Pensie întreţinere. Sentința nr. 1341/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1341/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 870/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1341/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. E.
Grefier E. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie privind pe formulată de reclamanta-pârâtă O. A.-E., domiciliată în Bârlad, ., ., ., jud. V., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant I. V.-A., domiciliat în Bârlad, . A, jud. V., având ca obiect ,, pensie întreținere”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns av. P. R. pentru reclamanta - pârâtă O. A.-E. lipsă la acest termen, a răspuns av. F. C. pentru pârâtul-reclamant I. V.-A. lipsă la acest termen.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează instanței că I.N.M.L. ”M. Minovici ” București a comunicat la dosar raportul de expertiză medico-legală. și faptul că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă..
Au fost verificate actele și lucrările dosarului de președintele completului de judecată, după care:
Av. P. R. depune la dosar: chitanța nr. 20/12.02.2013 în valoare de 400 lei – reprezentând onorariu avocat, chitanța nr. 63/27.05.2013 în valoare de 600 lei reprezentând onorariu avocat, bon de benzină în valoare de 449,22 lei, bon de masă în valoare de 58,40 lei și bon de masă în valoare de 28,60 lei. Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Av. F. C. depune la dosar chitanța nr._/22.04.2013 în sumă de 2700 lei reprezentând test ADN, precizând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. P. R., având cuvântul, solicită ca în baza probelor administrate, respectiv martorii audiați și raportul de expertiză medico - legală, să fie admisă cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreținere pentru minora I. Alexia M., raportat la veniturile realizate de pârât-reclamant astfel cum au fost indicate la fila 10 din dosar.
Cu cheltuieli de judecată.
Av. F. C., având cuvântul, arată că în ceea ce privește cererea principală, este de acord cu plata pensiei de întreținere în condițiile în care prin raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză s-a dovedit faptul că pârâtul-reclamant este tatăl minorei I. Alexia M..
Cu privire la cererea reconvențională arată că raportul de expertiză medico legală impune respingerea acestei cereri, urmând ca pârâtul-reclamant să formuleze și cerere de stabilire program vizitare minor, în vederea stabilirii unei legături.
Arată că instanța urmează să aprecieze cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă-pârâtă raportat strict dispozițiilor prevăzute de codul de procedură civilă cu privire la acestea, având în vedere că pârâtul a achitat suma de 2700 lei pentru testul ADN și a fost de acord cu acțiunea privind pensia de întreținere.
Fără cheltuieli de judecată.
Av. P. R., având cuvântul solicită respingerea cererii reconvenționale, iar cu privire la cheltuielile de judecată arată că reclamanta-pârâtă este îndreptățită să solicite cheltuieli de judecată având în vedere că acțiunea a fost promovată după 7 ani, perioadă în care pârâtul reclamant nu a contribuit la creșterea și educarea minorei deși a recunoscut voluntar copilul.
În temeiul dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după deliberare dându-se sentința de față:
JUDECĂTORIA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ la data de 14.02.2013, O. A.-E. a chemat în judecată pe pârâtul I. V.-A., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minora I. Alexia-M., născută la data de 10.01.2006, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că în urma relațiilor cu pârâtul a dat naștere minorei Alexia-M., la data de 10.01.2006. Pârâtul nu contribuie cu nimic la întreținerea minorei, minora are vârsta de 7 ani, este elevă iar cheltuielile cu întreținerea ei au crescut. Știe că pârâtul mai are un copil în întreținere și lucrează la . Iași.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 516,529 c. civ.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar copie de pe certificatul de naștere al minorei și cartea sa de identitate (f. 3-4).
Pârâtul legal citat a depus cerere reconvențională prin care a arătat că înțelege să conteste recunoașterea de filiație pentru minora I. Alexia M., născută la data de 10.01.2006 în sensul că nu corespunde realității.
În motivarea cererii arată că în anul 2005 când reclamanta era însărcinată în luna a 6-a l-a anunțat că urma să aibă un copil. El a fost cu totul surprins întrucât avusese relații cu aceasta, dar nu era singurul. Susține că după ce a născut reclamanta l-a căutat din nou și l-a amenințat că se omoară dacă nu recunoaște fetița, în acea perioadă reclamanta era certată cu părinții ei iar lui i-a fost milă, a ajutat-o chiar să găsească o gazdă și o perioadă le-a ajutat și cu bani. L-a rugat să o ajute să dea copilului un nume în schimb i-a promis ca nu-i va cere nimic niciodată. Susține că recunoașterea făcută în anul 2006 nu corespunde adevărului, minora nu este fiica lui.
Mai arată că el este căsătorit și era căsătorit și la momentul nașterii minorei, iar reclamanta a avut în anul 2005 mai mulți prieteni cu unul dintre ei a venit chiar la botezul fiului său.
Susține că, în situația în care din probele ce se vor administra se va stabili că minora este fiica lui, este de acord să plătească pensie de întreținere raportat venitului pe care îl realizează.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.420 c.civ.
În susținere a atașat copie de pe certificat de naștere minor I. Ș.-F. ( f. 21).
Reclamanta a depus la termenul din data de 04.04.2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului-pârât ca neîntemeiată, motivat de faptul că minora este fiica pârâtului. Arată că după nașterea minorei la dorința acestuia au conviețuit în concubinaj notoriu din luna februarie 2006 în imobilul mamei acestuia. După o perioadă de timp s-au mutat cu chirie în Bârlad, la familia I., unde au locuit și conviețuit sin luna mai 2006 până în luna noiembrie 2006 când în urma unor discuții a plecat cu fetița la părinții ei. Arată că pârâtul a încercat de mai multe ori să se împace, prin telefoane sau mesaje, însă ea nu a fost de acord cu continuarea acestei relații. Mai arată că nu a avut nici un alt prieten și nicio altă relație cu un alt bărbat. La data când au început să aibă relații intime pârâtul i-a spus ca nu se înțelege cu soția și că se va despărți, iar bucuria pe care a avut-o când i-a spus ca vor avea un copil a determinat-o să creadă în tot ceea ce spunea pârâtul.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 C. proc. civ.
În cauză au fost efectuate anchete psihosociale la domiciliile părților, a fost administrata proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză medico legală de stabilirea a filiației tip ADN.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit copiei certificatului de naștere aflată la fila 4 dosar, minora I. Alexia-M. s-a născut la data de 10.01.2006 din părinții I. V.-A. și O. A.- E..
În Raportul de Anchetă psihosocială întocmit în cauză de Direcția de asistență socială din cadrul Consiliului Local Bârlad, se arată că reclamanta locuiește împreună cu fiica sa și părinții . Minora s-a născut dintr-o relație extraconjugală, este bine dezvoltată din punct de vedere fizic și psihic, învață bine, a fost crescută în casa bunicilor materni. Tatăl I. V. nu-și vizitează fiica, nu a participat la întreținere și creșterea ei iar nevoile materiale ale minorei sunt mari.
Prin răspunsul la interogatoriul administrat în cauză pârâtul-reclamant nu a recunoscut că a avut o relație cu reclamanta-pârâtă, ca i-ar fi spus ca se vor căsători după rezolvarea problemelor din familie, cu soția sa și nici că ar vizitat-o la spital după ce a născut și că s-ar fi preocupat de starea ei de sănătate. A arătat că a recunoscut-o pe minoră pentru că i-a fost milă de aceasta și că trebuia să aibă un tata în actul de naștere și nu o liniuță. Nu a recunoscut că ar fi locuit împreună cu reclamanta-pârâtă în casa mamei lui, sau că ar fi locuit împreună cu chirie.
Prin răspunsul la interogatoriul administrat în cauză reclamanta-pârâtă nu a recunoscut că ar fi locuit la mama pârâtului reclamant din cauză ca ar fi fost alungată de acasă de părinții ei și nici că în această perioadă pârâtul ar fi locuit cu soția și cu fiul lui.
Prin declarația dată în fața instanței martora C. Mitrița, audiată la propunerea pârâtului-reclamant și mama acestuia a arătat că nu știe dacă părțile au avut vreo relație, familia și soția pârâtului au aflat despre acest lucru odată cu nașterea copilului. Atunci i-a povestit fiul cel mare despre faptul că pârâtul ar putea fi tatăl acestui copil. A declarat că a mers acasă la reclamantă, a întrebat-o ce-i de făcut, aflând și că fiul ei ar fi recunoscut copilul și a fost trecut în certificatul de naștere al minorei. Atunci reclamanta i-a spus că nu va fi nicio problemă și nu va solicita pensie alimentară. Ea a vrut doar ca în actul de naștere să fie trecut un tată. Reclamanta a locuit împreună cu minora la martora în luna februarie 2006, când pârâtul venise împreună cu ele spunându-i să-i ajute pentru că nu are unde să locuiască, și că au fost date afară, reclamanta și minora, de familia ei. Reclamanta a locuit la martora timp de 10 zile. Pârâtul stătea cu soția lui. După ce a plecat de la ea reclamanta, a mers să locuiască la o mătușă a ei. Pârâtul a locuit numai cu soția lui și nu și-a neglijat niciodată soția și copilul. Nu știe dacă pârâtul s-a mai interesat despre soarta acestui copil sau dacă a contribuit la întreținerea lui, a evitat să discute despre acest subiect probabil pe fondul rușinii că a greșit față de părinți și față de soția sa. A mai declarat că a văzut-o pe reclamantă, în perioada cat era însărcinată, în compania altei persoane.
Prin declarația dată în fața instanței martora C. N., audiată la propunerea pârâtului-reclamant, cumnata acestuia, a arătat că nu știe ca între părți să fi existat vreo relație, aceștia nu s-au afișat, pârâtul-reclamant a fost tot timpul acasă împreună cu soția sa. Nu a auzit nici discuții în acest sens, ci doar că cei doi ar fi fost colegi de muncă. Pârâtul- reclamant are un fiu rezultat din căsătorie, știe că la botezul acestuia a participat și reclamanta, care venit împreună cu un grup de colegi, dar a observat că a dansat mai mult cu o persoană înaltă și slabă. Nu știe ca din relația dintre părți să se fi născut vreun copil, însă, după nașterea minorei, în familie se auzeau zvonuri cum că tatăl minorei născută de reclamantă ar fi pârâtul. Nu știe dacă pârâtul-reclamant a vizitat-o pe minoră și nici dacă a contribuit în vreun fel la întreținerea ei.
Prin declarația dată în fața instanței martorul M. L. M., audiat la propunere reclamantei-pârâte și cumnatul acesteia, a arătat că părțile din prezentul dosar au avut o relație în perioada anilor 2005-2006, relația lor a durat câteva luni și nu poate spune că a fost o relație întâmplătoare atât timp cât a rezultat un copil. Știe că, după ce s-a născut copilul, părțile au locuit împreună în Bârlad, cu chirie. Înainte ca sarcina să fie vizibilă, a mers împreună cu cei doi la pescuit când și-a dat seama că între cei doi există o relație. Minora s-a născut la Bârlad, iar reclamanta i-a spus că pârâtul a vizitat-o la spital. Consideră că dovada că minora este fiica pârâtului-reclamant este aceea că el a recunoscut-o. Minora are în prezent 7 ani, pârâtul nu s-a interesat de ea și nu a contribuit la creșterea și educarea acesteia. În perioada când cei doi au avut o relație, reclamanta nu ieșea și cu alte persoane. Când au locuit cu chirie, știe că pârâtul a venit și a luat-o de acasă pe reclamantă împreună cu minora și cu bagajele, deși pârâtul era căsătorit la acea perioadă. Știe că pârâtul-reclamant are un fiu rezultat din căsătorie.
Prin declarația dată în fața instanței martorul O. D. M., audiat la propunerea reclamantei și fratele acesteia a arătat că părțile au avut o relație în perioada cât au fost colegi, relația dintre ei se consuma după perioada de lucru. A mers împreună cu ei și la pescuit. Părțile au locuit împreună în Bârlad, în cartier Deal, la parterul unei vile, în apropierea căminului de orfani. Împreună cu ei a locuit și fiica lor, care atunci avea aproximativ 3 luni. Știe că acest copil este al pârâtului deoarece sora lui nu a avut o altă relație nici înainte și nici după relația cu pârâtul. În perioada cât reclamanta era însărcinată cei doi erau împreună, lucrau împreună și se întâlneau și la prieteni comuni. Pârâtul a vizitat-o pe reclamantă la spital cu ocazia nașterii și a adus și pentru copil hăinuțe. Părțile s-au despărțit când minora avea aproximativ 6 luni, pârâtul nu s-a interesat de minoră și nu a contribuit la creșterea acesteia. Pârâtul are un copil rezultat din căsătorie . Idila între părți s-a născut la serviciu, imediat după botezul fiului pârâtului, dar este posibil să se fi născut și înainte de botez, dar lui i s-a ascuns acest lucru.Martorul a aflat despre relația părților înainte ca reclamanta să rămână însărcinată. Din discuțiile purtate cu pârâtul a înțeles martorul că intenționau să-și cumpere un apartament și să locuiască împreună. Știe că pârâtul a încercat să se împace cu reclamanta. Pârâtul nu a vizitat-o niciodată pe minoră și nu i-a adus niciun cadou de ziua de naștere. Familia reclamantei a aflat despre sarcina atunci când aceasta a început să fie vizibilă pe la 3-4 luni. Atunci când părțile locuiau împreună le-a vizitat o singură dată și atunci pârâtul nu era în locuință, însă haine acolo, precum și aragaz și frigider achiziționate de el, pe care de altfel după despărțire i le-a dat lui.
În raportul de expertiză medico-legală- examen ADN, întocmit și depus la dosarul cauzei de Institutul Național de Medicină Legală “ M. Minovici”, la data de 13.05.2013 – filele 56-59 s-a concluzionat I. V.-A. este tatăl biologic al minorei I. Alexia M. cu o probabilitate de 99,_% .
Instanța reține că deși cauza dedusă judecății a fost înregistrată la data de 14.02.2013, dată la care este în vigoare și Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu toate acestea prin art. 5 alin.2 din Legea nr. 71/2011 s-a prevăzut că „Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil”, iar potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011“Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efecetele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după . “
Față de aceste dispoziții legale, văzând că minora I. Alexia-M. s-a născut la data de 10.01.2006, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 58 alin 1 din Legea nr. 4/1953, privind Codul familiei, potrivit cărora: “Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată”.
Instanța reține că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 52 din Legea nr. 4/1953 potrivit cărora “Dacă recunoașterea este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenții acestuia, dovada paternității este în sarcina autorului recunoașterii sau a moștenitorilor săi.”
Față de concluziile raportului de expertiză medico-legală, care se coroborează cu întregul material probator administrat în cauză, instanța urmează a respinge cererea reconvențională având ca obiect contestare recunoaștere paternitate, formulată de pârâtul-reclamant I. V.-A. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă O. A.-E..
Potrivit dispozițiilor art. 402 pct.1 și 2 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) „ fiecare părinte trebuie să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, dispozițiile privind obligația de întreținere prevăzute de Titlul V din Codul civil (Legea nr. 287/2009), fiind aplicabile.”
Astfel, în cauză sunt aplicabile următoarele dispoziții legale din Codul civil (Legea nr. 287/2009):
ART. 516
Subiectele obligației de întreținere
(1) Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
(2) Dispozițiile alin. (1) privind obligația de întreținere între rudele în linie dreaptă, precum și între frați și surori sunt aplicabile și în cazul adopției.
(3) Obligația de întreținere există între foștii soți, în condițiile prevăzute de lege.
ART. 524
Creditorul întreținerii
Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.
ART. 527
Debitorul întreținerii
(1) Poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
(2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
Potrivit dispozițiilor art. 529 din Codul civil (Legea nr. 287/2009)
(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
(3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.”
Art. 530 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), reglementează modalitățile de executare, astfel:
(1) Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
(2) Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
(3) Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că pârâtul reclamant nu a contribuit și nu contribuie la creștere, întreținerea, educarea minorei I. Alexia-M.. Pârâtul reclamant mai are un minor în întreținere.
Potrivit adresei nr. 1142/26.02.2013 emisă de . pârâtul-reclamant în calitate de angajat al acestei societăți realizează un venit net lunar de 885,66 lei.
Față de dispozițiile legale citate mai sus, raportat situației părților și numărul copiilor aflați în întreținere, instanța urmează să-l oblige pe pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei I. Alexia-M., născută la data de 10.01.2006 în cuantum de 145 lei lunar, de la data introducerii cererii, 14.02.2013 și până la majoratul minorei .
Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 1449,22 lei reprezentând 1000 lei onorariu avocat achitat cu chitanța nr. 20/12.02.2013 și nr. 63/27.05.2013, 449,22 lei cheltuieli transport, achitate cu bonul fiscal nr. 46/21.04.2013.
Cu privire la bonurile fiscale reprezentând contravaloare hrană pentru zilele de 21.04.2013 și 22.04.2013 instanța apreciază că acestea nu reprezintă cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiectpensie de întreținere, formulată de reclamanta-pârâtă O. A.-E., domiciliată în Bârlad, ., ., ., jud. V., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant I. V.-A., domiciliat în Bârlad, . A, jud. V. .
Respinge cererea reconvențională având ca obiect contestare recunoaștere paternitate, formulată de pârâtul-reclamant I. V.-A. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă O. A.-E..
Obligă pe pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei I. Alexia-M., născută la data de 10.01.2006 în cuantum de 145 lei lunar, de la data introducerii cererii, 14.02.2013 și până la majoratul minorei .
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte cheltuieli de judecată în cunatum de 1449,22 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30 Mai 2013 .
Președinte, G. E. | ||
Grefier, E. D. |
Red.G.E./ 11.06.2013
Tehnoredact. E.D./ 4 ex./ 11 Iunie 2013
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 2691/2013.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 859/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
