Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 142/2015. Judecătoria BAIA DE ARAMĂ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 142/2015 pronunțată de Judecătoria BAIA DE ARAMĂ la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 142/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BAIA DE A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 142/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. B.
Grefier O. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditor DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și pe debitor ., debitor ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic Rădița S. pentru creditor și curator special - av.T. F. pentru debitor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ;
Consilier juridic Rădița S. a depus la doar copie conformă cu originalul după procesul – verbal nr.41/2011, proces-verbal de constatare nr.241/02.03.2011 și anexă la proces-verbal de constatare nr.241/02.03.2011.
Curator special - av. T. F. precizează că nu solicită termen să studieze actele.
Consilier juridic Rădița S. și curator - av. T. F. au arătat că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constata cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic Rădița Z. pentru creditor, a solicitat admiterea acțiunii și obligarea debitoarei la plata sumei de 437,10 lei din care 120 lei sume neachitate și 317,10 lei penalități, învederând instanței disp. art. 10 din Ordinul 113/2008, art. 1013 C. apreciind că, este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă și art. 15 din Ordinul 113/2008 privind penalitățile, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxe curator.
Curator special - av. T. F. a menționat că își menține concluziile formulate la termenul anterior și înțelege să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune, acțiunea fiind pornită peste ternul de prescripție de 3 ani, învederând instanței disp. art. 91 Cod fiscal. Apreciază că pârâta nu poate fi obligată la plata penalităților, având în vedere Decizia nr.778 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se impune acordarea penalităților, urmând ca debitoarea să fie obligată doar la plata debitului.
Instanța acordă cuvântul pe excepția invocată.
Consilier juridic Rădița Z. solicită respingerea excepției, fața de disp. art. 91, apreciază că sunt venituri bugetare, trebuie avute în vedere penalitățile deoarece au fost prevăzute în înscrisurile depuse ca fiind 0,25 % pe zi, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este aplicabilă în acest caz.
A menționat consilier juridic Rădița Z. că, acțiunea este în termenul prev. de art. 91 și actele depuse fac dovada informării debitorului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A., sub nr._, la data de 16.04.2014, creditoarea DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, în contradictoriu cu debitorul ., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată, prin care debitorul să fie obligat la plata sumei de 437,10 lei, din care 120 lei sume neachitate și 119,70 lei penalități de întârziere, conform facturilor: 3107/14.01.2011 în valoare de 60 lei, scadentă la 14.02.2011 și nr.3769/07.03.2011 în valoare de 60 lei scadentă la 05.04.2011, la care se vor adăuga penalități de întârziere de 0,25 pentru fiecare zi întârziere de la data la care obligația de plată a sumei a devenit scadentă și până la achitarea integrală a sumei, inclusiv ziua plății.
În motivare creditoarea a arătat că suma datorată reprezintă cheltuieli calculate pentru activitatea de control oficial desfășurată de către inspectorii DSVSA, în temeiul prevederilor Ordinului Președintelui ANSVSA 113/2008.
A susținut creditoarea că, această creanță este certă, lichidă și exigibilă fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1013 C., prin aceea că, au fost emise facturi și acceptate prin semnătură de către debitor, cuantumul creanței fiind determinat în ceea ce privește debitul aferent facturilor emise și determinabil în ceea ce privește cuantumul penalităților.
De asemenea, a susținut creditoarea că exigibilitatea creanței este data de prevederile de art. 10 din Ordinul 113/_.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art.1013 -1024 Cod procedură civilă și Ordinului Președintelui ANSVSA 113/2008, cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune a depus la dosarul cauzei, adresa nr.1402/21.02.2014, anexă calcul penalități și în copie: confirmare de primire, factura nr. 3107/14.01.2011 și factura nr. 3769/07.03.2011.
Prin rezoluție s-a fixat primul termen de judecată la data de 06.05.2014 și s-a dispus citarea părților, debitoarea cu copie de pe înscrisurile anexate și cu mențiunea de a depune întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, însă, debitoarea nu a depus întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2015, instanța în baza disp. art. 167 alin. 3 C. a desemnat curator special pe avocat T. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Creditoarea DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat în conformitate cu dispozițiile, art.1013 alin.(l), art. 1.014 alin.(l), art. 1.015 și art. 1.016 Noul C. Pr. Civilă, privind procedura ordonanței de plată, cu modificările și completările ulterioare, emiterea unei ordonanțe prin care debitorul să fie obligat la plata sumei de 437,10 lei, din care 120 lei sume neachitate și 317,10 lei penalități de întârziere.
În cauză a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Potrivit disp. art. 248 alin,.1 C. ,,Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
În ceea ce privește excepția prescripției instanța reține că factura nr. 3107 a fost emisă la data de 14.01.2011 iar factura nr. 3769, a fost emisă la data de 07.03.2011.
De asemenea instanța reține că, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din ORDONANȚA Nr. 92 din 24 decembrie 2003, privind Codul de procedură fiscală, în cauză sunt aplicabile disp. art. art. 91 alin. 1 și 2 din ORDONANȚĂ Nr. 92 din 24 decembrie 2003, privind Codul de procedură fiscală care prevăd că: „ (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.”
Având în vedere data la care au fost emise cele două facturi precum și dispozițiile legale menționate instanța apreciază că excepția prescripției este neîntemeiată și o va respinge.
Pe fondul cauzei instanța reține că, procedura ordonanței de plată, reglementată de dispozițiile art. 1013 cod procedură civilă, se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art.1014 c.pr.civ. creditorul îi va comunica debitorului prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
În cauza de față au fost emise facturile nr. 3107/14.01.2011 și nr. 3769/07.03.2011, în valoare de 60 lei fiecare, facturi care poartă ștampila și semnătura de primire a debitoarei.
Așadar, această procedură caracterizată prin celeritate presupune îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate și anume: creditoarea trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în plata unei sume de bani, creanța să fie certă, lichidă și exigibilă, iar dovada acesteia nu poate fi făcută decât cu anumite mijloace de probă.
Astfel, în speță, instanța reține că, deși între părți nu s-a întocmit un contract, ca și instrumentum probationis, negotium iuris a luat naștere prin aceea ca oferta si acceptarea acesteia sunt concordante, prin acceptarea la plata de către debitoare a facturilor menționate mai sus. Facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului, în cauză, acceptarea facturilor fiind expresă. Facturile nr. 3107/14.01.2011 și nr. 3769/07.03.2011, au fost emise ca dovadă a raporturilor dintre părți, debitoarea semnând și aplicând ștampila pe cele două facturi, astfel încât instanța reține că debitoarea a acceptat și și-a însușit facturile emise, creanța fiind certă.
Creanța este lichidă, potrivit art. 662 alin.3 C.pr.civ., atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. Instanța constată că, în cuprinsul fiecărei facturi depuse la dosar câtimea creanței este expres determinată – 60 lei.
De asemenea, în privința exigibilității, este necesar ca termenul prevăzut pentru executarea obligației contractuale să se fi împlinit ori ca debitorul să fie decăzut din beneficiul termenului, creanța fiind astfel exigibilă (scadentă). În cauză, facturile depuse la dosarul cauzei nr. 3107/14.01.2011 și nr. 3769/07.03.2011, prevede un termen de scadență de 20 zile de la facturare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoare, urmând a obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 120 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate de creditoare, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere precizate ulterior în cuantum de 317,10 lei, instanța reține că, între părți nu a fost încheiat un contract, penalitățile nu au fost menționate în cuprinsul facturilor.
Factura face dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Așadar, facturile acceptate de către destinatar fac dovadă în favoarea emitentului, dar numai asupra elementelor esențiale ale operațiunii, și anume preț, cantitate de marfă, condiții de predare, recepție. Deși factura fiscală a fost acceptată de debitoare, ceea ce echivalează cu o recunoaștere din partea debitoarei a serviciului prestat sau a bunurilor primite și a prețului, așadar, a debitului total datorat, în privința penalităților de întârziere factura nu are valoarea unui contract, iar din facturile invocate în prezenta cauză nu rezultă să fi fost stipulate astfel de penalități.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. 778 din 22 februarie 2011 având ca obiect acțiune în pretenții că, în condițiile în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată, respectiv comanda urmată de executare, simpla mențiune pe facturi a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat de art. 969 C. civ., întrucât este un act unilateral de voință al reclamantei, neasumat de către pârâtă. În acest sens, Înalta Curte a arătat că acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere, iar acest aspect este confirmat atât de doctrină, cât și de jurisprudență și față de aceste dispoziții, și în raport de cele menționate anterior instanța va respinge cererea privind penalitățile.
Fiind în culpă procesuală, conform dispozițiilor art.453 C.proc. civ, instanța urmează a obliga debitoarea să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 252 lei, cheltuieli reprezentând remunerație curator special.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției.
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în Drobeta T. S., ..1, județul M. .
Obligă debitoarea ., cu sediul în orașul Baia de A., ., județul M., să plătească creditoarei suma de 120 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate de creditoare, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Respinge cererea privind penalitățile.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 252 lei.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Baia de A..
Pronunțată în ședință publică azi 19.05.2015, la sediul Judecătoriei Baia de A..
Președinte, Grefier,
C. I. B. O. C.
Red. C.I.B.
Teh. O.C.
Ex.4/pag.4/10.06.2015
O.P.2633 confidențial
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 137/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
