Ordin de protecţie. Sentința nr. 2952/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2952/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 5672/189/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2952
Ședința din Cameră de Consiliu de la 10 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier A. M. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. I. de la P. de pe lângă Judecătoria Bârlad
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanta T. L. M., cu domiciliul în Bârlad, .. 48 bis, județul V., în contradictoriu cu pârâtul T. D. S., cu domiciliul în Bârlad, .. 48 bis, județul V., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința din Cameră de Consiliu a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat ales A. R., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și pârâtul personal și asistat de avocat ales B. D., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și martorul T. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pricina are ca obiect ordin de protecție, se află la al treilea termen de judecată, după care:
Instanța audiază sub prestare de jurământ martorul T. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Pârâtul prin avocat depune la dosar un act medical.
Reclamanta prin avocat solicită un termen scurt pentru a depune un înscris.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen pentru ca reclamanta să depună un nou înscris.
Instanța, față de solicitarea reclamantei, având în vedere că acesta este termenul acordat pentru probatoriu, s-a pus în vedere părților acest lucru la termenul anterior și față de caracterul urgent al cauzei, o respinge.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta prin avocat arată că în timpul căsătoriei părțile au dobândit o casă printr-un contract de vânzare- cumpărare de la părinții reclamantei, însă datorită violențelor, reclamanta a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune, starea conflictuală nefiind un element de noutate. Datorită deselor scandaluri dintre părți, s- a desfăcut căsătoria dintre ei, printr- un divorț prin acord, pronunțându-se Sentința civilă nr. 2493/2013 în dosarul nr._ . Violențele au continuat și după pronunțarea divorțului, în data de 24.11.2013 reclamanta fiind insultată, lovită, motiv pentru care a formulat plângere la Poliția municipiului Bîrlad.
Prin cererea de emitere a unui ordin de protecție reclamanta dorește ca pârâtul să fie evacuat din imobilul comun, să păstreze o distanță de 200 metri față de reclamantă și locuința ei, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic cu reclamanta. Prin declarația martorului T. I. s-a arătat că pârâtul nu este violent, deși martorul nu cunoaște elemente esențiale din căsătoria celor doi, cum ar fi faptul că aceștia sunt divorțați. Cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea acțiunii întrucât nu sunt probe în dovedirea acțiunii. Arată că martora reclamantei nu este vecină gard în gard cu pârâtul, parte din aspecte le-a auzit martora de la mama reclamantei, însă ea nu i-a vizitat niciodată. Din probele administrate reiese că măsura evacuării pârâtului este prea aspră. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii pentru emiterea unui ordin de protecție întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de Legea nr. 25/2012.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 27.11.2013 sub nr._ reclamanta T. L. M., cu domiciliul în Bârlad, .. 48 bis, județul V., în contradictoriu cu pârâtul T. D. S., cu domiciliul în Bârlad, .. 48 bis, județul V., a solicitat în temeiul art. 26 alin. (1) și (3) din Legea nr. 25/2012 să se dispună emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea evacuarea temporară a pârâtului, obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de reclamantă ,rudele acesteia, si locul de muncă al acesteia, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 25/2012.
Cererea a fost întocmită potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa la Legea nr. 217/2003, la aceasta fiind anexate următoarele: copie C.I. reclamantă (fila 5 ), act proprietate locuință (fila 6), plângere penală (fila 8) .
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Au fost încuviințate pentru ambele părți proba cu încrisuri și proba testimonială cu câte un martor .
Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată că aceasta este neîntemeiată urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Reclamanta și pârâtul au calitatea de soți, în prezent fiind despărțiți în fapt și aflându-se în proces de divorț. Din relatările martorilor, precum și din răspunsul pârâtului la interogatoriu din oficiu, rezultă că pârâtul locuiește atât la domiciliul comun cât și la locuința frateluisău. .
Martora F. T., a declarat sub prestare de jurământ faptul că nu locuiește în imediata apropiere a imobilului părților însă a mai auzit certuri dinspre locuința acestora, însă nu de curând . A precizat că în ultimul timp l-a văzut pe pârât mai rar trecând pe acasă arătând că acesta mai locuiește împreună cu fratele său. A mai arătat martora că nu a văzut ca pârâtul să o lovească pe reclamantă, nu a văzut-o pe aceasta cu urme de lovituri .
Martorul T. I. a declarat că părțile sunt căsătorite de aproximativ 20 de ani și nu a auzit să existe conflicte între ele până de curând când fratele său a venit să locuiască împreună cu el din cauza certurilor cu soția sa. A mai precizat că pârâtul nu are o fire violentă fiind chiar o persoană foarte calmă.
Reclamanta susține că a fost victima unei agresiuni fizice pe data de 24.11.2013 fără însă a depune un certificat constatator în acest sens.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuința familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, după caz, a copiilor, in locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosința al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajata încât agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de reședința, locul de munca sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa in anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
În art. 3 din aceeași lege este definita noțiunea de violenta în familie ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționata, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestata fizic sau verbal, savârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”. Art. 4 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței in familie, definește noțunea de „violență în familie ”ca fiind acțiunea care se manifesta, printre altele, prin violenta verbală – adresarea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări; violenta psihologică - provocarea de stări de tensiune si de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințări verbale; violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere etc.
Scopul instituirii procedurii reglementate de Lega nr.217/2003 este acela al protejării membrului de familie asupra căruia se exercită acte de violență în una din formele prevăzute de art.4 din același act normativ, astfel că se impune luarea de urgență a măsurilor necesare și emiterea ordinului de protecție, atâta timp cât, așa cum s-a arătat și anterior, există suficiente indicii în sensul că integritatea fizică sau psihică a reclamantei a fost pusă în pericol, în mod intenționat, de soțul sau .
Art.26 din Constituție garantează și ocrotește dreptul fiecărui cetățean la viață privată și de familie. Articolul 8 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în paragraful 1 că “Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.” Conform paragrafului 2 al aceluiași articol “ Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară.
Tot art. 8 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului enumeră limitativ scopurile care pot da un caracter legitim încălcării drepturilor conferite de primul par., implicit și dreptul la respectarea vieții de familie: “securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”
În conformitate cu jurisprudența constantă a CEDO, noțiunea de necesitate implică faptul că o ingerință corespunde unei nevoi sociale imperioase și este proporțională cu scopul legitim urmărit. Pertinența motivelor este o chestiune relativă, apreciată in concreto, în fiecare cauză, în funcție de circumstanțele acesteia.
Instituția ordinului de protecție, reglementată prin Legea nr. 25/2012, are o natură restrictivă de drepturi, negăsindu-și aplicabilitatea decât în condițiile dovedirii necesității măsurii solicitate.
Reclamanta trebuie să dovedească nu doar existența unor acte de violență, dar si pericolul creat de aceste acte. Nu se poate considera că singurele aspecte pe care urmează a le verifica instanța sunt existența faptei de violență si caracterul vremelnic al măsurii, întrucât o astfel de interpretare a textului legal ar conduce la extinderea nelimitată a măsurii de protecție, deși ca procedură specială constituie o ingerința importantă asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale celui împotriva căruia se emite ordinul.
Instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei violențe fizice exercitate asupra sa întrucât nu depus la dosar un certificat medico-legal care să ateste acest fapt, nici din alte probe nerezultând acest aspect . Simpla dovadă în sensul că a fost formulată o plângere penală nu este de natură a dovedi veridicitatea afirmațiilor inserate în cuprinsul acesteia în lipsa unui minim probatoriu care să le susțină.
Față de probele administrate, instanța apreciază că reclamanta nu a dovedit starea de pericol în care s-ar afla aceasta din cauza pârâtului, mai ales în condițiile în care părțile nici nu locuiesc împreună în cea mai mare parte a timpului și în prezent se află în derulare procesul de divorț . Pe cale de consecință instanța apreciază că nu se impune luarea vreunei măsuri dintre cele solicitate pe motiv că integritatea fizică sau psihică a reclamantei nu este pusă în pericol, divergențele dintre părți putând primi o rezolvare pe cale dreptului comun printr-o acțiune de evacuare și/sau partaj.
Având în vedere încetarea delegației avocatului din oficiu prin prezentarea avocatului ales pentru pârât, instanța urmează a dispune reducerea onorariului inițial stabilit pentru avocat oficiu și acordă acestuia onorariu parțial în cuantum de 150 lei .
Cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, văzând dispozițiile art. 453, Cod.Proc.Civ., care prevăd că ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, si având in vedere că cererea reclamantei urmează a fi respinsă instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Consecință a respingerii cererii, reclamanta va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, respectiv să plătească suma de 150 lei, către Ministerului Justiției, reprezentând onorariu de avocat oficiu avansat pentru pârât din fondul Ministerului Justiției, în temeiul art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind emiterea unui ordin de protecție formulată de reclamanta T. L. M., identificată cu CNP_ ,cu domiciliul în Mun. Bârlad, .. 48 bis, județul V., în contradictoriu cu pârâtul T. D. S., cu domiciliul în Mun. Bârlad, .. 48 bis, județul V..
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta T. L. M. să plătească suma de 150 lei, către Ministerului Justiției reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat (onorariu avocat oficiu) din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 10 Decembrie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
C. R. A.- M. R.
Red. Jud. R.C.
Tehnored. gref. AMR.
3 ex. /11.12.2013
| ← Curatelă. Sentința nr. 2899/2013. Judecătoria BÂRLAD | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2498/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
