Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 4370/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4370/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 12018/182/2011
ROMÂNIA Cod operator 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ Secția civilă
JUDECĂTORIA BAIA M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4370
Ședința publică din 17 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ș.
Grefier: M. T.
Pe rol este soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta O. E., în contradictoriu cu pârâtul P. V., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin serviciul registratură al judecătoriei, în data de 05 aprilie 2013, reprezentante reclamantei depune la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile cauzei pe fond au avut loc în ședința publică din 03 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 (1) Cod procedură civilă, amânat pronunțarea pentru data de 10 aprilie 2013 și la acea dată a amânat pronunțarea pentru data de azi.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., în data de 25 octombrie 2011, sub dosar nr._, reclamanta, O. E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. V., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate comună prin construire asupra imobilelor casă și anexe gospodărești situate în oraș Tăutii Măgherăuș ., să se dispună partajarea imobilul în natură casă, anexe gospodărești - bucătărie de vară și șură - situat în oraș Tăuții Măgherăuș . în cotă de 80% pentru reclamantă și 20 % pentru pârât, în sensul atribuirii acestora către reclamantă cu obligarea ei la pata sultei către pârât din care să se scadă îmbunătățirile aduse după data desfacerii căsătoriei și cheltuielile privind impozitul și să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor casă și anexe gospodărești situate în oraș Tăuții Măgherăuș . pe numele reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii sale, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 2333 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, a fost desfăcută căsătoria încheiată cu pârâtul la data de 06 mai 1989. În timpul căsătoriei a construit imobilul casă și anexe gospodărești. În acest sens a început construirea imobilului casă iar apoi am obținut pe numele său autorizația de construire nr. 46/22.10.2010 pentru anexa gospodărească și a autorizației de construire nr. 18/31.03.2004 pentru bucătărie.
Într-adevăr aceste imobile au fost edificate în timpul căsătoriei cu pârâtul, însă veniturile sale lunare erau superioare veniturilor pârâtului. Astfel, în conformitate cu fișa fiscală a anului 2000 a avut un venit lunar de 3.376.963 lei, iar în anul 2004 de 5.592.039 lei, în timp ce în anul 1999 pensia pârâtului era de 318.885 lei. De asemenea, ea a făcut toate demersurile necesare în vederea obținerii documentelor menționate mai sus și, așa cum reiese din chitanțele și facturile anexate, tot ea a contribuit mai mult pentru a achiziționa materialele necesare edificării imobilelor.
Imobilele au fost construite de către tatăl său. De asemenea, tatăl său, în urma mai multor vânzări a unor terenuri, proprietatea acestuia, i-a donat suma de 10.000 lei și 10.300 euro, sume care au fost învestite în edificarea acestor imobile. Tot tatăl său a achiziționat și o parte a materialelor necesare construirii acestor imobile (cărămizi, lemn, ciment, piatră), dovadă fiind chitanțele și facturile anexate cererii. Acestea – suma de bani, materiale și contribuția prin munca depusă – reprezintă donații cu titlu de dar manual pe care i le-a făcut tatăl său. Astfel, acestea reprezintă un bun propriu.
După data desfacerii căsătoriei a adus îmbunătățiri imobilelor arătate, a montat un șemineu, un boiler electric și gresie. Tot ea, din banii proprii, a achitat impozitul anual impus acestora la Primăria Tăuții Măgherăuș.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri și s-au administrat probele testimonială și cu expertizele în specialitatea topografie și construcții.
Pârâtul prezent la dezbateri a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamantei, solicitând a se dispune vânzarea imobilului și împărțirea sumei de bani obținută, în cotă de 50% pentru reclamantă și 50% pentru el.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile prezentei cauze sunt foști soți, căsătoria acestora fiind desfăcută prin Sentința civilă nr. 2333 din 17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Baia M. in dosarul nr._ .
Reclamanta a învestit instanța cu o cerere de partaj a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul, precizând ca, din masa partajabila fac parte imobilele, constând în casă de locuit, anexe gospodărești-bucătărie de vară și sură, situat în Tăuții Măgherăuș, ., județul Maramureș, neînscrise în cartea funciară, realizate pe terenul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 875 Tăuții Măgherăuș, în suprafață de 1000 m.p., având nr. topo 95/2/2 și 88/2, potrivit autorizațiilor de construire nr. 46 din data de 22.10.2001 și nr. 18 din data de 31.03.2004(filele 10-11 dosar).
Conform 6735 alin. 1 Cod proc.civ. dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Întrucât între părți nu s-a realizat o învoiala cu privire la împărțeala masei partajabile, instanța apreciază aplicabile dispozițiile art. 6735 Cod procedură civilă, urmând să stabilească bunurile supuse împărțelii, calitatea de codevălmași a părților, măsura în care acestea au contribuit la dobândirea bunurilor comune exprimată în cota de contribuție.
Potrivit art. 30 din Codul familie(aplicabil prin raportare la data desfacerii căsătoriei dintre părți, prin raportare și la prevederile art. 355 și 356 din Noul Cod Civil) ,,bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților" iar ținând cont de data construirii acestora în timpul căsătoriei, imobilele sunt bunuri comune drept urmare, ele urmează a fi supuse partajului, la valoarea lor de circulație.
Privitor la calitatea bunurilor supuse împărțelii de a fi comun sau nu, instanța va avea în vedere și faptul că, părțile nu contesta calitatea de bun comun a imobilelor invocate ca făcând parte din masa partajabilă.
Pe de altă parte, pârâtul a fost de acord cu componenta masei de împărțit.
Prin urmare, din materialul probator administrat în cauză, coroborat cu recunoașterile părților, rezultă că, acestea au dobândit imobilele, constând în casă de locuit, anexe gospodărești-bucătărie de vară și sură, situat în Tăuții Măgherăuș, ., județul Maramureș, neînscrise în cartea funciară, realizate pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în C.F. nr. 875 Tăuții Măgherăuș, în suprafață de 1000 m.p., având nr. topo 95/2/2 și 88/2.
În ceea ce privește contribuția la dobândirea bunului comun, instanța constată ca, reclamanta susține că, a contribuit la dobândirea masei partajabile în proporție de 80 %, iar pârâtul cu 20 %, susținere contestată de parat, care a arătat că, în speță contribuția soților este egală.
Instanța retine că, pentru determinarea cotelor cuvenite fiecărui soț, criteriul fundamental este acela al contribuției efective, ceea ce este de stabilit fiind aportul fiecărui soț la obținerea comunității și nu a fiecărui bun în parte, iar cotele de contribuție ale acestora se stabilesc o singură dată, raportat la întreaga masă partajabilă și nu a fiecărui bun în parte.
Este de reținut ca aceste cote de contribuție se determina în funcție de aportul de ordin material la achiziționarea bunurilor comune - indicate de nivelul veniturilor fiecăruia dintre soți, dar și pentru conservarea acestora, precum și munca prestată în gospodărie și cea depusă pentru creșterea și educarea copiilor.
În cazul împărțirii bunurilor comune prin hotărâre judecătorească cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport de contribuția lui la dobândirea și conservarea bunurilor comune.
Soluția se impune pentru a nu se ajunge la situații inechitabile, căci soțul care a contribuit mai mult la dobândirea bunurilor comune nu poate beneficia de același tratament cu celălalt, deoarece s-ar ajunge la slăbirea simțului de răspundere față de sarcinile căsătoriei.
Se ține seama de orice alte împrejurări de natură să evidențieze contribuția sporită a unuia dintre soți sau o contribuție mai scăzută a altuia.
De aceea, cotele părți ale soților pot fi neegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor comune este diferit.
Numai în situația în care nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța judecătorească poate împărți bunurile comune în părți egale între soți.
Reclamanta a fost aceea care a răsturnat prezumția de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, întrucât a dovedit prin probele solicitate a fi administrate în cauză că, pe lângă veniturile obținute din salarii, a desfășurat muncă în gospodărie și s-a implicat în creșterea copilului părților și totodată că a beneficiat de ajutorul părinților și fratelui la realizarea lucrărilor de construcții, inclusiv cu materiale, aspecte reieșite din declarațiile martorilor I. G. și HUSZAR A., vecini cu părțile(filele 76,77 dosar).
Cu toate acestea instanța nu a putut o contribuția majorată a reclamantei de 80% susținută de faptul că aceasta ar fi primit de la părinți sumele de 10.000 Euro, respectiv 10.300 lei, întrucât pe deoparte primirea de către parte a unor sume de bani cu titlu de dar manual în timpul căsătoriei, nu conduce la majorarea cotei sale de contribuție ci doar la constatarea unui drept de creanță, care în final poate atrage mărirea lotului său, iar pe de altă parte, că pentru dovedirea acestuia legea cere– ad probationem - un început de dovadă scrisa, care să poată fi completat cu prezumții și martori, conform art. 1191 C.civ.
În speță, reclamanta nu a solicitat constatarea unui drept de creanță, constând în sumele de bani primite în timpul căsătoriei de la părinții acesteia, și nici nu a dovedit în condițiile de mai sus, primirea sumelor de bani menționate în cuprinsul cererii, prin probatoriul solicitat a fi administrat, martorii audiați neparticipând direct la primirea sumelor de bani de către reclamantă, ci au menționat că știu de la părinții reclamantei că aceștia i-au dat reclamantei bani( martorul I. G. arătând suma de 10.000 Euro iar martorul HUSZAR A. sume pentru acoperirea manoperei acoperișului și a parchetului din casă).
Chiar dacă s-a considera cu nesocotirea principiului disponibilității, că reclamanta a solicitat constatarea dreptului de creanță, constând în sumele de bani primite de la părinți și majorarea corespunzătoare a lotului său cu aceste sume de bani, instanța constată că, din probatoriului administrat în cauză, nu a rezultat că reclamanta este îndreptățită la a solicita să i se constate un astfel de drept de creanță, nefiind făcută dovada că părinții reclamantei i-ar fi dat acesteia efectiv sumele de bani pretinse, aceste aspecte fiind cunoscute în mod indirect de martori, fiindu-le doar relatate de părinții reclamantei.
Părțile sunt căsătorite din anul 1989, pârâtul prin copia carnetului de muncă a făcut dovada că a fost angajat în muncă încă de la începutul încheierii căsătoriei, pe când reclamanta a depus dovada veniturilor obținute doar pentru anii 2000 și 2004( filele 13-16).
Comparând veniturile obținute de părți pe perioada în care acestea au depus dovezi, anii 2000 și 2004, instanța reține că veniturile obținute de reclamantă sunt mai mari decât cele obținute de pârât, 3.376.963 lei Rol în anul 2000, față de 1.621.500 lei Rol, respectiv 5.592.039 lei Rol în anul 2004, față de 3.675.600 lei.
Reclamanta a susținut că în toată perioada căsătoriei a obținut venituri mai mari decât pârâtul, aspect care nu a fost contestat de acesta din urmă, și care va fi avut în vedere de instanță la stabilirea cotei de contribuție.
Instanța a ținut cont la stabilirea cotei de contribuție a părților și de înscrisul depus de pârât la fila 79 ,dosar din care rezultă că aceștia au avut constituite economii la CEC(31 iulie 1989) imediat după încheierea căsătoriei(06 mai 1989) care au fost scoase în perioada august 1989 -februarie 1991( tocmai în perioada de realizare a casei).
Instanța mai reține că, munca femeii în gospodărie și pentru creșterea și educarea copiilor constituie o componenta a contribuției la dobândirea bunurilor comune, urmând a fi apreciată în ansamblul probelor administrate pentru aportul fiecărui soț și totodată constată că, din căsătoria părților a rezultat un copil, P. C., devenit major la data divorțului acestora
În plus, așa cum s-a reținut în considerentele teoretice menționate, instanța va avea în vedere la stabilirea contribuției soților și acele împrejurări de natură să evidențieze contribuția sporită a unuia dintre soți sau o contribuție mai scăzută a altuia.
În acest sens, instanța are în vedere ca, cota parte a soților depinde nu atât de mărimea veniturilor din munca, ci de contribuția soților cu aceste venituri, munca lor sau alte mijloace la dobândirea, dar și la conservarea bunurilor comune. În cazul în care veniturile din munca sunt risipite, fiind cheltuite în afara sarcinilor căsătoriei se va determina o contribuție mai mică a acelui soț la dobândirea bunurilor comune. Se va ține seama de măsura în care fiecare a suportat sarcinile căsătoriei de împrejurarea că un soț a fost într-o situație specială în timpul căsătoriei sau a irosit veniturile pe care le realiza.
Prin Sentința civilă nr. 2333 din 17.04.2008, pronunțată de Judecătoria Baia M. in dosarul nr._ în dosarul de divorț, instanța a reținut cu autoritate de lucru judecat că, relațiile dintre cei doi soți s-au deteriorat pe fondul consumului excesiv de alcool, din partea paratului. Din cauza consumului de alcool, paratul a fost internat la spitalul de psihiatrie, a fost atenționat de organele de ordine.
F. de considerentele mai sus arătate, instanța apreciază ca reclamanta a avut o contribuție mai mare, dar nu în cuantumul specificat prin cererea de chemare in judecata, motiv pentru care, va retine o cota de 60% in favoarea reclamantei și o cota de 40% în favoarea paratului.
Totodată instanța va constata că potrivit completării raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Darolți V.(filele 154-156) ale căruia concluzii și le însușește, valoarea de circulație(revizuită) a imobilelor incluse în masa partajabilă este de 177.832 lei, iar valoarea îmbunătățirilor aduse de reclamantă imobilelor după anul 2009, este de 10.350 lei, rezultând o valoare de circulație a masei partajabile de 167.482 lei.
D. fiind că, potrivit dispozițiilor art. 728 C. pr. civ., ce sunt de aplicare generală, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un copărtaș putând oricând cere partajul bunurilor comune, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii, instanța va dispune lichidarea comunității de bunuri a părților prin atribuirea în natură a bunurilor comune, în conformitate cu prevederile art.6735, 6739 Cod proc.civ.
La împărțirea sau atribuirea bunului, instanța va avea în vedere cota de contribuție reținută mai sus, opțiunile părților, domiciliul acestora, natura bunurilor și faptul ca partajul se efectuează de regulă, în natură, criterii prevăzute de legiuitor în art. 6739 C.proc.civ.
În funcție de aceste criterii instanța va dispune atribuirea bunurilor ce fac obiectul masei partajabile așa cum au fost stabilite de instanță, în natură, reclamantei, având în vedere că acesta a solicitat atribuirea bunului, faptul că reclamanta locuiește singură în acesta la data partajului și dat fiind faptul că aceasta are o cotă mai mare de contribuție.
Având în vedere valoarea imobilelor reținută de instanță, ținând seama de cotele de contribuție ale părților, instanța, în baza prevederilor art. 6755 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, va egaliza loturile prin obligarea la plata unei sulte și pe cale de consecință, o va obliga pe reclamantă să-i plătească pârâtului suma de_ lei cu titlu de sultă, stabilind în temeiul dispozițiilor art. 67310 alin. 4 Cod proc.civ., un termen de plata de 3 luni de la de la pronunțarea prezentei hotărâri.
În temeiul prevederilor Legii nr. 7/1996, instanța va dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară nr. 875 Tăuții Măgherăuș, asupra imobilelor construcții mai sus atribuite, identificate prin planul de amplasament și delimitare, anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic în specialitatea topografie – cadastru - geodezie S. E. M., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu titlu de partaj.
Fața de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, întrucât cotele stabilite de instanță sunt altele decât cotele solicitate de reclamantă, instanța va admite în parte acțiunea.
Prin Încheierea camerei de consiliu din data de 03 aprilie 2012, reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma eșalonării la plată a taxei de timbru stabilită în sarcina acesteia, în cuantum de 6437 lei, în 36 tranșe lunare, fiecare în cuantum de 178,80 lei.
Constatând că până la data soluționării prezentei reclamanta potrivit înscrisurilor depuse la dosar( filele, 78, 143-150,157-158 și 160-161), au achitat în total suma de 2314 lei, râmând o diferență de 4139 lei neachitată din taxa de timbru stabilită de instanță, va dispune comunicarea unui exemplar de pe respectiva încheiere Orașului Tăuții Măgherăuș, în calitatea acestuia de unitatea administrativ teritorială de la domiciliul reclamantei și de beneficiar al taxei de timbru, în vederea recuperării de la aceasta a diferenței de taxă de timbru neachitată în cuantum total de 4123 lei, începând cu luna mai a anului 2013, și pentru care aceasta a beneficiat de ajutor public judiciar în sensul eșalonării lunare la plată, urmând ca plata diferenței să se efectueze în rate lunare fiecare în cuantum de 178,80 lei, cu scadență în ultima zi lucrătoare din fiecare lună până la achitarea integrală.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 274 Cod. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, justificate cu înscrisurile depuse la dosar, constând în taxă de timbru și timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat, conform cotelor de contribuție ce vor fi stabilite.
În ceea ce privește taxa judiciara de timbru, instanța a considerat suma de bani pe care reclamanta o are de plătit ca urmare a acordării ajutorului public judiciar sub forma eșalonării, ca fiind făcută de aceasta, întrucât obligația de plată a fost stabilită în sarcina sa, iar în caz de neexecutare, ea va fi executată de organele fiscale competente.
În ceea ce privește contravaloarea onorariului de avocat, instanța reține că doar chitanța nr. 67 din data de 06.12.2012 atestă faptul că suma a fost achitată pentru reprezentarea reclamantei în cadrul prezentului dosar, cealaltă chitanță, fără număr, neconținând nicio referire la numărul de dosar sau contractul de asistență juridică încheiat de reclamantă cu avocatul ales, astfel încât va fi avută în vedere doar suma de 1000 lei, cu titlu de onorariu de avocat la totalul cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a dovedit că a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 9421,80 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru(6436,80 lei), onorariu avocat parțial(1000 lei) și onorariu experți(1985 lei).
Reținând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea litigiului, ținând cont de cotele de contribuție stabilite în favoarea părților, și în concordanță cu solicitarea reclamantei va admite, în parte, cererea reclamantei și va obliga pârâtul la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauza, în cuantum de 3768,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta O. E., cu domiciliul în Tăuții Măgherăuș, ., județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul P. V., cu domiciliu în Baia M., ., județul Maramureș, având ca obiect partaj bunuri comune.
Constată că în timpul căsătoriei părțile au dobândit imobilele, constând în casă de locuit, anexe gospodărești-bucătărie de vară și sură, situat în Tăuții Măgherăuș, ., județul Maramureș, neînscrise în cartea funciară, realizate pe terenul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 875 Tăuții Măgherăuș, în suprafață de 1000 m.p., având nr. topo 95/2/2 și 88/2, identificate prin planul de amplasament și delimitare, anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic în specialitatea topografie – cadastru - geodezie S. E. M., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, având valoarea de circulație de 167.482 lei, rezultată prin scăderea din valoarea totală a imobilelor a îmbunătățirilor aduse de reclamantă după data divorțului părților, cu o cotă de contribuție la dobândirea bunului pentru reclamanta de 60%, iar pentru pârât de 40%.
Dispune sistarea stării de devălmășie, existentă între părți, asupra bunului imobil mai sus menționat.
Atribuie, în natură, reclamantei imobilele, constând în casă de locuit, anexe gospodărești - bucătărie de vară și sură, situat în Tăuții Măgherăuș, ., județul Maramureș, neînscrise în cartea funciară, realizate pe terenul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 875 Tăuții Măgherăuș, în suprafață de 1000 m.p., având nr. topo 95/2/2 și 88/2, identificate prin planul de amplasament și delimitare, anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic în specialitatea topografie – cadastru - geodezie S. E. M., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă reclamanta să-i plătească pârâtului suma de_ lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.
Dispune înscrierea în cartea funciară nr. 875 Tăuții Măgherăuș a dreptului de proprietate al reclamantei, asupra imobilelor construcții mai sus atribuite, identificate prin planul de amplasament și delimitare, anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic în specialitatea topografie – cadastru - geodezie S. E. M., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu titlu de partaj.
Dispune comunicarea Încheierii din Camera de Consiliu din data de 03 aprilie 2012, Orașului Tăuții Măgherăuș, în vederea recuperării de la reclamanta O. E., având CNP_, începând cu luna mai a anului 2013, a diferenței de taxă de timbru neachitată până la data prezentei, în cuantum total de 4123 lei și pentru care aceasta a beneficiat de ajutor public judiciar în sensul eșalonării lunare la plată, urmând ca plata diferenței să se efectueze în rate lunare fiecare în cuantum de 178,80 lei, cu scadență în ultima zi lucrătoare din fiecare lună până la achitarea integrală.
Admite, în parte, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și îl obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 3768,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
D. Ș. M. T.
Red. D.Ș.
Dact. M.T.
5 ex./17 iunie 2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9758/2013.... → |
|---|
