Plângere contravenţională. Sentința nr. 455/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 455/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 14093/180/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentinta civila nr.455
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Grefier S. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei Civil privind pe petent P. C., petent P. C. CU S. ALES LA C. AV E. A. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI BACĂU/POLIȚIA MUNICIPIULUI BACĂU, având ca obiect plângere contravenționala
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica din 15.01.2013 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, când instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2013.
I N S T A N T A
- deliberând -
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, notează următoarele:
La data de 15.10.2012, sub nr. de dosar_, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău plângerea formulată de către petentul P. C. împotriva procesului-verbal . nr._ din 29.09.2012 încheiat de către agentul constatator al intimatei IPJ Bacău serviciul rutier.
În motivarea plângerii, petentul a invocat netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal contestat. În motivarea plângerii se arată că la data de 29.09.2012, s-a încheiat procesul verbal . nr._ prin care s-a dispus amendarea petentului cu suma de 630 lei cât și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 51 și 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 și respectiv sancționate de art. 100 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. b pct. 4 din OUG 195/2002, respectiv a condus auto_ pe . a păstrat în mers o distanță corespunzătoare față de Dacia Super N., nr._, care a oprit, a intrat în coliziune cu acesta, împingându-l în auto Dacia L., nr._, care era oprit, provocând avarii materiale. A fost testat cu aparatul etilotest marca Drager . 0311 nr. test_, rezultatul fiind de 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat și că nu a solicitat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Pe fondul cauzei arată că nu contestă dinamica și mecanismul de producere a evenimentului rutier, ci rezultatul testării cu aparatul etilotest marca Drager, respectiv alcoolemia de 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat. Se arată că textele de lege art. 88 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 și art. 15 din OG nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, trebuie interpretate în sensul că nu numai aparatele enumerate în lista sunt supuse controlului, ci și că acestea sunt singurele care pot fi folosite pentru măsurători ale căror rezultate să aibă valoare recunoscută de lege. A interpreta că aparatele care nu sunt cuprinse în lista nu trebuie să fie supuse controlului, dar ar putea fi folosite în practică ar fi contrar rațiunii avute în vedere de legiuitor, care a urmărit să instituie garanții deosebite ca anumite situații de fapt care produc consecințe în scopul asigurării securității sociale, domenii de interes public –art. 4 lit. d sunt determinate pe baza unor măsurători corecte. Or, aparatele pentru determinarea concentrației de alcool etilic în aerul alveolar expirat care se supun controlului metrologic legal sunt alcoolmetrele de la poziția L 108 și etilometrele cuprinse la poziția L 121 din Lista menționată.
Rezultatul alcooltest reprezintă și un criteriu avut în vedere la individualizarea sancțiunii. De altfel, chiar dacă s-ar considera ca dovedite prin alte mijloace de probă faptul că petentul a condus sub influența băuturilor alcoolice, deși în lege se prevede modalitatea de constatare a unei astfel de contravenții și implicit de dovedire a acesteia, în continuare este necesar a se dovedi că aparatul cu care s-a efectuat testarea petentului este identic cu cel indicat în buletinul de calibrare a aparatului etilotest, ceea ce implică administrarea mijloacelor de probă constând în rezultatul alcooltest și dovada omologării și verificării aparatului alcooltest.
În subsidiar se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment - art. 38 din OG /2001, având în vedere gradul redus de pericol social al contravenției săvârșite cât și faptul că petentul este la prima abatere.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus înscrisuri.
În drept au fost invocate dispoziții legale art. 15 din OG nr. 20/1992, art. 88 alin. 2, 3, 5 din OUG 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în prezenta cauză timbrul judiciar nu se aplică.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare (FILA 31) prin care a arătat că la data de 29.09.2012, orele 11.40, petentul a condus autovehiculul marca „Audi” cu numărul de înmatriculare_ pe . mun. Bacău jud. Bacău și la semaforul electric amplasat în dreptul BCR nu a păstrat în mers o distanță corespunzătoare care să-i asigure oprirea în bune condiții, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr._ condus regulamentar de numitul Cuzmin A., autoturismul acestuia fiind proiectat în autoturismul Dacia cu nr._ condus de P. M., care la rândul său a fost proiectat în autoturismul Dacia cu nr._ condus de numitul V. D. domiciliat în mun. R. . .. Fapta petentului a fost prevăzută de art. 51 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002.
S-a procedat la testarea alcoolscopică a persoanelor implicate în eveniment constatându-se că petentul emana halenă alcoolică, fiind testat cu aparatul etilotest din dotarea IPJ Bacău, marca Drager . 0311 nr. test_, rezultatul testării petentului a fost înregistrat cu o valoare de 0,3 mg/l alcool pur în aerul expirat, valoare ce indica prezența alcoolului în organism, faptă prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002.
Împotriva petentului, s-a luat măsura principală cu 9 puncte amendă în cuantum de 630 lei și avertisment, individualizat pentru fiecare faptă, în concurs de contravenții, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în 48 ore, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și măsura tehnico – administrativă de reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. La momentul aplicării sancțiunii și aducerii la cunoștință a faptelor reținute, contravenientul a declarat că recunoaște fapta și a consimțit ca reparația pagubelor produse să fie despăgubite în baza poliței RCA.
Aplicarea sancțiunii pentru consum de alcool a fost făcută în mod nemijlocit cu ajutorul mijlocului tehnic certificat – aparat Etilotest marca Drager, pentru care s-a depus Buletin de calibrare emis la 05.06.2012 cu valabilitate un an.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 29.09.2012, orele 11.40, petentul a condus autovehiculul marca „Audi” cu numărul de înmatriculare_ pe . mun. Bacău jud. Bacău și la semaforul electric amplasat în dreptul BCR nu a păstrat în mers o distanță corespunzătoare care să-i asigure oprirea în bune condiții, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr._ condus regulamentar de numitul Cuzmin A., autoturismul acestuia fiind proiectat în autoturismul Dacia cu nr._ condus de P. M., care la rândul său a fost proiectat în autoturismul Dacia cu nr._ condus de numitul V. D. domiciliat în mun. R. . . jud. N.. Fapta petentului a fost prevăzută de art. 51 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002.
S-a procedat la testarea alcoolscopică a persoanelor implicate în eveniment constatându-se că petentul emana halenă alcoolică, fiind testat cu aparatul etilotest din dotarea IPJ Bacău, marca Drager . 0311 nr. test_, rezultatul testării petentului a fost înregistrat cu o valoare de 0,3 mg/l alcool pur în aerul expirat, valoare ce indica prezența alcoolului în organism, faptă prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002.
Împotriva petentului, s-a luat măsura principală cu 9 puncte amendă în cuantum de 630 lei și avertisment, individualizat pentru fiecare faptă, în concurs de contravenții, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în 48 ore, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și măsura tehnico – administrativă de reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. La momentul aplicării sancțiunii și aducerii la cunoștință a faptelor reținute, contravenientul a declarat că recunoaște fapta și a consimțit ca reparația pagubelor produse să fie despăgubite în baza poliței RCA.
Criticile petentului referitoare la aparatul etilotest vor fi înlăturate de către instanță deoarece fapta contravențională este probată atât cu procesul verbal de constatare a contravenției cât și de recunoașterea petentului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale (cu posibilitatea achitării a 50% în 48 de ore) aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.09.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține (pe lângă alte mijloace de probă) constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator folosind aparatul etilotest verificat metrologic (conform buletinului de calibrare nr. 2372 din 05.06.2012 fila 49), instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Faptul că de față nu au fost și alte persoane nu prezintă relevanță (în speța de față) deoarece fapta contravențională a fost înregistrată cu aparatura tehnică cu care era echipat autoturismul agentului constatator.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Raportat la operațiunea de individualizare judiciară a sancțiunii aplicate, instanța reține că obiectul oricărei plângeri contravenționale este reprezentat de verificarea îndeplinirii condițiilor de antrenare a acestui tip particular de răspundere, cu posibilitatea aprecierii pericolului social concret și a tuturor împrejurărilor de săvârșire a faptei.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Situația de fapt, așa cum a fost reținută nu absolvă petentul de răspundere.
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a faptei dar și de atitudinea petentului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii .
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
În speță, măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule este prevăzută prin lege, însă această măsură se aplică automat tuturor conducătorilor auto vinovați de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lor, fără a se avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările și circumstanțele săvârșirii faptelor.
Din întregul material probator existent la dosar, instanța reține că petentul nu a avut un motiv întemeiat pentru a încălca regulile privind circulația pe drumurile publice, respectiv conducerea unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice.
Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acesteia.
În consecință, instanța consideră că petentul nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Pentru aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. C. in cotradictoriu cu IPJ Bacău serviciul rutier și . București .. 45.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea formulata de contestatorul P. C. in cotradictoriu cu IPJ Bacău serviciul rutier și . București .. 45.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 22.01.2013.
Președinte
S. V.
Grefier
M. S.
Red.Tehn.S.V.05.02.2013
..02.2013
Ex.5
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 861/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 886/2013.... → |
|---|
