Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2989/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2989/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 5721/189/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2989
Ședința publică de la 12 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier A. M. R.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. L., cu domiciliul în Bârlad, ., .. C, ap. 58, ., în contradictoriu cu pârâtul C. M., cu domiciliul în Bârlad, .. 3, județul V., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința din Cameră de Consiliu a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat T. G., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și pârâtul personal și asistat de avocat ales C. I., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, prezentă fiind martora C. E., lipsind martorul C. S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pricina are ca obiect ordonanță președințială, se află la al treilea termen de judecată, cauza s-a repus pe rol pentru a se discuta excepția inadmisibilității acțiunii, după care:
Pârâtul prin avocat depune la dosar fotografii cu minora ce confirmă relația de atașament dintre minoră și pârât.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de stabilire a domiciliului minorei pe care de ordonanță președințială.
Pârâtul prin avocat solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, deoarece nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 996 Cod proc. civilă.
Reclamanta prin avocat solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Instanța, deliberând asupra excepției constată că nu este o veritabilă excepție, ci o apărare de fond și urmează a fi avută în vedere la analiza fondului cauzei.
Reclamanta prin avocat solicită ca executarea să se facă de îndată, fără trecerea unui termen și fără somație.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea solicitării ca executarea să se facă de îndată, fără trecerea unui termen și fără somație.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta prin avocat solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea acțiunii motivat de faptul că înțelegerea a fost călcată inițial de mamă și pârâtul a refuzat să-i mai dea minora deoarece nu era bine îngrijită la mamă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Bârlad la data de 29.11.2013 sub nr._ reclamanta C. L., cu domiciliul în Bârlad, ., .. C, ap. 58, ., în contradictoriu cu pârâtul C. M., cu domiciliul în Bârlad, .. 3, județul V., a solicitat ca instanța sa dispună, pe calea ordonanței președințiale stabilirea domiciliul minorei C. A., născută la data de 03.12.2011, la domiciliul reclamantei .
In motivarea cererii reclamanta a arătat,în esență, că pe rolul Judecătoriei Bârlad se află înregistrat dosarul nr._ având ca obiect divorț, că in cadrul acestui dosar a solicitat, între altele, stabilirea domiciliul minorei C. A., născută la data de 03.12.2011, la domiciliul mamei.
Se solicită a se observa întrunirea condițiilor definite de legiuitor in cuprinsul disp. art. 996, Cod Pr.Civ urmând a dispune provizoriu pana la soluționarea acțiunii de fond.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 -998, C.Proc. Civ.
În susținerea cererii au fost anexate copie C.I. reclamantă, copie sentință civilă nr._ .
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul C. M. solicitand respingerea cererii ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Motivează pârâtul, în esență, că cererea reclamantei nu justifică vremelnicia, nespecificându-se perioada până la care se dorește stabilirea măsurii provizorii. Arată, de asemenea, pârâtul reclamant că programul zilnic al reclamantei nu îi permite acesteia sa se ocupe personal de minoră .
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Bârlad reclamanta C. L. a solicitat ca instanța sa dispună, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarului de fond cu nr. _ având ca obiect divorț, stabilirea domiciliul minorei C. A., născută la data de 03.12.2011, la domiciliul mamei .
Potrivit art. 996, Cod.Proc.Civ. „ instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ” .
Raportat la obiectul prezentei acțiuni, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, impuse de art.998 C.proc.civ., și anume urgența stabilirii locuinței minorei, vremelnicia măsurii până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Bârlad, având ca obiect divorț, si neprejudecarea fondului, dat fiind probatoriul sumar administrat și analiza acestuia raportat strict la acest moment.
Potrivit art. 919 Cod Procedura Civila”Instanța poate lua,pe tot parcursul procesului, prin ordonanța președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei ”.
Doctrina si jurisprudența sunt unanime in a aprecia că, în astfel de cazuri, urgența este prezumată, fără a fi necesare probe suplimentare pe acest aspect.
Soluția este, de altfel, logica: potrivit art. 496 alin. 1 Cod Civil, dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului . Ori, in cazul in care intre părinți se declanșează o procedura de divorț, este greu de presupus ca aceștia ar mai putea să cadă de acord asupra masurilor privitoare la minor. Așa fiind, legiuitorul a creat posibilitatea ca instanța sa decidă la care anume dintre părinți va avea minorul stabilită locuința până la finalizarea procesului de divorț.
Sub acest aspect, argumentele pârâtului vor fi respinse, întrucât, așa cum s-a arătat în cele ce preced, reclamanta nu este ținută să argumenteze în mod special urgența ori dreptul ce s-ar păgubi prin întârziere. Aceste dovezi – necesare in procedura speciala a ordonanței președințiale potrivit rigorilor art. 996 Cod Procedura Civila – sunt apreciate ca dovedite prin prevedere legală expresă.
Sub aspectul temeiniciei, potrivit deciziei de îndrumare nr. 10/1969 a fostului Tribunal Suprem – care își păstrează și astăzi forța obligatorie – în determinarea interesului copiilor minori se tine seama de o . factori, printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizica,intelectuală si morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea părinților față de copil înainte de divorț, legăturile de afecțiune stabilite intre copil si familie.
S-a decis, de asemenea, ca, la aprecierea intereselor copiilor ,instanța trebuie sa tina seama de întregul complex de împrejurări privind vârsta si sexul copilului, atașamentul acestuia fata de unul sau altul dintre părinți, de moralitatea părinților si, in general, de existenta celor mai prielnice condiții pentru creșterea si educarea minorului.
Desigur, instanța nu poate analiza aceste criterii decât în cadrul sumar cu care părțile au înțeles sa învestească instanța, si anume pe baza probelor pe care părțile au înțeles sa le administreze în cauză.
În privința comportamentului părinților fata de minoră anterior divorțului instanța constată că minora s-a aflat în grija reclamantei de la naștere și până în urmă cu câteva luni când aceasta s-a angajat. Astfel, în ultimele luni, reclamanta lăsa zilnic minora în grija bunicii paterne până la finalizarea programului de lucru, preluând-o pe minoră după acest moment, iar week-end-urile erau împărțite în mod egal între cei doi părinți. De asemenea din declarația martorei C. rezultă că ambii părinți lucrează, reclamanta până la orele 16:00, iar pârâtul până în jurul orelor 17:00-18:00.
Instanța observă, de asemenea, că minora este în vârstă de doar 2 ani, iar până la această vârstă s-a bucurat în permanență de prezența constantă a mamei până în luna noiembrie când pârâtul a decis că este mai bine pentru fiica sa să nu mai aibă contact cu reclamanta, acest aspect reieșind chiar din declarația martorei, mama pârâtului . Această schimbare decisă de pârât a rezultat ca urmare a înscrierii minorei la creșă de către mama sa.
În opinia instanței, este de preferat ca, la acest moment, să nu se dispună măsuri de natură a schimba foarte mult viața minorei de până acum, ci, dimpotrivă, de a se menține, pe cat posibil, un mediu de viata deja familiar, stabilitatea fiind un element esențial pentru asigurarea unui echilibru în viața unui copil . În aceste sens se reține că minora a crescut alături de mama sa.
Atașamentul afectiv al copilului mic față de mama sa este foarte puternic. Despărțirea lui de ea poate duce la stări grave. Copiii care sunt separați o vreme mai îndelungată de mama lor, pot dezvolta depresii. Aceasta lipsa a mamei, așa-zisa frustrare materna, poate avea repercusiuni adânci, mai târziu, asupra formarii si dezvoltării personalității lor, aceasta fiind și concluzia psihologilor. Chiar din raportul de evaluare psihologica întocmit de psiholog B. care, deși nu reprezintă o expertiză judiciară, poate constitui probă, rezultă tocmai necesitatea ca ambii părinți să fie implicați în viața copilului . În ceea ce privește restul concluziilor instanța le apreciază ca nerelevante având în vedere că s-a realizat în urma a doua sesiuni cu un copil care încă nu și-a dezvoltat abilitatea de a vorbi și numai pe baza informațiilor oferite de către pârât astfel încât nu poate fi creditat cu o reală obiectivitate, o mare parte din afirmații fiind realizate pro- causa .
Instanța reține de asemenea că, în ciuda afirmațiilor pârâtului cu privire la iresponsabilitatea reclamantei în ceea ce privește interesele minorei, reclamanta este cea care a dat dovadă de mai multă responsabilitate și maturitate înțelegând ca minora nu trebuie privată de prezența niciunui părinte.
Potrivit art. 263, Cod Civil, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Dreptul copilului la relația de familie este una dintre cele mai importante drepturi ale acestuia, fiind garantat atât de legislația internă cât și de art.8 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, stabilirea acestuia trebuind a fi făcută în strânsă concordanță cu interesul superior al copilului, după cum restrângerea poate avea loc numai pentru motive serioase „ de protecție” a acestuia, motive ce în cazul din speță nu pot fi invocate. În interesul superior al minorului este ca acesta să dezvolte relații echilibrate și armonioase cu ambii părinți astfel încât despărțirea acestora și eventualele tensiuni ulterioare dintre aceștia să-l afecteze cât mai puțin.
Instanța reține că interesul superior al minorului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal și echilibrat care să facă posibilă dezvoltarea de relații personale atât față de mamă cât și față de tată. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie ; părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată și urmează să o admită.
Față de împrejurarea că pârâtul a refuzat constant să-i permită reclamantei să-și viziteze minora și să aibă legături personale cu aceasta, instanța va dispune ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen, potrivit disp.art.996 alin.3 din Cod Proc. Civ. Se va avea în vedere și aspectul că dispoziția legală menționată anterior nu stabilește un moment până la care se poate solicita aceasta astfel încât susținerile pârâtului cu privire la decăderea reclamantei din dreptul de a formula o astfel de solicitare este neîntemeiată.
Cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, văzând dispozițiile art. 452, 453, Cod.Proc.Civ., care prevăd că „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, in condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor”, respectiv că ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, si având in vedere că reclamanta a depus la dosarul cauzei chitanța ., nr._ prin care a achitat taxa de timbru de 20 lei și chitanța . AVT, nr._/09.12.2013, prin care dovedește cheltuielile cu serviciile de asistență de specialitate ocazionate de prezenta judecată în cuantum de 500 lei, precum și faptul că ordonanța urmează a fi admisă, urmează a o încuviința și a dispune obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 520 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Având în vedere cele expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. L., cu domiciliul în Mun.Bârlad, ., .. C, ap. 58, ., în contradictoriu cu pârâtul C. M., cu domiciliul în Bârlad, .. 3, județul V..
Stabilește ca minora C. A. să aibă locuința la mama reclamantă în Mun. Bârlad, ., .. C, ap. 58, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 520 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată .
Executorie si vremelnică până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ având ca obiect divorț, aflat pe rolul Judecătoriei Bârlad.
Executarea se va face fără somație și fără trecerea unui termen, cf.disp.art. 996, alin.3, Cod Proc.Civ.
Cu apel in 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. A.- M. R.
Red.jud.CR/
Tehnored.gref.AMR/
4 ex./12.12.2013
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2499/2013. Judecătoria BÂRLAD | Curatelă. Sentința nr. 2899/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
