Ordin de protecţie. Sentința nr. 223/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 223/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 14-08-2013 în dosarul nr. 10489/180/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
Sentința civilă nr. 223/CC
Ședința din Camera de Consiliu de la 14.08.2013
Instanța constituită din:
Președinte: V. M.
Grefier: lucia-roxana vasiluță
Cu participarea Reprezentantului Ministerului Public:
Procuror B. M. M.
Pe rol fiind cererea formulată de reclamanta-pârâtă P. D. F. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant O. F..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu se prezintă reclamanta-pârâtă, asistată de av. P. R., și pârâtul-reclamant, asistat de av. Spatariu D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că s-a depus la dosar răspuns la adresa emisă către Secției 1 Poliție.
Apărătorul reclamantei-pârâte arată că la termenul anterior s-a discutat cu privire la audierea minorelor O. A. și O. Alexia, urmând să se ia o decizie la termenul de astăzi.
Reprezentantul pârâtului, av. Spatariu D., se opune audierii minorelor apreciind că acestea sunt influențate de mama lor, consideră că nu poate fi luată în considerare această audiere, deoarece copii sunt influențabili. Arată că a întocmit un interogatoriu pentru reclamantă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu audierea minorelor.
Instanța încuviințează audierea minorelor, cu precizarea că audierea acestora nu se face în calitate de martori, ci pentru că acestea sunt vizate de cererea de emitere a unui ordin de protecție.
Instanța pune în vedere părților să depună și interogatoriu scris pentru ambele părți.
Apărătorii celor două părți depun la dosar interogatoriu în scris.
Instanța procedează la luarea interogatoriului ambelor părți, răspunsurile părților fiind consemnate și atașate la dosar.
În prezența apărătorilor celor două părți și în fața instanței, sunt audiate minorele O. A. și O. Alexia, care arată că părinții lor nu se mai înțeleg, tatăl „este mereu supărat, le ceartă, face gălăgie noaptea în casă, în pod, dimineața nu le lasă să doarmă, a promis că o lasă pe mamă fără serviciu, fără casă”. Mai arată că înainte nu avea acest comportament, „le închide în casă și nu le mai dă drumul, că uneori se îmbată și i se face rău, mama lor nu bea și nici nu vine cu bărbați străini în casă, uneori tatăl lor le ceartă și le jignește, le-a dat să bea țuică și le-a otrăvit câinele, cel puțin așa au bănuit ele sau li s-a spus”.
După audierea minorelor, instanța intreabă părțile dacă mai au cereri de formulat.
Av. P. R. pentru reclamantă-pârâtă arată că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Av. Spatariu D. pentru pârâtul-reclamant, având cuvântul, arată că nu mai are alte probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul reclamantei-pârâte solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, să se constate că cei doi sunt despărțiți din anul 2011, dar continuă să locuiască în același imobil, deoarece nu au avut posibilitatea să partajeze locuința. Se precizează că s-a depus acțiunea de partaj care însă este în procedura de regularizare, că pârâtul tulbură liniștea reclamantei și a fiicelor sale, este adesea sub influența băuturilor alcoolice, face gălăgie, provoacă scandal, discuțiile au loc în fața copiilor, reclamanta este jignită, acuzată că are un comportament imoral, că nu are grijă de copii. Pe de altă parte, spațiul în care locuiește reclamanta și copiii este prea mic, pârâtul nu menține curățenia în încăperi, este un miros foarte puternic, împărțirea convențională a imobilului, programul de vizită al minorelor, au existat plângeri la poliție împotriva sa. În ce privește cererea reconvențională, av. P. R. pentru reclamantă arată că partajarea imobilului va fi făcută prin hotărârea de partaj, dar reclamanta nu mai poate locui cu pârâtul în același imobil. Consideră că nu poate fi acuzată reclamanta de abuz sau violență fizică, chiar martorii propuși de pârât nu o cunosc și nu au fost în casa reclamantei pentru a cunoaște situația de fapt. Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Av. Spatariu D. pentru pârâtul-reclamant arată că părțile nu se mai înțeleg de la divorț, dar nu au conflicte atât de grave și că ar trebui să fie mai atenți la copiii lor, la problemele pe care le creează prin această atitudine de permanentă ceartă și discuții în fața copiilor. Consideră că părțile sunt oameni cu studii, sunt profesori, că nu pot să-și facă unul altuia atât rău și copiilor lor de asemenea, că aceste certuri nu sunt benefice. Se mai arată că din probatoriul administrat, nu reiese că ar fi vorba de certuri majore, ci că sunt persoane calme, echilibrate. Apărătorul pârâtului consideră că părțile se mai pot împăca dacă se gândesc mai mult la copii și mai puțin la ei, că pot să-și facă în așa fel împărțeala casei astfel încât să existe camere cu acces limitat, cu ieșiri separate. Solicită limitarea dreptului de folosință, conform schiței anexate. În opinia sa, problemele pot fi remediate, dacă există înțelegere și bunăvoință.
Reprezentantul reclamantei depune chitanță privind onorariul de avocat, arată că pârâtul nu a renunțat la serviciu pentru a sta cu copii, deoarece nu are examenul de licență luat, nu sunt de acord cu partajarea propusă, solicită respingerea cererii reconvenționale.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, respingerea cererii reconvenționale.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2013 sub nr. _ , reclamanta P. D. F. a chemat în judecată pe pârâtul O. F., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului în sensul evacuării acestuia din imobil, precum și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă și domiciliul acesteia, de copiiI săi, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic cu aceasta.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâtul este fostul său soț și că locuiesc în aceeași casă de 2 ani, după divorț. Precizează că pârâtul obișnuiește să consume băuturi alcoolice, are un comportament agresiv, vorbește urât și o amenință. În ultima vreme, amenințările au devenit tot mai frecvente, pârâtul are obiceiul să intre și în camerele deținute de reclamantă, să o șicaneze și să o sperie pe aceasta.
Se mai arată că s-a depus acțiunea de partaj, dar dosarul se află în lucru, că au fost formulate mai multe plângeri penale împotriva sa, că conviețuirea celor doi nu mai este posibilă.
În drept a invocat prevederile art. 23 și următoarele din Legea 217/2003 republicată.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu 2 martori, a depus la dosar: adresă emisă de Secția 1 Poliție, sentința de divorț, caracterizări de la școala unde învață fetele.
Pârâtul-reclamant a formulat cerere reconvențională și întâmpinare la data de 26.07.2013, în care a solicitat: respingerea acțiunii principale, admiterea cererii reconvenționale, limitarea accesului pârâtei-reclamante la camerele deținute de pârât. În dovedire, pârâtul-reclamant a solicitat proba cu înscrisuri, martori, anchetă socială.
Legal citate, ambele părți au fost prezente în instanță.
La termenul din data de 05.08.2013 au fost audiați martorii propuși de ambele părți.
La termenul din 14.08.2013 au fost audiate minorele O. Alexia și O. A. și s-a administrat proba cu interogatoriul părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta-pârâtă P. D.-F. a fost căsătorită cu pârâtul-reclamant O. F. din 23.05.1998 și până in anul 2011 când, prin sentința civilă nr.173/18.05.2011 a Judecătoriei Bacău, cei doi au divorțat, iar cele trei fiice minore rezultate din căsătorie au fost incredințate spre creștere și educare reclamantei-pârâte.
Prin hotărârea de divorț nu s-a dispus și partajul bunurilor comune ale soților, astfel că de la data divorțului și până in prezent cei doi locuiesc in continuare in imobilul comun situat in mun. Bacău, ..7, jud. Bacău.
Martorii R. M. și R. M., vecinii părților, au susținut, cu ocazia audierii de către instanța de judecată, că după divorț, intre cei doi foști soți au apărut certuri, în mod frecvent, pe fondul cărora aceștia și-au adresat jigniri, de regulă pârâtul-reclamant fiind cel care adresa jigniri fostei soții, de mai multe ori sosind organele de poliție pentru a aplana conflictul dintre părți.
R. M. a mai declarat că nu au fost acte de violență fizică asupra reclamantei-pârâte sau asupra copiilor.
Martora R. M. a mai susținut că reclamanta-pârâtă i-a relatat că fostul soț a venit acasă băut și a fugărit-o prin curte, i-a vorbit urât, astfel că a fost nevoită să plece la sora acesteia.
Din declarațiile martorilor H. E. și T. I. rezultă că pârâtul-reclamant nu este agresiv, se poartă bine in societate, nu consumă alcool in cantități exagerate, nu este conflictual, insă acești martori nu au putut relata aspecte legate de comportamentul acestuia în locuința comună, față de fosta soție și față de copii săi minori.
În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, ,,persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri sau obligații: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz a copiilor în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinată față de victimă, copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia; ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.
Examinând probele administrate in cauză și anume declarațiile martorilor, interogatoriile părților, înscrisurile depuse la dosar, precum și susținerile părților, instanța apreciază că nu sunt intrunite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea ordinului de protecție. Astfel, așa cum chiar reclamanta-pârâtă a susținut, pârâtul-reclamant nu este violent fizic, însă intre cei doi au loc în mod frecvent certuri pe fondul cărora acesta din urmă folosește cuvinte jignitoare la adresa reclamantei-pârâte.
Fiind audiate, minorele O. A. și O. Alexia au învederat faptul că pârâtul-reclamant are un comportament inadecvat în locuință, in sensul că mai face gălăgie, le mai ceartă și jignește, nu se înțelege cu mama lor, le-a lăsat incuiate in casă. Minorele nu au relevat insă imprejurări care să ducă la concluzia că prezența in locuință a tatălui acestora constituie un pericol pentru ele și pentru mama lor.
Toate aceste fapte și gesturi ale pârâtului-reclamant nu sunt de natură să pună in pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei-pârâte și a copiilor acestora, care să justifice emiterea unui ordin de protecție impotriva acestuia. Raporturile dintre părți par mai degrabă să se manifeste prin discuții aprinse, certuri și neințelegeri legate de modul de folosință a locuinței comune, de partajare a acestei folosințe, consecințe inerente ale desfacerii căsătoriei și care ar putea fi rezolvate in mod corespunzător in cadrul unei acțiuni de partaj.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea principală privind emiterea unui ordin de protecție, formulată de reclamanta-pârâtă P. D. F., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant O. F..
In ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtului-reclamat privind emiterea unui ordin de protecție impotriva reclamantei-pârâte, probele administrate in cauză nu relevă existența unui pericol pentru viața și integritatea fizică și psihică a acestuia, generat de comportamentul reclamantei-pârâte. Pârâtul-reclamant nu a făcut dovada faptului că reclamanta-pârâtă l-a amenințat cu moartea, că consumă alcool sau că aceasta este violentă verbal și fizic.
Din acest motiv, instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea reconvențională privind emiterea unui ordin de protecție formulată de pârâtul-reclamant.
Respingând cererea principală, instanța va respinge cererea accesorie a reclamantei-pârâte de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea principală privind emiterea unui ordin de protecție, formulată de reclamanta-pârâtă P. D. F., domiciliată în municipiul Bacău, .. 7, jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant O. F., domiciliat în mun. Bacău, .. 7, jud. Bacău.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională privind emiterea unui ordin de protecție formulată de pârâtul-reclamant O. F. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă P. D. F..
Respinge cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în sedință publică, azi, 14.08.2013.
Președinte, Grefier,
M. V. V. L.-R.
Red. 15.08.2013
Tehnored. 19.08.2013
4 ex.
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 5058/2013.... | Încredinţare minor. Sentința nr. 911/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
