Plângere contravenţională. Sentința nr. 252/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 252/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 12766/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 252
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 16.01.2013
INSTANȚĂ CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE:P. N. E.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect “ plângere contravențională ” acțiune formulată de petentul T. N. V. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. – SERVICIUL RUTIER (P.V. . NR._/20.08.2012).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
-deliberând-
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 14.09.2012, sub nr._, petentul T. N. V. a solicitat instanței anularea procesului-verbal . nr._/20.08.2012iar în subsidiar reindividualizarea faptei ca urmare a reîncadrării acesteia la disp.art.108 alin 1 lit d coroborat cu disp. art. 102 alin 1 și 2 din OUG 195/2002.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că a fost sancționat prin procesul-verbal sus-menționat ,reținându-se faptul că a condus în localitate având viteza de 101 km/h, situație care nu corespunde realității. Petentul a invocat nesocotirea de către agentul constatator a normei metrologice 021/2005. Petentul a mai a arătat faptul că au fost încălcate prevederile art.181 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, agentul constatator întocmind procesul-verbal pe modelul prevăzut în anexa 1A, în loc de anexa 1D din Regulament.
În drept petentul a invocat dispozițiile O.U.G. nr.195/2002, O.G. nr.2/2001 și Norma de Metrologie Legală NML 021/05.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.15 lit.i) din Legea nr.146/1997.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și a solicitat menținerea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că în data de 20.08,2012 ora 16.22, petentul a condus autovehiculul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2 - E 85 în interiorul localității B. V., jud. B., cu viteza de 101 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată pe suport hard-disk digital, depășind în acest mod viteza legală admisă în localitate cu 51 km/h, fapta săvârșită de aceasta fiind prevăzută de art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002. Totodată la controlul efectuat s-a constatat că auto avea inspecția tehnică periodică expirată din data de 12.03.2012 ,faptă prev. de art. 10 alin 1din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin 1 pct 1din OUG 195/2002.A precizat intimatul că aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului-verbal s-a făcut în baza înregistrării video a aparatului radar montat pe autospeciala din dotarea Poliției cu numărul de înmatriculare_, aparat verificat metrologic. A mai arătat intimatul că la momentul aducerii la cunoștință petentului a faptelor reținute și a sancțiunii aplicate, acesta a declarat faptul că nu are obiecțiuni, ceea ce dovedește vinovăția sa.
În combaterea plângerii formulate, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal atacat în original, raportul agentului constatator, planșe foto, buletin de verificare metrologică și atestatul operatorului radar și suportul digital conținând înregistrarea efectuată de aparatul radar.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă, H.G. nr.1391/2006, O.U.G. nr.195/2002 și O.G. nr.2/2001.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând procesul-verbal atacat, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
În data de 20.08.2012, ora 16.22, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J. B. - Serviciul Rutier procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ prin care petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de 49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, sancționată de art.101 alin.2 lit e, din O.U.G. nr.195/2002 ,respectiv o amendă de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.10 alin 1 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin 1 din OUG 195/2002 S-a reținut în cuprinsul procesului-verbal faptul că petentul în data 20.08,2012 ora 16.22, a condus autovehiculul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2 - E 85 în interiorul localității B. V., jud. B., cu viteza de 101 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată pe suport hard-disk digital . De asemenea, s-a constatat că auto avea inspecția tehnică periodică expirată din data de 12.03.2012 Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat pentru primirea unui exemplar, fiind consemnat la rubrica „Alte mențiuni”, faptul că nu sunt obiecțiuni.
Petentul a contestat prin prezenta plângere doar săvârșirea contravenției prevăzute de art. 49 alin 1 din OUG 195/2002.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de sancționare contravențională se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar, dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă, conform dispozițiilor art.1169 cod civil și art.129 alin.1 Cod procedură civilă. Astfel procesul-verbal are o forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În cazul faptelor constatate în mod direct de către organul constatator, sarcina probei îi revine petentului. Simpla negare a acestuia în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât el nu aduce probe sau nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născută în favoarea procesului-verbal.
Analizând conținutul procesului-verbal de sancționare contravențională sub aspectul legalității sale, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din O.G. nr.2/2001, precum și mențiunile prevăzute de art.180 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Totodată, instanța constată că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 care prevăd că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul contestă situația de fapt reținută în procesul-verbal, apreciind că aceasta nu corespunde realității. Din probele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că fapta contravențională reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal atacat este pe deplin probată, aceasta făcând pe deplin dovada vinovăției acesteia, petentul nereușind să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Astfel cum rezultă din planșele foto depuse de intimat la dosar coroborate cu înregistrarea video, precum și raportul agentului constatator ,se reține că în data de 20.08,2012 ora 16.22, petentul a condus autovehiculul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2 - E 85 în interiorul localității B. V., jud. B., cu viteza de 101 km/h, limita maximă de viteză admisă fiind de 50 km/h.
De asemenea, instanța reține că viteza de 101km/h a fost stabilită cu cinemometrul de control rutier, tip R. AUTOVISION montat pe autospeciala din dotarea intimatului marca Dacia L. MCV nr._, aparat tehnic verificat metrologic de către Institutul Român de Metrologie Legală conform Buletinului de verificare depus la dosar, apt să măsoare atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, agentul intimatei fiind atestat să utilizeze aparatul, conform atestatului depus la dosar .
Referitor la motivul de nelegalitate decurgând din nerespectarea dispozițiilor art.181 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, respectiv neîncheierea de către agentul constatator a procesului-verbal potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D instanța reține că, potrivit acestor dispoziții legale în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Din analiza acestor prevederi, rezultă faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională se întocmește potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D doar în situația în care procesul-verbal nu este întocmit în prezența contravenientului, acesta nefiind oprit în trafic pentru identificare. Întocmirea procesului-verbal potrivit modelului cuprins în anexa 1D se face doar în situația înregistrării faptei cu mijloace tehnice (de ex. camere fixe), când nu există posibilitatea identificării pe loc a contravenientului și se impune prelucrarea imaginilor, precum și stabilirea identității conducătorului auto. În speță, fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat și omologat, însă agentul constatator a procedat la oprirea petentei și identificarea acesteia pe loc, astfel că, în mod corect procesul-verbal a fost întocmit conform modelului prevăzut în anexa 1A, cu respectarea dispozițiilor art.180 alin.1 din H.G. nr.1391/2006.
Cu privire la încălcarea art.3 din Norma de metrologie legală 021-05 instanța reține faptul că, condițiile stabilite în aceste norme sunt avute în vedere doar cu ocazia evaluărilor făcute în vederea omologării aparatului radar și cu ocazia verificărilor metrologice periodice. Această concluzie rezultă din aceea că erorile maxime tolerate sunt cuprinse în Capitolul 3, intitulat „Cerințe metrologice și tehnice”, ale actului mai sus amintit și nu în Capitolul 4 referitor la „Cerințele privind utilizarea cinemometrelor”.
În același sens sunt și dispozițiile pct.22 din Anexa 1 a O.G. nr.20/1992, privind activitatea de metrologie, modificată și republicată, potrivit cărora norma de metrologie legală reprezintă acea reglementare specifică unei anumite categorii de mijloace de măsurare, care conține cerințele tehnice și metrologice pe care trebuie să le îndeplinească un mijloc de măsurare din acea categorie, atunci când este supus controlului metrologic legal.
Așadar condițiile impuse de aceste norme sunt reglementate pentru uzul organelor abilitate să omologheze și să verifice periodic aceste categorii de aparate, fiind avute în vedere cu ocazia calibrărilor specifice, și nicidecum în scopul de a face ca asupra preciziei lor de măsurare să planeze o perpetuă stare de incertitudine. Agentul constatator abilitat să folosească un astfel de instrument nu are în cădere să facă el însuși o nouă apreciere asupra corectitudinii datelor furnizate de aparatul de măsurare, prin luarea în considerare a condițiilor atmosferice, câtă vreme aparatul cu care a înregistrat viteza de deplasare a autoturismului a fost verificat metrologic.
Pentru a concluziona în acest sens instanța are în vedere și dispozițiile art.18 din O.G. nr.20/1992, privind activitatea de metrologie, text potrivit cu care mijloacele de măsurare, care au corespuns la controlul metrologic legal periodic și pentru care s-au emis documente specifice ce atestă conformitatea lor cu cerințele tehnice (condiții ce se verifică în cauză), „sunt mijloace de măsurare legale.”
O soluție contrară (care ar permite organelor de poliție sau instanței de judecată să aplice o posibilă marjă de eroare la valorile afișate de aparatul radar) ar contraveni atât scopului reglementării cât și principiul legalității și ar face loc arbitrariului.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că petentul nu a reușit să facă dovada, prin probe, a unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal și prin urmare să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, intimatul pe de altă parte reușind să dovedească, prin probe, vinovăția petentului.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține, în raport de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că are posibilitatea să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. De asemenea, instanța reține că dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 impun ca sancțiunea stabilită să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, instanța are în vedere și faptul că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 care au fost nesocotite în cauză, au drept scop desfășurarea circulației pe drumurile publice, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal și că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele negative pe care le poate produce (evenimente rutiere cu soldate cu pierderi de vieți omenești și importante pagube materiale).
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, reținând că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională nu a fost răsturnată și având în vedere și faptul că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată și este proporțională în raport de pericolul social concret al faptei, în baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul T. N. V. domiciliat în București, Sector 1, .. 96, . cu intimatul I.P.J. B. – SERVICIUL RUTIER (P.V. . NR._/20.08.2012).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
P.N.E./P.L.- EX. 4
15/15.02.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4523/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6943/2013.... → |
|---|
