Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2398/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2398/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 919/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2398/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier C. C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ., cu sediul în Bârlad, ., nr.6, ..3, parter, . și pe pârâta B. M., cu domiciliul în Bârlad, ., județul V., pârâtul B. G., cu domiciliul în Bârlad, ., județul V., având ca obiect „revendicare imobiliară, pretenții”, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 16.10.2013 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 260, alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
La data de 14 februarie 2013, cu nr._ a fost înregistrată la instanță acțiunea prin care reclamanta . prin reprezentant legal a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. G. pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 512 m.p. împreună cu jumătate din construcția cu destinație de locuință de serviciu situată pe acest teren cu o suprafață construită de 119,77 m.p., imobil situat în Bârlad, ., județul V., identificat cu numere cadastrale 3119, 3120, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1148 din 12 aprilie 2010, al cărui proprietară exclusivă este societatea lor, cu obligarea pârâților la plata lipsei de folosință pe care o evaluează la 500 lei/ lunar începând cu data de 12 aprilie 2010 și până în prezent pentru întreg imobilul ocupat fără drept în această perioadă de timp, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a susținut că a devenit proprietara imobilului situat în Bârlad, ., județul V., format din suprafața totală de 4832,41 m.p. împreună cu construcțiile edificate pe aceasta, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1148 din 12 aprilie 2010, imobil evidențiat în contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă în calitate de cumpărător și Agenția D. Statului în calitate de vânzător și pentru că ea nu se poate bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate a formulat prezenta acțiune.
A mai arătat reclamanta, că, pârâții sunt soți, că pârâta B. M., a avut în trecut calitatea de angajată a Direcției Sanitar Veterinare V., fiind tehnician veterinar, calitate în care a beneficiat și de un contract de închiriere a unei locuințe de serviciu, încheind în acest sens contractul nr.4348 din 1 iulie 1990 cu DSV V., prin care i s-a închiriat familiei sale o suprafață construită de 76 m.p. și o suprafață de teren de 512 m.p., însă calitatea de angajat a pârâtei B. M. a încetat în anul 2000 prin pensionarea acesteia, contractul de închiriere a fost prelungit prin efectul OUG nr.40/1999 pe o perioadă de 5 ani, iar la momentul în care reclamanta a devenit proprietara imobilului, contractul de închiriere își încetase efectele, astfel că pârâții nu au cerut prelungirea contractului de la noul proprietar, dar nici nu aveau dreptul să invoce prelungirea de drept a contractului de închiriere, fiindu-le aplicabile disp. art. 13 lit.b din OUG nr.40/1999, ei înstrăinând o locuință corespunzătoare în localitatea Bârlad, după anul 1990.
S-a mai precizat că lipsa de folosință trebuie determinată pentru două perioade distincte: în perioada 12 aprilie 2010 până în luna august 2012, când suprafața de teren cât și de construcții a fost mai mare, fiind de 1105 m.p. teren și 140,10 m.p. construcții, după care începând cu luna august 2012 au intrat în posesia magaziei și a unei părți considerabile din terenul aferent acesteia, rămânând în posesia pârâților doar ½ din locuința de serviciu și și 512 m.p. teren dispus în cele două parcele distincte cu numere cadastrale 3119,3120, că, respectiva construcție este veche și are nevoie de reparații capitale, că societatea lor are trei angajați, cărora este necesar să le asigure o locuință de serviciu, dar din pricina pârâților care au făcut tot felul de procese acest lucru este imposibil.
În drept s-au invocat disp. art. 563 și urm. Cod civil, OUG nr.40/1999.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, martori, expertize.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au susținut că ei sunt ocupanți legitimi și de bună credință ai imobilului, prin dobândirea unui titlu locativ legal, contractul de închiriere nr. 4348 din 1 decembrie 1990.
S-a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._, în care au solicitat să se constate existența titlului locativ propriu pentru fiecare membru al familiei.
Pe cale reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr. 1148/12 aprilie 2010 încheiat între Agenția D. Statului și S.C. M. I. S.R.L.
S-a invocat excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a membrilor majori ai familiei B.: B. G. R., B. M., B. L. și B. C., cu precizarea că prin contractul de închiriere nr.4348 din 1 decembrie 1990, toți membrii majori ai familiei au dobândit drepturi locative proprii, motiv pentru care au fost înscriși în contract, dar și excepția puterii de lucru judecat asupra validității titlului locativ propriu prin Decizia civilă nr.984 din 17 decembrie 2004 dată în dosarul nr.5661/2004 al Curții de Apel Iași.
Pârâții-reclamanți au anexat în copie: cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul dosarului nr.841/2013, decizia nr.948/2004 a Curții de Apel Iași, contractul de închiriere înregistrat la nr.4348 din 1 decembrie 1990, Hotărârea CEDO nr._ în cauza L. împotriva României.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive a numiților B. G. R., B. M., B. L., B. C. întrucât singurii care folosesc imobilul în litigiu sunt pârâții B. G. și B. M., persoane care locuiesc în prezent în imobil, hotărârea ce se va da fiind opozabilă și copiilor lor, chiar dacă nu au fost chemați în judecată, în baza disp. art. 563 alin.4 din N.C.C.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, s-a solicitat respingerea întrucât dosarul nr.5661/2004 a avut ca obiect evacuarea din imobil, or în prezent judecata are ca obiect revendicare și lipsă de folosință și se poartă între S.C. M. I. S.R.L. și cei doi pârâți.
Cu privire la cererea de suspendare, reclamanta a apreciat că cererea este nefondată întrucât prin sentința civilă nr.778 din 9 martie 2011 a Judecătoriei Bârlad pronunțată în dosarul nr._ s-a analizat însăși validitatea contractului.
S-a solicitat și respingerea cererii reconvenționale.
În ședința publică din 20 martie 2013, pârâtul reclamant B. G. a precizat că renunță la cererea reconvențională, precizare făcută și de pârâta reclamantă B. M. în ședința publică din 24 aprilie 2013, instanța urmând să ia act de această renunțare în baza disp. art. 246 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2013, instanța a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a pârâților, reținând dreptul de dispoziție a reclamantei cu privire la pârâții pe care înțelege să-i cheme în judecată.
Față de precizările depuse de pârâți la fila 109, dosar în legătură cu excepția de nelegalitate și excepția lipsei calității procesuale active și pasive, s-a pus în vedere pârâților, așa cum s-a reținut prin aceeași încheiere să precizeze dacă excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv activă este în legătură cu excepția de nelegalitate sau este o excepție invocată în dosar.
În aceeași ședință publică excepția autorității de lucru judecat a fost unită cu fondul cauzei.
La dosarul cauzei, au fost depuse, la fila 162, dosar, note de ședință prin care pârâții precizează că invocă excepția de nelegalitate în legătură cu contractul de vânzare cumpărare nr.1148 din 12 aprilie 2010 și actele administrative anterioare, precizări pe care le regăsim și la fila 228, dosar.
Referitor la excepția de nelegalitate, prin înscrisul depus la fila 255, dosar, reclamanta a solicitat respingerea excepției întrucât actele a căror nelegalitate se invocă nu sunt acte unilaterale ci acte bilaterale, or excepția de nelegalitate prevăzută de legea contenciosului administrativ nr.554/2004 se referă la actele administrative unilaterale cu caracter individual, excepție respinsă și de instanță pentru aceleași considerente, așa cum s-a dispus prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
Solicitarea de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr._ a fost de asemenea respinsă, prin încheierea din 10 aprilie 2013, dosarul nr._ fiind strămutat spre soluționare la Judecătoria Suceava.
În prezenta cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii: A. G., C. M., expertiză tehnică judiciară privind identificarea imobilului a cărui revendicare se solicită ținând cont că identificarea imobilului s-a făcut și de către expertul topograf L. L., stabilirea lipsei de folosință pentru perioadele 12 aprilie 2010 – august 2012, august 2012 – până în prezent, funcție de suprafețele din imobil ocupate în cele două perioade.
Obiecțiunile la expertiza efectuată și aflate la fila 252-253, dosar, formulate de pârâți au fost admise în parte, răspunsul la obiecțiunile încuviințate de instanță existând la fila 277, dosar.
La solicitarea instanței, reclamanta a făcut precizări la acțiune, în sensul că solicită obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 436 m.p. teren, împreună cu ½ din construcția cu destinație de locuință de serviciu situată pe acest teren, cu o suprafață construită de 119,77 m.p., imobil situat în Bârlad, ., identificat cu numere cadastrale 3119, 3120, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1148 din 12 aprilie 2010, a cărui proprietate exclusivă este subscrisa societate, întrucât restul suprafeței de 76 m.p. sunt proprietatea domeniului privat al statului.
Instanța a apreciat utilă și efectuarea unei cercetări locale, procesul verbal întocmit existând la fila 19, dosar.
Cu această ocazie s-a constatat că pârâții ocupă jumătate dintr-un corp de clădire comun, respectiv partea de Nord dar și terenul îngrădit în care se află câțiva pomi fructiferi, că una din camere era văruită recent și că toate încăperile prezentau fisuri ale pereților, infiltrații în tavan de ploaie și că se impun reparații, dar și consolidarea imobilului.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că la data de 1 decembrie 1990, cu nr. 4348 a fost încheiat contractul de închiriere între DSV V. și B. M., tehnician veterinar, respectiv pârâta din prezenta cauză pentru locuința cuprinzând camere, 41 m.p., dependințe, 28 m.p., terasă 6 m.p. și teren, curte și grădină în suprafață de 512 m.p.
Nu s-a stabilit termenul de închiriere, însă a fost precizată data începerii contractului, respectiv 1 iunie 1990.
Chiria lunară a fost stabilită la suma de 188 lei.
S-a prevăzut că proprietarul are obligația de a efectua lucrări de întreținere și reparații, înlocuiri parțiale și totale la toate elementele de construcții de la părțile exterioare și anexele gospodărești, cele din interiorul apartamentului și părților din folosința comună, determinate din neexecutarea la timp a lucrărilor și executarea lor necorespunzătoare, iar chiriașul să le efectueze pe cele din interiorul locuinței și părților din folosința comună legate de întreținerea în stare de funcționare.
În contract au fost trecuți și ceilalți membri ai familiei: B. G., soț, B. G. R., B. M. S., B. L., B. C., fii și fiicele acestora.
Înainte ca pârâta B. M. să se pensioneze, locuința închiriată a fost concesionată lui B. I., în calitate de medic veterinar, fiind încheiat în acest sens, în baza Legii nr.212/1998 și H.G. nr. 446/1990, contractul de concesionare nr. 273 din 15 octombrie 1999.
Prin decizia civilă nr. 984 din 17 decembrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins cererea de intervenție formulată de Direcția Sanitar Veterinară V. având ca obiect rezilierea contractului de închiriere nr. 4348 din 1 decembrie 1990, împreună cu convenția din 28 februarie 1994 și evacuarea pârâților B. G. și B. M..
La data de 12 aprilie 2010, se încheie între Agenția D. Statului în calitate de vânzătoare și S.C. M. I. S.R.L. reprezentată de B. I., în calitate de cumpărătoare, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1148 la Biroul Notarial D. Crin T., cu privire la bunul imobil identificat cu numere cadastrale 3118, 3119, 3120, ce include și partea din imobil pentru care pârâții dețineau contract de închiriere.
La art. 3.1.1 din contract s-a prevăzut că vânzătorul se obligă să predea bunul în termen de 30 de zile de la semnarea contractului.
În conținutul contractului s-a menționat că bunul este liber de sarcini și servituți, așa cum rezultă din extrasul de CF emis de O.C.P.I. V., B.C.P.I. Bârlad
La data încheierii contractului de vânzare cumpărare, pârâții locuiau în imobil, iar reclamanta cumpărătoare a recunoscut acest fapt, dovadă că la întocmirea raportului de expertiză efectuat de expertul L. L. în dosar nr.3579/_, în legătură cu același imobil s-a făcut referire și la contractul de închiriere și s-a identificat suprafața ocupată de pârâți, respectiv ½ din construcția C1, delimitată în anexa nr.1 la raportul de expertiză de punctele: 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 17, 18 parte din construcția C1 – locuință de serviciu identificată cu NC 3119 din CF_ UAT Bârlad și suprafața de 512 m.p. curți și grădini, delimitată în anexa nr.1 a raportului de expertiză de punctele: 1, 2, 3,11, 16, 17, 18, 9, 10, 1.
Instanța apreciază că în cauză nu există autoritate de lucru judecat în legătură cu decizia civilă nr.984 dată în dosar nr.5661/2004 întrucât între cele două cauze nu există identitate prevăzută de art.163 Cod procedură civilă, respectiv identitate de cauză, obiect și părți, excepția invocată de pârâți urmând a fi respinsă.
În temeiul art. 5 alin.2 din Legea nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil (Legea nr. 287/2009) și art. 6 alin.6 din Codul civil, în cauză devin aplicabile prevederile art. 563 alin.1-3 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), conform cărora:
„(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
(2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
(3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut“.
În cazul de față, reclamanta este proprietara imobilului a cărui revendicare se solicită, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1148 din 12 aprilie 2010, încheiat cu un terț, Agenția D. Statului și nu cu titulara contractului de închiriere DSV V. pentru a pune în discuție dacă posesia în baza căruia pârâții dețin imobil este în baza unui titlu valabil, împrejurare față, de care, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată și a fost dovedită întrucât potrivit art.563 alin.3 din legea nr. 287/2009, dreptul de proprietate dobândit cu bună credință, în condițiile legii este pe deplin recunoscut.
Pentru aceste considerente și în baza textului de lege sus menționat, capătul de cerere revendicare, așa cum a fost precizat urmează a fi admis cu obligarea pârâților B. G. și B. M. să lase reclamantei S.C.M. I. S.R.L în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în Bârlad, ., jud.V., respectiv ½ din construcția C1, locuință de serviciu parter, în suprafață utilă de 75 m.p delimitată în anexa nr.1 la raportul de expertiză topografică L. L., punctele :18,19,20,21,22,23,17,18 cu suprafața construită de 119,77 m.p. având nr.cadastral 3119 din CF_ UAT Bârlad plus terenul intravilan aferent categoria curți și construcții în suprafață de 436 m.p. delimitată de punctele:9,10,11,16,9,10, parte din imobilul teren identificat cu N.C 3119 din CF_ UAT Bârlad, anexă la care face referire expertul în construcții ing.ec.G. V. în raportul de expertiză în construcții întocmit în prezenta cauză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Potrivit disp. art. 563 din Codul civil, Legea nr. 287/2009, proprietarul unui bun are de asemenea dreptul la despăgubiri dacă este cazul, iar potrivit art. 566 alin.1 Cod civil, Legea nr. 287/2009, „pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii.”
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata lipsei de folosință, pentru două perioade, respectiv 12 aprilie 2010 – august 2012, atunci când pârâții au ocupat suprafața de 1105 m.p., jumătate din locuința de serviciu și jumătate de magazie, așa cum se menționează în raportul de expertiză L. L., pentru care s-a stabilit lipsa de folosință la suma de 17.444 lei și 12 aprilie 2010 până în prezent, perioadă în care pârâții ocupă ½ din locuința de serviciu și terenul intravilan în suprafață de 436 m.p. din proprietatea reclamantei, lipsa de folosință fiind stabilită la suma de 4550 lei, luând ca bază de calcul chiria lunară estimată de 623 lei/lună pentru prima perioadă și 455 lei/lună pentru a doua perioadă.
Deși în conținutul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1148 din 12 aprilie 2010 s-a prevăzut că vânzătorul, respectiv Agenția D. Statului se obligă să predea bunul în termen de 30 de zile de la semnarea contractului, printr-un proces verbal de predare primire nu s-a făcut dovada că acest proces verbal a fost încheiat și că la data predării bunului li s-a pus în vedere chiriașilor să-l elibereze, împrejurare față de care instanța apreciază că imobilul a fost preluat de către reclamantă cu sarcinile existente, respectiv cu contractul de închiriere și locatarii existenți la acel moment. Pentru aceste considerente, instanța nu poate reține că există o faptă ilicită a pârâților de ocupare a imobilului după încheierea contractului de vânzare cumpărare întrucât ea a preluat imobilul cu chiriașii existenți.
În ce privește prejudiciul, pentru lipsa de folosință reprezentând chiria lunară, imobilul este în stare avansată de degradare, așa cum a recunoscut și reclamanta, are nevoie de reparații capitale, astfel că nu se poate susține că acest imobil ar fi putut fi închiriat dacă nu ar fi locuit în el pârâții, cu atât mai mult cu cât obiectul de activitate al societății îl reprezintă activitățile sanitar veterinare, iar reclamanta nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu legat de activitatea pe care o desfășoară prin prezența acestora în imobil, or datorită faptului că nu a fost închiriat angajaților.
Mai mult decât atât, s-a specificat în motivarea acțiunii că urmează că le asigure celor trei angajați o locuință, nu că a fost împiedicată de pârâți să asigure locuințe de serviciu angajaților.
De altfel, la cercetarea locală s-a observat că nici cealaltă jumătate din locuință nu este locuibilă, datorită stării avansate de degradare, dovadă că DSV, locatarul, nu a efectuat lucrările de întreținere prevăzute în contractul de închiriere, iar din actele dosarului nu rezultă că pârâții au fost notificați pentru eliberarea imobilului după încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.1148 din 12aprilie 2010 și nici anterior promovării prezentei acțiuni, pentru a trage concluzia că folosirea acestui imobil era de strictă necesitate în desfășurarea activității, or că se intenționa consolidarea imobilului imediat după încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Referirile la solicitare de eliberare a locuinței le regăsim numai în depoziția martorului A. G. care a susținut că reprezentantul reclamantei le-a solicitat pârâților să elibereze spațiul, dar și în cele ale martorului C. M. care a arătat că, pârâții au eliberat magazia în urmă cu doi ani la solicitarea reclamantei, însă prin interogatoriu, pârâții au precizat faptul că ei știau că, contractul de închiriere este în ființă, iar reclamanta a evitat să precizeze dacă la preluarea bunurilor concesionate s-a întocmit proces verbal între ea și DSV, or dacă știa că la preluarea bunurilor mobile și imobile, acestea nu trebuiesc grevate de sarcini, așa cum prevăd disp. H.G. nr.446/1999, lit.c, pct.3.
Apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.1357 Cod civil, Legea nr.287/2009, respectiv faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, prejudiciu, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, capătul de cerere privind lipsa de folosință pentru perioada 12 aprilie 2010 – până în prezent, așa cum a fost precizat la fila 227, dosar, urmează a fi respins, acțiunea reclamantei urmând a fi admisă în parte, ca întemeiată și dovedită numai cu privire la capătul de cerere în revendicare, așa cum a fost precizat.
Ca o consecință a admiterii în parte a acțiunii, pârâții urmează a fi obligați în baza art. 276, 277 Cod procedură civilă la plata a jumătate din cheltuielile de judecată efectuate în cauză reprezentând onorariu de avocat și indemnizație de expertiză, la care se adaugă taxa de timbru în sumă de 2432 lei achitată de reclamantă pentru capătul de cerere revendicare.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.246 alin.1 Cod proc.civilă, ia act de renunțarea pârâților reclamanți B. G. și B. M. la judecata cererii reconvenționale constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr.1148 din 12 aprilie 2010 formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului și reclamanta pârâtă S.C.M. I. S.R.L.
Respinge cererea pârâților B. G. și B. M. de suspendare a prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr._ .
Respinge excepția de nelegalitate, excepție invocată de pârâții B. G. și B. M..
Respinge excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a membrilor majori ai familiei B.:B. G. R., B. M., B. L. și B. C., excepție invocată de pârâții B. G. și B. M..
Respinge excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârâții B. G. și B. M..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C.M. I. S.R.L., cu sediul în Bârlad, ., nr.6, . în contradictoriu cu pârâții B. G., cu domiciliul în Bârlad, ., județul V. și B. M., cu domiciliul în Bârlad, ., județul V..
Admite capătul de cerere în revendicare, așa cum a fost precizat și obligă pârâții B. G. și B. M. să lase reclamantei S.C.M. I. S.R.L în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în Bârlad, ., jud.V., respectiv ½ din construcția C1, locuință de serviciu parter, în suprafață utilă de 75 m.p delimitată în anexa nr.1 la raportul de expertiză topografică L. L., punctele :18,19,20,21,22,23,17,18 cu suprafața construită de 119,77 m.p. având nr.cadastral 3119 din CF_ UAT Bârlad plus terenul intravilan aferent categoria curți și construcții în suprafață de 436 m.p. delimitată de punctele:9,10,11,16,9,10, parte din imobilul teren identificat cu N.C 3119 din CF_ UAT Bârlad, anexă la care face referire expertul în construcții ing.ec.G. V. în raportul de expertiză în construcții întocmit în prezenta cauză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respinge capătul de cerere lipsă de folosință,calculată pentru perioada 12 aprilie 2010 până în prezent formulat de reclamanta S.C.M. I. S.R.L în contradictoriu cu pârâții B. G. și B. M..
Obligă pârâții să plătească în solidar reclamantei S.C.M. I. SRL suma de 5482 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, C. C. C. |
Red. D.E.J. 19.11.2013
Tehnored. 6 ex./C.C. 19 Noiembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1463/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 49/2013.... → |
|---|
