Plângere contravenţională. Sentința nr. 5139/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5139/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 3001/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5139/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. D.
Grefier C. L. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent P. G. și pe intimat I. B., având ca obiect plângere contravenționala
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul asistat de avocat I. Ș., martorul U. S. C., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul art.94 NCPC raportat la art.32 alin 2 din OG2/2001 instanța constată că este competentă pentru soluționarea cauzei.
Instanța audiază martorul U. S. C., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentului având cuvântul pe fondul cauzei precizează că este vorba de un abuz, situația nu este ca în procesul verbal, polițiștii s-au hotărât peste mult timp să îl sancționeze, procesul – verbal este netemeinic, nu există planșe foto, nu s-a făcut dovada în acest sens.
Reprezentantul petentului solicită admiterea acțiunii, anularea procesului – verbal.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
INSTANȚA
- deliberând -
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._ /15.02.2013, petentul P. G. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 08.02.2013 de I.P.J. Bacău, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea acestuia.
În motivare, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat agentul constatator a reținut că „a condus autoturismul marca Daewoo Nubira cu nr. de înmatriculare_ pe . Bacău în timp ce vorbea la telefonul mobil, fără a avea autoturismul dotat cu dispozitiv mâini libere; efectuându-se semnale regulamentare de oprire, acesta nu a oprit, continuându-și deplasarea către . trecerea de pietoni din intersecția . . acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea străzii prin loc special amenajat cu indicator și marcaj aflat pe sensul său de mers”. De fapt, agentul constatator a consemnat eronat culpa în favoarea sa, deoarece procesul-verbal nu corespunde realității. Nu există nicio prevedere privind dotarea autoturismului cu un dispozitiv hand free, fiind de altfel deținătorul unui asemenea dispozitiv. În ceea ce privește faptul că nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de agenții de poliție, petentul a arătat că aceștia au dat drumul la semnalele luminoase pe B.dul Unirii, în apropierea intersecției cu . s-a oprit crezând că sunt în misiune. La acel moment, respectase toate normele și uzanțele regulilor de circulație, a prezentat toate actele solicitate dar a contestat neadevărurile care i-au fost puse în sarcină. Cu privire la faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton, petentul a arătat că la momentul în care a trecut prin intersecția . B.dul Unirii nu ea angajat în traversarea străzii nici un cetățean. Deși în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de contravenție, în practica judiciară internă se reține în mod constant că procesul-verbal face dovada până la proba contrarie, fiind evident că o persoană care are calitatea de contravenient nu beneficiază de o prezumție de nevinovăție. Însă CEDO a considerat în hotărârea A. c. României că sistemul procedural român în materie contravențională, având la bază principii de procedură civilă ce impun celui ce deschide o procedură judiciară să probeze veridicitatea spuselor, este contrară prezumției de nevinovăție.
În dovedire, petentul a depus copia procesului-verbal contestat.
I.P.J. Bacău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că aplicarea sancțiunii și întocmirea procesului-verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit de agentul constatator și că procesul-verbal conține toate elementele obligatorii, nefiind semnalate incidente din cele prevăzute expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care ar conduce la nulitatea absolută. . Din circumstanțele reale ale comiterii faptei, raportat la gradul de pericol concret pe care-l prezintă fapta săvârșită, ținând cont și de urmările care s-ar fi putut produce în cazul în care petentul era implicat într-un eveniment rutier, scopul preventiv și reeducativ instituit de legiuitor prin stabilirea amenzilor contravenționale a fost atins prin aplicarea unei amenzi.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 08.02.2013 de I.P.J. Bacău s-a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum total de 450 lei. S-a reținut în sarcina petentului că în „data de 08.02.2013, ora 1225 a condus autoturismul marca Daewoo Nubira cu nr. de înmatriculare_ pe . Bacău în timp ce vorbea la telefonul mobil, fără a avea autoturismul dotat cu dispozitiv mâini libere; efectuându-se semnale regulamentare de oprire, acesta nu a oprit, continuându-și deplasarea către . trecerea de pietoni din intersecția . . acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea străzii prin loc special amenajat cu indicator și marcaj aflat pe sensul său de mers”.
Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a căror nesocotire atrage nulitatea absolută, iar alte motive de nulitate nu au fost invocate.
Pe fondul plângerii, instanța reține în conformitate cu jurisprudența CEDO că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, după ce operează o distincție între „infracțiuni” ca nucleu dur al dreptului penal și restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, stabilește că „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea.
Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A. împotriva României, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.”
Având în vedere natura procesului-verbal de contravenție de act administrativ de constatare, instanța consideră că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În cauză, instanța apreciază că limita care nu trebuie depășită în folosirea prezumției de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, ceea ce nu împiedică însă instanța să administreze toate probele de natură să conducă la aflarea adevărului.
Or, din declarația martorului audiat în cauză, U. S. C. nu se poate reține că petentul nu a vorbit la telefonul mobil, el nefiind în mașină cu petentul, ci în mașina sa, aflată la distanță de câteva mașini în spate. Faptul că petentul dispune de un dispozitiv hands-free nu înseamnă automat că l-a și folosit în momentul în care a fost observat de agentul constatator, nefăcându-se dovada că cele reținute în sarcina sa nu corespund realității.
În mod similar, din raportul agentului constatator rezultă că deși a efectuat semnal regulamentar de oprire cu brațul stâng întins orizontal, petentul nu s-a conformat, continuându-și deplasarea, astfel că a fost nevoit să procedeze la urmărirea acestuia folosind mijloacele de avertizare sonoră și luminoase ale autospecialei de poliție MAI_. Astfel se explică faptul că martorul nu a văzut nici un polițist pe traseu, dar a remarcat mașina de poliție care se afla înaintea sa, atunci când aceasta se afla în urmărirea petentului.
În ceea ce privește faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător la intersecția . B.dul Unirii, instanța nu va reține declarația martorului U. S. C., având în vedere că acesta se afla la distanță de 2 mașini în spatele mașinii de poliție, care la rândul său se afla la distanță de 2 mașini în spatele mașinii conduse de petent, astfel că depoziția lui nu este suficient de credibilă față de distanța la care se afla.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, astfel că în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 va respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petent P. G. domiciliat în Bacău, ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. B.- Bacău, Jud Bacău ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013
Președinte, M. C. D. | ||
Grefier, C. L. B. |
Red. MCD. 23.07.2013/Tehnored. BCL .24.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4791/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5859/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
