Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1994/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1994/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 4028/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1994
Ședința din camera de consiliu din data de 11.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. D.
GREFIER: V. A.
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC S. I. M., având ca obiect încuviințarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 404/2014, privind pe creditoarea ., prin . V. și pe debitoarei P. L. D..
Cauza se soluționează în Camera de Consiliu, fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 665 alin. 2 Cod proc. civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 529 alin. 1 din C. proc. civ., instanța procedează la verificarea competenței sale.
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529/16.07.2014, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. 1 C.pr.civ. și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.09.2014 sub numărul_, petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC S. I. M. a înaintat instanței cererea formulată de creditoarea ., prin . V., în vederea încuviințării executării silite, împotriva debitoarei P. L. D., a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.192/C/2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pentru recuperarea sumei de 4864,86 lei reprezentând contravaloare servicii neachitate, 2727,03 lei reprezentând penalități de întârziere și a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3, alin 1, art. 5, art. 8, art. 10 din Legea nr. 76/2012, art. 24, art. 622 alin 2, art. 632 pct. 2, art. 633 pct 2, art. 634 alin 1 și 2, art. 635 alin 2, art. 637, art. 662-671 Cod procedură civilă, art. 59 din Legea nr. 188/2000.
La dosar au fost anexate următoarele înscrisuri, în copie certificată de către executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul: încheierea prevăzută la art. 664 alin. 1 C.pr.civ., cererea creditoarei de executare silită, titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 192/C/2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ ,Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, conform art. 248 al. (1) C., instanța o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Cu titlu preliminar, instanța reține că procedura de încuviințare a executării silite este o procedură judiciară necontencioasă, fiind nevoie pentru soluționarea acestei categorii de cereri de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Prin urmare, ca o consecință a acestei constatări, procedurii de încuviințare a executării silite îi sunt aplicabile dispozițiile art. 527 și următoarele C.pr.civ. ce reglementează procedura necontencioasă.
Astfel, potrivit art. 529 alin. 1 C. pr. civ., instanța și-a verificat din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, și a invocat excepția necompetenței teritoriale.
Potrivit art. 650 alin. 1 C.pr.civ. care determină instanța de executare, cererile de încuviințare a executării silite sunt de competența judecătoriei în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Așadar, competența teritorială a instanței de executare se stabilește în funcție de biroul executorului judecătoresc, competența acestuia din urmă fiind determinată prin raportare la circumscripția curții de apel în cadrul căreia urmează să se desfășoare executarea, în funcție de felul urmăririi sau executării, conform art. 651 C..
Prin Decizia nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529/16.07.2014, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. 1 C.pr.civ.
În sinteză, decizia Curții Constituționale a stabilit că textul de lege indicat anterior nu întrunește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de normele constituționale și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nesocotește dreptul la un proces echitabil, caracterizat prin lipsa arbitrariului. Mai precis, Curtea Constituțională arată că textul lasă o marjă largă de apreciere creditorului, care, în mod indirect, ajunge să stabilească instanța de executare prin alegerea executorului judecătoresc. Așadar, potrivit deciziei Curții Constituționale, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare sunt necesare soluții clare și deja consacrate legislativ, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea(pct. 20, Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale).
Raportat la efectele acestei decizii, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale conform cărora dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției iar pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Așadar, normele speciale atributive de competență în materia executării silite sunt suspendate de drept de la momentul publicării deciziei instanței constituționale și instanța nu se poate raporta la acestea în soluționarea excepției în discuție, urmând a face aplicarea normelor generale.
În contextul lipsirii de eficacitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.pr.civ., pentru determinarea competenței teritoriale în materia încuviințării executării silite, instanța urmează a recurge la dreptul comun în materia procedurii necontencioase judiciare, respectiv art. 528 C.pr.civ.
Conform art. 528 alin. 2 C.pr.civ. competența instanței se stabilește în procedura necontencioasă conform regulilor prevăzute pentru cererile contencioase iar regula în materia cererilor contecioase, impusă de art. 107 alin. 1 C.pr.civ., stabilește competența în favoarea instanței de la domiciliul, respectiv sediul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel.
Deși debitorul nu are propriu-zis poziția procesuală de pârât, în contextul în care el nu este citat, nu i se comunică încheierea și nu are calitate procesuală într-o eventuală cale de atac, rațiunile care au determinat regula competenței teritoriale a instanței în funcție de domiciliul sau sediul pârâtului subzistă și în procedura încuviințării executării silite, raportat la persoana debitorului. Astfel, debitorul poate fi considerat ca având o poziție pasivă față de încuviințarea executării silite în contextul în care el are posibilitatea de a-și construi apărarea ulterior într-o eventuală contestație la executare.
Un alt argument în favoarea aplicării regulii generale în materie de competență este reprezentat de motivarea Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale în considerentele căreia s-a arătat că se impune adoptarea unei reglementări legale care să instituie criterii clare și deja consacrate în legislație pentru stabilirea instanței de executare, precum locul situării imobilului, domiciliul ori sediul pârâtului sau locul unde urmează să aibă loc executarea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, se va da efect regulii generale prevăzute de art. 107 alin. 1 C.pr.civ., respectiv instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.
În cauza de față debitorul cu privire la care se solicită încuviințarea executării silite are domiciliul în V., ..32A3, ., fapt pentru care, având în vedere dispozițiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria V., Jud V..
Față de cele menționate, în temeiul art. 132 alin. 1 și 3 coroborat cu art. 529 C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, invocată de instanța de judecată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii având ca obiect încuviințare executare silită formulate de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC S. I. M., cu sediul în Bârlad, ., ., jud. V., pentru creditoarea ., cu sediul în V., . nr. 70, jud. V., prin . V., cu sediul în V., ., jud V., împotriva debitoarei P. L.-D., domiciliat în V., ..32A3, ., în favoarea Judecătoriei V..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. D. V. A.
Red/R.D.
11.09.2014, 2ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1288/2014. Judecătoria BÂRLAD | Fond funciar. Hotărâre din 03-06-2014, Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
