Plângere contravenţională. Sentința nr. 1582/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1582/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 6827/182/2012
ROMÂNIA Cod operator 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ Secția civilă
JUDECĂTORIA BAIA M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1582
Ședința publică din 13 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ș.
Grefier: M. T.
Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. D. N., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 05.06.2012 și în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că:
Dezbaterile cauzei pe fond au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 06 februarie 2013, iar la acea dată, pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., în data de 06.06.2012, sub dosar nr._ /2013, petentul P. D. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, anularea procesului verbal.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că în data de 05.06.2012, avea în fața sa mașina Școlii de șoferi, care mergea cu 30 km/h și având în spatele său coloană de mașini, drumul fiind în linie dreaptă și cu bună vizibilitate a depășit, fără a depăși viteza legală în afara localității.
Intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii formulate, ca nefondată, arătând că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h și art. 148 pct. 21 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, cu modificările ulterioare, pentru aceea că la data de 05.06.2012, ora 2240, în calitate de conducător auto a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DN 18B, având direcția de deplasare înspre localitatea Târgu Lăpuș, iar la km 10 +500 m a efectua o manevră de depășire a auto cu nr. de înmatriculare_ – auto Școala în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”. P. a aruncat din auto pe care îl conducea o țigară.
Cu privire la legalitatea și temeinicia actului de constatare, solicită a se dispune respingerea ca nefondată a plângerii formulate și menținerea ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit în data de 05.06.2012.
Fapta petentului a fost încadrată juridic în mod corect la art. 148 pct. 21 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. 195/2002 cu modificările ulterioare, iar sancțiunea amenzii în cuantum de 280 lei a fost în mod corect individualizată și solicită a fi menținută.
Procesul verbal de constatare a contravenției atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cauze de nulitate, constând în nerespectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege la întocmirea actelor de constatare contravenției conform art. 16 și următoarele din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la situația de fapt și de drept reținută în cuprinsul său, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi combătută prin administrarea probei contrare, în condițiile art. 1169 – 1170 cod civil de către petent, aceste contravenții fiind constatate în mod direct de către agentul constatator.
Cu privire la forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema, în sensul că organul administrativ ar avea obligația ca, pe lângă constatările personale, să prezinte în instanță și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate, dimpotrivă Curtea a considerat benefic pentru degrevarea instanțelor de judecată procedeul utilizat de statele membre de a dezincrimina anumite fapte așa cum s-a pronunțat și în cauza Ozturk vs Germania.
Consideră că prezumția de vinovăție ar fi încălcată numai dacă judecătorul învestit cu soluționarea plângerii formulate împotriva unui act de constatare și sancționare ar fi privat de o veritabilă putere de apreciere asupra fondului, prin instituirea unei prezumții de legalitate absolută a actului administrativ așa cum Curtea a apreciat în cauza Salabiaku vs Franța.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
În drept a invocat prevederile art. 115 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, întocmit în data de 05 iunie 2012, de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și sa dispus măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, pentru prima faptă imputată și i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului pentru cea de-a doua faptă reținută în sarcina sa.
Pentru a se aplica aceste sancțiuni, s-a reținut că au fost încălcate de petent dispozițiile art. 120 alin.1, lit. h și cele ale art. 148 pct.21 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aplicându-se sancțiunea conform 100 alin. 3, lit. e, din OUG nr. 195/2002, respectiv conform art. 102 alin.1, pct. 23 din același act normativ, prima faptă reținută în sarcina acestuia fiind aceea că a condus auto nr._ pe DN 18B, înspre Tg. Lăpuș, iar la km 10+500 m a efectuat o manevră de depășire în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, iar cea de-a doua că a aruncat din auto pe care-l conducea o țigară.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta pe teren, ambele fapte fiind constatate de acesta în mod direct.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează să purceadă la analiză din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Prima faptă reținută în sarcina petentului, a fost contestată de acesta prin motivarea adusă plângerii, arătând că a efectuat manevra într-o porțiune unde această manevră era permisă.
Niciuna din părți nu a solicitat administrarea de probe pe situația de fapt, urmând ca instanța să soluționeze cauza analizând prezumțiile care operează, prezumția de nevinovăție a petentului si prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal, hotărâtor asupra dezlegării pricinii fiind faptul ca petentul a semnat procesul-verbal, că actul a fost întocmit la momentul constatării faptei în mod nemijlocit de agentul constatator și, de asemenea, că petentul nu a formulat cu acest prilej nici un fel de obiecțiuni, la rubrica alte mențiuni arătând că „nu are nimic”, apărările sale, prin intermediul cărora neagă fapta ce i se impută, fiind formulate abia în instanță.
Astfel instanța urmează să dea prioritate prezumției de veridicitate a celor reținute în procesul verbal de contravenție și să constatate ca petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, decisiv fiind faptul semnării actului constatator fără obiecțiuni, ceea ce echivalează cu achiesarea părții la cele înscrise în cuprinsul procesului verbal, în condițiile în care petentul avea posibilitatea să refuze semnarea unui proces verbal care consemna fapte ce nu corespundeau realității și mai mult în condițiile în care acesta nu a învederat și dovedit că asupra sa s-au făcut presiuni pentru semnarea procesului verbal în modalitatea prezentată de către agentul constatator.
De altfel, agentul constatator a descris cu exactitate locul în care petentul a efectuat manevra de depășire, și anume D.N 18B, km 10+5000 metri, iar din răspunsul transmis de C.N.D.A.R, administratorul drumului respectiv, a reieșit că pe sensul de mers al petentul spre Tg. Lăpuș a existat indicator cu semnificația depășirea interzisă montat la poziția kilometrică 10+240 la data 05.06.2012, pe când petentul nu înțeles să propună probe din care să rezulte că depășirea a fost efectuată pe alt sector decât cel indicat de agentul constatator și mai mult nici măcar nu a indicat locul în care în opinia acestuia a fost efectuată manevra de depășire.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 120 alin.1, lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, iar sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcuta faptelor în procesul-verbal, instanța constată că fapta de natură contravențională a fost corect reținută în sarcina petentului.
Petentul nu a contestat procesul verbal și în ceea ce privește cealaltă faptă reținută în sarcina sa, privind faptul că a aruncat din auto pe care-l conducea o țigară, motiv pentru care instanța va acorda procesului verbal prezumția de temeinicie cu privire la săvârșirea de către petent a celei de-a doua fapte imputate, constatată în mod direct de agentul constatator.
În privința individualizării sancțiunilor aplicate petentului, respectiv amenda în sumă de 280 lei, respectiv minimul special prevăzut de legiuitor, și avertisment se consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, astfel că aceasta va fi menținută, neexistând nici un motiv pentru a înlocui amenda aplicată cu sancțiunea avertisment.
Mai mult, instanța pentru a hotărî astfel, a avut în vedere, că petentul a contestat prima faptă imputată prin plângerea formulată, deși inițial a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, ceea ce denotă o conduită nesinceră a petentului.
În privința măsurii reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce luată de agentul constatator prin același proces verbal, instanța constată că măsură dispusă de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal este corectă, având în vedere fapta săvârșită de petent, reținută în sarcina sa și de către instanță.
Pentru toate motivele ce preced, instanța considerând nefondată plângerea formulată de petent, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, o va respinge, ca atare, potrivit dispozitivului.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată motiv pentru care va lua act de acest fapt prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul P. D. N., cu domiciliul în Târgu Lăpuș, ., județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în localitatea Baia M., .. 37, județul Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, întocmit în data de 05 iunie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
D. Ș. M. T.
Red. D.Ș.
Dact. M.T.
4 ex./ 15 martie 2013
JUDECĂTORIA BAIA M.
Dosar nr._
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul P. D. N., cu domiciliul în Târgu Lăpuș, ., județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în localitatea Baia M., .. 37, județul Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, întocmit în data de 05 iunie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
| ← Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Încheierea nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1804/2013.... → |
|---|
