Ordin de protecţie. Sentința nr. 2093/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2093/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 4210/189/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2093
Ședința din Cameră de Consiliu de la 01 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier A.- M. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. I. de la P. de pe lângă Judecătoria Bîrlad
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de reclamanta B. M., cu domiciliul procesual ales în ., județul V. la familia B. C. M., în contradictoriu cu pârâtul B. D., domiciliat în ., județul V. având ca obiect ordin de protecție- Legea nr. 25/2012.
La apelul nominal făcut în ședința din Cameră de Consiliu a răspuns pârâtul B. D. personal și asistat de avocat din oficiu I. B. A. cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind reclamanta B. M. și martorul S. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pricina are ca obiect ordin de protecție, se află la al treilea termen de judecată, s-au depuse la dosar relațiile solicitate de la Poliția comunei Gherghești, după care:
Pârâtul B. D. personal arată că martorul S. V. s-a angajat în orașul B. și solicită un nou termen pentru audierea lui.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu amânarea cauzei pentru audierea martorului.
Instanța, având în vedere că martorul S. V. a fost citat, acest termen fiind acordat pentru audierea martorului, decade pârâtul din proba cu martor.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâtul B. D. prin avocat I.- B. A. arată că cererea de emitere a unui ordin de protecție nu este suficient dovedită. Din relațiile sosite de la Poliția comunei Gherghești reiese că pârâtul a fost amendat cu 200 lei pentru provocarea unui scandal, dar părțile se află în conflict reciproc.
Reprezentantul Ministerului Public arată că reclamanta B. M. a formulat o cerere de emitere a unui ordin de protecție, însă din probele administrate în cauză nu rezultă că starea de pericol ar fi dovedită, motiv pentru care solicită respingerea cererii.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.09.2013, sub nr._ reclamanta a solicitat în temeiul art. 26 alin. (1) și (3) din Legea nr. 25/2012 să se dispună emiterea unui ordin de protectie prin care să se dispună obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime de reclamantă si copiii acesteia, reședința și locul de muncă, interdicția de a se deplasa în localitatea Perieni, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta, precum și stabilirea domiciliului minorilor la reclamantă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din căsătorie rezultând doi copii minori.
Reclamanta a precizat ca în urma neînțelegerilor cu pârâtul a plecat să locuiască impreună cu o sora ,iar ulterior pârâtul a început să o amenințe și să o jignească pe ea și pe copii.
Ca urmare a scandalurilor provocate de pârât, reclamanta a aratat ca a formulat plângere la Poliția Gherghești.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 25/2012.
Cererea a fost întocmită potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa la Legea nr. 217/2003, la aceasta fiind anexate urmatoarele: copie C.I. reclamanta.
La termenul din data de 01.10.2013 reclamanta si-a precizat cererea in sensul că solicită obligarea pârâtului la pastrarea unei distanțe de 15 m. fața de reclamantă și copii, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta, precum si stabilirea domiciliului minorilor la reclamantă.
Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar . Arată că nu a formulat plângere la poliție împotriva pârâtului ,insă a solicitat intervenția acesteia cu ocazia unui conflict intervenit între parți.
Pârâtul, legal citat si prezent personal, nu a formulat întâmpinare, a solicitat administrarea probei cu martori.
La interpelarea instanței, acesta a arătat ca nu a lovit-o pe reclamantă, aceasta, fără motiv a părăsit locuința comună luând cu ea o . bunuri mobile.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat emiterea unei adrese către Postul de Poliție Gherghești pentru a comunica relații cu privire la incidentul petrecut între părți.
La termenul din data de 01.10.2013 a lipsit reclamanta, fiind prezent pârâtul care arată ca martorul său nu s-a putut prezenta întrucât s-a angajat.
A fost administrată proba cu înscrisuri (f.2-19)
Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Reclamanta și pârâtul au calitatea de soti, acestia fiind despărțiți in fapt, reclamanta locuind impreuna cu cei doi copii minori in localitatea Perieni, judetul V. la sora acesteia.
Din inscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa Postului de Poliție Gherghești (fila 15) rezultă că reclamanta a sesizat poliția la data de 12.09.2013 reclamând faptul că B. D. provoacă scandal în fața Dispensarului Gherghești și îi adresează cuvinte jignitoare. La randul său B. D. a sesizat poliția la data de 06.09.2013 cu privire la faptul că soția sa a părăsit domiciliul comun luând cu ea mai multe bunuri .
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
Potrivit art. 26 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 25/2012, ordinul de protecție constând în obligațiile și măsurile prevăzute în același text legal de la litera a) la h), se dispun în măsura în care viața, integritatea psihică ori libertatea solicitantului este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Reclamanta nu a făcut dovada unei astfel de fapte de violență care să-i pună în pericol integritatea fizică sau psihică a sa ori a membrilor familiei sale.
Din relațiile comunicate de către poliție rezultă că între părți există neînțelegeri, existând sesizări reciproce la poliție pe diferite aspecte, pârâtul fiind primul care a sesizat autoritățile, insă niciuna de natură sa conducă la concluzia că pârâtul ar avea un comportament violent si ar reprezenta un pericol social.
Această împrejurare este de natură a ridica suspiciuni cu privire la starea de pericol pe care o generează pârâtul și o resimte reclamanta, atâta timp cât, deși solicită instituirea unui ordin de protecție, dat fiind că viața și integritatea fizică și psihică a sa și a familiei sale ar fi puse în pericol prin comportamentul pârâtului, reclamanta nu a afișat vreo stare de teama fața de pârât, nu a existat nici un act de agresiune între parți, schimbul de replici jignitoare nefiind de natură a crea o stare de reală temere .
Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură.
Față de probele administrate, instanța apreciază că reclamanta nu a dovedit starea de pericol in care s-ar afla ea, sau vreun alt membru al familiei, din cauza pârâtului. Pe cale de consecință instanța apreciază că nu se impune luarea vreunei măsuri dintre cele solicitate pe motiv că integritatea fizică sau psihică a reclamantei nu îi este pusă în pericol, divergențele dintre părți putând primi o rezolvare pe calea dreptului comun printr-o acțiune de divorț și/sau stabilire domiciliu minori-exercitare autoritate părintească.
Consecință a respingerii cererii, reclamanta va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, respectiv să plătească suma de 200 lei, către Baroul de Avocați V., reprezentând onorariu de avocat avansat pentru pârât din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în temeiul art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea pentru emiterea unui ordin de protecție formulată de reclamanta B. M., domiciliată în satul Perieni, ., împotriva pârâtului B. D., domiciliat în satul Gherghești, .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei, către Baroul de Avocați V., reprezentând onorariu de avocat avansat pentru pârât din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea de recurs urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. A.- M. R.
Red. Jud. C.R.
Tehnored. gref. A.M.R.
03.10.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2550/2013. Judecătoria BÂRLAD | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1645/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
