Acţiune în constatare. Sentința nr. 608/2013. Judecătoria BĂILEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 608/2013 pronunțată de Judecătoria BĂILEŞTI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 2145/183/2012
Dosar nr._ - acțiune în constatare –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂILEȘTI JUDETUL D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 608
Ședința publică de la 14 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. P.- președinte judecătorie
Grefier - A. D.
x.x.x.x
Pe rol soluționarea acțiunii civile în constatare formulată de reclamanta R. I. împotriva pârâtului M. Băilești prin Primar și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de R. M. și M. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intervenientele asistate de avocat B. A., lipsă fiind reclamanta reprezentată de mandatar R. G. E. și avocat M. C. și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că prin încheierea din Camera de Consiliu din 28.01.2013 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de reclamantă, după care avocat M. C. pentru reclamantă a solicitat rectificarea încheierii de ședință din 24 ianuarie 2013 motivând că în mod eronat s-a reținut că s-a opus la efectuarea expertizei topo pentru acțiunea principală, când în realitate s-a opus la efectuarea acesteia pentru admisibilitatea cererii de intervenție.
Avocat B. A. pentru interveniente a lăsat la aprecierea instanței cu privire la rectificarea încheierii.
Cu privire la excepțiile invocate la termenul anterior, înainte de formularea cererii de recuzare, apărătorii părților au arătat că își mențin concluziile menționate în încheierea de ședință din 24 ianuarie 2013.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la 10.07.2012 reclamanta R. I. a chemat în judecată M. Băilești prin Primar ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că terenul intravilan proprietatea sa situat în Băilești în suprafață de 500 mp conform titlului de proprietate are în realitate suprafața de 562 mp și să se constate dreptul său de proprietate cu privire la diferența de 62 mp.
În motivarea acțiunii a arătat că soțului său R. D. Ș. decedat în anul 1998 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp teren intravilan și în acest sens i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 629-_ din 11.10.1993 și că este unica moștenitoare a acestuia așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 157/3.06.1999 .
Reclamanta a menționat că terenul care excede suprafeței înscrise în actul de proprietate s-a aflat în stăpânirea soțului său și a sa de peste 30 de ani, fiind împrejmuit cu gard pe toate laturile, iar semnele de hotar nu au suferit modificări .
În drept a invocat disp. art. 111 C.pc., art. 1847, 1890 Cod civil, art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 și art. 23 din Legea 18/1991.
A depus la dosar titlul de proprietate nr. 629-_ din 11.10.1993, certificatul de moștenitor nr. 157 din 3 iunie 1999 emis de BNP Băilești, certificat de deces, chitanță privind taxa de timbru, timbru judiciar, procură autentificată sub nr. 958 din 24 septembrie 2012, adeverința nr._ din 18.06.2012 emisă de M. Băilești și plan de situație.
În cauză la cererea reclamantei a fost audiat martorul I. F..
La data de 15.11.2012 R. M. și M. L., în conformitate cu disp. art. 49 și urm. C.p.c au formulat cerere de intervenție în interes propriu la acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._ și au solicitat admiterea acesteia și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea cererii au arătat că tatăl lor R. A. împreună cu fratele său R. Ș. au cumpărat de la un alt frate al lor R. A. suprafața de 360 mp teren intravilan situat în . și ulterior cei doi cumpărători au convenit de comun acord printr-un înscris sub semnătură privată ca tatălui lor să-i revină numai 90 mp din acest teren, suprafață care se identifică cu cea care formează obiectul cererii de chemare în judecată și că nu a fost împrejmuită, ea aflându-se în continuarea terenului proprietatea lor fiind folosită în comun de reclamantă și de interveniente. De asemenea au menționat că reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii întrucât nu ne aflăm în prezența unei posesii utile ci în prezența unei posesii viciate, întrucât aceasta nu este continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar așa cum prevăd dispozițiile legale în materie de prescripție achizitivă.
În drept au invocat disp art. 49-56 C.., art. 482 și 112 C.p.c.
Au depus la dosar un act sub semnătură privată încheiat la 1 iunie 1955 intitulat "Convențiune".
La data de 10.01.2013 intervenientele au precizat cererea de intervenție solicitând respingea acțiunii promovată de reclamanta R. I. motivând că numiții R. A., R. A. și R. Ș. au fost frați, respectiv descendenții lui V. și D. R., iar ele sunt fiicele lui R. A., iar prin sentința civilă nr. 55/1949 pronunțată de Judecătoria Băilești s-a pus capăt stării de indiviziune în care se aflau aceștia și că după atribuirea loturilor R. A. a vândut fraților A. și Ș. suprafața de 360 mp pentru suma de 6000 lei, fapt juridic consemnat în convenția încheiată între aceștia la data de 1 iunie 1955.
Intervenientele au mai menționat că după încheierea convenției s-a montat gard de scândură care a delimitat suprafața de 180 mp ce i se cuvenea lui A., gard care avea și o poartă special pentru respectarea dreptului de servitute și că atât R. A., R. A. cât și moștenitorii acestora au folosit și au avut drept de trecere pe suprafața de 360 mp înstrăinată de A. până în urmă cu 2-3 ani când reclamanta a desființat gardul de lemn și a montat un gard de metal dar pe alt aliniament preluând teren și din cei 180 mp ce se cuvin tatălui lor.
Prin aceeași cerere au invocat excepția inadmisibilității acțiunii atâta timp cât la baza posesiei stă o hotărâre judecătorească și un înscris sub semnătură privată, iar reclamanta are alte posibilități legale de a soluționa acest litigiu.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii întrucât în cauză reclamanta nu a exercitat o posesie utilă de peste 30 de ani asupra suprafeței de 62 mp.
Au depus la dosar o schiță a terenului, proces verbal încheiat în anul 1956, titlul de proprietate nr. 1161-_ din 24.03.1994, certificatul de deces al lui R. A., certificat de deces al lui R. A. și certificatele de naștere ale intervenientelor.
La data de 24 ianuarie 2013 reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă întrucât nu se invocă un drept propriu iar terțul trebuie să justifice întotdeauna un interes, ori în speță obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea dreptului de proprietate pentru o diferență de 62 mp care se găsește în plus pe terenul aparținând reclamantei pentru care aceasta deține un titlu de proprietate pentru suprafața de 500 mp.
De asemenea a menționat că cererea de intervenție în interes propriu se referă la un drept de servitute menționat în convenția din 1 iunie 1955 și care nu are nicio legătură cu solicitarea formulată de reclamantă în cererea introductivă putând fi eventual catalogată ca cerere confesorie dar în concret nu s-a stabilit obiectul cererii.
În cauză s-a luat interogatoriu din oficiu intervenientei R. M. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta R. I. prin acțiunea înregistrată la 10.07.2012 a chemat în judecată M. Băilești prin Primar ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate cu privire la suprafața de teren de 62 mp situată în intravilanul municipiului Băilești, ..
În baza legii 18/1991, soțului reclamantei R. D. Ș., decedat în anul 1998, al cărui unic moștenitor acceptant este reclamanta R. I. în calitate de soție supraviețuitoare așa cum atestă certificatul de moștenitor nr. 157 din 3 iunie 1999 i s-a reconstituit drept de proprietate pentru suprafața de teren de 500 mp situată în intravilanul municipiului Băilești, . în tarlaua 273, . ca vecini la N – R. A., E – S. G., S – . – M. M.. .
Din adeverința_ din 18.06.2012 emisă de Primăria Mun. Băilești rezultă că în Registrul Agricol în anii 1956-1963 defunctul R. Ș. a figurat cu suprafața de 500 mp, suprafață pentru care s-a și eliberat titlul de proprietate.
Martorul I. F., audiat în cauză la cererea reclamantei, a declarat că este prieten cu familia R. și știe că aceasta a avut curtea împrejmuită de peste 30 de ani dar nu poate preciza ce suprafață este.
Același martor a declarat că nu este vecin cu familia R., nu cunoaște numele vecinilor și nici nu știe pentru ce se judecă.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege și presupune o posesie utilă adică neatinsă de niciunul dintre viciile posesiei .
Potrivit art. 1890 cod civil cel care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate sau alt drept real prin uzucapiunea de 30 de ani trebuie să facă dovada că a posedat lucrul în timpul prevăzut de lege și că posesia a fost utilă adică a fost o posesie propriu zisă și nu o detenție precară și că această posesie nu a fost viciată.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada că ea și soțul său au posedat în intravilan o perioadă de 30 de ani o suprafață de teren mai mare decât cea trecută în titlul de proprietate nr. 629-_ din 11.10.1993 eliberat în baza legii 18/1991.
În consecință, instanța având în vedere dispozițiile art. 1890 Cod civil urmează să respingă acțiunea civilă în constatare formulată de reclamantă ca nefondată.
La data de 10.01.2013 R. M. și M. L. au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând respingerea acțiunii promovată de reclamantă fără a invoca un drept al lor.
Potrivit art. 49 alin. 1 C.p.c oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, iar potrivit alineat 2 intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Cum în speță, prin cererea de intervenție în interes propriu intervenientele nu au invocat un drept al lor, instanța având în vedere disp. art. 49 C.p c va admite excepția inadmisibilității cererii de intervenție și va respinge cererea de intervenție ca inadmisibilă.
Analizând cererea privind rectificarea încheierii de ședință din 24.01.2013 formulată de apărătorul reclamantei, instanța constată că aceasta este neîntemeiată întrucât în încheierea de ședință au fost menționate în mod corect susținerile părților și în consecință va respinge cererea privind rectificarea încheierii de ședință din 24 ianuarie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind rectificarea încheierii de ședință din 24 ianuarie 2013.
Admite excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulată de R. M. domiciliată în Băilești, ., jud. D. și M. L. domiciliată în Băilești, ., județul D..
Respinge cererea de intervenție ca inadmisibilă.
Respinge acțiunea în constatare formulată de reclamanta R. I. domiciliată în Băilești, ., jude. D. împotriva Municipiului Băilești prin Primar, ca nefondată.
Sentință cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică de la 14 februarie 2013
Președinte,
P. V. Grefier,
A. D.
Red.jud.V.P.
Tehnored.A.D.
Ex.6/05.03.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 607/2013. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 536/2013.... → |
|---|
