Obligaţie de a face. Sentința nr. 643/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 643/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 6411/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 643/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. E.
Grefier L. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanta . cu sediul în Bârlad, ., .. V., și pe pârât R. V., domiciliat în Bârlad, ., ., jud. V., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: cons.jr.M. A., pentru reclamantă și av. E. V., pentru pârâtul lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Cons.jr. M. A., pentru reclamantă, înmânează apărătorului pârâtului copia listei cu cantitățile de lucrări pe categorii de lucrări.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Cons.jr. M. A., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosar.
Av. E. V., pentru pârât precizează că ținând cont de înscrisurile depuse la dosar nu solicită probe.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă, proba cu înscrisuri.
Instanța ia act că pârâtul nu dorește să administreze probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Cons.jr. M. A., pentru reclamantă, având cuvântul la fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost modificată, în sensul de a obliga pârâtul să predea reclamantei un duplicat al cheii de la subsol și de la interfonul blocului K2, să plătească despăgubiri civile în valoare totală de 2000 lei, conform dispozițiilor art. 1349 și urm., 1381, 1386 și urm. și art. 1357 din Noul Cod Civil,precum și cheltuielile de judecată. Depune concluzii scrise.
Av. E. V., pentru pârât, având cuvântul la fond solicită respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a demonstrat vinovăția pârâtului. Mai arată că o cerere nu este suficient să fie susținută ci, ea trebuie dovedită, lucru pe care reclamanta nu l-a făcut, așa cum nu a făcut dovada că pârâtul are cheile și nu este probată nici îndeplinirea condițiilor cumulative necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale respective, vinovăția, prejudiciu cert determinat sau determinabil și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul apărut. Cu privire la obligația de a face solicită să fie respinsă.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care;
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr. _ la data de 18.12.2012, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul R. V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat:
- să îi permită în orice moment accesul la subsolul tehnic al spațiului său comercial din Bârlad, ., .. V., în care accesul se face prin subsolul blocului de locuințe în care locuiește și acesta,
- să fie obligat la plata de daune civile în valoare de 5000 lei pentru că în data de 03.12.2012 ca urmare a faptului că acesta a refuzat accesul la subsolul tehnic al proprietății ceea cea determinat ca intervenția instalatorului să întârzie și a sporit pagubele provocate de o inundație,
- să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt reclamanta a arătat că în data de 03.12.2012 la orele 08:00 când a deschis magazinul situat în Bârlad, ., .. V. a constatat că spațiul comercial se inundase din cauza ploii abundente din acea dimineață, iar apa inundase și cutiile cu încălțăminte care erau expuse spre vânzare în mijlocul magazinului, pe podea. A constatat că inundația se datora unei țevi de scurgere a apei fluviale de pe acoperiș care se fisurase. A chemat instalatorul care a constatat că țeava de scurgere era înfundată la nivelul podelei magazinului, fiind necesar să se intre la subsolul tehnic. Pentru aceasta a apelat la pârât, el fiind singurul care ține cheia de la subsol. Acesta a refuzat accesul, pe motiv ca doar dânsul și ceilalți locatari ai blocului ar avea acest drept. În cele din urmă au fost nevoiți să spargă podeaua magazinului în jurul tevii pentru a o desfunda.
A mai arătat că nu este pentru prima dată când pârâtul ne le permite să verifice subsolul clădirii din motive necunoscute. Din extrasul de carte de funciară rezultă că este proprietara unui spațiu comercial compus din sală de vânzări și două magazii cu o Su =178,63 m.p. și 194,10 m.p. teren CI în proprietate, iar această cotă de indiviză de 194,10 m.p. teren le dă dreptul de acces la subsol, care este un drept de proprietate comună al tuturor locatarilor.
Susține că pârâtul nu reprezintă nici măcar Asociația de proprietari, nu e împuternicit de ceilalți locatari.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 C. civ. și Legea nr. 230/2007.
În susținere reclamanta a atașat la dosar copie de pe certificat de înregistrare, contract de vânzare-cumpărare, extras carte funciară ( f. 5-8).
Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și vădit netemeinică, precum și obligarea acesteia la plata de cheltuieli de judecată.
A arătat că susținerile reclamantei sunt lipsite de fundament juridic.
Cu privire la primul capăt de cerere a invocat excepția lipsei calității procesual pasive. A susținut că este locatar proprietar obișnuit și nu are în sarcină asigurarea pazei juridice a subsolului de la scara blocului în care locuiește, sarcină ce revine asociației de proprietari, care coordonează modalitatea de administrare a spațiilor și suprafețelor care reprezintă proprietatea comună perpetuă și forțată a locatarilor din imobil, asociația fiind singura care poate da un astfel de acord.
A arătat că pe fond acțiunea este neîntemeiată întrucât reclamanta nu are o astfel de țeavă de scurgere în subsolul la care face referire, aceasta a trimis reprezentanți care au pătruns în subsol folosind alte chei și care au constatat că remedierea nu se poate face din acest subsol. Susține că nu a refuzat accesul reprezentanților reclamantei însă a arătat ca față de poziția magazinului distanța până la subsolul scării de . țevile de scurgere nu sunt amplasate în acest subsol.
Cu privire la capătul 2 de cerere pârâtul a solicitat respingerea acestuia întrucât reclamanta nu a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale respectiv: vinovăția, prejudiciul cert și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul apărut.
La data de 12.02.2013 sub nr. 3385 au fost depuse la dosar precizările formulate de reclamantă prin care a arătat că înțelege să își micșoreze cuantumul pretențiilor la suma de 2000 lei reprezentând despăgubiri imputabile pârâtului.
La termenul din data de 14.02.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de pârât, denumit „Note cu susțineri și apărări împotriva Întâmpinării pârâtului” prin care a arătat că deși blocul în cauză face parte din Asociația de proprietari nr. 4 Nord Est, reprezentantul de scară și comitetul din care face parte pârâtul au solicitat în repetate rânduri retragerea din asociație, au refuzat implicarea asociației în rezolvarea problemelor lor, s-au autointitulat împuterniciți, acțiuni ce au fost abuzive și ilegale. Pârâtul face parte din comitetul de scară, el este cel care administrează intervențiile de la subsol, fără a avea însă vreo împuternicire în acest sens din partea asociației. Apreciază că pârâtul are calitate procesual pasivă, el fiind cel care are cheia de la subsol.
A mai arătat că cererea se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 480 C. civ, art, 631-686 C. civ. și Legea nr. 230/2007, au calitatea de coproprietari ai spațiilor comune, fiind intabulați în cartea funciară, inclusiv asupra nivelului tehnic care constituie subsolul întregului condominiu.
A menționat că, nu au pătruns în subsol cu alte chei, nu au avut o poziție recalcitrantă, ci doar insistentă. Ambele părți au apelat la nr. 112, s-a prezentat un agent de poliție care se cunoștea cu pârâtul și i-a dat acestuia dreptate, a stat 2 minute și a arătat că nu-l privește.
Cu privire la capătul 2 de cerere arată că în susținere invocă devizul de lucrări-listă cu cantități de lucrări, emisă de ., cu un total de 1942,44 lei și declarația reclamantei cu privire la daunele și cheltuielile suplimentare, în valoare de 950 lei
Susține că în speță sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu – reprezentat de stricăciunile aduse spațiului comercial care au fost agravate de refuzul pârâtului de a acorda accesul la subsol; existența unei fapte ilicite – încălcarea de către pârât a drepturilor de proprietar; existența uni raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu - pârâtul a determinat sporirea prejudiciului material prin simplul fapt ca nu le-a permis de la primele ore ale dimineții pătrunderea în subsol; existența vinovăției - fapta fiind imputabilă pârâtului așa cum rezultă din adresa emisă de Asociația de proprietari.
În susținere a atașat copie de pe adresa nr. 67/30.01.2013, plan de amplasament și de încadrare în zonă, lista cu cantitățile de lucrări pe categorii de lucrări, declarație din 10.02.2013.
Prin Încheierea din data de 14.02.2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului R. V., reținând că potrivit art. 653 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, raportat la dispozițiile art. 648 și 649 din Legea nr. 287/2009, privind Codul civil, fiecare coproprietar poate folosi atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune fără a aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari. De asemenea, potrivit art. 656 din Legea nr. 287/2009, privind Codul civil, coproprietarii sunt obligați să permită accesul în spațiile care constituie bunuri principale pentru efectuarea lucrărilor necesare conservării clădirii și întreținerii părților comune.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele :
Potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5093/24.11.2000 . a achiziționat de la . imobilul compus din spațiul comercial identificat prin nr. C1/1; 05 cu o suprafață utilă de 178,63 m.p. și o suprafață contruită la sol de 194,10 m.p. conform măsurătorilor, compus din: sală de vânzări ( S-101,68 m.p.), magazie ( S-12,51), magazie ( S-64,44 m.p.) și din terenul aferent, categoria construcții ( C) exclusivă, în suprafață de 194,10 m.p., conform măsurătorilor, cu număr cadastral provizoriu 300/1;0;5, situat în mun. Bârlad, ., .. V..
Potrivit extrasului de carte funciară pentru informare nr. 7576/26.06.2009 reclamanta figurează în cartea funciară nr._-C1-U3 ca proprietar asupra imobilului spațiu comercial compus din sală de vânzări și două magazii cu Su=178,63 m.p. și 194,10 m.p. teren CI în proprietate, cu număr cadastral provizoriu 300/1;0;5.
Pârâtul locuiește în blocul K2, ., . ., . al reclamantei, așa cum rezultă din planul de amplasament aflat la f. 38-39.
Din adresa nr. 67/30.01.2013 emisă de Asociația de proprietari nr. 4 Nord-Est rezultă că Blocul K2, sc. A din . face parte din cadrul Asociației de proprietari, însă în urma unor conflicte cu o parte din proprietarii blocului K2, asociația nu s-a mai implicat în administrarea acestui imobil decât dacă a avut solicitări din partea proprietarilor. Se mai arată că Asociația nu deține cheia de la subsolul blocului, iar din informațiile pe care le dețin, intervențiile de la subsol au fost administrate de Romascu V., deși asociația nu l-a împuternicit niciodată în acest sens.
Instanța apreciază că, solicitarea reclamantei de a dispune obligarea pârâtului să îi permită în orice moment accesul la subsolul tehnic al spațiului său comercial din Bârlad, ., .. V., în care accesul se face prin subsolul blocului de locuințe în care locuiește pârâtul este neîntemeiată și nedovedită.
Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată (art. 1164 din Legea nr. 287/2009 - C. civ). Obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații ( art. 1165 din Legea nr. 287/2009 – C. civ).
Așa cum s-a precizat și la soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului, starea de coproprietate forțată impune o . drepturi și obligații pentru fiecare coproprietar, printre obligații regăsindu-se și aceea de a permite accesul în spațiile care constituie bunuri principale pentru efectuarea lucrărilor necesare conservării clădirii și întreținerii părților comune, cu atât mai mult de a permite accesul fiecărui coproprietar în spațiile comune, pentru a permite efectuarea lucrărilor necesare reparației și întreținerii spațiului personal.
Reclamanta a invocat faptul că pârâtul îi îngrădește accesul în subsolul blocului, susținând că pârâtul este singurul care deține cheia de acces în acest subsol, iar în dovedirea susținerii sale a înțeles să atașeze adresa nr. 67/2013 emisă de Asociația de proprietari nr. 4 Nord –Est din care face parte și blocul K2.
Instanța reține că această adresă nu face dovada certă a faptului că pârâtul este singurul care deține cheia de acces la subsol și mai ales nu rezultă că pârâtul îngrădește accesul celorlalți coproprietari în subsol, ci rezultă doar o stare conflictuală între pârât, dar și alți locatari cu conducerea asociației din care face parte blocul în care locuiesc.
De asemenea, reclamanta nu a dovedit că singura cale de acces la subsolul spațiului comercial aflat în proprietatea sa este prin subsolul blocului în care locuiește pârâtul .
Față de aceste considerente având în vedere și dispozițiile art. 1169 c. civ. din 1864, aplicabil în speță, urmează a respinge cererea formulată de reclamantă.
Instanta urmează să verifice pentru soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă, conditiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 si urm.C.civ.( aplicabile raportat la data producerii faptului ilicit), respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește prima condiție, existența unei fapte ilicite, instanța constată că, reclamanta nu a dovedit existența acesteia, mai mult nu a dovedit că pârâtul este autorul vreunei fapte ilicite. În conținutul cererii de chemare în judecată reclamanta susține că inundația din spațiul comercial proprietatea ei a fost cauzată de o ploaie abundentă și de o țeavă de scurgere a apei fluviale de pe acoperiș, care se fisurase și permitea apei să curgă direct în spațiul comercial. În plus și țeava de scurgere din interiorul spațiului comercial era înfundată, fiind nevoie de intervenția unui instalator. Susține reclamanta că fapta ilicită a pârâtului constă în aceea că prin refuzul pârâtului de a-i permite accesul în subsolul spațiului comercial a întârziat remedierea defecțiunilor, aspect ce nu a fost dovedit de reclamantă.
În ceea ce privește cea de-a doua conditie, se constata că prejudiciul invocat de reclamantă nu este cert. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Astfel, pe de o parte reclamanta arată că prejudiciul în sumă de 2000 lei reprezintă daunele provocate de pârât în sensul că prin refuzul său a întârziat intervenția instalatorului și a sporit pagubele provocate de inundație, iar pe de altă parte a atașat lista cu cantitățile de lucrări pe categorii de lucrări, emisă de ., privind lucrările de reparații ale țevii de scurgere în sumă totală de 1942,44 lei, iar pe de altă parte o declarație dată de administratorul reclamantei prin care a indicat pagubele aduse stocului de marfă. Această declarație care emană de la reprezentantul societății reclamante nu poate fi luată în considerare în lipsa altor probe certe, fiind în mod evident un înscris constituit pro caussa.
Repararea prejudiciului are drept scop înlăturarea efectivă a efectelor faptei săvârsite si nu constituie o sursa de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus, față de paguba suferită.
Nici legătura de cauzalitate între presupusa fapta săvârșită de pârât și prejudiciul încercat de reclamantă, nu a fost dovedit de aceasta din urmă, după cum nici vinovăția pârâtului.
Față de considerentele reținute mai sus, urmează a respinge acțiunea formulată.
În temeiul art. 274 C.proc. civ urmează a dispune obligarea reclamantei la plata către pârât a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, achitat conform chitanței nr. 13/20.01.2013 ( f. 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de . cu sediul în Bârlad, ., .. V., în contradictoriu cu R. V., domiciliat în Bârlad, ., ., ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 Februarie 2013.
Președinte, G. E. | ||
Grefier, L. G. |
Red. E.G./25.03.2013
Tehnored./L.G. 25 Martie 2013/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 602/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2485/2013. Judecătoria... → |
|---|
