Pretenţii. Sentința nr. 9766/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9766/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 30-10-2012 în dosarul nr. 9766/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9766
Ședința publică din 30 octombrie 2012
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta N. S. G., în contradictoriu cu pârâtul C. I. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat B. C. din Baroul A. și reprezentanta pârâtului, avocat P. D. R. din Baroul A., în substituirea avocat S. P. I. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 227 lei taxă judiciară de timbru și 2,55 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind formulate alte cereri, ori probe de administrat, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 2430 lei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii, arătând că nu a fost reținută culpa pârâtului în producerea accidentului rutier, procesul-verbal de contravenție fiind anulat, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ /30.12.2011, reclamanta N. S. G. a solicitat obligarea pârâtului C. I. F. la plata către reclamantă a sumei de 2700 lei reprezentând cheltuieli reparații autoturism proprietate personală Renault Megane,_, ca urmare a incidentului petrecut la data de 11.10.2010, precum și la dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta arată că la data de 11.10.2010 a avut loc un incident ce a făcut obiectul dosarului cu nr._/55/2010, incident soldat cu avarierea mașinii proprietatea reclamantei, respectiv în urma coliziunii între autovehiculul acesteia și cel condus de pârât.
Ca urmare, a fost avariată bara față stânga, aripa stânga față și far stânga față, lucrări care au necesitat înlocuirea acestora, sume ce s-au ridicat la valoarea de 2700 lei, conform devizului de reparații auto.
Reclamanta a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, care a formulat obiectul dosarului nr._/55/2010, soldat cu o soluție de admitere.
În drept, reclamanta invocă art. 1381, 1385, 1386 Cod civil, iar în probațiune administrează înscrisuri în copie, respectiv deviz de reparații auto, sentința civilă nr. 5300/18.05.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2010.
Pârâtul depune note de ședință, prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și în consecință respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pârâtul formulează noi note de ședință, prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că imediat după producerea evenimentului rutier din data de 11.10.2010 a rugat-o pe reclamantă să se deplaseze împreună la sediul Poliției Rutiere A. pentru înregistrarea evenimentului rutier și pentru constatare, dar aceasta a motivat că se grăbește.
Pârâtul s-a deplasat în termenul legal la Poliția rutieră A. și a anunțat evenimentul. La 30 de zile de la producerea evenimentului rutier, pârâtul a fost invitat la sediul poliției rutiere pentru luarea măsurilor legale, iar în data de 13.10.2010, când s-a prezentat, după mai multe discuții, s-a ajuns la concluzia că ambii conducători auto sunt vinovați de producerea evenimentului rutier din data de 11.10.2010.
Reclamanta nu s-a prezentat la sediul poliției nici în ziua producerii evenimentului și nici în momentul încheierii procesului-verbal, deși a fost invitată de agentul constatator.
De asemenea, pârâtul consideră că acțiunea este neîntemeiată atâta timp cât mașina cu nr. de înmatriculare MAI-_ deține poliță de asigurare auto tip RCA, scopul acestei asigurări fiind ca cel păgubit să primească obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite, independent de situația materială a celui care a produs paguba.
În ceea ce privește avariile existente, pârâtul consideră că nu se poate face dovada acestor daune ca fiind rezultate în urma evenimentului rutier din data de 11.10.2010, lipsind în acest caz autorizația de reparație emisă de poliție, întrucât aceasta nu a solicitat nicio autorizație de reparație pentru autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ .
Prin încheierea din data de 13.03.2012 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, potrivit considerentelor acelei încheieri.
În probațiune s-au mai depus următoarele înscrisuri în copie: plângere penală, autorizație de reparații . nr._, proces-verbal . nr._/11.2010, polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA nr._, planșe foto, schița locului accidentului, documentația care a stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție . nr._/18.11.2010, extras ORC, s-a administrat și proba cu martorii S. D., H. T., R. G.-T., precum și proba cu expertiza auto.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a societății de asigurare . G. SA, în baza poliței de asigurare auto RCA ./10/U4/CA nr._/30.06.2010.
Prin încheierea din data de 16.10.2012, instanța a disjuns cererea de chemare în garanție față de acțiunea principală, potrivit considerentelor încheierii din acea dată, formându-se un nou dosar cu privire la cererea de chemare în garanție, respectiv dosarul nr._/55/2012.
Prin concluzii scrise, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:
La data de 11.10.2010 a avut loc un accident în care au fost implicate autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantei și autovehiculul cu nr. de înmatriculare MAI-_ condus de pârât.
În urma accidentului s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._/18.11.2010 prin care ambilor conducători auto le-a fost aplicată sancțiunea avertismentului, apreciindu-se de către agentul constatator că ambii sunt vinovați de producerea acestuia ca urmare a nerespectării prevederilor art. 47 din OUG 195/2002 întrucât nu au păstrat în timpul mersului o distanță laterală suficientă unul față de celălalt și nu au circulat cât mai aproape de partea dreaptă.
Reclamanta a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, care a formulat obiectul dosarului nr._/55/2010, soldat cu o soluție de admitere ca urmare a pronunțării sentinței civile 5300/18.05.2011.
În considerentele sentinței se reține că starea de fapt consemnată în procesul verbal nu corespunde realității întrucât în momentul impactului autoturismul condus de reclamată "era deja oprit pe alee, maxim dreapta, iar celălalt vehicul, care circula cu viteză din sens opus, nu a păstrat distanță laterală față de autoturismul petentei și l-a acroșat".
Așadar prin sentința antemenționată s-a stabilit cu putere de lucru judecat că vinovăția în producerea accidentului aparține pârâtului.
Conform autorizației de reparații . nr._ au fost menționate ca avarii ale autovehiculului proprietatea reclamantei aripa stânga față și bara de protecție față. Ambele avarii sunt confirmate de martorul R. G.-T.. Deasemenea ceilalți doi martori recunosc că au observat că bara din stânga față era crăpată pe o porțiune de câțiva centimetri.
Chiar dacă martorii H. T. și S. D. nu își amintesc să fi observat avarierea aripii din stânga față, atâta timp cât această avarie a fost observată atât de organul de poliție cât și de martorul R. G.-T., instanța va reține că aceasta s-a produs.
Referitor la necesitatea înlocuirii farului din stânga instanța constată că aceasta rezultă din concluziile raportului de expertiză care arată că, raportat la dinamica accidentului și la felul în care farul este prins în suporți la tipul de autovehicul deținut de reclamantă, avarierea farului era posibilă.
Conform aceluiași raport de expertiză costul remedierii avarilor cauzat autoturismului reclamantei este de 2430 lei astfel că instanța va reține că această sumă reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei și nu suma pretinsă de aceasta.
Potrivit art. 998 din vechiul cod civil orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din vina căruia s-a cauzat la repararea acestuia. În conformitate cu aceste prevederi legale pârâtul este obligat a o despăgubi pe reclamantă pentru prejudiciul cauzat.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale antemenționate instanța va admite în parte acțiunea formulată și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 2430 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 2130 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta N. S. G., domiciliată în A., . I., nr. 4, ., ., împotriva pârâtului C. I. F., cu domiciliul procesual ales în Chișineu Criș, ., nr. 31, județul A. (la av. S.-P. I.), pentru pretenții
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2430 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 2130 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 30.10.2012.
Președinte, Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 04.12.2012/ 4 ex. din care 2 ex. se .> - N. S. G.-A., . I., nr. 4, ., .
- C. I. F.-Chișineu Criș, ., nr. 31, jud. A. (la av. S.-P. I.)
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 05/2012. Judecătoria ARAD | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8272/2012.... → |
|---|
