Anulare act. Sentința nr. 7522/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7522/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2547/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7522/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. C. (F. D.) și pe pârât D. I., pârât M. R., pârât M. A.-S., având ca obiect anulare act constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile și susținerile părților pe excepția prematurității capătului 2 de cerere și pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.12.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău în data de 13.02.2013, sub nr._, reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâții D. I., M. R. și M. A.-S., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.151/2009 de B.N.P. L. încheiat de pârâți, ca urmare a aplicare a principiului „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis” și evacuarea pârâților din imobilul aparținând tatălui său D. C.; de asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin sentința penală pronunțată în dosarul nr.4741/2011 al Judecătoriei Bacău, pârâtul D. I. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de fals, dispunându-se și anularea certificatului de moștenitor nr.2/15.01.2009, prin care pârâtul a devenit în mod fraudulos proprietarul apartamentului situat în Bacău, ., . în fața notarului public că este unicul moștenitor al defunctului D. C..
A mai arătat reclamantul că, imediat după ce a intrat în stăpânirea apartamentului, pârâtul l-a înstrăinat fiicei sale M. R., care știa situația acestui apartament, în sensul că el provine de la tatăl reclamantului iar vânzătorul nu este moștenitor, deoarece în calitatea sa de frate este exclus de la moștenire de către reclamant. A apreciat reclamantul că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, atât vânzătorul cât și cumpărătorii au fost de rea-credință și de conivență au urmărit fraudarea intereselor legitime ale reclamantului.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.948 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatorii, martori și a depus la dosar o . înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 1611 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
Pârâții M. R. și M. A.-S. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii, lipsa calității procesuale active a reclamantului în a formula cererea și prescripția dreptului la acțiune.
În motivare, pârâții au arătat că, prin sentința penală din dosarul nr.4741/2009 al Judecătoriei Bacău, s-a dispus desființarea certificatului de moștenitor și nu anularea acestuia, astfel cum a invocat reclamantul iar, în ceea ce privește vânzarea lucrului altuia, pârâții au arătat că anularea acesteia nu poate fi cerută dacă cumpărătorul este de bună-credință, socotind că bunul aparține vânzătorului, adevăratul proprietar având posibilitatea să intenteze o acțiune în revendicare, imprescriptibilă.
Pârâții au precizat că ei au fost de bună-credință la încheierea contractului, astfel că nulitatea invocată de reclamant este una relativă, dreptul la acțiune fiind prescris prin raportare la dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996, dreptul pe care ei și l-au înscris în cartea funciară fiind opozabil reclamantului. Au apreciat pârâții că au întreprins diligențele obișnuite, verificând evidențele cărții funciare iar contractul a fost încheiat pe baza actelor originale de către notarul public competent.
Cu privire la temeiurile de drept invocate de reclamant, pârâții au arătat că cererea a fost introdusă după . Noului cod civil și că instanța este ținută să judece numai în limitele în care a fost învestită, astfel că referirea la art.948 ar trebui să conducă la respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, deoarece acest text de lege se referă la dobândirea fructelor prin posesia de bună-credință.
Referitor la dispozițiile art.948 din vechiul Cod civil, pârâții au arătat că au fost respectate condițiile de validitate ale contractului, ei fiind cumpărători de bună-credință, aspect care constituie o excepție de la principiul anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial, având în vedere și necesitatea asigurării securității dinamice a circuitului civil.
În ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, față de faptul că au un titlu de proprietate valabil.
În drept, pârâții au invocat prevederile art.948, 966, 967 Cod civil și ale Legii nr.7/1996.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată privind reaua-credință a pârâților. Reclamantul a arătat și faptul că actul juridic încheiat de pârâți este de fapt o liberalitate, conform prezumției instituită de art.845 Cod civil și că în această situație principiul anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului principal operează fără restricții față de achizitorul cu titlu gratuit, nefiind necesară dovedirea relei-credințe.
Prin încheierea din 11.10.2012, instanța a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității cererii, lipsei calității procesuale active și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâți prin întâmpinare, pentru motivele arătate pe larg în această încheiere.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba cu interogatoriu părților (filele 149-150) și proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorul D. M. pentru reclamant (fila 147) și martora D. G. pentru pârâți (fila 148). Din oficiu, instanța a solicitat B.N.P. L. Dumitriea copie de pe contractul de vânzare-cumpărare nr.151/2009 și documentele care au stat la baza întocmirii acestui contract (filele 94-99).
La termenul din 06.12.2013, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect „evacuare” și a rămas în pronunțare atât pe această excepție, cât și pe fondul cauzei.
Analizând în mod coroborat materialul probator aflat în dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 21.12.2008 a decedat D. C. (fila 42), reclamantul - care a luat numele soției după căsătorie, fiind fiul acestuia (fila 40) iar pârâtul D. I. - fratele său. De asemenea, la data decesului D. C. mai avea și o soră în viață, pe numita V. E..
La data decesului, D. C. avea în proprietate un apartament situat în Bacău, ., ., parter, . contractului de vânzare-cumpărare nr.3244/25.01.1994 (fila 41).
Prin certificatul de moștenitor nr.2/15.01.2009, emis de B.N.P. L. Dumitriea, s-a constatat că de pe urma defunctului D. C. a rămas drept moștenitor pârâtul D. I., în calitate de frate cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, formată din apartamentul situat în Bacău, ., ., parter, .).
În data de 04.02.2009, pârâtul D. I. a înstrăinat pârâtei M. R., căsătorită cu pârâtul M. A.-S., nuda proprietate asupra imobilului dobândit prin certificatul de moștenitor nr. nr.2/15.01.2009, încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.151/04.02.2009, pârâtul D. I. rezervându-și uzufructul viager.
Prin sentința penală nr.1069/13.06.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._, pârâtul D. I. a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații și s-a dispus în temeiul art.348 Cod procedură penală desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv Anexele 23, 24 emise de Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei Bacău și certificatul de moștenitor nr. 2/15.01.2009 emis de BNP L. Dumitriea (filele 21-24).
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, după decesul fratelui său survenit la 21.12.2008, în data de 12.01.2009 pârâtul D. I. a făcut în fața Serviciului de Stare Civilă din cadrul Primăriei Municipiului Bacău și în fața Notarului Public L. Dumitriea din Bacău, declarații necorespunzătoare adevărului afirmând că este unicul moștenitor al defunctului în scopul obținerii certificatului de moștenitor și implicit a bunurilor succesorale.
S-a arătat în sentința penală că, în baza declarațiilor inculpatului și ale declarațiilor martorilor P. P. și P. I., persoane care nu cunoșteau cu exactitate dacă defunctul a avut sau nu copii sau alte rude apropiate, notarul public a întocmit certificatul de moștenitor nr.2/15.01.2009 prin care pârâtul D. I. a dobândit în cotă de 1/1 bunurile succesorale rămase de pe urma acestuia.
Instanța a reținut că pârâtul D. I. știa de existența reclamantului, care era copilul defunctului dintr-o relație de concubinaj cu L. A., prezentându-l cu diferite ocazii ca fiind nepotul său, precum și faptul că în ultimii ani ai vieții lui D. C. acesta a fost bolnav fiind îngrijit de sora și fratele său, acesta din urmă suportând și cheltuielile de înmormântare iar reclamantul nu l-a mai vizitat pe tatăl său în ultimii ani de viață, fiind plecat la muncă în străinătate.
Astfel cum rezultă din declarația martorului D. M. audiat în prezenta cauză (fila 147), pârâții D. I. și M. R. știau de existența reclamantului S. C. ca fiind fiul defunctului, acesta fiind cunoscut și de celălalt copil al pârâtului D. I., respectiv D. N., afirmând despre reclamant că la momentul decesului lui D. C. se afla în străinătate, la muncă
În drept, în ceea ce privește dreptul substanțial aplicabil în cauză, instanța apreciază că este vorba despre vechiul Cod civil sub imperiul căruia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce face obiectul cauzei, chiar dacă acțiunea a fost introdusă după . noului Cod civil, deoarece art.102 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretare, efectele, executarea și încetarea sa”.
Instanța reține că efectul nulității constă în desființarea raportului juridic civil născut din actul juridic civil lovit de această sancțiune și, prin aceasta, restabilirea legalității. Unul dintre principiile efectelor nulității este cel al anulării actului juridic inițial, cât și a actului juridic subsecvent, respectiv anularea actului juridic inițial desființează dreptul transmițătorului din actul juridic subsecvent, acesta transmițând un drept pe care nu-l avea și în consecință nici subdobânditorul nu poate deveni titular al acestui drept (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis).
În speță, instanța apreciază că își găsește aplicabilitatea principiul efectelor nulității sus-menționat, respectiv desființarea, prin sentința penală nr.1069/13.06.2012, a certificatului de moștenitor nr.2/14.01.2009, prin care pârâtul D. I. a devenit titular al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bacău, ., ., atrage și anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, datorită legăturii juridice dintre acestea, pârâtul neputând înstrăina ce nu avea (nemo dat quod non habet).
În acest sens, instanța va înlătura apărările formulate de pârâți referitoare la faptul că prin sentința penală nu s-a dispus anularea certificatului de moștenitor, ci desființarea acestuia, reținând că este vorba de noțiuni sinonime, ce au aceeași semnificație, aceea a lipsirii certificatului de moștenitor de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă
Art.34 pct.1 și art.36 din Legea nr.7/1996 consacră o excepție de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal, respectiv situația celui care, întemeindu-se pe înscrierea din cartea funciară, a dobândit un drept real imobiliar cu bună-credință și printr-un act juridic cu titlu oneros, după trecerea unui termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere în cartea funciară, se bucură pe deplin de efectele publicității imobiliare, dreptul său fiind opozabil înstrăinătorului din actul juridic primar, ceea ce echivalează cu menținerea actului juridic subsecvent.
Instanța nu va da eficiență apărărilor invocate de pârâți privind incidența în speță a acestor prevederi legale și astfel constatarea faptului că dreptul lor de proprietate s-a consolidat, prin trecerea termenului de 3 ani de la momentul înscrierii lor în cartea funciară și prin buna-credință de care au dat dovadă la încheierea actului cu titlu oneros, reținând că nu a fost dovedită buna lor credință.
În acest sens, din materialul probator administrat în cauză rezultă că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.151/04.02.2009 pârâții aveau cunoștință despre faptul că certificatul de moștenitor, care a stat la baza încheierii acestui contract, a fost emis ca urmare a declarațiilor false ale pârâtului privind calitatea sa de unic moștenitor, aveau cunoștință și despre existența reclamantului, care nu a fost menționat în niciun fel în certificatul de moștenitor (nici măcar ca străin de moștenire prin neacceptarea succesiunii în termen), astfel că este evidentă reaua-credință de care au dat dovadă aceștia.
De asemenea, perioada foarte scurtă de timp de la decesul lui D. C., în care a fost obținut certificatul de moștenitor și încheierea contractului de vânzare-cumpărare, conduce instanța la concluzia că pârâții, în cunoștință de cauză, au urmărit să fraudeze interesele reclamantului, grăbind trecerea bunului imobil în patrimoniul pârâților.
Instanța nu va putea reține motivul invocat de reclamant privind prezumția de liberalitate a contractului ce face obiectul cauzei, prezumție rezultând din dispozițiile art.845 Cod civil, deoarece aceste prevederi ar putea fi invocate de moștenitorii rezervatari ai lui D. I., la dezbaterea succesiunii acestuia și nu în prezenta cauză.
În consecință, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect „declarare nulitate act juridic” formulat de reclamantul S. (fost D.) C. în contradictoriu cu pârâții D. I., M. R. și M. A.-S. și va declara nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.151/04.02.2009 de B.N.P. L. Dumitriea, încheiat între pârâtul D. I., în calitate de vânzător și pârâta M. Rmanoa, căsătorită cu pârâtul M. A.-Selamh, cu privire la imobilul situat în Bacău, ., ..
Cu privire la capătul de cerere privind „evacuarea”, instanța reține că acesta este prematur formulat. Astfel, excepția prematurității este o excepție de fond, absolută și peremptorie ce intervine atunci când se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual, reclamantul fiind îndreptățit să reitereze cererea în momentul în care dreptul subiectiv devine actual, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat.
În speță, instanța apreciază că dreptul reclamantului de a solicita evacuarea pârâților din imobilul situat în Bacău, ., ., . nu s-a născut încă, deoarece dreptul acestuia de moștenitor al tatălui său nu a fost încă stabilit. La rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, reclamantul are posibilitatea să obțină stabilirea calității sale de moștenitor, fie printr-un certificat de moștenitor în care să fie stabilită și masa succesorală, fie ca urmare a dezbaterii succesiunii în instanța de judecată și apoi să solicite evacuarea pârâților din imobilul ce intră în compunerea masei succesorale.
Instanța subliniază că certificatul de moștenitor nr.2/15.01.2009 nu a fost anulat ca urmare a faptului că s-ar fi reținut că reclamantul a efectuat acte de acceptare a succesiunii și că pârâtul ar fi astfel înlăturat de la moștenire, ci a fost desființat ca urmare a declarațiilor false efectuate de pârât cu privire la inexistența unui alt succesibil. De altfel, instanța nu a fost învestită cu un capăt de cerere privind stabilirea calității de moștenitor a reclamantului.
În consecință, instanța va admite excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect „evacuare”, invocată de instanță din oficiu și va respinge capătul de cerere având ca obiect „evacuare”, ca prematur introdus.
Reținând că pârâții au căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, instanța îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâți în sumă de 2612,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect „evacuare”, invocată de instanță din oficiu și, pe cale de consecință:
Respinge capătul de cerere având ca obiect „evacuare” formulat de reclamantul S. (fost D.) C. în contradictoriu cu pârâții D. I., M. R. și M. A.-S. prin procurator M. R., ca prematur introdus.
Admite capătul de cerere având ca obiect „declarare nulitate act juridic” formulat de reclamantul S. (fost D.) C., domiciliat în Bacau, ., ., . în contradictoriu cu pârâții D. I., cu domiciliul în Bacau, ., ., ., M. R., cu domiciliul în Bacau, ., ., . și în București, sector 3, Calea Călărașilor, nr. 319, . și M. A.-S. prin procurator M. R. cu domiciliul în Bacau, ., ., . și în București, sector 3, Calea Călărașilor, nr. 319, ..
Declară nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.151/04.02.2009 de B.N.P. L. Dumitriea, încheiat între pârâtul D. I., în calitate de vânzător și pârâta M. Rmanoa, căsătorită cu pârâtul M. A.-Selamh, cu privire la imobilul situat în Bacău, ., ., ..
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 2612,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2013.
Președinte, pt. Grefier plecat la altă instanță
A. M. P. E. B.
semnează Grefier șef,
Red./Tehnored./A.M.P.
8 ex./ 11.02.2014
| ← Anulare act. Sentința nr. 2376/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3960/2013.... → |
|---|
