Ordin de protecţie. Sentința nr. 930/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 930/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 1246/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 930/2013
Ședința din Camera de consiliu de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier M. B.
Ministerul Public reprezentat de Procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad
Pe rol pronunțarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta B. M., domiciliată în Bârlad, .. 8, jud. V., LA F. J. și pe pârâtul B. I., domiciliat în Bârlad, .. I nr. 3, jud. V., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 02-04-2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 03-04-2013.
Deliberând, s-a dat sentința de față:
INSTANȚA
Dosar nr._
După ce a deliberat în secret în Camera de consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A.1. Cererea de emitere a ordinului de protecție
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad sub nr._ la data de 28.02.2013 și precizată prin încheierea de ședință din data de 12.03.2013 reclamanta B. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. I. emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună, următoarele măsuri:
- evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Bârlad, . I, nr.3, jud. V.;
- reintegrarea în locuința conjugală;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 metri față de ea;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de copii, față de sora sa M. E.;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de locuința conjugală, respectiv situată în Bârlad, . I, nr.3, jud. V.;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic.
În fapt, prin cererea tipizată, reclamanta a arătat că, pârâtul a agresat-o fizic și verbal în locuința sa și a fiicei sale. Anterior pârâtul a comis și alte acte de violență, există martori la faptele descrise, a suferit leziuni fizice în urma agresiunilor, a primit îngrijiri la un centru medical.
Cererea de emitere a ordinului de protecție este scutită de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în conformitate cu art. 27 indice 2 alin. 2 din Legea 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.
B.1 Apărările formulate
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare (fila 10), prin care a arătat că nu este de acord cu cererea reclamantei, el este cel care are nevoie de protecție, întrucât este bolnav. Copii sunt plecați din țară și doresc ca reclamanta să rămână singură. Neînțelegerile dintre ei pornesc de la bani și de la faptul că, reclamanta nu îl consideră proprietarul casei. Reclamanta a plecat la fiica ei, în urma unei discuții despre bani.
C. 1 Probe
La cerere reclamanta a atașat următoarele copii de pe înscrisuri: copie carte de identitate (fila 4), adresa nr._ din 17.01.2013 (fila 14), adresa nr._ din 25.02.2013 (fila 15).
Pârâtul a depus la dosar rețetă medicală (fila 16).
La solicitarea instanței a fost depusă la dosar, adresa nr._ din data de 22.03.2013 (fila 36), declarațiile date de reclamantă în fața agentului de poliție (fila 37-38), adresa nr.668/II/1 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad (fila 36).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii C. Savița (fila 28) și martorul C. D. (fila 29), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele indicate.
A2. Cererea de emitere a ordinului de protecție conexă
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad sub nr._ la data de 19.03.2013 și precizată prin încheierea de ședință din data de 26.03.2013 reclamantul B. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. M., emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună, următoarele măsuri:
- evacuarea temporară a pârâtei din locuința comună situată în Bârlad, . I, nr.3, jud. V., până la soluționarea partajului;
- limitarea dreptului de folosință a pârâtei în locuința comună;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 10 metri față de el.
În fapt, prin cererea tipizată, reclamantul a arătat că, pârâta l-a agresat fizic și verbal, exercită presiuni psihice asupra sa, a primit îngrijiri în centrul medical, deține certificat medico-legal, acte medical, a fost maltratat verbal.
Cererea de emitere a ordinului de protecție este scutită de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în conformitate cu art. 27 indice 2 alin. 2 din Legea 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.
B.2 Apărările formulate
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă nu a fost de acord cu acțiunea.
C. 2 Probe
La cerere reclamantul a atașat următoarele copii de pe înscrisuri: copie carte de identitate, acte medicale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul C. V. –pentru reclamant și cu martorul B. S. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
D. Aspecte procesuale
Având în vedere că cele două dosare civile se referă la aceleași părți, dat fiind faptul că între ele există o strânsă legătură, apreciind că este necesară soluționarea unitară, instanța, prin încheierea din data de 26.03.2013, a conexat cele două cauze.
În conformitate cu art. 27 indice 3 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012 a fost asigurată asistența juridică a pârâtului B. I. în ceea ce privește cererea principală, de avocatul din oficiu P. C..
În ceea ce privește cererea conexă, a fost asigurată asistența juridică a pârâtei B. M., pentru termenul din data de 26.03.2013 de avocatul din oficiu I. B. A..
Delegația apărătorului din oficiu a încetat la prezentarea apărătorului ales al pârâtei, domnul avocat P. V..
În conformitate cu art. 27 indice 6 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012, judecata s-a efectuat cu participarea reprezentatului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
II. În fapt:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile din prezenta cauză, respectiv B. M. și B. I. au fost soți. Domiciliul conjugal al acestora se află în Bârlad, . I, nr.3, jud. V..
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad sub nr._ la data de 23.07.2012, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei, acțiune ce a fost soluționată, la data de 06.03.2013 prin sentința civilă nr. 705/2013, în sensul admiterii acțiunii, desfacerii căsătoriei, prin acordul părților.
Părțile sunt în evidentă situație conflictuală.
Martorul C. Savița (fila 28) a relatat că data de 26.11.2012, între părți s-a petrecut un conflict. A arătat martorul că, a găsit-o pe reclamantă la locuința sa bătută de către pârât.
Reclamanta locuiește la acest moment, în aceeași curte cu pârâtul, într-o casă, proprietatea fiicei sale, plecată în străinătate. Martorul C. Savița (fila 28) a relatat că reclamanta a plecat de la locuința comună, la data de 26.11.2012, după incident, ulterior s-a întors în locuința comună, iar în aceeași lună a plecat definitiv.
La data de 11.01.2013 reclamanta a depus o plângere înregistrată sub nr._/2013 la Poliția municipiului Bârlad, prin care l-a reclamat pe soțul său, B. I., pentru faptul că este violent, atât verbal, cât și fizic Din declarația reclamantei a rezultat că la data de 09.01.2013 a mers la locuința comună să-și ia lucruri de uz personal și a fost lovită de B. I. atât ea, cât și fiica J. A. și nora B. I. A.. Reclamanta a declarat că în mai multe rânduri B. I. i-a dresat cuvinte jignitoare și amenințări, lucru confirmat de copii.
La data de 01.02.2013 B. M. a mai depus o plângere înregistrată cu numărul_/2013 prin care reclamă pe B. I. pentru că acesta i-a adresat cuvinte jignitoare și amenințări, însă nu a propus martori.
Potrivit adresei nr._ din 22.03.2013 emisă de Poliția municipiului Bârlad (fila 36) reclamanta nu a prezentat certificat medico-legal și a declarat că nu dorește să se judece pentru lovire și amenințare, în cazul ambelor plângeri. Nu au fost întocmite procese verbale de contravenții, întrucât faptele nu s-au petrecut în public.
Potrivit adresei nr.668/II/1 (fila 35) la P. de pe lângă Judecătoria Bârlad nu există nici un dosar penal privind pe părțile B. M. și B. I..
III. În drept:
În cauză sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Art.1 indice 1 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012, protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu principiul legalității; principiul respectării demnității umane; principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie; principiul celerității; principiul parteneriatului; principiul egalității de șanse și de tratament
Art. 2 din același act normativ decretează că, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Conform art. 26, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsurile - obligații sau interdicții, prevăzute în mod expres.
În ceea ce privește procedura de judecată, art. 27 indice 3 satbilește că cererile se judecă de urgență, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie (alin. 1). Citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente (alin. 2). La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecție i se poate acorda asistență sau reprezentare prin avocat (alin.3). Asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie (alin. 4). În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție chiar în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților (alin. 5). Procurorul are obligația de a informa persoana care solicită ordinul de protecție asupra prevederilor legale privind protecția victimelor infracțiunii (alin. 6). Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat (alin. 7). Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare (alin. 8).
IV. Soluția instanței
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută, instanța constată că atât cererea principală de emitere a ordinului de protecție a reclamanatei, cât și cererea conexă sunt neîntemeiate, pentru următoarele argumente:
I. În ceea ce privește cererea principală
Ordinul de protecție reprezintă un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura, de îndată, expunerea la tratamentele agresive a victimelor violenței în familie. Scopul acestuia îl reprezintă înlăturarea unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață.
Ordinul de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) să se constate comiterea de acte de violență, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi, verbală (adresarea printr-un limbaj brutal), psihologică (provocarea unei stări de temere de suferință psihică, de tensiune, etc.), fizică (vătămare a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, etc.), sexuală (agresiune sexuală), economică (interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară), socială (izolarea de familie), spirituală.
b) actele de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, pericolul să fie imiment;
c) actele să fie de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
1. Cu privire la luarea măsurii de evacuare a pârâtului din locuința comună, reintegrarea reclamantei în locuința familiei, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 de metri față de reclamantă.
Raportând dispozițiile legale la situația rezultată din probele administrate în fața instanței, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile ce ar putea justifica emiterea ordinului de protecție solicitat de reclamantă.
Probele administrate în cauză dovedesc că între părți există o anumită situație conflictuală, în care sunt prezente și actele de violență, începută după introducerea acțiunii de divorț, la data de 23.07.2013 și determinată de disputa cu privire la dreptul de proprietate asupra locuinței conjugale, care probabil, urmează a fi partajat.
Astfel, martorul C. Savița (fila 28) a declarat că pârâtul nu permite accesul reclamantei în imobilul domiciliul conjugal, din cauză că el este proprietar. De asemenea, martorul B. S. A. (fila 43) a declarat că a asistat la o ceartă dintre părți, în luna martie, referitoare la casă, la împărțirea casei. Totodată, martorul C. V. (fila 42) a relatat un episod petrecut între părți, la momentul când îl ajuta pe pârât să construiască la imobil ,,o boltă". Martorul a arătat că părțile au început să se certe, s-au contrazis.
Apreciază instanța că, atitudinea și comportamentul pârâtului B. I. față de reclamantă, în maniera dovedită cu înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor, nu sunt de natură să pună în pericol viața, sănătatea fizică și psihică a reclamantei sau a familiei sale.
Actele de violență relatate de martorul C. Savița și cele relatate în fața organului de poliție reprezintă mai degrabă motive care să justifice desfacerea căsătoriei și imposibilitatea conviețuirii în același imobil, în aceeași curte, de ambii foști soți, însă nu relevă un pericol iminent care nu poate fi înlăturat decât, urgent, prin emiterea ordinului de protecție.
La formarea concluziei instanța a avut în vedre ritmicitatea și intensitatea săvârșirii acestora, care exclud existența pericolului iminent la care ar putea fi expusă reclamanta. Astfel, martorul C. D.-vecin (fila 29) a declarat că, nu a văzut-o pe reclamantă niciodată bătută, nu auzit scandal la părți, martorul C. V. (fila 42) declară că, exceptând scandalul de la momentul când a fost chemat să construiască bolta din curte, nu a auzit un alt scandal la părți. Martorul B. S. A. a relatat două momente conflictuale petrecut între părți, de Anul nou, când părțile țipau și altul, în luna martie. Același martor arată că nu a văzut ca reclamanta să poarte semne de violență, aspect confirmat și de martorul C. D.. Singurul martor care poate reda intensitatea unui episod violent este martorul C. Savița care se referă la incidentul petrecut la data de 26 noiembrie (în urmă cu 3 luni), în urma căruia, reclamanta avut un semn la ureche-avea căzut un cercel, urmă de încălțăminte pe spate, pe haină, iar în casă se afla o vază răsturnată. Martora a arătat că reclamanta i-a spus că a fost îmbrăcată cu haina și pârâtul s-a urcat cu piciorul pe ea. Martora a afirmat că, pârâtul consumă băuturi alcoolice îi adresează reclamantei cuvinte jignitoare și o bate. Însă, deși martorul susține că merge la părți ,,zi de zi", a relatat doar un singur incident petrecut la data de 26.11.2012, precizând în cuprinsul declarației că de la data de 26 11.2012, pârâtul nu a mai agresat-o pe reclamantă.
Mai observă instanța că, după formularea celor două plângeri la organul de poliție, la data de 11.01.2013, respectiv 01.02.2013, reclamanta a declarat că în cazul ambelor plângeri, nu dorește să se judece pentru lovire și amenințare, împrejurare care confirmă că actele săvârșite de pârât nu au fost periculoase, nu au fost de natură să insufle o temere reclamantei.
Relevantă în aprecierea existenței pericolului iminent este împrejurarea că, după episoadele conflictuale, părțile au luat contact, s-au întâlnit, fără ca reclamanta să se simtă în pericol. Astfel, martorul C. Savița a declarat că, în perioada divorțului, pârâtul a rugat-o pe reclamantă să-i spele obiecte de îmbrăcăminte, iar reclamanta l-a ajutat. De asemenea, martorul C. D. (fila 29) a arătat că ultima dată le-a văzut pe părți împreună, în mașină, după perioada sărbătorilor de iarnă, venind din oraș. De asemenea, martorul C. V. (fila 42) susține că, în timp ce se afla la pârât, la data de 9 martie, reclamanta a mers și i-a dus ,, sfinți" pârâtului. Aceste împrejurări exclud existența unei stări de temere, a unui pericol iminent la care ar fi expusă reclamanta.
Pe de altă parte, nu rezultă că, reclamanta a fost alungată de pârât din locuința conjugală. Momentul plecării reclamantei este redat, în mod singular, de martorul C. Savița. Martora susține că, reclamanta a plecat din locuința comună la data de 26 noiembrie 2012, după ce a fost bătută de pârât, a revenit la locuința comună, iar ulterior, s-a mutat definitiv în casa fiicei sale. Același martor, a arătat că reclamanta nu mai suporta tratamentul pârâtului, acesta jignind-o, umilind-o.
Cu privire la acest aspect, martorul C. D. a declarat că, reclamanta are grijă de o nepoată, în vârstă de 12-14 ani care locuiește în casa în care, la acest moment, locuiește reclamanta.
Mai reține instanța că, probele administrate nu confirmă refuzul pârâtului de a permite reclamantei să locuiască în locuința conjugală, sigura afirmație existentă la dosar este cea a martorului C. Savița care a redat ceea ce reclamanta i-a povestit, iar pe de altă parte, motivul plecării reclamantei este acela că nu mai suportă tratamentul pârâtului.
Instanța constată că, șicanele pârâtului adresate reclamantei nu justifică emiterea ordinului de protecție, nu sunt de natură să provoace de stări de tensiune și de suferință psihică reclamantei. În acest sens, declarația martorului C. Savița sunt contradictorii. Martorul arată că, reclamanta ține ușa încuiată, întrucât se teme de pârât, însă, același martor arată în aceeași frază că, nepoata părților are de învățat și nu trebuie deranjată de pârât. Mai declară martorul că l-a surprins pe pârât cum o spiona pe reclamantă în timp ce se afla în vizită la reclamantă, însă acest motiv nu reprezintă un motiv care să determine stări periculoase pentru reclamantă.
Mai reține instanța că, conflictele dintre părți nu s-au produs în locuri publice, aspecte menționate în adresa nr._ din 22.03.2013 emisă de Poliția Bârlad.
Prin urmare, instanța apreciază că, atitudinea pârâtului nu este de natură să determine o stare de pericol iminent pentru viața, integritate fizică sau psihică a reclamantei, care să impună luarea unor măsuri pentru protecție imediată, necesară pentru înlăturarea acestuia.
Mai observă instanța că între părți există conflicte verbale, relatate de martorii audiați în cauză - C. Savița, C. V. și B. S. A., însă se observă că, la acestea participă și reclamanta. Astfel, martorul C. V. a asistat la un asemenea moment, când a fost chemat de pârât să construiască ,,o boltă", iar părțile au început să se certe, reclamanta cerându-i pârâtului să nu facă acea boltă, pârâtul insistând în acest sens. Nu rezultă că pârâtul ar fi început altercația, în mod evident, reclamanta l-a interpelat pe pârât.
Se reține că, martorii audiați în cauză au arătat că pârâtul este consumator de băuturi alcoolice, are un anturaj nepotrivit, deranjează pe reclamantă și pe vecini. Însă, nu rezultă că reclamanta este afectată fizic, psihic de manifestările fostului soț, ci mai degrabă deranjată, atât ea cât și vecinii.
Conflictul dintre părți, atitudinea pârâtului poate fi invocat de reclamantă în cadrul altei acțiuni de drept comun, iar situația locativă și drepturile fiecăruia asupra locuinței - fostă locuință conjugală pot fi soluționate pe calea partajului, însă nu pe calea ordinului de protecție care este o măsură cu caracter special, cu un scop bine definit-înlăturarea unei stări de pericol iminent, pericol ce nu a fost dovedit în cauză.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că, luarea măsurii de evacuare a pârâtului din locuința comună, reintegrarea reclamantei în locuința familiei, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 de metri față de reclamantă, pe calea ordinului de protecție, nu sunt necesare.
2.Cu privire la obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minim 50 m față de copii reclamantei și față de M. E., sora reclamantei, instanța apreciază că această măsură nu se impune.
Din probele administrate în fața instanței, nu rezultă că, pârâtul a exercitat violențe fizice sau psihice asupra acestora care să fie de natură să cauzeze suferințe fizice, psihice sau emoționale acestora. Nu rezultă că rudele indicate se află în stare de pericol generată de atitudinea pârâtului. Singurul episod relatat este cel pentru a fost formulată plângerea înregistrată la data de 11.01.2013. Pe de altă parte, copiii față de care reclamanta solicită protecție, sunt în străinătate așa cum, de altfel, reclamanta a afirmat la termenul din data de 12.03.2013 (fila 17), împrejurare care exclude starea de pericol necesară emiterii ordinului de protecție.
3.Referitor la măsura obligării pârâtului de a păstra o distanță minimă de 50 m față de imobilul locuința conjugală a părților, față de împrejurarea că nu s-a dovedită că pârâtul a săvârșit acte de violență asupra locuinței sau că prin comportamentul său aduce atingere imobilul, instanța apreciază că, măsura nu este necesară.
4. Instanța reține că, măsura de a interzice pârâtului să ia orice contact cu reclamanta nu se impune, întrucât nu s-a dovedit că prin mijloacele de comunicare pârâtul a generat o stare pe pericol pentru reclamantă.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța urmează a respinge cererea reclamantei B. M. de emitere a ordinului de protecție.
II. Cererea conexă de emitere a ordinului de protecție
Analizând probele administrate în dosar, înscrisurile existente și declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că, cererea reclamantului B. I. este vădit neîntemeiată și se impune a fi respinsă.
Nu rezultă că pârâta, fosta soție B. M., a exercitat violențe fizice, psihice asupra reclamantului. Împrejurarea că reclamanta a participat la certurile relatate de martori nu reprezintă o violență care să pună în pericol viața sau integritatea fizică și psihică a acestuia. Faptul că pârâtul este bolnav, nu a relevanță în prezenta cauză, având în vedere atitudinea pârâtului față de propria sănătate prin consumul de alcool –aspect ce este dovedit cu martori. Nici împrejurarea că pârâta ar fi cleptomană nu a fost dovedită în cauză.
Se poate observa că reclamantul a solicitat evacuarea pârâtei până la soluționarea partajului, aspect care confirmă împrejurarea că disputa dintre părți se poartă asupra partajării locuinței, aspect ce nu poate fi analizat în prezenta cauză.
Prin urmare, luarea măsurii de evacuare a pârâtei B. M. din locuința comună, limitarea dreptului de folosință a acesteia, obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri față de reclamant, pe calea ordinului de protecție, nu se justifică.
III. Asupra cheltuielilor de judecată
Având în vedere dispozițiile art. II din Legea nr. 25/2012, constatând că ambele părți au căzut în pretenții, instanța va dispune, în ceea ce privește cererea principală, obligarea reclamantei B. M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru asistența juridică a pârâtului B. I., din care onorariu avocat din oficiu de 200 lei va fi plătit Baroului V. din Fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților Cetățenești.
În baza aceluiași temei legal, în ceea ce privește cererea conexă, instanța va dispune obligarea reclamantului B. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru asistența juridică a pârâtei B. M., din care onorariu avocat din oficiu de 200 lei va fi plătit Baroului V. din Fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA,
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge cererea pentru emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul B. I..
2. Obligă reclamanta B. M. să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care, onorariu avocat din oficiu de 200 lei va fi plătit Baroului V. din Fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților Cetățenești.
3. Respinge cererea conexă pentru emiterea ordinului de protecție formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu pârâta B. M..
4. Obligă reclamantul B. I. să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care, onorariu avocat din oficiu de 200 lei va fi plătit Baroului V. din Fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților Cetățenești
5. Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare, potrivit art. 27 indice 6 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012.
6. Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04. 2013.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, M. B. |
Red. B.G.
Tehnored. M.B. 05 Aprilie 2013/ 4 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Încredinţare minor. Sentința nr. 56/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
