Plângere contravenţională. Sentința nr. 34/2013. Judecătoria BĂILEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2013 pronunțată de Judecătoria BĂILEŞTI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 3236/183/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂILEȘTI
JUDEȚUL D.
Sentinta civilă Nr. 34
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. I. - judecator
Grefier- E. B.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. F.-R.
împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.09.2012, în contradictoriu cu intimata I. D..- Poliția mun Băilești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. L. A., pentru petent, cu delegație la dosar, martorul M. M., lipsa fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, s-a depus la dosar de către avocat R. L. A.: copia cărții de identitate a autoturismului și s-a prezentat originalul spre observare .
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul M. M., depoziția acestuia fiind consemnata si atașata la dosar.
Cu privire la al doilea martor, care i-a fost încuviințat petentului, prin încheierea de ședința din 24 octombrie 2012, apărătorul petentului a arătat că renunța la martor.
Instanța ia act de renunțare la al doilea martor.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat si excepții de invocat, instanța constatând cauza in stare de judecata a acordat cuvântul pe fond.
Având cuvântul, avocat R. L. A., pentru petent a solicitat admiterea plângerii anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii si înlăturarea sancțiunii complementare sub forma punctelor de penalizare, iar in subsidiar înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul, în condițiile art 5 alin. (5) si art. 21 alin 3 din OUG.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare pe fond.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contraventionale de față, constata urmatoarele.:
Prin plângerea contravenționala înregistrata pe rolul Judecatoriei Băilesti, la data de 10.10.2012, sub nr._, petentul M. F.-R. a solicitat în contradictoriu cu intimata I. D.-POLIȚIA MUN. BĂILEȘTI, anularea procesului verbal . nr._/25.09.2012, exonerarea de la plata amenzii contravenționale si înlăturarea sanctiunea complementare sub forma punctelor de penalizare, in subsidiar, înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment în conditiile art. 5 alin. (5) si art. 21 alin 3 din OUG.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul, verbal contestat s-a retinut ca la data de 25.09.2012 în timpul in care circula cu autoturismul marca VW P., îmatriculat sub nr._, a fost oprit în trafic si nu ar fi avut actele asupra sa, fapt ce nu corespunde realitații .
Petentul a mai aratat ca în realitate a fost oprit in trafic în mun. Bailești fara vreun motiv obiectiv.
Ofiterul de politie a verificat starea tehnica si aspectul exterior al masinii, a verificat data inspectiei tehnice a masinii din certificatul de înmatriculare, asigurarea RCA si cartea de identitate a masinii.
Petentul a cerut agentului de circulatie explicații în legatura cu motivul pentru care a fost oprit iar acesta a fost vizibil deranjat de întrebarile petentului, fapt pentru care a spus ca îl va amenda pentru ca nu ar fi avut cartea de identitate a masinii, cu toate că i-a prezentat-o, dar aceasta era ruptă pe jumătate, fiind valabilă și lizibilă, și nu cum a susținut agentul constatator că nu ar fi valabilă..
Petentul invocă ca motiv de nelegalitate, aspectul că agentul nu a menționat care documente lipseau., încălcând dispozițiile art 16 alin 1 din OG nr 2/2001, întrucât nu a indicat în concret, toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
În opinia petentului este evident că agentul l-a identificat cu nume, adresă și CNP, că a identificat autoturismul, și cel puțin din această perspectivă nu se poate reține afirmația generală a acestuia că nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege.
Într-o teză subsidiară, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În drept, invocă art. 118 din OUG 195/2002.
A depus la dosar copia procesul verbal de contravenție . nr._/25.09.2012 și copia cărții de identitate a autoturismului condus.
La termenul de judecată din data de 21.11.2012 intimata a depus întâmpinare prin care solicita respingerea plângerii promovata de petent, ca neîntemeiată și a arătat că nu deține material probator.
În dovedirea a fost administrată proba cu acte și proba testimonială cu martorul M. M., a cărui declarație s-a atașat la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt :
În fapt, la data de 25.09.2012, petentul a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 147/1, din HG nr 1391/2006 sancționată de art. 101 alin1 pct 18 din OUG nr 195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului, că, la data mai sus menționată, a condus autoturismul VW P., înmatriculat cu nr_ pe . Băilești, fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege.
Pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii de în cuantum de 420 lei și sancțiunea complementară de 6 puncte penalizare.
Se constată că procesul verbal a fost semnat de petiționar iar la obiecțiuni, agentul constatator a consemnat că ,, actele le-am uitat în grabă la domiciliu".
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Asupra legalității procesului-verbal atacat, din actele dosarului rezultă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță și prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, în urma audierii martorului ocular M. M., a rezultat o stare de fapt diferită în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentului.
Astfel, instanța reține faptul că declarația martorului M. M. confirmă susținerile petentului din plângerea contravențională, conform cărora acesta nu este autorul contravenției reținute în sarcina sa.
Dimpotrivă martorul declară că se afla în autoturismul condus de petent și că acesta a prezentat actele la control, dar i s-a întocmit procesul verbal sub motivul că cartea de identitate era deteriorată.
Pe de altă parte, referitor la temeinicia acestui proces verbal, instanța apreciază că trebuie verificat, în ce măsură aprecierea de plano, că fapta reținută în procesul verbal de contravenție corespunde realității, încalcă prezumția de nevinovăție a contestatorului.
Consacrarea constituțională a prezumției de nevinovăție este făcută de art.23 alin. 8, conform căruia până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Potrivit art. 20 alin.1, acest text trebuie interpretat în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului, care consacră în art.6 dreptul la un proces echitabil,iar în paragraful 2 al acestui articol, consacră dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că ,, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa a fost legal stabilită’’.
Se pune problema de a verifica dacă materia contravențiilor ține de dreptul civil sau de dreptul penal. Curtea de la Strasbourg consideră noțiunea de ’’penal’’ ca fiind o noțiune autonomă, care nu se identifică cu sensurile pe care legislațiile statelor părți la Convenție le pot atribui acestui cuvânt, deoarece nu se poate lăsa la discreția statelor aplicarea garanțiilor pe care normele convenționale le consacră. . Curtea de la Strasbourg indică trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind ‚’’penală’’, în sensul art.6 din Convenție: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei și în sfârșit, natura și nivelul de gravitate al sancțiunii. Ca urmare, contravențiile, chiar dacă nu sunt calificate de dreptul intern ca fiind fapte penale, pot aparține domeniului penal, dacă ținem seamă de sancțiunile care pot fi aplicate persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții.
Față de acest aspect trebuie să i se asigure persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții, dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție. Nu este normal ca această persoană să fie privită drept vinovată, din momentul în care agentul constatator a încheiat procesul verbal de contravenție întrucât agentul administrativ care este agent constatator și organ care aplică sancțiunea, nu are rolul unei ,,instanțe’’ independente și imparțiale în sensul art.6 din C.E.D.O.
Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție impune ca sarcina probei să revină acuzării, și ca orice dubiu să profite ,,acuzatului’’.
În consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție nu constituie o dovadă certă, că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, ci este necesar ca agentul constatator să facă dovada realității celor consemnate în procesul verbal de contravenție.
În cauza de față, agentul constatator nu a făcut în nici un fel dovada că faptele reținute în sarcina petiționarului sunt adevărate.
Pe de altă parte, instanța constată că în cuprinsul procesului verbal atacat, agentul constatator nu a indicat actele pe care petentul nu le-a avut asupra sa, astfel, că instanța nu poate verifica dacă acesta le-a prezentat sau nu la control.
Se mai constată, că petentul a dovedit că avea asupra sa o parte din acte respectiv permisul de conducere și cartea de identitate, din moment ce autoturismul condus de acesta este proprietatea altei persoane și șoferul nu ar fi putut fi altfel identificat de agentul constatator cu nume, domiciliu, CNP.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este în mod evident întemeiată, urmând ca, în baza art. 34 din O.G. 2/ 2001, să o admită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul M. F.-R., cu domiciliul în ., jud. D., în contradictoriu cu intimata I. D.-POLIȚIA MUN. BĂILEȘTI, cu sediul în B., jud D.,
Anuleaza procesul verbal de contravenție ., nr_/25.09.2012, întocmit de intimat, exonereaza petentul de plata amenzii aplicată prin acesta si anulează punctele de penalizare.
Fără cheltuieli de judecata
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.01.2013.
P., Grefier,
M. I. E. B.
Red jud.MI
Tehnored CB
4ex/06.02.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2241/2013. Judecătoria BĂILEŞTI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1658/2013. Judecătoria... → |
|---|
