Ordin de protecţie. Sentința nr. 2498/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2498/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 4560/189/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ. NR.2498
Ședința din Cameră de Consiliu de la 30 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier A.- M. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. I. de la P. de pe lângă Judecătoria Bîrlad.
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S. G. A.- M., cu domiciliul în Bîrlad, ., .. E, ., județul V., în contradictoriu cu pârâtul S. C., domiciliat în Bîrlad, ., . având ca obiect ordin de protecție- Legea nr. 25/2012.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.10.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.10.2013, când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 25.09.2013 sub nr._ reclamanta S. G. A.- M., cu domiciliul în Bîrlad, ., .. E, ., județul V., în contradictoriu cu pârâtul S. C., domiciliat în Bîrlad, ., .. E, ., a solicitat în temeiul art. 26 alin. (1) și (3) din Legea nr. 25/2012 să se dispună emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 m. de reclamantă si de reședința acesteia, de locul de muncă ,interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 25/2012.
Cererea a fost întocmită potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa la Legea nr. 217/2003, la aceasta fiind anexate urmatoarele: plângere penală formulată de S. G. (fila 4, 5), copie C.I. reclamanta (fila 6), copie certificat medico-legal datat 16.07.2013 (fila 7).
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Au fost încuviințate pentru ambele părți proba cu încrisuri și proba testimonială cu câte un martor .
Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată că aceasta este întemeiată în parte și urmează a fi admisă ca atare, pentru următoarele considerente:
Reclamanta și pârâtul au calitatea de soți, în prezent fiind despărțiți în fapt și locuind separat. Din relatările martorilor rezultă că reclamanta locuiește de aproximativ 2-3 luni la martora C. A. în gazdă.
Din susținerile martorului pârâtului audiat in fata instanței a rezultat comportamentul necorespunzător al pârâtului față de reclamantă înainte de despărțirea celor doi, comportament care a și determinat separarea. Astfel, martorul I. Danuț a declarat ca îi cunoaste pe cei doi soti de aproximativ 3 ani, este prieten cu amândoi și coleg de serviciu cu reclamanta.
Martorul a declarat că in urmă cu 2-3 luni, pârâtul a venit la locul de muncă al reclamantei dorind să aibă o discuție cu aceasta, însă reclamanta s-a speriat de el și a scos un spray paralizant pulverizând către pârât . Mai arată martorul că părțile nu se mai înțelegeau în ultimul timp, nu cunoaște dacă după separarea lor pârâtul a mai căutat-o pe reclamantă, însă la locul ei de muncă nu a mai apărut.
Martora C. A., a declarat sub prestare de jurământ faptul că o cunoaste pe S. G. de aproximativ 2 luni când aceasta a venit sa stea în gazdă la martoră . A mai arătat martora că în ziua când a văzut-o pentru prima dată aceasta avea vânătăi pe mâini și pe picioare . De când locuiește impreună cu reclamanta a aflat că pârâtul o mai contactează telefonic, deși aceasta i-a cerut să nu o mai facă. Pârâtul îi adresează telefonic cuvinte jignitoare și amenințări, iar reclamanta este speriată de aceste telefoane .
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
În art. 3 din aceeasi lege este definita notiunea de violenta în familie ca fiind „orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savârsita de catre un membru de familie împotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”. Art. 4 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței in familie, definește noțunea de „violență în familie ”ca fiind acțiunea care se manifesta, printre altele, prin violenta verbală – adresarea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări; violenta psihologică - provocarea de stări de tensiune si de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințări verbale; violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere etc.
Din aceste dispozitii rezulta ca violenta în familie poate fi manifestata fizic cât si verbal, important fiind ca prin aceste violente sa se fi provocat victimei suferinte „fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice”
Scopul instituirii procedurii reglementate de Lega nr.217/2003 este acela al protejării membrului de familie asupra căruia se exercită acte de violență în una din formele prevăzute de art.4 din același act normativ, astfel că se impune luarea de urgență a măsurilor necesare și emiterea ordinului de protecție, atâta timp cât, așa cum s-a arătat și anterior, există suficiente indicii în sensul că integritatea fizică sau psihică a reclamanei a fost pusă în pericol, în mod intenționat, de soțul sau .
Instituția ordinului de protecție, reglementată prin Legea nr. 25/2012, are o natură restrictivă de drepturi, negăsindu-și aplicabilitatea decât în condițiile dovedirii necesității măsurii solicitate.
Reclamanta trebuie să dovedească nu doar existența unor acte de violență, dar si pericolul creat de aceste acte. Nu se poate considera că singurele aspecte pe care urmează a le verifica instanța sunt existența faptei de violență si caracterul vremelnic al măsurii, întrucât o astfel de interpretare a textului legal ar conduce la extinderea nelimitată a masurii de protecție, deși ca procedură specială constituie o ingerința importantă asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale celui impotriva căruia se emite ordinul.
Instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței unei violențe exercitate asupra sa în perioada cât a locuit înpreună cu pârâtul, însă acestea au încetat o dată cu separarea părților, astfel încât aceste violențe care au încetat nu sunt de natură sa constituie un pericol real pentru integritatea fizică a reclamantei în prezent sau pe viitor .
De asemenea reclamanta a făcut dovada existenței și persistenței în timp a unor violențe verbale exercitate de către pârât și care sunt de natură a-i crea acesteia o stare de anxietate și chiar teamă . Cu privire la această formă de violență se impune luarea unei masuri restrictive față de pârât pentru a-i impune acestuia o limită în ceea ce privește inițierea de apeluri telefonice sau altă formă de corespondență cu reclamanta .
Art.26 din Constituție garantează și ocrotește dreptul fiecărui cetațean la viață privată și de familie. Articolul 8 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în paragraful 1 că “Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.” Conform paragrafului 2 al aceluiași articol “ Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară.
Tot art. 8 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului enumeră limitativ scopurile care pot da un caracter legitim încălcării drepturilor conferite de primul par., implicit și dreptul la respectarea vieții de familie: “securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”
În conformitate cu jurisprudența constantă a CEDO, noțiunea de necesitate implică faptul că o ingerință corespunde unei nevoi sociale imperioase și este proporțională cu scopul legitim urmărit. Pertinența motivelor este o chestiune relativă, apreciată in concreto, în fiecare cauză, în funcție de circumstanțele acesteia.
În acest sens, instanța consideră că există motive pertinente pentru a justifica o ingerință în viața familială a unei persoane atunci când actele acesteia au pus în primejdie integritatea fizică și/sau psihică a membrilor familiei, care în egală măsură se bucură de protecție din partea statului.
Față de aceste considerente, instanța apreciază cererea reclamantei ca fiind întemeiată în parte întrucât a rezultat că soțul său continuă să o contacteze telefonic, la diferite ore și să ii tulbure liniștea, și urmează a o admite, in parte și a dispune emiterea ordinului de protectie în temeiul art.23 alin.1 din legea 217/2003 sub forma interzicerii pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta, considerând suficiente aceste obligații impuse pârâtului pentru restabilirea echilibrului psihic al victimei .
Ordinul va fi dispus pe o perioadă de 6 luni avand in vedere relațiile tensionate existente între părți, apreciind ca acest timp este suficient pentru ca părțile sa gasească o rezolvare cu caracter permanent a situației conflictuale apărute.
Cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, vazând dispozițiile art. 452, 453, Cod.Proc.Civ., care prevad că „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, in condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor”, respectiv că ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, si având in vedere că reclamanta a depus la dosarul cauzei chitanța nr. 14/15.10.2013, prin care dovedește cheltuielile cu serviciile de asistență de specialitate ocazionate de prezenta judecată în cuantum de 400 lei, precum și admiterea în parte a solicitărilor sale, urmează încuviința și a dispune obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prezentul ordin se comunica politiei localitatii de domiciliul, Mun. Bârlad, județul V., în vederea punerii în executare si este valabil 6 luni
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, in parte, cererea formulată de reclamanta S. G. A.- M., cu domiciliul în Bîrlad, ., .. E, ., județul V., în contradictoriu cu pârâtul S. C., domiciliat în Bîrlad, ., .. E, .,
În temeiul disp. art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, emite următorul ORDIN DE PROTECTIE prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, dispune următoarele:
-interzice pârâtului S. C. orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta S. G. A.- M. .
Obligă paratul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată constand în onorariu avocat.
În baza art. 29 din Legea 217/2003 republicată, prezentul ordin de protecție este executoriu, fără somație și fără trecerea vreunui termen.
Prezentul ordin se comunica politiei localitatii de domiciliul, Mun. Bârlad, județul V., în vederea punerii în executare si este valabil 6 luni.
In temeiul art. 31 alin. 2 Legea nr. 217/2003 dispune punerea de îndată in executare a prezentului ordin de protecție sub supravegherea politiei.
Cu drept de recurs in termen de 3 zile de la pronunțare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Judecatoria Bârlad.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 30.10.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
C. R. A.- M. R.
Red. Jud. C.R.
Tehnored. gref. A.M.R.
4 ex. /30.10.2013
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2952/2013. Judecătoria BÂRLAD | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1938/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
