Ordin de protecţie. Sentința nr. 1645/2013. Judecătoria BÂRLAD

Sentința nr. 1645/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 3173/189/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1645/2013

Camera de Consiliu de la 10 Iulie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Grefier C. M.

Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant Ț. M. M. domiciliată în ..V. și pe pârât Ț. V. D. domiciliat în Bârlad, ..60, ., ., având ca obiect ordin de protecție.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: - reclamant - Ț. M. M. și - pârât - Ț. V. D.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile acestei cauze au avut loc în Camera de Consiliu din 09.07.2013 și consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărîre cînd din lipsă de timp s-a amînare pronunțarea pentru termenul de astăzi.

INSTANȚA

După ce a deliberat în secret în Camera de consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:

I. Procedura de judecată

A. Cererea pentru emiterea ordinului de protecție

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad sub nr._ la data de 20.06.2013 reclamanta Ț. M. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ț. V. Danilel, emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună, următoarele măsuri:

- evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Tutova, jud. V.;

- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 metri față de ea;

În fapt, prin cererea tipizată, reclamanta a arătat că, pârâtul este fostul său soț. A susținut că pârâtul este violent, a exercitat asupra sa violențe fizice și verbale, amenințarea cu moartea, a efectuat gesturi obscene, i-a adresat injurii greu de reprodus, a distrus bunuri, i-a interzis să-și desfășoare activitățile profesionale, a exercitat asupra sa violențe sociale, spirituale. A arătat reclamanta că, cele relatate s-au desfășurat în prezența minorilor. Reclamanta a susținut că pârâtul a luat pe minori din casă fără să –și ceară acordul și a locuit cu aceștia la prietena sa, fără acordul copiilor, ea neputând lua legătura cu minorii. Deține certificat medico-legal, faptele relatate sunt confirmate cu martori.

Arată că la data de 20.03.2012 a fost pronunțată desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul. După divorț, a promovat acțiune de partaj al bunurilor comune deoarece după divorț, fostul soț ar fi trebuit să locuiască în locuința comună. Susține că pârâtul s-a mutat la locuința concubinei sale, din V., venind acasă doar pentru a o maltrata. În urma promovării acțiunii de partaj, pârâtul a exercitat violente fizice, psihice, sociale, spirituale și amenințări cu moartea, toate în prezența copiilor. Susține că a formulat mai multe plângeri penale înregistrate sub nr._/22.06.2012,_/13.07.2012,_/23.10.2012,_/12.09.2012,_/20.09.2012,_/04.12.2012, 113/p/03.01.2013,_/21.01.2013,_/05.06.201, certificat medico-legal. Solicită prelungirea ordinului de protecție și menținerea acestuia pe toată perioada procesului, deoarece există o situație de risc, atât pentru ea, cât și pentru copii, existând posibilitatea ca aceștia să fie luați din locuință, fără voia lor și duși la concubina acestuia la V., fără ca ea să fie informată.

În ședința din data de 04.07.2013, reclamanta a efectuat precizări (fila 134) privind acțiunea, arătând că cererea sa privește fapte petrecute după data de 18.12.2012, astfel:

- la data de 03.01.2013, pârâtul, încălcând ordinul de protecție a intrata în spațiul din . ea și cu minorul Ț. I., începând să o înjure, să o amenințe, să o scoată afară din magazin;

- la data de 01.06.2013 pârâtul a venit la imobilul din . izbească porțile, să o înjure, să o amenințe cu moartea, spunându-i că zilele îi sunt numărate;

- la data de 26.12.2012 pârâtul a intrat în curte până sub geamul casei înjurând-o, făcând scandal, și filmând-o împreună cu concubina lui;

- în luna februarie 2013, când a făcut o pomenire, pârâtul a venit la imobilul din . făcut scandal, a înjurat-o atât pe ea, cât și pe alți nepoți ai săi;

Reclamanta susține că pârâtul înjură și amenință pe orice om care se află în curte sau încearcă să o ajute cu ceva, astfel că, la data de 13-14 ianuarie pârâtul l-a înjurat pe un cetățean, folosind expresii la atât la adresa sa, cât și a acelei persoane. Susține că îi este frică de pârât, se simte amenințată atât el, cât și copii. Deși pârâtul locuiește la concubina sa în V., vine aproape zilnic la Tutova, face scandal, o înjură, scuipă, face gesturi obscene, tracasează pe cei doi copii, filmându-i după ce îi provoacă. Arată că a formulat mai mute plângeri penale.

În ședința din data de 09.07.2013, reclamanta a efectuat precizări la acțiune, în sensul că nu mai insistă pentru luarea măsurii evacuării pârâtului din locuință, solicitând ca pârâtul să fie obligat să păstreze o distanță față de ea de 50 m-100 m și față de imobilul din Tutova, proprietatea comună.

Precizează că solicită emiterea unui nou ordin de protecție.

Cererea de emitere a ordinului de protecție este scutită de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în conformitate cu art. 27 indice 2 alin. 2 din Legea 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.

B. Apărările formulate

Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare (fila 136), prin care a arătat că nu este de acord cu cererea reclamantei.

Susține că nu este un om violent, nu a exercitat nici un act de violență împotriva reclamantei, neexercitând nici o violență verbală, psihologică, fizică, economică, socială sau spirituală asupra reclamantei. Nu a săvârșit vreo amenințarea cu moartea asupra reclamantei sau asupra rudelor acesteia, acestea fiind simple afirmații nereale, făcute cu scopul de a -l șicana și de a nu-i permite să aibă legături personale cu copii săi. Susținerile reclamantei că pe toată durata ordinului de protecție a exercitat acte de violență și amenințări sunt neadevărate, contrazise de soluțiile de neîncepere a urmăririi penale. Nu există nici un pericol iminent care să justifice prelungirea ordinului de protecție, iar încercarea de a aduce la îndeplinire obligațiile de întreținere a copiilor nu pot fi interpretate ca fiind de natură să pună în pericol viața sănătatea fizică și psihică a reclamantei. Susține că plângerile formulate și cererea pentru emiterea ordinului de protecție este un abuz din partea reclamantei de a interzice orice legătură cu minorii și de a fi îndepărtat de copii săi. Cererea este formulată în scop șicanator și rezultă din faptul că se întemeiază pe aceleași motive invocate în prima cerere. Arată că nu mai locuiește în imobil din anul 2012, iar cu emiterea primului ordin de protecție a fost de acord, sperând ca reclamanta să își modifice atitudinea față de el și să înceteze acțiunile șicanatorii asupra sa. Emiterea ordinului de protecție afectează cel mai mult relația cu copii săi, care consideră că nu îi mai iubește datorită faptului că nu poate veni să îi vadă. Șicanele au drept scop transformarea obligației de întreținere din natură a pensiei de întreținere, în bani, cererea reclamantei în acest sens, fiind analizată în dosarul civil_, precum și stabilirea unui program de vizitare minimal (_ ). Ordinul de protecție este folosit împotriva sa în cauzele menționate, instanțele plecând de la premisa ca între ei există o stare conflictuală, creată în mod artificial de către reclamantă.

C. Probe

La cerere reclamanta a atașat următoarele copii de pe înscrisuri: copie carte de identitate (fila 7), Sentința civilă nr. 799/2012 de la 20.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ (filele 7-11), Sentința civilă nr. 3877 de la 19.12.2013 pronunțată de judecătoria Bârlad în dosarul nr._ (filele 12-19), angajament (fila 20-21), adresa nr._ din 22.10.2012 (fila 22), certificat medico-legal nr. 373 din 15.10.2012 (fila 23), certificat medico-legal nr. 219 din 07.07.2012 (fila 24), certificat medico legal nr. 623 din 29.11.1999 (fila 25), adeverința nr. 1919/08.05.2013 (fila 26), fișa de evaluare psihologică din data de 12.09.2012 (fila 27), raport de consiliere psihologică din data de 18.09.2012 (fila 28), fișa de evaluare psihologică din data de 12.09.2012 (fila 29), raport de consiliere (fila 30), plângere înregistrată cu nr._ din 05.06.2013 (filele 31-33), plângere înregistrată cu nr._ din 23.10.2012 (fila 34-36), plângere formulată de S. G. din data de 31.10.2012 (filele 37-38), plângere înregistrată cu nr._ din 21.01.2013 (fila 39), plângere înregistrată cu nr._ din 04.12.2012 (filele 40-41), plângerea înregistrată cu nr._ din data de 20.06.2012 (fila 43-44), plângere penală din data de 10.01.2013 (fila 45), adresa nr._ din 14.12.2012 (fila 46).

Pârâtul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: carte de identitate (fila 63), înștiințare înregistrată cu nr. 1/23.01.2013 la Biroul Executorului judecătoresc B. G. C. (fila 71-72), somație din data de 29.01.2013 (fila 73), proces verbal din data de 31.01.2013 (fila 74), proces verbal din data de 02.05.2013 al executorului judecătoresc B. G. C. (fila 75), raport de evaluare psihologică nr. 42/18.12.2012 (fila 76), raport de vizită din data de 04.10.2012 (fila 78), raport de vizită din data de 12.10.2012 (fila 79), plângere nr._ din 23.01.2013 (fila 80), plângere din data de 25.01.2013 (fila 81), proces verbal din data de 26.01.2013 (fila 82), plângere din data de 30.01.2013 (fila 83), plângere penală (fila 84), rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din data de 27.05.2013 din dosarul nr. 113/P/2013 (fila 85), referat cu propunerea de a nu începe urmărire penală (fila 86-89), adresa din data de 08.08.2012 (fila 90), adresa din data de 14.12.2012(fila 91), rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 08.04.2013 pronunțată în dosarul nr. 5139/P/2012 (filele 92), referat cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale (fila 93), precizări din dosarul nr._ (94), interogatorii luate în dosarul nr._ (fila 95-99), întâmpinare din dosarul_ (fila 100), Sentința civilă nr. 704/2013 de la 06.03.2013 din dosarul nr._ (filele 101-102), cerere de recurs din data de 11.03.2013 (fila 103), ancheta socială înregistrată cu nr. 215 din 18.02.2013 (fila 105), întâmpinare din dosarul cu nr._ (fila 106), rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din data de 18.06.2013.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și a pârâtului, răspunsurile la interogatorii fiind atașate la dosar la filele 155-157, respectiv 158-161, proba testimonială cu martorii Ș. I. (fila 162-163) și martorul G. I. (fila164)- pentru reclamantă și cu martorul G. C. (fila 165) – pentru pârât, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele indicate.

În raport de urgența procedurii și celelalte probe încuviințate, instanța a respins proba cu înregistrare audio și video.

D. Aspecte procesuale

În conformitate cu art. 27 indice 3 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012 a fost asigurată asistența juridică a pârâtului Ț. V. D. de avocatul din oficiu V. C. .

Delegația apărătorului din oficiu a încetat la prezentarea apărătorului ales al pârâtei, domnul avocat P. V..

În conformitate cu art. 27 indice 6 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012, judecata s-a efectuat cu participarea reprezentatului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

II. În fapt:

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Părțile din prezenta cauză, respectiv Ț. M. M. și Ț. V. D. au fost soți. Domiciliul conjugal al acestora s-a aflat în Tutova, jud. V..

Din relația de căsătorie au rezultat doi copii minori: Ț. I. D., născut la data de 10.10.2003 și Ț. M. R., născut la data de 09.09.2007.

Prin sentința civilă nr. 779/2012 de la 20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, prin acord, exercițiul autorității părintești al minorilor Ț. I. D. și Ț. M. R. să revină în comun ambilor părinți, stabilirea locuinței minorilor la domiciliul comun din loc./. să presteze întreținere minorilor, în natură.

Pe rolul Judecătoriei Bârlad este înregistrată o acțiune având ca obiect partaj de bunuri comune, având ca părți pe reclamanta Ț. M. M. și pârâtul Ț. V. D..

Părțile au fost de acord cu desfacerea căsătoriei, cu exercitarea autorității părintești a minorilor și stabilirea locuinței minorilor, la domiciliul comun, după divorț. Părțile nu s-au pus de acord cu privire la modalitatea de executare a obligației pârâtului Ț. V. D. de a contribui la creșterea, educarea și pregătirea profesională a minorilor. Instanța a stabilit ca pârâtul să presteze întreținere minorilor, în valoare de 247 lei lunar, în natură, prin asigurarea bunurilor și produselor necesare creșterii minorilor și a cheltuielilor pentru învățătură și pregătire profesională a acestora.

Părțile au formulat plângeri penale, înregistrate la Postul de Poliție Tutova, respectiv plângerea înregistrată cu nr._ din 23.10.2012 (fila 34-36), plângerea formulată de S. G. din data de 31.10.2012 (filele 37-38)- depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr.3877 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, s-a emis ordin de protecție a reclamantei Ț. M. M., prin care, pentru o perioadă de 6 luni, s-a dispus evacuarea pârâtului Ț. V. D. din imobilul locuința comună situat în ., obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minim 100 m față de reclamanta Ț. M. M., cu excepția perioadelor în care părțile se află în incinta Judecătoriei Bârlad, cu ocazia soluționării dosarului de partaj bunuri comune. La pronunțarea sentinței civile, Judecătoria Bârlad a apreciat că este justificat ordinul de protecție a reclamantei, în raport de violențele fizice și verbale exercitate de pârât, în prezența copiilor minori. A apreciat instanța că, măsura încredințării minorilor, pe calea ordinului de protecție, nu se impune.

Ulterior emiterii ordinului de protecție, atât reclamanta, cât și pârâtul au formulat diverse plângeri penale, unele soluționate de organele de cercetare penală, altele aflate în lucru.

Astfel, prin plângerea înregistrată la Postul de Polițe Tutova cu nr. 546 209 din 21.01.2013 (nr. 419/P/2013) - fila 109, reclamanta Ț. M. M. a arătat că pârâtul încalcă în mod repetat ordinul de protecție emis de Judecătoria Bârlad. Arată că la data de 25.12.2012, pârâtul s-a plimbat cu prietena acestuia și fiica acesteia, la câțiva metri distanță de casă și locul unde se afla ea cu copii, a venit sub fereastra casei sale, adresându-i injurii, provocând-o, după care a filmat-o. La data de 08.01.2013, cu ocazia organizării unei pomeniri, pârâtul i-a adresat cuvinte jignitoare. Susține că la data de 13.01.2013, intrând în curtea casei cu mașina, nu a apucat să intre în casă cu copii, când pârâtul a intrat pe poarta ce face legătura între casă și societate, începând să o jignească. În acel moment, a mers către poarta dinspre casă să încuie poarta, iar pârâtul a trecut milimetric cu mașina, intenția sa fiind de a-i prinde mâinile la poartă.

La data de 10.01.2013 (fila 45), reclamanta Ț. M. –M. a formulat plânge penală împotriva pârâtului Ț. V. D. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 lit. c C.pen.

Potrivit notificării înregistrată cu nr. 1/23.01.2013 la Biroul executorului Judecătoresc B. G. C., - fila 71, pârâtul a notificat-o pe reclamantă prin intermediul executorului judecătoresc cu privire la îndeplinirea obligației de întreținere a minorilor, solicitându-i reclamantei să îi permită să aibă legături personale cu minorii, propunând un program de vizită a minorilor.

La data de 25.01.2013, pârâtul a formulat o sesizare înregistrată cu nr. 541/P/2013 (fila 111) prin care aduce la cunoștința organului de poliție că, reclamanta se folosește de ordinul de protecție pentru a-l împiedica să aibă legături cu minorii, nelăsându-i pe copii să vină la el. Arată că, reclamanta a refuzat în mod nejustificat să primească lucrurile trimise de el, prin N. G. și Radolovici I., relatând un episod petrecut de C., când deși reclamanta a primit cadourile pentru copii, ținând cont de prezența lui ,,M. C.", a doua zi, a aruncat cadourile copiilor pe geam.

La data de 29.01.2013, pârâtul Ț. V. D. a somat pe reclamantă, prin intermediul executorului judecătoresc B. G. C., ca la data de 31.01.2013, ora 14,00 să fie prezentă la domiciliul din . pentru a primi bunuri necesare creșterii minorilor (fila 73).

Prin sesizarea nr._ din 31.01.2013 la postul de Poliție Tutova, înregistrată cu nr. 614/P/2013 (fila 110), pârâtul reclamă că, la data de 26.01.2013 s-a deplasat împreună cu N. G. și Radolovici I., la domiciliul copiilor săi, din Tutova, având drept scop predarea de către N. G. către reclamantă a produselor alimentare, în vederea îndeplinirii obligației de întreținere. Arată că, deși reclamanta se afla la balconul casei a refuzat să deschidă ușa pentru a primi produsele trimise de el.

Potrivit procesului verbal din data de 31.01.2013 (fila 74) emis de executorul judecătoresc B. G. C., la aceeași dată, deși înștiințată legal, reclamanta Ț. M. M. nu s-a aflat la domiciliu pentru a ridica bunurile necesare întreținerii minorilor Ț. M.-R. și Ț. I. D., în vederea îndeplinirii obligației de întreținere a pârâtului, nerăspunzând la telefon.

Prin sentința civilă nr. 704/2013 de la 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, s-a dispus ca pârâtul Țasga V. D. să aibă legături personale cu minorii Ț. M.-R. și Ț. I. D., după un program stabilit de instanță, cu obligația reclamantei Ț. M. M. să aducă minorei în fața locuinței pârâtului din . acestora tot de către mamă din fața locuinței tatălui, la terminarea programului de vizită.

Împotriva Sentinței civile, reclamanta Ț. M. M. a formulat apel, prin care a criticat procedura de soluționare a cererii, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin rezoluția de neîncepere a urmării penale din data de 08.04.2013, pronunțată în dosarul 5139/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria Bârlad a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ț. V. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt și violarea secretului corespondenței, prevăzută de art. 208 alin. 1 rap. la art. 210 C.pen și art. 195 alin. 1 C.pen. cu aplica art. 33 lit. a C.pen., ca urmare a retragerii plângerii formulate pentru furtul corespondenței de către reclamanta Ț. M. M..

Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 27.05.2013, P. de pe lângă Judecătoria Bârlad a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ț. V. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. și nerespectarea hotărârii judecătorești prevăzută de art. 27 indice 8 din Legea 25/2012, pentru neîndeplinirea obligației de întreținere invocată de reclamantă în perioada martie 2012-ianuarie 2013 și pentru fapta din data de 20.03.2012 privind nerespectarea ordinului de protecție.

La data de 05.06.2013, înregistrată cu nr._ din 05.06.2013 (2571/P/2013) reclamanta Ț. M. M. a formulat o plângere, prin care arată că pârâtul încalcă zilnic ordinul de protecție, intră zilnic pe poarta de lângă casa unde locuiește la aproximativ 2 m, ignorând faptul că se află în curtea casei sale, o amenință cu moartea, îi adresează injurii și cuvinte jignitoare. Relatează un incident, în care la data de 01.06.2013, pârâtul sub pretextul că aduce cadouri copiilor, s-a izbit cu picioarele în poarta ce face legătura dintre casa unde locuiește și societatea pârâtului, vrând să spargă lacătul de la poartă. Arată că minorii au început să țipe, iar pârâtul a amenințat-o.

Potrivit rezoluției de neîncepere a urmării penale din data de 18.06.2013, P. de pe lângă Judecătoria Bârlad a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ț. V. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe, amenințare și furt - prevăzute de art. 180 alin. 2 C.pen., art. 193 alin. 1 C.pen. și art. 208 alin. 1 rap. la art. 210 C.pen. pentru fapte petrecute la data de 05.10.2012, respectiv data de 19.10.2012.

În fața instanței, prin răspunsurile la interogatoriu, reclamanta nu a recunoscut că a interzis pârâtului exercitarea autorității părintești a minorilor, că a refuzat primirea alimentelor, jucăriilor, hainelor aduse de pârât, prin intermediul executorului judecătoresc. Susține că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere, nu a adus alimente, pârâtul venind în Tutova doar pentru ca să-i vadă pe copii. Precizează că pârâtul a exercitat violențe verbale asupra sa, nu a respectat ordinul de protecție, exemplificând un episod de la data de 03.01.2013 și altul din februarie 2013. Nu recunoaște că a plângerile penale formulate împotriva pârâtului au scop șicanator, că N. G. și Radolovici I. s-au prezentat la imobilul în care locuiește pentru a preda bunurile necesare creșterii copiilor. Arată că, ea și copii sunt speriați de comportamentul pârâtului, acesta amenințând-o cu moartea. Precizează că la data de 03.01.2013 pârâtul a săvârșit acte de violență fizică și verbală, nu recunoaște că a provocat incidentul. Nu recunoaște că la data de 01.06.2013 de ziua copilului ar fi refuzat primirea cadourilor de la pârât, relatând că la momentul când culca copii a auzit o izbitură în poartă cu picioarele, a ieșit cu copii să vadă ce se întâmplă, observând că lanțul de la poartă era pe punctul să cedeze.

Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâtul nu a recunoscut că a încălcat ordinul de protecție, la data 03.01.2013, nu a recunoscut că la data de 26.12.2013 a intrat în curtea imobilului, amenințând-o și insultând-o. Arată că la data de 01.06.2013 a mers la copii, în prezența unui martor Radolovici pentru a înmâna copiilor cadouri. Recunoaște că merge la Tutova pentru a menține legătura cu copii săi, nu recunoaște că produce scandal, susținând că este provocat de reclamantă. Precizează că îi vede pe copii prin gard. Nu recunoaște că o filmează pe fosta soție și pe copii, precizând că nu comunică cu aceasta. Arată că nu a existat nici un incident în luna februarie și nici că s-a izbit cu mașina în poartă încercând să-i prindă mâinile, timp în care copii țipau.

Martorul G. I. (fila 162-163) relatează un incident din luna iunie, auzit de el din grădina casei sale, în care pârâtul îi adresa cuvinte jignitoare, reclamanta nu se auzea foarte bine, iar copii plângeau, spunând să o lase pe mama lor în pace. Martorul a relatat un alt incident petrecut într-o seară, duminică, orele 18-19, în urmă cu 2- 3 săptămâni, în care pârâtul îi adresa reclamantei cuvinte jignitoare. A auzit cum pârâtul îi spunea reclamantei să plece, o înjura, spunând că este munca lui. Nu a făcut referire la amenințări. Arată că poarta casei se află încuiată, probabil din cauza amenințărilor pârâtului.

Martorul Ș. I. (fila 164) a relatat un incident petrecut în luna martie aprilie 2013, în care pârâtul i-a adresat reclamantei cuvinte jignitoare. Arată că, în timp ce copii părților se aflau în curte, pârâtul a oprit mașina la poarta principală a imobilului. Era după prânz, în jur de orele 15-16. Reclamanta se afla în bucătărie, iar la un moment dat, i-a chemat pe copii la masă, iar pârâtul a început să-i vorbească mamei vulgar. Martorul a precizat la sfârșitul declarației că, pârâtul a început să adreseze cuvinte jignitoare reclamantei după ce i-a chemat pe copii în casă, în timp ce copii mergeau spre ea. De asemenea, martorul a făcut referire la incidentul petrecut în incinta unui magazin (din ianuarie), incident povestit de reclamantă. Martorul a precizat că nu a auzit ca pârâtul să-i fi adresat reclamantei amenințări cu moartea, în lunile martie – aprilie - mai auzindu-l pe pârât că o va da afară din casă, întrucât totul este al lui. Martorul a mai relatat un episod în care pârâtul l-a jignit pe el, fără ca reclamanta să fie în curte, și unul în care pârâtul a ,,tras" de poarta de acces spre societate, a vorbit cu muncitorii care montau o conductă de gaz, spunând că ,,îi ține pe muncitori încuiați".

Martorul G. C. (fila 165) a relatat un episod, desfășurat după luna decembrie 2012, în care a auzit-o pe reclamantă cum îi adresa pârâtului cuvinte jignitoare de la balconul casei, în timp ce pârâtul se afla în curtea societății. Martorul precizează că nu l-a auzit pe pârât ripostând, întrucât se afla la o distanță mare de el. Arată că nu l-a auzit pe pârât spunând cuvinte urâte reclamantei nu l-a auzit înjurând, sau amenințând. Precizează că sora reclamantei nu l-a primit pe pârât să aducă dulciuri copiilor, adresându-i pârâtului cuvinte de același fel. Relatează că a surprins un moment în care, copii pârâtului fiind urcați pe gardul casei, fiind chemați de tată, nu au vrut să meargă la pârât. Copii s-au dat jos de pe gard și au mers în curte. Martorul arată că porțile sunt încuiate, însă nu cunoaște din ce motiv.

III. În drept:

În cauză sunt incidente următoarele dispoziții legale:

Art.1 indice 1 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012, protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu principiul legalității; principiul respectării demnității umane; principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie; principiul celerității; principiul parteneriatului; principiul egalității de șanse și de tratament

Art. 2 din același act normativ decretează că, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

Conform art. 26, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsurile - obligații sau interdicții, prevăzute în mod expres.

În ceea ce privește procedura de judecată, art. 27 indice 3 satbilește că cererile se judecă de urgență, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie (alin. 1). Citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente (alin. 2). La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecție i se poate acorda asistență sau reprezentare prin avocat (alin.3). Asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie (alin. 4). În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție chiar în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților (alin. 5). Procurorul are obligația de a informa persoana care solicită ordinul de protecție asupra prevederilor legale privind protecția victimelor infracțiunii (alin. 6). Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat (alin. 7). Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare (alin. 8).

IV. Soluția instanței

Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută, instanța constată că cererea pentru emitere a ordinului de protecție a reclamanatei este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

Ordinul de protecție reprezintă un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura, de îndată, expunerea la tratamentele agresive a victimelor violenței în familie. Scopul acestuia îl reprezintă înlăturarea unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață.

Ordinul de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) să se constate comiterea de acte de violență, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi, verbală (adresarea printr-un limbaj brutal), psihologică (provocarea unei stări de temere de suferință psihică, de tensiune, etc.), fizică (vătămare a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, etc.), sexuală (agresiune sexuală), economică (interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară), socială (izolarea de familie), spirituală.

b) actele de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, pericolul să fie iminent;

c) actele să fie de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.

Cu privire la luarea măsurii de evacuare a pârâtului din locuința comună, solicitate prin cererea introductivă tipizată, instanța constată că, reclamanta, nu a mai insistat în solicitarea acesteia.

Cu privire la luarea măsurii privind păstrarea distanței de 50-100 m față de reclamantă și față de imobilul situat în Tutova, jud. V., în raport de ansamblul probelor administrate în fața instanței, rezultă că nu este îndeplinită una din condițiile cumulative ce ar putea justifica emiterea ordinului de protecție solicitat de reclamantă, respectiv nu a fost dovedită starea de pericol iminent în care s-ar afla reclamanta.

Probele administrate în cauză dovedesc că între părți există o stare conflictuală, începută după pronunțarea sentinței de divorț, în care, au fost prezente actele de violență care au justificat emiterea ordinului de protecție a reclamantei potrivit Sentința civilă 3877 de la 19.12.2012.

Starea conflictuală dintre părți s-a menținut după emiterea ordinului de protecție și este determinată de disputa cu privire la exercițiul autorității părintești a minorilor, menținerea legăturilor personale a minorilor cu tatăl său, îndeplinirea obligației de întreținere de către pârât, în natură, astfel cum s-a stabilit prin sentința de divorț.

În vederea soluționării cererii pentru emiterea ordinului de protecție, trebuie făcută o distincție între starea conflictuală dintre părți, imposibilitatea acestora de a găsi o soluție de rezolvare a acestor situații și starea de pericol iminent în care s-ar afla reclamanta ca urmare a violențelor exercitate de pârât și care, trebuie dovedit în cauză.

Cu privire la incidentul din data de 26.12.2012, cât și cel din data de 08.01.2013 (cu ocazia organizării pomenirii), instanța constată că, existența și desfășurarea acestora a fost relatată de către reclamantă, prin plângerea penală înregistrată cu nr. 546 209 din 21.01.2013 (419/P/2013), în curs de soluționare și prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 2). Martorii nu făcut vorbire despre aceste două incidente. Nu există o soluție pronunțată de organele de cercetare cu privire la faptele reclamate.

Referitor la incidentul din data de 03.01.2013, petrecut în spațiul din ., acesta face obiectul dosarului penal înregistrat cu nr. 113/P/2013, finalizat în acest moment, cu soluția de neîncepere a urmăririi penale față de pârâtul Ț. V. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 C.pen. rap. la art. 27 indice 8 din legea 25/2012 privind modificarea și completarea Legii 217/2003.

Împrejurările incidentului au fost stabilite de organele de cercetare penală și confirmate de procuror. Astfel, în urma analizării înregistrărilor efectuate de camera de supraveghere video din intersecția Bld. Republicii-..T., CD înregistrat sub nr._/16.01.2013, a rezultat că pârâtul, ajungând în dreptul ușii de acces în magazin, este pus în situația de a fi față în față cu fosta soție, are un scurt schimb de replici cu aceasta, cât și cu persoanele care o însoțeau, după care s-a îndepărtat de magazin la distanță. În urma apelului părții vătămate la fața locului s-a deplasat un echipaj de jandarmi care i-au solicitat lui Ț. V. D. să se apropie, acesta a refuzat, motivând existența ordinului de protecție, după care a plecat. S-a mai reținut, că în urma cercetărilor s-a evidențiat că reclamanta era conștientă de o eventuală confruntare cu fostul soț, pregătindu-se în acest sens, deoarece în momentul în care autoturismul pârâtului a trecut pe stradă, a sunat la S.N.U.A.U. 112, solicitând intervenția la fața locului a unui echipaj de poliție și afirmând că fostul soț se îndreaptă în viteză spre ea și o agresează verbal. Acest fapt a fost sesizat de gestionara din magazin care a zâmbit și căreia reclamanta i-a spus să-și vadă de treaba ei. Reclamanta s-a retras în partea din spate a magazinului, iar când pârâtul a apărut, s-a îndreptat spre el înregistrându-l pe telefon și strigând că are ordin de protecție.

Instanța reține că, din cercetările efectuate de către organele de cercetare, nu rezultă că pârâtul ar fi exercitat acte de violență asupra reclamantei la această dată.

Este adevărat că Rezoluția de neîncepere a urmării penale din data de 27.05.2013 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad în dosarul 113/P/2013, nu este definitivă, nu are efectele unei hotărâri judecătorești cu privire la faptele reținute, însă, împrejurările reținute de organele de cercetare și confirmate de organul de urmărire penală, reprezintă indicii care, în opinia instanței, sunt de natură să infirme existența pericolului iminent la care ar putea fi expusă reclamanta.

Cu privire la incidentul din data de 01.06.2013- ,,de ziua copilului", din probele administrate rezultă că acesta a existat, fiecare parte relatând variante contrare. Incidentul face obiectul dosarului înregistrat cu nr._ din 05.06.2013 (2571/P/2013), nesoluționat de organele de cercetare penală. Reclamanta susține prin plângere, că la data de 01.06.2013, sub pretextul că a adus copiilor cadouri, pârâtul s-a izbit cu picioarele în poartă, înjurând. Susține că a amenințat-o, a neliniștit copii, care au început să țipe. Prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 9), reclamanta a precizat aceleași aspecte. Pârâtul (întrebarea nr. 3) a recunoscut că mers la copii, în prezența unui martor - Rodolovici pentru a înmâna copiilor cadouri. Recunoaște că a înmânat copiilor cadouri, existând și o filmare.

Martorul G. I., audiat în cauză, a confirmat existența unui scandal la imobil, la data de 01.06.2013, în care pârâtul a adresat cuvinte jignitoare reclamantei, la poarta din față a casei, în prezenta copiilor care țipau și plângeau.

Instanța mai constată că, același martor – G. I., relatează un alt episod, duminică, în urmă cu 2-3 săptămâni, petrecut în aceeași manieră, în care pârâtul îi adresa reclamantei cuvinte jignitoare, iar copii plângeau. Reclamanta nu a invocat acest incident prin precizările depuse la dosar la fila 134. Însă, observă instanța că, reclamanta, prin plângerile formulate, arată, în general, că pârâtul încalcă ordinul de protecție și îi adresează cuvinte jignitoare.

Se reține că martorul Ș. I. relatează un incident din luna martie –aprilie 2013, în care sunt implicați copii, neindicat de reclamantă în precizările depuse la dosar.

Reținând declarațiile martorilor, instanța constată că pârâtul a adresat cuvinte jignitoare reclamantei, comportament care nu poate fi aprobat, dar care, pentru a stabili dacă este de natură să producă un pericol iminent, trebuie analizat în raport de contextul în care actele au fost efectuate.

Din declarațiile martorilor rezultă că, la scandalurile în care sunt implicate părțile, sunt prezenți copii minori ai părților.

Martorul G. I. relatează că, atât la incidentul din iunie 2013, cât și cel mai recent, a auzit copii țipând, spunând să o lase pe mama lor în pace. Tot astfel, din declarația martorului Ș. I. (fila ), cu referire la incidentul din luna martie - aprilie 2013, rezultă că, pârâtul a chemat copii la el, iar în timp ce acesta vorbea cu ei, reclamanta a ieșit din bucătărie, i-a chemat pe copii la masă, deși era ora 15-16, moment în care pârâtul, în timp ce copii se îndepărtau, i-a adresat cuvinte jignitoare reclamantei.

De asemenea, potrivit plângerilor penale înregistrate la organele de cercetare, contextul săvârșirii de acte, de către cei doi foști soți, are legătură cu minorii.

Mai mult, prin plângerile formulate de pârât înregistrate cu nr._.31.01.2013 (614/P/2013)- fila 110 și plângerea înregistrată cu nr._ din 25.01.2013 ( 541/P/2013)- fila 111, pârâtul reclamă că fosta soție refuză să deschidă ușa pentru a primi bunurile pentru minori, în vederea îndeplinirii obligației de întreținere, susținând că reclamanta îi împiedică să-și exercite autoritate părintească.

Din procesele verbale încheiate de executorul judecătoresc B. G. C., care cuprind constatări personale ale unui funcționar în exercițiul atribuțiilor sale, rezultă că, deși înștiințată legal, pârâta nu se afla la domiciliu la data de 02.05.2013, respectiv 31.01.2013, pentru a ridica bunurile oferite de pârât, nerăspunzând la telefon, când a fost apelată.

Observă instanța că prin Sentința civilă nr. 704/2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bârlad a stabilit ca pârâtul să aibă legături personale cu minorii, după un program de vizită, stabilit de instanță, împotriva căreia a fost promovată calea de atac prevăzută de lege, de către reclamantă, pentru motive procedurale, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.

Mai reține instanța că, martorul audiat în apărarea pârâtului - G. C., a relatat un incident la care și reclamanta a participat, prin adresarea de cuvinte jignitoare pârâtului, de la balconul casei sale. De asemenea, martorul G. I., arată că la incidentul din data de 01.06.2013, reclamanta nu se auzea foarte bine, era cu fața spre nord, bătea vântul dinspre sud. Critica reclamantei cu privire la eventuala relație de dușmănie între ea și martorul G., nu va fi reținută de instanță. Conflictul existent între cumnatul reclamantei și martor nu constituie, prin el însăși, un motiv de apreciere a declarației martorului ca fiind viciată. Însă, incidentul a fost relatat doar de un martor, nerezultând din alte probe administrate în dosar.

Rezultă că, între părți au existat conflicte verbale, care generează tensiuni între părți, dar care, sunt determinate indirect, alteori întreținute și de reclamantă, prin atitudinea sa, prin refuzul de a primi produsele oferite de pârât pentru creșterea copiilor, de a permite menținerea unor legături firești între tată și minori, prin comportamentul minorilor, împrejurări care exclud existența unui pericol iminent.

Nu rezultă din dosar modul cum a răspuns reclamanta la notificarea înregistrată cu nr. 1 /23.01.2013 –fila 71, înregistrată la Biroul executorului judecătoresc B. G. C., prin care pârâtul solicită reclamantei să-i permită să aibă legături cu minorii.

Contrar susținerilor reclamantei și înscrisului depus la dosar adresată instanței de către minorul cel mai mare-I., în considerentele sentinței civile nr. 704/2013 de la 06.03.2013, având ca obiect ,,stabilire program de vizită minor", sentință ce are autoritate de lucru judecat provizorie, s-a stabilit că minorii au nevoie de prezența tatălui, întrucât suferința lor din prezent pentru că tatăl nu-i iubește dovedește afecțiunea față de el.

Instanța observă comportamentul minorilor față de tatăl lor, relatat de martori, care, indiferent de natura conflictului intervenit între părinți, nu este justificat, având în vedere vârsta fragedă a acestora (5 ani, respectiv 9 ani). Astfel, martorul Ș. I. relatează cum minorii îi spuneau pârâtului să nu vină la ei și să se ducă la femeia cu care conviețuiește și la copii ei. Pârâtul se adresa copiilor, iar aceștia nu-i dădeau nici o atenție. Martorul G. I. a arătat că, minorii sunt traumatizați, speriați din cauza scandalului, spunând că ,,vine să-i ia tata". Tot astfel, martorul G. C., relatează un episod potrivit căruia, fiind chemați de pârât, copii nu au vrut să meargă la tată.

Trebuie avut în vedere că, dată fiind vârsta fragedă a minorilor, faptul că au asistat la scandalurile dintre părinți și-a pus amprenta într-un mod semnificativ asupra dezvoltării psihologice a copiilor, astfel că, nu se poate aprecia că personalitatea minorilor este suficient de structurată și că au dobândit maturitatea necesară pentru a avea un comportament obiectiv.

Reclamanta este părintele cu care instanța a stabilit ca minorii să locuiască, acesteia revenindu-i sarcina menținerii unei relații normale între copii și tatăl cu care nu locuiesc, dincolo de orice sentiment față de fostul soț. Comportamentul minorilor este influențat de mamă pe care o văd ca unic protector, în condițiile în care, pe de o parte, în mod obiectiv, față de ordinul de protecție emis, pârâtul nu a putut să se apropie de ei și să stabilească o relație normală, iar pe de altă parte, momentele petrecute de pârât cu minorii au fost viciate de conflictul dintre cei doi părinți.

Comportamentul minorilor menține starea conflictuală dintre părți, invocată în fața instanței, este imputabil ambilor părinți și, în raport de obiectul prezentei cereri, exclude starea de victimă a violenței în familie.

La formarea concluziei instanța a avut în vedere și atitudinea procesuală a pârâtului în cadrul acțiunilor promovate. Pârâtul a fost de acord cu desfacerea căsătoriei, prin acord, cu exercitarea autorității părintești în comun, cu stabilirea locuinței minorilor la locuința comună din Tutova (Sentința civilă nr. 779/2012 de la 20.03.2012) împreună cu reclamanta, iar în cadrul procesului privind emiterea ordinului de protecție, a fost de acord cu măsurile dispuse față de reclamantă, opunându-se doar la stabilirea de măsuri cu privire la minori.

Relevată este și împrejurarea că toate porțile de la imobil sunt încuiate - aspect confirmat de toți martorii, iar la poarta de acces către societatea pârâtului sunt amenajate aranjamente florale. Referitor la acest aspect, reclamanta a susținut, în fața instanței și în fața organelor de poliție, că îi este teamă de pârât, având în vedere comportamentul acestuia. Martorul Ș. I., confirmă că pârâtei îi este teamă de pârât, iar martorul G. I., bănuiește că reclamantei îi este frică de pârât. Martorul G. C. nu cunoaște de ce reclamanta ține porțile încuiate.

În raport de natura actelor violente invocate în cadrul prezentei acțiuni, instanța apreciază că temerea reclamantei, manifestată într-o asemenea manieră nu se justifică, având în vedere că reclamanta este o persoană tânără, matură, instruită.

Pe de altă parte, actul de violență fizică care a necesitat îngrijiri medicale, din data de 05.10.2012 (când susține că a fost lovită cu pumnii, o ladă din plastic și o cărămidă) și care a fost avut în vedere la pronunțarea ordinului de protecție, a făcut obiectul dosarul penal cu nr. 5326/P/2012, soluționat la data de 18.06.2013, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a C.proc. pen.

Instanța nu neagă existența unor acte de violență fizică, care au fost stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, având în vedere și certificatele medico-legale depuse la dosar, însă, la acest moment, după o perioadă de timp rezonabilă, stabilită de lege ca fiind o limită maximă, împrejurarea că acestea nu s-au repetat și nu a fost dovedită intenția pârâtului de a le repeta, conduce la concluzia că acțiunea reclamantei de a încuia porțile și ușile de acces în imobil nu se justifică, este disproporționată.

Din petitul cererii și din relatarea martorului G. I., rezultă că există temerea reclamantei că pârâtul va veni să-i ia copii. Această temere a reclamantei, în raport de condițiile care se impun a fi analizate de prezenta instanță, nu justifică emiterea ordinului de protecție. Așa cum s-a stabilit prin sentință civilă definitivă (Sentința civilă nr. 3877/19.12.2012), pârâtul nu reprezintă un pericol pentru minori. Tot astfel, martorii audiați în cauză, au confirmat că pârâtul nu a agresat copii, nu le-a vorbit urât.

Instanța reține că martorii audiați în cauză nu au confirmat împrejurarea că pârâtul ar fi adresat reclamantei amenințări cu moartea. Instanța nu neagă existența acestora, având în vedere, atât plângerile penale formulate de reclamantă, cât și faptul că violențele în familie sunt uneori greu de probat, însă nu rezultă că, în raport de împrejurările din dosar, actele pârâtului, adresate în circumstanțele reținute în prezenta cauză, ar fi de natură să insufle o temere justificată reclamantei.

Referirile privind caracterul pârâtului, relatate de martorul Ș. I. sunt subiective, având în vedere incidentele ivite între cei doi.

Instanța constată că, ambele părți se șicanează, se filmează în diverse ipostaze, preconstituie probe pentru eventualele litigii ce se vor desfășura între ei, însă, șicanele reciproce exclud starea de pericol, necesar a fi înlăturată prin emiterea ordinului de protecție.

Reclamanta a depus înscrisuri la dosar, înainte de pronunțarea instanței, or, în condițiile în care instanța a declarat dezbaterile închise, a reținut cauza spre soluționare, a avea în vedere înscrisurile depuse la dosar care nu sunt cunoscute de partea adversă, echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, principiilor oralității, contradictorialității procesului civil.

Prin urmare, instanța apreciază că, atitudinea pârâtului nu este de natură să determine o stare de pericol iminent pentru viața, integritatea fizică sau psihică a reclamantei, care să impună luarea unor măsuri pentru protecție imediată.

Conflictele dintre părți vor fi soluționate în cadrul plângerilor formulate de părți, aflate în lucru la organele de poliție în care fiecare va suporta rigorile legii, respectiv în cadrul acțiunilor civile promovate de părți, însă nu pe calea ordinului de protecție, care este o măsură cu caracter special, cu un scop bine definit - înlăturarea unei stări de pericol iminent, pericol ce nu a fost dovedit în cauză.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța urmează a respinge cererea reclamantei Ț. M. M. de emitere a ordinului de protecție, ca neîntemeiată.

Asupra cheltuielilor de judecată

Având în vedere dispozițiile art. II din Legea nr. 25/2012, instanța va dispune, obligarea reclamantei Ț. M. M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru asistența juridică a pârâtului Ț. V. D., justificate prin referatul depus la dosar, din care, onorariu avocat din oficiu de 200 lei va fi plătit Baroului V. din Fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților Cetățenești.

Față de dispozițiile art. 451 C.proc. civ. constatând că reclamanta a căzut în pretenții, va dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 700 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 159 din 04.07.2013 și va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

JUDECĂTORIA,

HOTĂRĂȘTE:

1. Respinge cererea pentru emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta Ț. M. M. în contradictoriu cu pârâtul Ț. V. D., ca neîntemeiată .

2. Obligă reclamanta Ț. M. M. să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care, onorariu avocat din oficiu de 200 lei va fi plătit Baroului V. din Fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților Cetățenești.

3. Obligă reclamanta Ț. M. M. să ramburseze pârâtului Ț. V. D. suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Respinge cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.

5. Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, potrivit art. 27 indice 6 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012.

6. Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07. 2013.

Președinte,

G. B.

Grefier,

C. M.

Red.jude.G.B. 12 Iulie 2013

Gref.C.M.12.07.2013 / 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordin de protecţie. Sentința nr. 1645/2013. Judecătoria BÂRLAD