Revendicare imobiliară. Sentința nr. 19/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-11-2012 în dosarul nr. 10593
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 19.11.2012
Președinte: C. F. M.
Grefier: P. M. G.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul S. J. prin mandatar M. T., în contradictoriu cu pârâtul . P., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal se prezintă mandatarul reclamantului, absent fiind reprezentanta reprezentantul pârâtului, absent fiind reclamantul..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de taxe judiciare de timbru potrivit art.50 din L.10/2001 și art. 15 lit.r din L. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară dezbaterile închise, în temeiul disp.art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Mandatarul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A., la data de 30.08.2012, reclamantul S. J. prin mandatar M. T., în contradictoriu cu pârâtul . P., a solicitat;
- Să se constate nevalabilitatea titlului Comunei V. asupra imobilului situat în comuna V., ., jud. A. înscris în CF nr. 712 V., cu nr. top. 461-461, în suprafață de 1641 mp. teren intravilan, în raport cu dispozițiile art. nr. 6 din legea nr. 213/1998, art. 20 și 44 din Constituția României, a legii nr.10/2001 și art. 1 din Primul Protocol al CEDO.
- Să se dispună revenirea la situația anterioară de carte funciară, prin radierea dreptului de proprietate al comunei V. și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în calitate de moștenitor:
- Să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.
În motivare reclamantul prin mandatar arată că a depus cerere de revendicare în calitate de moștenitor ( anexa nr.2), înregistrată sub nr., 158/20.09.2005( anexa nr.3), în baza în baza procurii ( anexa nr.1). La această cerere s-a primit răspunsul conform adresei nr. 6961/04.10.2005 ( anexa nr.4).
În baza Legii nr. 187/23.03.1945 toți etnicii germani au fost expropriați și marea majoritate deportați sau trimiși la munci în Rusia. Majoritatea exproprierilor nu au fost operate în cartea funciară . Dovada la ce se afirmă stă coala B a CF nr. 712 V. ( anexa nr.5).
La B9 din coala operația se face în baza certificatului de moștenitor și a actului de proprietate nr. 1429/1956 emis de Sfatul Popular al raionului A.. Acest act era un act de împroprietărire după expropriere. Pentru exemplificare anexează un asemenea act ( anexa nr.6 ). De asemenea anexează Hotărârea nr. 38/27.05.1999 a CL V. ( anexa nr.7) și extras CF nr. 712 – V. ( anexa nr.8) .
În consecință solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept a invocat prevederile Legii nr.10/2001 actualizată, art. 20,21,44 din Constituția României, art. 1 din Primul Protocol CEDO, Legea nr. 30/94, Legea nr. 33/94.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri la dosar, filele 5- 24, respectiv extras CF, adrese, decizii, coală CF, certificat de calitate de moștenitor.
Pârâtul prin întâmpinarea de la filele 25- 31 dosar, a solicitat respingerea acțiunii, pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile imperative ale art. 45 alin.5 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Considera acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă, motiv pentru care se impune a fi respinsa.
Întrucât prescripția dreptului la acțiune este o excepție dirimanta, se solicită ca aceasta sa fie pusa in discuție si soluționata in conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pe fond, apreciază că reclamantul ar trebui sa-si completeze cererea in sensul de a detalia considerentele pentru care apreciază ca am fi încălcat textele de lege indicate nu doar sa înșire câteva legi, convenții si articole lăsând in sarcina instanței sa dovedească subscrisei ce a încălcat si ce măsura a încălcat respectivele legi, și solicită ca reclamantul sa depună in integralitate coala extinsa a CF 712 V. întrucât din cele 2 pag. comunicate nu putem avea certitudinea ca este CF-ul despre care face trimitere in cerere.
Pârâta invocă inadmisibilitatea acțiunii, deoarece față de situația juridica a imobilului dedus judecații, o astfel de acțiune nu poate fi promovata invocându-se prevederile dreptului comun, atât timp cat se poate face revendicare pe baza prevederilor unor legi speciale, respectiv a Legii nr. 10/2001, cu respectarea procedurilor prevăzute de acestea. Interpretând rațional prevederile Legii nr. 10/2001, rezulta că acest act normativ special, cu dispoziții derogatorii de la dreptul comun, are prioritate fata de reglementările generale, conform principiului „specialia generalibus derogant". Așa fiind, după momentul intrării în vigoare a actului normativ, persoanele care se considera îndreptățite la retrocedarea în natură sau prin echivalent a unor imobile trecute în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 trebuie să se conformeze condițiilor, procedurilor și termenelor prevăzute de legea speciala. Întrucât reglementările cuprinse în Legea nr. 10/2001 interesează substanțial și procedural ordinea publică, rezultă că acestea sunt de imediată aplicare. Soluția a fost anticipată legislativ prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care prevede că: tunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de fontii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aplicarea operațiunii juridice de restituire integrală (restitutio in integrum)y ca efect al ineficacității actelor de preluare, a fost guvernată de prevederile dreptului comun în materia revendicării, reprezentat prin dispozițiile art_480 și art. 481 din Codul civil. Susținerea reclamantului conform căruia preluarea ar fi fost o preluare fără titlu valabil, astfel ca acesta ar fi îndreptățit la retrocedarea imobilului in baza prevederilor dreptului comun, o consideram nefondata.
Chiar in ipoteza in care preluarea in baza actului normativ antemenționat ar fi considerata a fi efectuata fără titlu valabil, acest fapt nu exclude aplicabilitatea in speța de fata a dispozițiilor Legii 10/2001, din contra, așa cum a confirmat si înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 33/09.06.2008, dispozițiile Legii 10/2001 se aplica tuturor imobilelor naționalizate in perioada 1945-1989 indiferent ca au fost preluate cu sau fără titlu valabil. Acest aspect este confirmat de dispozițiile art. 6 alin. 1 lit. i al Legii 10/2001 care prevede clar ca fac obiectul acestei legi de reparație „orice alte imobile preluate fără titlu valabil, astfel cum este el definit la art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare". Raportat la prevederile legale mai sus invocate, consideram ca este mai mult decât evidenta aplicabilitatea in prezenta speța a dispozițiilor legilor speciale, aspect care confirma poziția noastră de ^admisibilitate a acțiunii reclamantului. In acest context, după data intrării in vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea in revendicare a imobilului pe care le vizează nu mai este admisibila pe calea dreptului comun, persoanele îndreptățite fiind ținute sa urmeze procedura stabilita de legea speciala.
In sensul celor de mai sus, ICCJ a statuat prin Decizia în interesul legii nr. 33/2009 stabilind fără echivoc: i6Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială".
Așa cum a reținut in mod temeinic si Instanța Supremă prin decizia amintită, acele persoane care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 sau care nu au declanșat în termenul legal o atare procedură ori care, deși au urmat-o, nu au obținut restituirea în natură a imobilului, nu au deschisă calea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 din Codul civil întrucât o atare soluție ar ignora principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială și legea generală - specialia generalibus derogant- și care, pentru a fi aplicat, nu trebuie reiterat în fiecare lege specială. S-a reținut totodată ca atâta vreme cat pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, nu se poate susține că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu acesta.
P. urmare, imobilele care se încadrează în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu mai pot fi restituite decât în condițiile prevăzute de acest act normativ, fiind exclusă acțiunea în revendicare de drept comun, cu excepția acțiunilor pendinte la data de 14 februarie 2001, cu privire la care noua lege a permis fie continuarea lor, fie suspendarea până la soluționarea procedurii administrative, situație in care nu ne aflam.
Or potrivit aceleași decizii a ICCJ, o acțiune in revendicare întemeiata pe dreptul comun este posibila doar in situația in care exista o prevedere din Legea 10/2001 care împiedica reclamantul si ii încalcă, din diverse motive (situație in care nu ne aflam, pasivitatea reclamantului nu este o excepție n.n), drepturile fundamentale consacrate de Convenția Europeana a Drepturilor Omului si numai in măsura in care recunoașterea drepturilor sale întemeiată pe dreptul comun nu ar aduce atingere:
-niciunui alt drept de proprietate legitim;
-securității raporturilor juridice.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a hotărât in cauza L. c. România ca „dreptul la acces la justiție nu este unul absolut; el poate permite restricții admise implicit, întrucât, chiar prin natura sa este reglementat de către stat elaborând o astfel de reglementare statele se bucura de o anumita marja de apreciere.
Pârâta susține că reclamantul nu face dovada faptului ca este moștenitorul (singurul moștenitor) al defunctei S. E. in sensul ca depune un certificat de moștenitor din care insa nu reiasă care sunt bunurile moștenite inclusiv imobilul dedus judecații.
Având în vedere considerentele anterior menționate, solicităm Onoratei instanțe, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului și totodată solicităm respingerea acțiunii A ca inadmisibilă
Reclamantul S. J. solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune. cu motivarea că nu solicită pe procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001restiturea imobilului, ci cere constatarea nevalabilității titlului și constatarea preluării abuzive.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că,
Imobilul situat în comuna V. . jud. A., înscris în CF nr.712 V. cu nr. top. 461-462 în suprafață de 1641 mp a constituit proprietatea tabulară a lui Șchmalz E., născută Schart, fiind dobândită în anul 1968 cu titlu de drept de moștenire.
Ulterior în baza adresei nr.2660/ 1990 a Primăriei Comunei V., asupra imobilului de sub.A I-1, înscris în CF nr.712 V. cu nr. top. 461-462 s-a radiat casa. În baza Hotărârii nr.38/1999 a Consiliului Local V. asupra imobilului de sub A I-1 s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de preluare în favoarea Comunei V., iar dreptul de proprietate privată asupra imobilului s-a înscris în Cartea Funciară prin Încheierea de carte funciară nr.8019/ 23.06.1999.
P. Încheierea de carte funciară nr._/ 13.11.2002 în baza adeverinței nr.5907/2002, eliberată de Primăria Comunei V. s-a rectificat suprafața de teren în cea de 1641 mp și s-a notat adresa din ..
Reclamantul S. J. a făcut dovada calității sale de moștenitor de după autoarea Schamlz E. născută Schart, decedată la data de 24.01.2003, cu ultimul domiciliu în Germania Munchen- astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr.95/ 06.09.2005, emis de Biroul Notarial Public F. P. I. din localitatea V., județul A.- situație în care făcând dovada că este descendent al defunctei în linie dreaptă- potrivit prevederilor art. 975 alin.1 din Codul civil și întrucât nu vine în concurs cu alți moștenitori- acesta are vocație la moștenirea integrală de după autoare.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, instanța o va respinge deoarece acțiunea este o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun și fiind o acțiune reală, acest caracter se conservă atât timp cât există posibilitatea de a readuce lucrul revendicat în patrimoniul reclamantului revendicator.
Acest bun- imobilul din speță nu a fost transmis vreunui terț care să fi dobândit în mod iremediabil proprietatea, pentru că într-o atare situație să se rețină conversia obiectului revendicării într-o pretenție de despăgubiri, iar acțiunea să aibă caracterul unei acțiuni personale.
Reținând Decizia nr.33 /2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea Recursului în interesul legii, instanța apreciază că în speță operează situația vizând prioritatea ce poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiate pe dreptul comun, în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Reclamantul deține un bun și este titularul unui bun protejat de art.1 din Protocolul nr.1, iar în cadrul acțiunii în revendicare- ca fiind o acțiune reală, reclamantul are posibilitatea de a readuce bunul revendicat în patrimoniul său, deoarece în cauză nu se aduce vreo atingere securității raporturilor juridice întrucât imobilul nu a fost transmis vreunui terț ci a fost trecut în patrimoniul privat al Comunei V. în temeiul art. 31 alin. 2 și art. 68 din Legea nr. 18/1991 Republicată- prin Hotărârea nr.38 /1999a Consiliului Local V..
Potrivit prevederilor art. 31 alin. 2 din Legea 18/1991 Republicată- „ terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comunei, vor trece în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului.”
Astfel, acest imobil poate fi restituit în natură, iar în cadrul cererii de reconstituire în natură a dreptului de proprietate formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 158/ 2005 la Biroul executor Judecătoresc V. Ș.- prin care a solicitat restituirea terenului în baza Legii nr.10/2001, modificată de Legea nr.247/2005 sau contravaloarea acestuia de_ euro, reclamantului nu i s-au acordat despăgubiri și nici nu i s-a restituit terenul pe motivul tardivității formulării cererii, respectiv tardivitatea depunerii notificării în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001, a OUG nr. 145/2001 și OUG 109/2001 și art.VII din Titlul I al Legii nr.247/2005.
Având în vedere că reclamantul are dreptul la respectarea bunurilor sale și nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru motive de nulitate publică- în temeiul art.563 cod civil va admite acțiunea în revendicare formulată de reclamant - constatând nevalabilitatea titlului Comunei V. asupra imobilului și dispunând revenirea la situația anterioară de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al Comunei V. și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în calitate de moștenitor obligând pârâta să-i lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. J. prin mandatar M. T., domiciliat în localitatea V., ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta . P., cu sediul în localitatea V., ., județul A..
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Constată nevalabilitatea titlului comunei V. asupra imobilului situat în localitatea V. ., județul A. înscris în CF nr. 712 V. cu nr. top. 461 – 462 în suprafață de 1641 mp.
Dispune revenirea la situația anterioară de carte funciară, prin radierea dreptului de proprietate al Comunei V. și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului moștenitor.
Obligă pârâta să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.11.2012.
Președinte Grefier
C. F. M. G. M. P.
Tehnored/CM/SBC/19.12.2012.
Ex.4/2 . comunică cu părâțile:
reclamantul S. J. prin mandatar M. T., domiciliat în localitatea V., ., jud. A., în contradictoriu cu pârâtul . P., cu sediul în localitatea V., ., județul A..
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 150/2013.... | Evacuare. Sentința nr. 10/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
