Plângere contravenţională. Sentința nr. 1064/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1064/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 15361/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1064/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier L. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent P. C. – D. și pe intimat I.P.J. B. - PV . nr._/31.10.2012, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 01.02.2013, discuțiile fiind consemnate în încheierea din aceiași zi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 08.11.2012, petentul P. C. D., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. - POLIȚIA MUNICIPIULUI B., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 31.10.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în data de 31.10.2012, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietatea mamei sale a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat actele la control, ocazie cu care s-a constatat ca polița RCA era expirată încă din data de 16.06.2012; petentul a mai arătat, că i-a fost întocmit procesul verbal contestat în care s-a reținut că nu avea asupra sa polița de asigurare și că în momentul în care i-au fost restituite actele a constatat că polița de asigurare era valabilă pentru perioada 16.06._12.
Sub aspectul nulității, petentul a arătat că procesul verbal contestat a fost întocmit de către un agent necompetent în condițiile în care agentul constatator nu are calitatea de polițist rutier specializat, astfel cum impun dispozițiile legale. Sub același aspect, petentul a arătat că a fost sancționat pentru o faptă neprevăzută drept contravenție și pentru care i s-a aplicat o amendă disproporționată în raport de gradul de pericol social al faptei, însă cu toate acestea a achitat jumătate din minimul amenzii.
În drept, petentul a invocat art.147 alin.1, art.177 din HG nr.1391/2006, art.10 din OUG nr.195/2002.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 31.10.2012 fila 7, poliță RCA ./12/S5/KX nr._ din 08.06.2012 fila 8, carte de identitate fila 9.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 30.01.2013, intimată a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare a arătat că aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit de agentul constatator care a constatat fapta ex propriis sensibus. Intimata a mai arătat că petentul a consemnat la momentul aducerii la cunoștință a faptei reținute în sarcina sa că nu are de făcut obiecțiuni și că declară pe propria răspundere că polița RCA este valabilă însă a uitat-o acasă.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.115 - 118 Cod procedură civilă, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU și OG nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus în original procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 31.10.2012 și în copie, raport agent constatator I. B. .
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 01 februarie 2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.10.2012 de către agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. - POLIȚIA MUNICIPIULUI B.-Secția 1 Poliție Rurală B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 420 lei.
S-a reținut că în data de 31.10.2012, ora 22.50, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 207 F din ., fără a avea asupra sa toate documentele prevăzute de lege, respectiv polița RCA, faptă prevăzută de dispozițiile art.147 pct.1 din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare HG nr.1391/2006 și sancționată de art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare OUG 195/2002, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 31.10.2012, raport agent constatator I. B..
De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 210 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 31.10.2012 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că acesta nu are de făcut obiecțiuni și că declară pe propria răspundere că polița RCA este valabilă însă a uitat-o acasă.
În drept, potrivit art.147 pct.1 din HG nr.1391/2006 conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, iar potrivit art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 31.10.2012, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat nefiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
În ceea ce privește motivul de nulitate al procesului verbal contestat dat de necompetența agentului constatator, și anume că procesul verbal trebuia întocmit de către un polițist rutier specializat, potrivit prevederilor art.177 din HG 1391/2006, dar că procesul verbal a fost întocmit de către un agent din cadrul Secției 1 Poliție Rurală B., apare ca neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Potrivit art.177 din HG nr.1391/2006 îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.
În fapt, lucrătorii posturilor de poliție au calitatea de agenți de poliție rutieră în sensul că au competența de a îndruma și controla traficul rutier, astfel cum rezultă din fișa postului acestora, sens în care agentul constatator B. F. din Secția 1 Poliție Rurală B. - Post Poliție L. V. răspunde din punct de vedere al competenței cerințelor art.177 din HG nr.1391/2006, susținerea petentului sub acest aspect apărând ca neîntemeiată.
În ceea ce privește motivul de nulitate al procesului verbal contestat dat de faptul că pretinsa fapta reținută în sarcina petentului nu este prevăzută de lege, apare ca întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
Totodată, formularea prevăzută de art.147 pct.1 din HG 1391/2006 care consacră drept contravenție fapta reținută în sarcina petentului, prevede o enumerare de documente pe care un conducător auto trebuie să le aibă asupra sa, enumerare în care nu se regăsește și polița RCA, legiuitorul rezumându-se a consacra obligativitatea de a avea conducătorul auto asupra sa și alte documente prevăzute de lege.
Având în vedere toate aceste considerente și având în vedere că Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a conferit în materia contravențională aceleași garanții ca și materiei penale, o formulare lacunară de genul conducătorul auto trebuie să aibă asupra sa orice alte documente prevăzute de lege, este de natură să aducă atingere principiului legalității incriminării faptelor contravenționale și prevederii unei fapte drept contravenție și sancționarea, pe cale de consecință, a acesteia.
În ceea ce privește susținerea intimatei, conform căreia legiuitorul a încadrat lipsa oricărui document prevăzut de legislația în vigoare ca atrăgând răspunderea contravențională în funcție de specificul autovehiculului condus și că această consacrare rezidă în faptul că nu se pot pune în circulație decât autovehiculele asigurate, apare ca neîntemeiată în condițiile în care principiul legalității incriminării se opune unei astfel de interpretări, consacrarea unei fapte drept contravenție presupunând o prevedere clară și concisă la adăpost de interpretarea extensivă a agentului constatator și în afară de orice atitudine abuzivă a agenților statului.
Această concluzie este întărită și de faptul că prevederile art.10 din OUG 195/2002 interzic circulația pre drumurile publice a autovehiculelor neasigurate, nefăcând nicio referire la lipsa poliței RCA asupra conducătorului auto, esențial fiind ca autovehiculul să fie asigura, cum este de altfel cazul din speță, astfel cum rezultă din poliță RCA ./12/S5/KX nr._ din 08.06.2012 fila 8; mai mult de atât, aceeași concluzie este întărită de posibilitatea verificării în baza de date a existenței valabilității poliției RCA, sens în care susținerea intimatei că posibilitatea de a verifica în baza de date a asigurării autovehiculului nu absolvă de răspundere petentul de avea asupra sa poliției RCA, apare ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, procesul verbal contestat urmează să fie anulat sub aspectul legalității, întrucât acesta a fost încheiat cu încălcarea principiul legalității incriminării unei fapte drept contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 31.10.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat.
Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Cu toate acestea, sub aspectul temeiniciei, petentul deși avea sarcina probei în temeiul art.129 Cod procedură civilă, nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal contestat, de unde se concluzionează că petentul sub aspectul temeiniciei se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
Așadar, sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este temeinic întocmit în condițiile în care petentul nu a făcut niciun moment dovada faptului că avea polița RCA valabilă asupra sa, agentul constatator reținând în mod corect că petentul nu avea asupra sa polița RCA.
În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia s-a lăsat intimidat de agentul constatator, apare ca neîntemeiată în condițiile în care în calitatea sa specială de conducător auto nu poate invoca propria greșeală pentru a obține un regim favorabil, așadar, calitatea sa de conducător auto se opune unei astfel de atitudini.
În ceea ce privește faptul că petentul a înțeles să achite jumătate din minimul amenzii, prin aceasta nu se înțelege recunoașterea propriei vinovății, ci prin aceasta se înțelege buna credință a petentului în a nu pierde beneficiul recunoscut de lege, în sensul achitării a jumătate din minimul amenzii.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului. Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice, dar având în vedere soluția care urmează a fi dată cu privire la legalitatea procesului verbal contestat nu se impune reindividualizarea sancțiunii.
Așadar, având în vedere că deși procesul verbal de constatare a contravenției a fost temeinic întocmit, dar având în vedere soluția care urmează a fi dată cu privire la legalitatea acestuia, fiind înlăturată prezumția de legalitate a procesului verbal contestat, fiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 420 lei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 31.10.2012 dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va anula procesul verbal de constatare a contravenției, exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale stabilite prin procesul verbal amintit anterior în cuantum de 420 lei.
În temeiul art.275 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. C. D. domiciliat în localitatea N. B., județul B. în contradictoriu cu intimata I.P.J.B. cu sediul în B., ..2, județul B., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 31.10.2012.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 31.10.2012.
Exonerează petentul de la plata amenzii dispusă prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 31.10.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
A. E. L. L. G.
Red.Tehno
E.-11.02.2013
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2864/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3995/2013.... → |
|---|
