Încredinţare minor. Sentința nr. 911/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 911/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 9867/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 911/2013
Ședința publică din 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. S. D.
Grefier: I. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei minori și familie privind pe reclamant R. A. E. și pe pârât M. C. I., având ca obiect încredințare minor .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată când, din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea pentru data de 04 februarie 2013 .
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 9867 din data de 17 iunie 2011 reclamanta R. A.-E. a chemat în judecată pe pârâtul M. C.-I. solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să-i fie încredințat, spre creștere și educare, minorul A.-C..
A solicitat cheltuieli de judecată .
În motivare, a arătat că din relația de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul A.-C., de care se ocupă în exclusivitate, ajutată fiind de mama ei; că prin sentința civilă nr.1610/2011 pârâtul a fost obligat la pensie de întreținere; că minorul este puternic atașat de ea și îi poate oferi condiții materiale și educaționale deosebite; că pârâtul o amenință că va lua copilul din întreținerea ei și că prin admiterea acțiunii îi va asigura minorului stabilitate emoțională și confortul intelectual de care are nevoie .
În drept, acțiunea nu a fost motivată .
În dovedire, reclamanta a solicitat admiterea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale – declarația martorului audiat fiind atașată la prezentul dosar .
A depus, în copie, certificatul de naștere al minorului, cartea de identitate . nr._, un atestat de înscriere anagrafică a unui cetățean al Uniunii Europene eliberat de orașul Portogruaro, o evaluare psihologică, adeverințe medicale, cartea de identitate nr. AS 342/8456, sentința civilă nr.6181/20.07.2011 a Judecătoriei Bacău și o caracterizare .
Acțiunea a fost legal timbrată .
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională .
Prin întâmpinare, acesta a precizat că este de acord ca minorul să fie încredințat, spre creștere și educare, mamei deoarece este la vârsta la care are nevoie de prezența acesteia .
Sub aspect reconvențional, pârâtul-reclamant a solicitat să se stabilească în favoarea lui următorul program de vizită a minorului A.-C.: de două ori pe lună de sânbăta, orele 10,00, până duminica, orele 18,00, în prima și a treia săptămână; o lună în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă, de C. sau de Anul Nou .
În motivare, a arătat că s-au ocupat împreună de copil, între el și minor existând o afecțiune deosebită, și că nu este de acord ca reclamanta să-l ia în străinătate, deoarece nu cunoaște unde și în ce condiții locuiește și nu ar mai avea control asupra copilului .
În drept, cererea nu a fost motivată .
În dovedire, pârâtul-reclamant a solicitat admiterea și administrarea probei testimoniale, declarația martorului audiat fiind atașată la prezentul dosar .
Răspuns la cererea reconvențională, reclamanta a precizat că este de acord ca pârâtul să păstreze legătura cu minorul, dar doar o singură dată pe lună, în prima sămbătă și duminică a fiecărei luni, între orele 10,00 – 19,00, și o lună în vacanța de vară ; că programul solicitat este exagerat și dovedește că pârâtul nu cunoaște vârsta și necesitățile minorului; că este de acord ca în perioada 28 decembrie – 2 ianuarie, copilul să petreacă timpul cu pârâtul, și că nu este de acord ca minorul să plece din Bacău fără acordul ei expres, având în vedere vârsta și problemele de sănătate ale acestuia .
În conformitate cu prevederile art.505 raportat la art.396 alin.1 cod civil și ale art.4 din Regulamentul CEC nr.1206/2001 al Consiliului, P. mun.Bacău – C. Autoritate Tutelară și regiunea Veneto – Italia au întocmit anchete sociale la domiciliile părților, concluziile fiind consemnate în referatele înaintate ; minorul A.-C. a fost audiat în Camera de Consiliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că părțile au întreținut relații de concubinaj, relații din care a rezultat minorul A. C. (n.la data de 14 decembrie 2004), a cărui paternitate pârâtul a recunoscut-o.
Până în anul 2008 copilul a locuit în imobilul bunicilor paterni, împreună cu ambii părinți, iar începând cu anul 2009 a rămas în grija exclusivă a reclamantei; în prezent minorul locuiește cu bunicii materni, mama fiind plecată la muncă în străinătate .
Potrivit art.505 alin.1 Cod civil „în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod legale de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc „, iar dacă părinții nu conviețuiesc „modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț „ (alin.2) .
Conform art.397 Cod civil ”după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți afară de cazul în care instanța decide altfel”, dar dacă există motive întemeiate… instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți „ (art.398 alin.1) .
Este de reținut, de asemenea, că potrivit dispozițiilor noului Cod civil în cazul copiilor din afara căsătoriei, instanța este obligată să stabilească și domiciliul acestora, aplicându-se, de asemenea, dispozițiile privitoare la divorț .
În cauză, instanța reține că în ultimii 4 ani, minorul A.-C. s-a aflat în întreținerea și sub supravegherea reclamantei-pârâte; chiar dacă copilul locuiește cu bunicii materni ; mama păstrează legătura cu el, zilnic, prin intermediul telefonului sau al internetului, contribuie la cheltuielile de creștere și educare și petrece alături de al concediile .
Rezultă din referatele de anchetă psihosocială întocmite în cauză că atât în România, cât și în Italia reclamanta beneficiază de condițiile- materiale și morale – necesare dezvoltării copilului, relația mamă-fiu fiind bazată pe afecțiune și atașament reciproc .
Raportat la această situație de fapt și având în vedere dispozițiile legale sus enunțate, precum și poziția procesuală a pârâtului-reclamant, instanța va stabili domiciliul minorului A.-C. la locuința mamei .
Solicitarea pârâtului-reclamant în sensul ca domiciliul copilului să fie stabilit în România nu poate fi primită.
Este de reținut că stabilirea domiciliului copilului la unul dintre părinți, are ca și consecință, de regulă, împrejurarea că cei doi locuiesc împreună ; numai în acest mod părintele își poate exercita efectiv drepturile și îndatoririle părintești, iar copilul poate beneficia de supravegherea, ocrotirea și afecțiunea părintelui respectiv, or, în cauză, reclamanta-pârâtă are reședința stabilită în Italia .
Instanța apreciază ca fiind în interesul superior al minorului A.-C. să locuiască împreună cu mama sa, condiție necesară dezvoltării unei personalități armonioase din punct de vedere fizic și psihoemoțional, cu atât mai mult cu cât a fost diagnosticat cu tulburări emoționale, iar prezența reclamantei de care este foarte atașat, ar avea influențe benefice din acest punct de vedere .
Nu poate fi reținută afirmația pârâtului-reclamant în sensul că ar pierde controlul asupra fiului, de vreme ce din probatoriul administrat în cauză rezultă că și acesta se află în Italia, împrejurare de natură a-i facilita legătura cu minorul .
În ceea ce privește autoritatea părintească, aceasta urmează a fi exercitată în comun, de ambii părinți .
Potrivit art.496 alin.5 Cod civil „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul „ .
Art.1 alin.1 din Legea nr.272/04 stabilește că sus menționatul drept se poate exercita în diferite moduri ca, de exemplu, vizitarea copilului la domiciliul celuilalt părinte, lăsarea copilului la locuința părintelui la care nu i-a fost stabilit domiciliul sau încuviințarea dată de a petrece împreună cu minorul un anumit interval de timp, de obicei în perioada vacanțelor școlare; revine instanței de judecată obligația de a stabili timpul și modalitățile în care se poate exercita acest drept, ținând seama de faptul că drepturile părintești trebuie exercitate numai în interesul copilului (astfel cum a fost acesta definit de art.2 din Legea nr.272/04) .
Față de dispozițiile legale anterior enunțate și având în vedere împrejurarea că între părți există neînțelegeri cu privire la modalitatea în care pârâtul-reclamant ar putea avea legături cu minorul A.-C., instanța apreciază ca întemeiată și cererea reconvențională, astfel încât o va admite .
La stabilirea programului de vizită, instanța va ține seama de circumstanțele specifice prezentei cauze .
Instanța reține că în ultimii 5 ani pârâtul și-a văzut fiul doar de două ori și nici nu a păstrat legătura telefonic sau prin alte mijloace ; copilul nu a fost la locuința tatălui și a bunicii paterne ulterior împlinirii vârstei de 3 ani, astfel încât nu este familiarizat cu spațiul în care ar urma să se desfășoare programul de vizită (potrivit susținerilor pârâtului-reclamant) .
Este de observat, astfel, că relația părinte-copil practic nu există și că minorul A.-C. nu se simte ocrotit, în siguranță, în prezența tatălui, fiind necesară o perioadă în care acesta din urmă să-și aproprie copilul; raportat la această situație de fapt nu se poate stabili, cel puțin la momentul actual, un program de vizită cu lăsarea minorului peste noapte, la locuința pârâtului-reclamant, cu atât mai mult cu cât minorul va locui în Italia, la mama sa, iar tatăl nu a indicat adresa unde ar urma să-l ducă pe copil la sfârșit de săptămână .
Instanța va încuviința pârâtului-reclamant să-și vadă fiul de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, sâmbăta și duminica între orele 10-18,00, cu posibilitatea luării copilului de la locuința mamei; această măsură este necesară pentru a crea condiții tatălui să petreacă timpul alături de minor nestingherit de prezența reclamantei-pârâte și a membrilor familiei acesteia .
Solicitarea mamei în sensul ca programul de vizită să fie limitat la doar două zile pe lună, în prima săptămână, nu poate fi primită; ar fi greu în aceste împrejurări ca tatăl să inițieze și să dezvolte o relație cu fiul său, relație care să-i permită ca în timpul vacanțelor școlare să petreacă mai mult timp împreună .
În considerarea celor anterior expuse, instanța îi va încuviința pârâtului-reclamant să păstreze legături personale cu minorul A. C. doar 3 zile în vacanța de iarnă și o săptămână în vacanța de vară ; cel puțin la acest moment programul de vizită solicitat este prea amplu și de natură a-l traumatiza pe copil din punct de vedere psihoemoțional, aspect relevat și în evaluarea psihologică întocmită de psiholog L. A. .
Nu este de neglijat sub acest aspect împrejurarea că, deși prin sentința civilă nr. 6181/20 iulie 2011 a Judecătoriei Bacău, în favoarea tatălui a fost stabilit programul de vizită solicitat și în prezenta acțiune, până la soluționarea prezentului dosar, acesta nu și-a văzut copilul, în ultimii doi ani, decât de două ori, pentru scurte perioade de timp, împrejurare de natură a crea convingerea instanței că interesul față de fiu este destul de scăzut .
Față de cele ce preced, cererea reconvențională urmează a fi admisă în parte .
Văzând și prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă ;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea principală având ca obiect”încredințare minor” formulată de reclamanta-pârâtă R. A. E., domiciliată în Bacău, ..8 ., în contradictoriu cu pârâtul M. C. I., domiciliat în Bacău, ..18 ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. C. I., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă R. A. E. .
Stabilește domiciliul minorului M. A. C. (n.la data de 14 decembrie 2004) la locuința reclamantei din Italia, Portogruaro, via Aldo M., nr.6C.
Autoritatea părintească cu privire la minorul M. A. C. va fi exercitată în comun, de ambii părinți .
Stabilește în favoarea pârâtului – reclamant următorul program de vizită a minorului A. C., cu luare de la locuința mamei:
- în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, sâmbăta și duminica, între orele 10,00-18,00,
- trei zile în vacanța de iarnă, în perioada 30 decembrie – 1 ianuarie inclusiv;
- o săptămână în vacanța de vară, în perioada 15-22 iulie .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 14,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 Februarie 2013 .
Președinte, M. S. D. | ||
Grefier, I. S. |
Red.DMS
Dact.SI
Ex.4
05.03./08.03.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 223/2013. Judecătoria BACĂU | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 6475/2013.... → |
|---|
