Plângere contravenţională. Sentința nr. 2061/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2061/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 3548/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2061/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul P. M. domiciliat în Iași ., .. B, . în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție V. având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru petentul P. M. avocat C. R. care depune delegație de reprezentare la dosar lipsă fiind petentul P. M. și intimatul I. Județean de Poliție V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimat.
Instanța, întrucât cauza se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 cod procedură civilă și raportat la art. 32 al. 2 din OG 2/2001, stabilește că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul apărătorului petentului pentru estimarea duratei procesului.
Având cuvântul, apărătorul petentului estimează durata procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
În temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C. proc. civ., instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
Instanța constată că părțile nu au invocat excepții și au solicitat prin încuviințarea probelor cu înscrisuri atât petentul prin plângerea formulată cât și intimatul prin întâmpinare.
Apărătorul petentului solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Deliberând asupra probelor cu înscrisuri solicitate atât de petent prin plângerea contravențională și reiterată la termenul de astăzi, cât și de intimat prin întâmpinare, o consideră admisibilă și concludentă, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 cod procedură civilă o încuviințează.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța se socotește lămurită și în temeiul art. 244 alin. 1 cod procedură civilă declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul petentului solicită instanței admiterea plângerii formulată, anularea procesului verbal de constatare al contravenției și exonerarea petentului de plata amenzii aplicată. În materia contravențiilor sarcina probei aparține organului constatator. Din probele depuse la dosar doar pozele aparțin petentului, restul probelor aparțin unei alte mașini înmatriculată în județul Ilfov. Un proces verbal trebuie să facă dovada prin el însuși. Intimatul nu a depus la dosar înregistrarea video. Solicită anularea procesului verbal întrucât nu s-au dovedit contravențiile reținute în sarcina petentului. Numărul autoturismului nu corespunde. În subsidiar solicită reindividualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal. Buletinul de verificare metrologică ar trebui să aibă o eroare de 4%. Adresa de la Institutul de metrologie legală privește alte cinemometre. Solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de constatare al contravenției.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 18.07.2013, petentul P. M., a cerut, în contradictoriu cu intimata IPJ V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimată la data de 06.07.2013 întrucât îl consideră nelegal și netemeinic, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună exonerarea sa de la plata amenzii și de la suportarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În motivare, petentul a susținut că la data de 06.07.2013, în timp ce se deplasa pe DE 581, spre Crasna-V., în jurul orei 17,00, a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere care i-a întocmit procesul verbal contestat pentru aceea că a fost surprins circulând cu viteza de 153 km/h, contravenție pentru care i s-a aplicat amendă contravențională în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. De asemenea, i s-a imputat faptul de a fi circulat fără luminile de întâlnire, faptă pentru care i s-a aplicat avertisment și două puncte de penalizare. Petentul arată că el nu avea în niciun caz viteza de 153 km/h și, de asemenea, a folosit luminile de întâlnire. În dovedirea susținerilor sale, petentul a solicitat ca intimata să facă dovada omologării și verificării metrologice a aparatului radar, a faptului că acesta avea activată funcția de autotestare la momentul înregistrării, că era sigilat la momentul înregistrării și a ordinului de serviciu al agentului constatator.
Cu toate acestea, în cazul în care din probatoriu ar rezulta că a circulat cu viteza de 153 km/h, petentul a solicitat exonerarea sa de la suportarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării și reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate întrucât aparatul radar are o eroare tolerată, de +/- 4%, ceea ce înseamnă că el putea avea de fapt 148 km/h și nu 153 km/h, depășind astfel limita de viteză cu mai puțin de 50 km/h, caz în care sancțiunea complementară a reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce nu mai este aplicabilă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG 2/2001 și pe cele ale OUG 195/2002.
În probațiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei copie după procesul verbal contestat.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare (f.18) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În fapt, intimata a arătat că abaterile reținute în sarcina petentului au fost înregistrate cu aparatul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI_, verificat metrologic. De asemenea, dispozițiile legale nu impun emiterea unui ordin de serviciu pentru polițiștii rutieri, competența acestora de a acționa fiind prevăzută de lege. Referitor la eroarea tolerată a măsurătorii cu aparatul radar, conform adresei emise de Institutul Național de Metrologie Legală, măsurătorile efectuate cu cinemometrul după verificarea metrologică a acestuia sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se poate adăuga și nu se scade nicio eroare.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei în copie: 5 fotografii efectuate după înregistrarea video a aparatului radar (f. 23-25), buletinul de verificare metrologică nr._/11.04.2013 (f.19), adresa nr. 3595/16.06.2008, certificatul de aprobare model nr. 012/13.03.2013, originalul p.v. contestat (f. 20).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f.3) prin care a susținut că intimata nu a dovedit săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa atât timp cât în fotografiile anexate întâmpinării se face referire la autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și nu la autoturismul_, care este menționat în procesul verbal. De asemenea, consideră că nu avea viteza imputată ci cel mult 110 km/h. Petentul a cerut instanței să facă aplicarea prevederilor art. 293 din codul de procedură civilă întrucât intimata nu a depus toate înscrisurile solicitate.
La termenul din data de 30.09.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 06.07.2013 de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 al. 1 lit. c din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. De asemenea, a fost sancționat cu sancțiunea principală avertisment și sancțiunea complementară 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 al. 1 lit. a, pct. 7 din OUG 195/2002 constând în nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene (E).
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul a condus auto Ford cu numărul de înmatriculare_ pe DE 581 km 78 cu viteza de 153 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_. De asemenea, nu a folosit luminile de întâlnire pe timpul deplasării.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 18 iulie 2013 și data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției (06 iulie 2013), instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării .
Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
În privința depășirii limitei de viteză cu mai mult de 50 de km/h, petentul, prin plângere și prin răspunsul la întâmpinare, a susținut că acest lucru nu este real, el circulând cu cel mult 110 km/h. De asemenea, consideră că fapta imputată nu a fost dovedită de către intimată, existând o neconcordanță între procesul verbal contestat și fotografiile depuse în susținerea întâmpinării, numărul de înmatriculare al autovehiculului fiind diferit.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
Din analiza procesului verbal, într-adevăr, apare menționat auto Ford cu numărul de înmatriculare_, pe când în fotografiile după înregistrarea video (f. 23-25) rezultă cu claritate numărul de înmatriculare ca fiind_ . Petentul nu a contestat că nu ar fi el cel oprit de către organul constatator ci doar că menționarea greșită a numărului de înmatriculare, în lumina prezumției de nevinovăției instituită de prev. art. 6 CEDO, atrage nelegalitatea procesului verbal.
Instanța nu împărtășește viziunea petentului și consideră că dovada contravenției reținute în sarcina sa a fost realizată prin chiar procesul verbal contestat. Prezumția de nevinovăție are un alt domeniu de aplicabilitate, se referă la protejarea individului de abuzurile autorităților, prin instituirea obligației ca acestea să prezinte probele necesare formulării unei acuzații și prin avantajul oferit acuzatului de a folosi în favoarea sa orice îndoială legitimă. Cu alte cuvinte, formulând o acuzație, organele statului sunt obligate să probeze dincolo de orice dubiu rezonabil fapta imputată individului. Menționarea greșită a numărului de înmatriculare prin înlocuirea literei F cu litera S din indicativul județului nu reprezintă decât o simplă eroare materială a agentului constatator, care nu afectează cu nimic garanțiile procesuale recunoscute petentului atât de legislația internă cât și de prevederile CEDO și ale practicii instanței europene în domeniul drepturilor omului. Procesul verbal de contravenție conține toate mențiunile obligatorii, fapta contravențională fiind de asemenea descrisă în mod complet, cu indicarea datei și a orei comiterii. De asemenea, datele de stare civilă ale contravenientului sunt corecte, aspect de altfel necontestat. Din planșa foto depusă de intimată la dosar rezultă data și ora la care a fost efectuată înregistrarea radar, care coincid cu cele înscrise în procesul verbal. De asemenea, marca autoturismului este aceeași, ca și celelalte elemente care compun numărul de înmatriculare – cifrele și combinația de litere. Compararea procesului verbal cu planșa foto nu echivalează cu completarea acestuia prin probe extrinseci, atât timp cât însăși constatarea contravenției se face, potrivit legii, prin mijloace tehnice omologate, înregistrarea video – și, în consecință, fotografiile efectuate după aceasta, făcând parte integrantă din procesul verbal.
Ca atare, instanța consideră că eroarea materială strecurată în procesul verbal nu este de natură să îi producă petentului vreo vătămare. Mai mult decât atât, anularea procesului verbal strict pe acest considerent este excesivă și ar duce la afectarea interesului general de constatare și sancționare a contravențiilor.
În ceea ce privește neregularitățile de ordin tehnic invocate de către petent cu referire la aparatul de măsurare a vitezei, instanța va respinge argumentele invocate. Intimata a depus dovada omologării și a verificării metrologice a aparatului radar (f. 19). De asemenea, din același înscris, reiese că cinemometrul de control rutier, tip Autovision montat pe auto MAI_ are componentele sigilate metrologic, în conformitate cu prevederile NML 021-05.
Petentul a solicitat prin răspunsul la întâmpinare și prin concluziile formulate oral în instanță prin apărător aplicarea art. 293-295 C.pr.civ, în sensul socotirii ca dovedite a afirmațiilor făcute cu privire la cuprinsul înscrisurilor pe care intimata nu le-a înfățișat deși i s-a cerut acest lucru. Instanța nu va da însă eficiență acestor prevederi legale. Deși petentul a susținut că intimata deține înscrisuri probatorii – dovada că aparatul radar avea realizată funcția automată de autotestare, dovada că aparatul radar era sigilat la momentul realizării înregistrării și ordinul de serviciu al agentului constatator, pe care refuză să le înfățișeze, niciuna dintre cerințele art. 293 al. 2 C.pr.civ. nu este îndeplinită. În ceea ce privește dovada verificării metrologice a aparatului radar, aceasta reiese din buletinul de verificare metrologică depus la dosar. (f. 9).
Referitor la ordinul de serviciu al agentului constatator, acesta nu este necesar, raportat la dispozițiile legale. Potrivit. art. 109 din OUG nr. 195/2002 „(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.” De asemenea, art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 prevede că „ (1) Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. (2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.” Totodată, conform art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, „Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice (…)”. Ca atare, dispozițiile legale precitate sunt cele care le conferă polițiștilor rutieri competența de a constatata abaterile la regimul circulației rutiere de natura celei reținute în sarcina petentului, legitimitatea activității acestora nefiind condiționată de emiterea unui ordin de serviciu.
Referitor la funcția de autotestare a aparatului radar, conform Ordinului 301/2005, pct. 3.2.6. „Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.” Nu reiese din dispoziția legală că activarea acestei funcții trebuie materializată în vreun înscris, aceasta fiind, potrivit normei de metrologie legală NML 021-01 o cerință tehnică funcțională specifică blocului înregistrator, ca atare intimata nu avea obligația înfățișării acestuia.
În privința solicitării petentului de înlăturare a sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și de reindividualizare a sancțiunii amenzii, aceasta este neîntemeiată și va fi respinsă.
Eroarea de +/- 4% din viteza măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h în deplasare, care, aplicată la viteza înregistrată de 153 km/h, ar duce reținerea săvârșirii unei alte contravenții în sarcina sa, este luată în calcul la momentul omologării cinemometrului, ca cerință metrologice impusă aparatelor de măsurare a vitezei prezentate pentru omologare. Cum aparatul tip radar cu care a fost măsurată viteza petentului este verificat metrologic, având valabilă aprobarea de model până la data de 13.03.2014, măsurătorile efectuate prin intermediul acestuia sunt legale, la valoarea indicată nemaicalculându-se nicio eroare.
În privința nefolosirii luminilor de întâlnire pe timpul deplasării, această contravenție face parte din categoria celor care se constată direct de către agentul constatator. Față de mențiunile înscrise în procesul verbal, în aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie de care acesta beneficiază, care nu este prin ea însăși contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului și raportat la posibilitatea petentului de a administra în fața instanței orice mijloc de probă pentru răsturnarea acestei prezumții (care reprezintă, de altfel, garanția acordată în materie contravențională de CEDO), instanța constată că fapta contravențională este suficient probată prin însăși mențiunile cuprinse în procesul verbal contestat.
În concluzie, instanța reține că prezumție relativă de veridicitatea de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie a procesului verbal contestat. De asemenea nu exista niciun motiv de nulitate expresă, prevăzut de art. 17 din OUG 2/2001, care să poate fi constatată din oficiu de către instanță.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal . nr._/06.07.2013 este întocmit în mod legal, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care urmează să respingă plângerea petentului și să mențină procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata plângerea contravențională formulată de către petentul P. M. CNP_0, domiciliat în mun. Iași, ., ., . în contradictoriu cu intimata IPJ V., cu sediul în V., .. 1 jud. V., prin reprezentant legal.
Menține procesul verbal atacat . . nr._/06.07.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D.
Tehnoredactat D.H.4 ex/ 14 Octombrie 2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 3044/2013. Judecătoria BÂRLAD | Cereri. Sentința nr. 1304/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
