Ordin de protecţie. Sentința nr. 2499/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2499/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 4796/189/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2499
Ședința din Cameră de Consiliu de la 30 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier A.- M. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. I. de la P. de pe lângă Judecătoria Bîrlad.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. E., cu domiciliul în Bârlad, .. 3, județul V., în contradictoriu cu pârâtul R. M., cu domiciliul în Bârlad, .. 38, județul V., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30 octombrie 2013 și a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 07.10.2013 sub nr._ reclamanta R. E. a solicitat chemarea în judecată a pârâtului R. M. și a solicitat în temeiul art. 26 alin. (1) și (3) din Legea nr. 25/2012 să se dispună emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea pârâtului, reintegrarea reclamantei în locuință, obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime de 10 m. față de reclamantă, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta obligarea, suportarea de către pârât a chiriei pentru locuinșa temporară a victimei.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 25/2012.
Cererea a fost întocmită potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa la Legea nr. 217/2003, la aceasta fiind anexate urmatoarele: copie C.I. reclamanta (fila 13), copie certificate medico-legal/ bilete de externare spital din perioada august 2011- septembrie 2013, (filele 14-19 și 35-50), rezoluție neîncepere urmărire penală (fila 21), sentință divorț (filele 30-34).
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.
La primul termen de judecată pârâtul prezent personal și asistat de avocat ales depune la dosar note de ședință intitulate „Precizări” prin care arată că între părți s-a pronunțat divorțul, ulterior reclamanta nemailocuind împreună cu pârâtul, locuința este proprietatea pârâtului astfel încât nu se poate solicita exacuarea sa din propria locuință. Invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece nu are nici un drept de proprietate asupra imobilului, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată .
Pârâtul depune la dosar copie C.I., sentință divorț, notificare evacuare, certificat de informare mediere, sentințe pronunțate de Judecătoria Bârlad în acțiune având ca obiect constatatare nulitate act (filele 65-90).
La termenul din data de 15.10.2013 au fost încuviințate pentru părți probe, respectiv înscrisuri și proba testimonială cu câte un martor, probe care au fost administrate la termenul din data de 29.10.2013 .
Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată că aceasta este neîntemeiată urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Reclamanta și pârâtul au calitatea de foști soți divorțul fiind pronunțat de către Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ , prin Sentința Civilă 1506/17.05.2012 (fila 30 ), definitivă prin Decizia civilă 111/28.01.2013.
Imobilul casă de locuit situat în Bârlad, ..38, în în care se solicită reintegrarea este proprietatea pârâtului, imobil dobândit de la P. C. E. (în prezent R. E.,reclamanta din dosar ), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1722/29.04.2011.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă faptul că reclamanta nu mai locuiește în imobilul mai sus menționat începând cu luna septembrie 2013, aceasta părăsind de bunăvoie locuința, fără ca pârâtul să exercite vreo violență asupra sa. Martorul M. E. a declarat că a aflat de la pârât ca fosta soție a parasit locuinta sa în cursul lunii septembrie. Chiar martorul reclamantei, Parnica R., a arătat că are cunostință despre faptul că R. E. are grijă de o persoană vârstnica de aproximativ 2-3 luni.
De asemenea, din declarațiile celor doi martori rezultă faptul că relațiile dintre părți sunt tensionate de mai mult timp, încă de la începutul căsătoriei, existând incidente frecvente care au fost urmate de intervenția ambulanței precum și de plângeri reciproce ale părților înregistrate la poliție.
În speță sunt aplicabile prevederile Legii 217/2003, modificată.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
(2) Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriri si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc ori urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.
Violența în familie este, potrivit art. 3 din Lege ,orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amentintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
În sensul prezentei legi,se arata la art.5, prin membru de familie se intelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prina doptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare aceloradintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile fata de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.
În sensul textului de lege invocat ,fostul soț este asimilat noțiunii de „membru de familie”, astfel încât reclamanta îndeplineste această calitate cerută de lege pentru a se adresa instanței de judecată cu o solicitare de emitere a unui ordin de protecție.
Față de disp.art.23, alin.1, lit.a, unde se arată că agresorul poate fi evacuat temporar din locuință chiar daca este titularul dreptului de proprietate, instanța apreciază neîntemeiată excepția invocată de catre pârât, calificată de către instantă ca fiind exceptia inadmisibilității cererii, motivată de faptul că acesta are calitatea de proprietar al imobilului precum și de faptul că între părți s-a pronunțat divorțul și urmează a o respinge ca neîntemeiată.
Din analiza dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, rezultă că pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecție este necesar să se dovedească existenta unei stari de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane, stare de pericol care să fie creată printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Prin urmare, reclamanta trebuie să dovedească nu doar existența unor acte de violență, dar si pericolul creat de aceste acte. Nu se poate considera că singurele aspecte pe care urmează a le verifica instanța sunt existența faptei de violență si caracterul vremelnic al măsurii, întrucât o astfel de interpretare a textului legal ar conduce la extinderea nelimitată a masurii de protecție, deși ca procedură specială ce constituie o ingerința importantă asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale celui impotriva căruia se emite ordinul, aceasta trebuie aplicată restrictiv, exclusiv pentru înlăturarea unei stări de iminent și real pericol, situație care nu poate fi reținută in cauză.
Reclamanta a invocat că are bunuri personale ramase în imobilul în care a locuit împreună cu fostul soț, că nu are acces în locuință că nu are o locuință proprietate personală, toate acestea considerându-le o formă de agresiune și apreciind că se bucură de protecția legii.
În cauza de față reclamanta a invocat numeroase violențe la care este supusă în mod constant de către reclamant, însă nu a făcut dovada acestor violențe. Martorul propus de către aceasta a declarat ca nu l-a văzut niciodată pe pârât sa fie violent cu reclamanta, a aflat aceste aspecte doar din relatările acesteia. Martorul M. E. a precizat că starile conflictuale erau cauzate chiar de către reclamantă care îl căuta pe pârât în acest scop și îi adresa injurii și amenințări, astfel încat acesta a ajuns să se teamă, a încheiat chiar o poliță de asigurare a casei din acest motiv.
Certificatele medico-legale depuse la dosar atestă leziuni suferite în cursul anilor 2011-2012 aspecte nerelevante în speță, întrucât instanța trebuie să verifice existența unei stari de pericol la momentul prezent.
Cu toate că există și un certificat datând din luna septembrie a acestui an, totuși acesta este situat în timp anterior separării în fapt a părților, neexistând agresiuni recente sau riscul unor astfel de agresiuni pentru reclamantă.
Mai mult, starea de pericol pe care o generează pârâtul și pe care o resimte reclamanta, nu este reală în condițiile în care părțile au finalizat procedurile de divorț și în prezent locuiesc separat . Din nici o probă administrată în cauză nu reiese faptul că, ulterior separării părților pârâtul ar mai fi căutat-o pe reclamantă sau ar fi contactat-o în vreo formă. Aspectul că reclamanta nu deține o locuință în proprietate nu constituie o cauză de natură a duce la emiterea unui ordin de protecție împotriva fostului soț .
Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură.
Față de probele administrate, instanța apreciază că reclamanta nu a dovedit starea de pericol în care s-ar afla aceasta din cauza pârâtului, mai ales în condițiile în care părțile nici nu locuiesc împreună . Pe cale de consecință instanța apreciază că nu se impune luarea vreunei măsuri dintre cele solicitate, pe motiv că integritatea fizică sau psihică a reclamantei nu îi este pusă în pericol, divergențele dintre părți putând primi o rezolvare pe cale dreptului comun printr-o acțiune de partaj sau obligare restituire bunuri .
Față de aceste considerente, instanța apreciază cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată și urmează a o respinge.
Având în vedere încetarea delegației apărătorului din oficiu prin prezentarea avocatului ales, instanța apreciază că se impune reducerea onorariului avocatului din oficiu cu 50%, urmând a acorda acestuia suma de 100 lei pentru serviciile prestate până la prezentarea avocatului ales.
Consecință a respingerii cererii, reclamanta va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, respectiv să plătească suma de 100 lei, către Baroul de Avocați V., reprezentând onorariu de avocat oficiu avansat pentru reclamantă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în temeiul art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003.
De asemenea, văzând și dispozițiile art. 452, 453, Cod Procedură Civilă, va încuviința cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, dovedite prin depunerea chitanței . BDC nr._/14.10.2013 și va dispune obligarea reclamantei la plata acestora.
Dispune avansarea onorariului aparatorului din oficiu, dna. avocat Stratica B. în cuantum de 100 lei, din fondurile Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității invocată de către pârâtul R. M..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea pentru emiterea unui ordin de protecție formulată de reclamanta R. E., cu domiciliul în Bârlad, .. 3, județul V., în contradictoriu cu pârâtul R. M., cu domiciliul în Bârlad, .. 38, județul V..
Dispune avansarea onorariului aparatorului din oficiu, dna. avocat Stratica B. în cuantum de 100 lei, din fondurile Ministerului Justitiei.
Obligă reclamanta R. E. să plătească pârâtului R. M. cheltuielile judiciare în cuantum de 600 lei către pârât precum și cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei, către Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de Avocați V., reprezentând onorariu de avocat din oficiu avansat pentru reclamantă.
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea de recurs urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
C. R. A.- M. R.
Red. Jud. C.R.
Tehnored. gref. A.M.R.
4 ex. /31.10.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 618/2013. Judecătoria BÂRLAD | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2989/2013.... → |
|---|
