Revendicare imobiliară. Sentința nr. 67/2015. Judecătoria BAIA DE ARAMĂ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 67/2015 pronunțată de Judecătoria BAIA DE ARAMĂ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 302/181/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BAIA DE A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 67
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. B.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant N. D. și pe pârât N. I. C., având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Pârâtul N. I C. a depus la dosar un act prin care înțelege să facă dovada că a fost internat în spital.
Avocat T. L. a depus la dosar trei fotografi aflate pe o singură filă.
Părțile prezente precizează că nu m-ai au alte probe de propus.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în baza disp. art. 244 alin. l C.pr.civ.,declară terminată cercetarea judecătorească și în baza disp. art. 392 c.pr.civ., deschide dezbaterile asupora fondului și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. L. a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, reclamantul deține o suprafață de teren vecină cu cea a pârâtului, a se avea în vedere actele depuse de reclamant la dosar, să nu fie omologat în totalitate raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecat, constând în taxa de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 C.pr.civ., instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față ;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 25.04.2014, sub nr._, reclamantul N. D., în contradictoriu cu pârâtul N. I C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în extravilanul localității Brativoiești, în suprafață de 15.000 mp, având ca vecini: la nord – Islazul comunal, la sud- N. I C., est- P. G. și la vest – C. A. și contravaloarea a 3 arbori de esență salcie și a fânului de pe terenul ocupat.
În motivare reclamantul a arătat că a moștenit terenul din satul Brativoiești de la bunicul său, C. G., care l-a primit în baza actului de vânzare – cumpărare nr. 255/1923, act prin care CASA RURALĂ BUCUREȘTI i-a vândut acestuia suprafața de 3 ha în lotul nr. 8.
A arătat reclamantul că, după decesul bunicului său, printr-o înțelegere verbală cu sora mamei sale a împărțit acest teren, fiecare luând în proprietate ½ din suprafață.
Concluzionează reclamantul că terenul în suprafață de_ mp are categoria de folosință fânețe, iar pârâtul i-a ocupat din această suprafață, circa 160 mp, mai mult în data de 01.04.2014 s-a deplasat pe acest teren și i-a tăiat 3 arbori de esență salcie și a început să îi tulbure proprietatea din anul 2011și să își însușească fânul rezultat de pe acesta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 563 și urm. art.1349 și urm. din Noul Cod Civil.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu expertiză în specialitatea topografie și silvicultură, proba cu martorii P. Nicolița, M. M. și Păpușă G. și cu interogatoriu pârâtului.
Prin rezoluția din 28.04.2014, privind prezenta cauză, s-a constatat că, cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 197 C.., republicat, întrucât nu s-a atașat dovada achitării taxelor datorate.
De asemenea prin aceeași rezoluție, având în vedere disp. art.200 alin.2 din c.p.c, republicat s-a comunicat, în scris, reclamantului lipsurile cererii de chemare în judecată, cu mențiunea, sub sancțiunea anulării cererii, ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să facă completările necesare, respectiv, să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 24 lei pentru capătul de cerere având ca obiect revendicare și nu a depus taxa de timbru în sumă de 145 lei pentru capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Prin rezoluția din data de 22.05.2014 s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a actului anexat pârâtului căruia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, în termen de 25 zile de la comunicarea cererii, sub sancțiunea decăderii, astfel, cum se prevede în cuprinsul art. 201 alin. l Cod procedură civilă.
La data de 29.05.2014 pârâtul N. I C. a formulat întâmpinare și a atașat copie după sentința civilă nr. 662 din 30.09.2008, o schiță și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și audierea martorilor P. E., C. I. și S. Nuța.
La data de 06.06.2014, reclamantul N. D. a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2014, instanța a desemnat expert în specialitatea topografie –cadastru pe P. I., urmând ca acesta potrivit încheierii din data de 21.10.2014, să identifice prin punct, suprafață și vecinătăți terenul din cererea de chemare în judecată revendicat; să precizeze în ce acte se regăsește terenul revendicat; să precizeze dacă pârâtul ocupă vreo suprafață din terenul revendicat; să identifice terenul pârâtului prin punct, suprafață și vecinătăți și să se precizeze ; să precizeze dacă pe vreun teren identificat se regăsește cioate prin tăierea copacilor, dacă da, să se precizeze pe ce teren și să identifice pe schiță toate aspectele, inclusiv locul unde se află cioatele și tot prin încheierea de ședință din data de 23.09.2014, instanța a desemnat expert în specialitatea silvicultură pe P. S., urmând ca acesta tot potrivit încheierii din data de 21.10.2014 să identifice cioatele de salcâm și anin și să stabilească valoarea acestora, rapoartele de expertiză fiind depuse la dosar la data de 06.11.2014 și respectiv 02.12.2014.
Au fost ascultați martorii P. Nicolița, Păpușă G. S., M. M., P. E., C. I. și S. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamantul N. D., prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul N. I C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în extravilanul localității Brativoiești, în suprafață de 15.000 mp, având ca vecini: la nord – Islazul comunal, la sud- N. I C., est- P. G. și la vest – C. A. și contravaloarea a 3 arbori de esență salcie și a fânului de pe terenul ocupat.
Prin răspunsul la întâmpinare aflat la fila 27 dosar, reclamantul precizează că pârâtul i-a tăiat 4 arbori pe care și i-a însușit.
Potrivit disp. art.563 cod civil „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă”.
Astfel, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere recunoașterea dreptului de proprietate asupra lucrului și restituirea acestuia de la acela la care se găsește, fiind astfel, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Așadar, potrivit regulii ce rezultă din dispozițiile art. 249 din codul de procedură civilă „actori incubit probatio”, cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, pentru ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, iar pârâtul îi nesocotește dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.
Instanța reține că în dovedirea dreptului de proprietate reclamantul susține a moștenit terenul din satul Brativoiești de la bunicul său, C. G., care l-a primit în baza actului de vânzare – cumpărare nr. 255/1923, act prin care CASA RURALĂ BUCUREȘTI, i-a vândut acestuia suprafața de 3 ha în lotul nr. 8.
Din declarația martorei M. M., aflată la fila 68 dosar rezultă că pârâtul ocupă din terenul reclamantului, pentru că hotarul vine drept iar în prezent nu mai este drept pentru că apa a rupt spre terenul reclamantului și astfel a rămas ternul la pârât. Din declarația acestei martore se poate trage concluzia că apa și-ar fi modificat cursul albiei și astfel prin modificare o parte a terenului ce anterior modificării cursului ar fi fost în posesia reclamantului ca urmare a modificării cursului apei terenul ar fi intrat în posesia pârâtului.
Ori această declarație este contrazisă de declarațiile martorilor aflate la filele 69 și70 dosar din care rezultă că, din câte știu cei doi martori cursul apei nu a suferit nici o modificare.
Instanța reține că din declarația martorei P. Nicolița, aflată la fila 45 dosar, rezultă că, terenul reclamantului este despărțit de terenul pârâtului de o apă iar pârâtul nu a ocupat din terenul reclamantului.
De asemenea, din declarația martorului Păpușa G. S. aflată la fila 46 dosar rezultă că pârâtul are teren în punctul „ L.” și terenul pârâtului de ternul reclamantului sunt despărțite printr-o apă, Pojorâtul.
Instanța reține că, prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul P. I., filele 84-89 dosar, a concluzionat că terenul reclamantului are suprafața de_ mp și are ca vecini: nord - Vrapcea V., est - Apa Pojorîtului, sud - P. G. și vest – izlaz comunal, teren ce se regăsește în actul de vânzare nr. 255/1923, aflat la fila 3 dosar și la poziția 137 din planul parcelar de la filele 23 și 26, iar pârâtul nu ocupă nici o suprafață din terenul revendicat de reclamant.
De asemenea, a menționat expertul P. I. în concluzii că, terenul pârâtului este amplasat în punctul „ La lot” cu o suprafață de_ mp și are ca vecini: nord – hotar Molani, est- C. I., sud- apa Pojorîtului și vest – S. V., acest teren se regăsește în actul de vânzare nr. 255/1923, la poziția149 din planul parcelar de la filele 23 și 26, iar pe ambele terenuri identificate se găsesc cioate rezultate din tăierea copacilor.
A mai arătat expertul că pe terenul pârâtului sunt trei cioate ( malul stâng al apei Pojorîtului), iar pe terenul reclamantului o cioată( malul drept al apei Pojorîtului).
Din înscrisurile depuse și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul P. I., coroborate cu declarațiile martorilor audiați, instanța reține că, reclamantul N. D., nu au făcut dovada că pârâtul ocupă din terenul reclamantului, considerente pentru care va respinge capătul de cerere având ca obiect revendicare, ca nefondată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții, instanța reține că art. 1349 C.civ. prevede la alin. (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.”, iar la alin. (2) că „ Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
De asemenea potrivit alin. 1 și 2 din art. 1357 C.civ. „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului instanța reține că din art.1381 C.civ. rezultă că orice prejudiciu suferit de o persoană dă naștere unui drept de reparație, dreptul la reparație născându-se în ziua cauzării prejudiciului.
De asemenea art. 1385 C.civ. care reglementează întinderea prejudiciului prevede că „
(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(4) Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.”
De asemenea potrivit art. 1386 C. civ. repararea prejudiciului se face în natură, iar dacă aceasta nu este cu putință, repararea prejudiciului se face prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește valoarea arborilor, instanța reține cauză a fost întocmit un raport de expertiză pentru a se stabili valoarea acestora.
Reclamantul susține că pârâtul a tăiat, potrivit răspunsului la întâmpinare aflat la fila 27 dosar, 4 arbori de esență salcie.
Din declarația martorei P. Nicolița, aflată la fila 45 dosar rezultă că pârât a tăiat arbori și precizează martora că arborii au fost tăiați pe malul terenului pârâtului.
Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Având în vedere declarația martorei P. Nicolița și concluziile raportului de expertiză, întocmit în cauză, de expertul în specialitatea cadastru, geodezie, topografie, în care se menționează că pârâtul nu ocupă nici o suprafață din terenul revendicat de reclamant, instanța apreciază că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit o faptă de natură a produce un prejudiciu în patrimoniul reclamantului, astfel că în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții, având în vedere dispozițiile invocate mai sus instanța apreciază că în cauză în nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului, astfel că si capătul de cerere având ca obiect pretenții este nefondat și urmează a fi respins.
Având în vedere situația de fapt și dispozițiile legale menționate, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul N. D., în contradictoriu cu pârâtul N. I C., ca nefondată, în baza art. 19 din OUG 51/2008, cheltuielile procesuale, în sumă de 400 lei cheltuieli procesuale, de care a beneficiat reclamantul rămân în sarcina statului și având în vedere că acțiunea urmează a fi respinsă iar pârâtul nu a depus la dosar acte din care să rezulte că ar fi efectuat cheltuieli cu judecarea prezente cauze va respinge și cererile de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul N. D. domiciliat în ., județul M., în contradictoriu cu pârâtul N. I C. domiciliat în ., județul M., ca nefondată.
În baza art. 19 din OUG 51/2008, cheltuielile procesuale, în sumă de 400 lei cheltuieli procesuale, de care a beneficiat reclamantul rămân în sarcina statului.
Respinge cererile de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Baia de A..
Pronunțată în ședință publică, azi 03.03.2015 la sediul Judecătoriei Baia de A..
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. B. D. B.
CIB/DB
OP.DATE 2633
EX.4/pag.4 /25.03.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 91/2015. Judecătoria... → |
|---|
