțin de către DSVSA A., prin întocmirea documentației) dreptul reclamantului la despăgubiri în cuantum de 6800 lei pentru cele două cabaline, sumă neonorată însă la plată, de către DADR A., din bugetul MAPDR, astfel că petitul întâi din cererea introductivă de instanță, este lipsit de obiect. De altfel, și acesta ca și petitul al doilea, referitor la constatarea refuzului pârâtei DADR A. a recunoaște reclamantului dreptul în discuție, apar ca inadmisibile prin prisma art. 111 C.p.civ., reclamantul având la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului, valorificată de altfel prin cererea dedusă judecății, astfel că ambele cereri în constatare vor fi respinse în consecință.
Revenind asupra celor anterior expuse, instanța apreciază nejustificat refuzul pârâtei Direcția pentru Agricultură și D. Rurală A. de a aviza decontul amintit și de a efectua plata despăgubirilor și, reținând conform celor mai sus arătate că obligația de plată a despăgubirilor revine acestei pârâte, găsind întemeiată acțiunea, făcând și aplicarea prevederilor art. 1073 și urm C.civ., instanța o va admite în parte și va obliga pârâta susnumită să plătească reclamantului suma de 6000 lei ( având în vedere și principiul disponibilității părților în procesul civil) cu titlu de despăgubiri sumă ce va fi reactualizată în funcție de indicele de inflație, calculat de la data de 06.12.2006 până la data plății, precum și dobânda legală aferentă acesteia calculată pentru aceeași perioadă.
Această obligație absoarbe și pe cea de întocmire și avizare a documentației necesară efectuării plății, iar obligarea pârâtei la plata unor „penalități pentru fiecare zi de întârziere” apare, pe de o parte lipsită de obiect, iar, pe de altă parte, neîntemeiată, dat fiind că atare daune interese moratorii sunt incluse în dobânda legală la plata căreia pârâta a fost obligată.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei DSVSA, reținând că această pârâtă și-a îndeplinit obligațiile prescrise de lege, întocmind documentația necesară despăgubirii reclamantului, astfel că, raportat la obiectul acțiunii, nu legitimează calitate procesuală pasivă, nefiind ținută a efectua plata despăgubirilor, așa cum nici ANSVSA nu era ținută, la momentul nașterii obligației de plată – iunie 2006, când erau în vigoare dispozițiile sus amintitei hotărâri de guvern, acțiunea va fi respinsă față de aceste două pârâte, pentru lipsa calității procesuale pasive.
În temeiul art. 274 C.p.civ., pârâții DADR și MADR fiind în culpă procesuală vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1191 lei reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli de deplasare, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. M., domiciliat în com. Șicula . jud. A., în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și D. Rurală A., cu sediul în A., ., jud. A. și M. A. și Dezvoltării R. cu sediul în București sector 3 .. 24.
Obligă pârâții sus numiți la plata sumei de 6000 lei actualizată cu rata inflației cu titlu de despăgubiri, a dobânzii legale aferentă acesteia calculată de la data de 06.12.2006 până la data plății .
Obligă aceiași pârâți la plata sumei de 1191 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Respinge în rest cererea.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța A. a Județului A., cu sediul în A., C-lea Bodrogului, nr. 22, jud. A. și A. S. Veterinară și pentru Siguranța A., cu sediul în București ., sector 2.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2013.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red.EDB/Tehnored. GMP/05.02.2013
7 ex./5 ex. se comunică cu:
- C. M., domiciliat în com. Șicula . jud. A.,
- Direcția pentru Agricultură și D. Rurală A., cu sediul în A., ., jud. A.
- M. A. și Dezvoltării R. cu sediul în București sector 3 .. 24.
- Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța A. a Județului A., cu sediul în A., C-lea Bodrogului, nr. 22, jud. A.
- A. S. Veterinară și pentru Siguranța A., cu sediul în București ., sector 2
Exp. 5 ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 455/2013. Judecătoria ARAD | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 105/2013.... → |
|---|
