Ordin de protecţie. Sentința nr. 760/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 760/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 511/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 760/2014
Ședința din camera de consiliu de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier V. M. B.
Ministerului Public reprezentat de Procuror G. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta P. C. A., domiciliată în Bârlad, ., ., . și pe pârâtul P. N. F., domiciliat în Bârlad, .. 37, ., jud. V., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, a răspuns pârâtul asistat de av. M. Clementina și martora B. A. P., lipsă fiind reclamanta pentru care a răspuns av. I. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, martora s-a legitimat, instanța constatând că se numește B. A. P., motiv pentru care instanța dispune rectificarea încheierii de ședință din data de 04.03.2014 și citativul.
Sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorei B. A. P., declarația acesteia fiind consemnată în procesul-verbal ce s-a atașat la dosar.
Av. M. Clementina depune la dosar chitanța nr._/04.03.2014 reprezentând onorariu avocat achitat de către pârât și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Av. I. L. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, în temeiul art. 392 C.pr.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul.
Av. I. L., pentru reclamantă, având cuvântul pe fond, arată că prin cererea formulată reclamanta a solicitat să se emită un ordin de protecție împotriva pârâtului motivat de faptul că pârâtul a exercitat acte de violență fizică, verbală, psihologică și economică, astfel cum sunt aceste noțiuni definite de art. 4 lit. a, b, c și e din Legea nr. 217/2003. Din probele administrate în cauză a rezultat că cererea reclamantei este întemeiată. S-a dovedit faptul că în data de 11.02.2014 pârâtul s-a manifestat violent față de membrii familiei reclamantei, l-a lovit pe bunicul matern al reclamantei, pe mama acesteia, a distrus telefonul reclamantei. Și după acest incident pârâtul a continuat să o sune pe reclamantă și să o amenințe. Conform art. 23 al. 1 din Legea nr. 217/2003 „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri…”. De asemenea, în ceea ce-l privește pe minorul părților, dezvoltarea acestuia poate fi influențată în mod negativ de comportamentul pârâtului, pe fondul consumului de alcool. S-a efectuat un raport de expertiză psihologică pentru a se stabili identificarea violențelor din mediul familial însă acest raport de expertiză nu răspunde obiectivului solicitat, deși martorul audiat a declarat că minorul era speriat și plângea. Raportul de expertiză trebuia să respecte mai multe reguli, o regulă esențială fiind aceea că trebuie să conțină răspunsul la obiectivele stabilite și să se finalizeze cu formularea de opinii concludente și pertinente. Se observă că raportul de expertiză conține păreri personale ale expertului, constatările și afirmațiile expertului trebuie să fie susținute prin argumentări și exemplificări temeinice. Expertul face referiri și la membrii familiei extinse, aspecte ce nu au făcut obiectul evaluării.
Având în vedere probatoriul administrat, pentru înlăturarea stării de pericol la care este expusă familia reclamantei, solicită admiterea cererii, așa cum a fost formulată și să se dispună emiterea unui ordin de protecție pe o perioadă de 6 luni.
Depune concluzii scrise și chitanța nr._/13.02.2014 reprezentând onorariu avocat.
Av. M. Clementina, pentru pârât, având cuvântul pe fond, solicită respingerea cererii formulată de reclamantă, apreciind că nu se impune să fie luate măsuri și să se dispună emiterea unui ordin de protecție. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că cele afirmate și susținute în cadrul cererii formulate de reclamantă nu au fost dovedite sub nicio formă, nu s-a dovedit starea de amenințare, nu a fost dovedit nici acel conflict major care ar fi avut loc în apartamentul părinților reclamantei. A fost audiat un martor, C., vecin cu familia reclamantei, care a relatat că a auzit discuții pe un ton ridicat, a mers la ușa părinților reclamantei și a stat de vorbă cu bunicul reclamantei care i-a relatat că în urma unui telefon primit de reclamantă pârâtul ar fi părăsit locuința familiei M.. Tot acest martor a declarat că nu a văzut pe niciunul din membrii familiei cu urme de violență, că pârâtul nu locuiește la această familie și că acesta a fost adus de către reclamantă numai în perioada în care reclamanta a fost în țară, timp de 2 săptămâni, în luna februarie 2014.
Solicită ca instanța să aibă în vedere raportul de expertiză din data de 27.02.2014, raport întocmit pentru soluționarea acestui dosar și în care specialistul psihologic, în urma audierii minorului și a părinților acestuia, a concluzionat că minorul are o relație deosebită cu tatăl, că pe tată îl preferă.
În urma introducerii prezentei cereri, pârâtul a fost cel care nu a mai luat copilul în week-end, așa cum a fost voința intervenită între părți, tocmai pentru a nu i se mai înscena un dosar. Consideră că reclamanta încearcă să își acopere o relație pe care ar fi stabilit-o în străinătate și că încearcă să-și construiască probe într-un viitor dosar de divorț.
Tot în raportul de expertiză se menționează că reclamanta este cea care nu-și mai dorește prezența pârâtului în sânul familiei. Minorul este atașat de tată, își dorește prezența acestuia și o consideră pe mamă vinovată că l-a lăsat în grija bunicilor în loc să stea cu tatăl.
S-a dovedit că pârâtul are un loc de muncă, desfășoară activități remunerate, este o persoană care nu consumă alcool în mod excesiv, are posibilități de a-și întreține minorul. În dosar există acte din care rezultă că reclamanta trimite bani din străinătate însă aceste sume nu acoperă nici ratele pe care pârâtul le plătește la bancă pentru un împrumut, banii împrumutați fiind folosiți de către reclamantă pentru plecarea în străinătate.
În consecință, consideră că cererea reclamantei este nedovedită, nu se pot lua măsurile solicitate de reclamantă împotriva pârâtului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, arată că potrivit dispozițiilor Legii nr. 217/2003, prevăzute la art. 4, art. 5 și art. 23 pentru emiterea unui ordin de protecție trebuie îndeplinite anumite condiții, respectiv comiterea unor acte de violență, existența unei stări de pericol prin acte de violență și calitatea de membru de familie.
În prezenta cauză a fost administrat un probatoriu amplu, s-au audiat martori, câte doi pentru fiecare parte, s-au depus înscrisuri de către ambele părți. Cu privire la conflictul din data de 11.02.2014, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, solicită să se observe că numai unul din martori a participat, acesta fiind martorul C., a cărei declarație consideră că trebuie coroborată cu procesele verbale din care rezultă că ambele părți au fost sancționate. Raportul de evaluare psihologică scoate în evidență faptul că minorul este atașat mai mult de tată.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, pune concluzii de respingere a cererii formulată de reclamantă.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
După ce a deliberat în secret în Camera de consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea pentru emiterea ordinului de protecție
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad sub nr._ la data de 14.02.2014 reclamanta P. C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. N. F., emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună, următoarele măsuri:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 metri față de ea, față de mama sa M. G. B., față de bunicii ei materni, respectiv M. M. și M. G., față de locuința din Bârlad, .. 9, ., ., jud. V.;
- interdicția pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod,
- stabilirea domiciliului minorului P. A. Eliss, la domiciliul său din Bârlad, .. 9, ., ., jud. V..
În fapt, reclamanta a arătat că, s-a căsătorit cu pârâtul din anul 2006, iar din relația de căsătorie a rezultat minorul P. A. Eliss, născut la data de 01.11.2006. În perioada conviețuirii au locuit cu mama sa și bunicii materni într-un apartament aflat în proprietatea acestora. Deoarece pe fondul consumului de alcool pârâtul provoca nenumărate scandaluri, la începutul anului 2013, s-a mutat cu chirie într-un apartament situat în ..37, ., ., apartament în care pârâtul locuiește în prezent. Arată că a plecat în Italia la data de 08.03.2013, iar minorul a rămas în grija bunicii materne. Sub pretextul că dorește să petreacă mai mult timp cu minorul, pârâtul a luat copilul cu el de câteva ori, iar în momentul în care îl aducea înapoi copilul povestea că tatăl lui nu-i dădea să mănânce, nu îl spală și nu îi respectă programul de odihnă, deoarece își cheamă prietenii și consumă băuturi alcoolice.
Arată că la data de 11.02.2014 s-a întors din Italia și în timp ce se aflau în vizită la mama sa ași la bunicii materni, în prezența minorului, pârâtul i-a agresat fizic și verbal și a amenințat-o că îi va scoate ochii și o va omorî. Susține că nu a fost singurul incident de acest gen, în ultima perioadă, pârâtul a provocat numeroase scandaluri, i-a agresat și a încercat să-i ia copilul. Minorul este traumatizat din cauza manifestărilor violente ale pârâtului, aspect sesizat și de instituția de învățământ pe care acesta o frecventează.
În drept, a invocat dispozițiile Legii 217/2003, republicată.
Cererea de emitere a ordinului de protecție este scutită de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în conformitate cu art. 27 indice 2 alin. 2 din Legea 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.
B. Apărările formulate
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
C. Probe
La cerere reclamanta a atașat următoarele copii de pe înscrisuri: acte de stare civilă, adeverința nr. 269 din data de 14.02.2014 emisă de Școala Gimnazială I. R., recipise.
Pârâtul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: raport de expertiză psihologică nr. 18/27.02.2014, caracterizare, recipise de depunere bani la BRD în perioada 2012-2014.
La solicitarea instanței a fost înaintată la dosar, adresa nr._ din data de 25.02.2014 emisă de Poliția municipiului Bârlad-fila 20, plângerea din data de 13.02.2014 înregistrată cu nr._ din data de 13.02.2014-fila 26, procesul verbal . nr._ din data de 12.02.2014, procesul verbal . nr._ din data de 12.02.2014,
A fost audiat în cameră de consiliul minorul P. A. Eliss, în vârstă de 8 ani, procesul verbal de audiere al minorului fiind atașat la dosar la fila 24.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii C. I. (fila 28) și martorul B. Lucreția (fila 41)- pentru reclamantă și cu martorul D. L. D. (fila 29) și martorul B. A. P. (fila 65)– pentru pârât, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele indicate.
D. Aspecte procesuale
În conformitate cu art. 27 indice 3 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012 a fost asigurată asistența juridică a pârâtului P. N. F. de avocatul, din oficiu, M. Clementina.
În conformitate cu art. 27 indice 6 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012, judecata s-a efectuat cu participarea reprezentatului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
II. În fapt:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile din prezenta cauză, respectiv P. C. A. și P. N. F. sunt soți. Domiciliul conjugal al acestora este situat în Bârlad, ..37, .. La acest moment, reclamanta este plecată în străinătate, iar minorul a rămas în grija bunicilor materni ai reclamantei, care locuiesc în Bârlad, .. 9, ., ., jud. V..
La data de 11.02.2014, când reclamanta a venit în țară, în timpul unei vizite a celor doi soți la mama reclamantei, respectiv la M. G. B. și la bunicii materni, respectiv la M. G. și M. Maricia la imobilul situat în Bârlad, .. 9, ., ., jud. V. s-a petrecut un scandal.
La data de 12.02.2014, ambele părți au fost sancționate contravențional, prin procesele verbale . nr._ din data de 12.02.2014, respectiv . nr._ din data de 12.02.2014, pentru faptul că, fiind invitați la sediul Poliției municipiului Bârlad au provocat scandal și și-au adresat unul altuia injurii și cuvinte jignitoare.
Prin plângerea formulată la data de 13.02.2014, înregistrată cu nr._ din data de 13.02.2014, reclamanta a arătat că, fiind în vizită la bunicii materni, pârâtul i-a luat telefonul mobil, a ieșit din cameră, iar ea împreună cu mama sa și bunicul său l-au oprit. Pârâtul s-a opus și a început să-i îmbrâncească și să-i lovească, după care a plecat. Reclamanta a solicitat efectuarea de cercetări pentru recuperarea telefonului.
Reclamanta susține că, pe fondul consumului de alcool, pârâtul a provocat nenumărate scandaluri, a gresat-o fizic și verbal și încearcă să ia copilul.
III. În drept:
În cauză sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Art.1 indice 1 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012, protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu principiul legalității; principiul respectării demnității umane; principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie; principiul celerității; principiul parteneriatului; principiul egalității de șanse și de tratament
Art. 2 din același act normativ decretează că, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Conform art. 26, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsurile - obligații sau interdicții, prevăzute în mod expres.
În ceea ce privește procedura de judecată, art. 27 indice 3 satbilește că cererile se judecă de urgență, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie (alin. 1). Citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente (alin. 2). La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecție i se poate acorda asistență sau reprezentare prin avocat (alin.3). Asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie (alin. 4). În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție chiar în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților (alin. 5). Procurorul are obligația de a informa persoana care solicită ordinul de protecție asupra prevederilor legale privind protecția victimelor infracțiunii (alin. 6). Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat (alin. 7). Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare (alin. 8).
IV. Soluția instanței
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută, instanța constată că cererea pentru emitere a ordinului de protecție a reclamanatei este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Ordinul de protecție reprezintă un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura, de îndată, expunerea la tratamentele agresive a victimelor violenței în familie. Scopul acestuia îl reprezintă înlăturarea unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață.
Ordinul de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) să se constate comiterea de acte de violență, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi, verbală (adresarea printr-un limbaj brutal), psihologică (provocarea unei stări de temere de suferință psihică, de tensiune, etc.), fizică (vătămare a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, etc.), sexuală (agresiune sexuală), economică (interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară), socială (izolarea de familie), spirituală.
b) actele de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, pericolul să fie iminent;
c) actele să fie de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Cu privire la luarea măsurii privind păstrarea distanței de 100 m față de reclamantă, față de mama sa, respectiv M. G. B., față de bunicii materni, respectiv M. M. și M. G., față de locuința din Bârlad, .. 9, ., ., jud. V., în raport de ansamblul probelor administrate în fața instanței, rezultă că nu este îndeplinită una din condițiile cumulative ce ar putea justifica emiterea ordinului de protecție solicitat de reclamantă, respectiv nu a fost dovedită starea de pericol iminent în care s-ar afla reclamanta și familia sa.
Probele administrate în cauză dovedesc că între părți există o stare conflictuală generată de gelozia pârâtului ca reacție la plecarea în străinătate a reclamantei și a unei posibile relații pe care aceasta ar avea și, a faptului că reclamanta intenționează să introducă acțiune de divorț.
În vederea soluționării cererii pentru emiterea ordinului de protecție, trebuie făcută o distincție între starea conflictuală dintre părți și starea de pericol iminent în care s-ar afla reclamanta și rudele acesteia ca urmare a violențelor exercitate de pârât și care, trebuie dovedit în cauză.
Instanța constată, că deși reclamanta invocă mai multe episoade de violență, din probele administrate în cauză, nu rezultă decât un sigur scandal, cel petrecut la data de 11.02.2014, în apartamentul din Bârlad, .. 9, ., ., jud. V., al bunicilor materni.
Astfel, din declarația martorului audiat în cauză C. I. (fila 28) rezultă că la data respectivă, a auzit la familia M., un țipăt. A mers la această familie și a văzut că toată familia era tulburată, iar copilul A. Eliss plângea. Bunicul matern al reclamantei, M. G. i-a relatat că, pârâtul l-a lovit. Nu cunoaște dacă M. G. și M. M. au fost lovite de pârât. Nu cunoaște dacă, pârâtul a adresat injurii. La momentul când martorul a mers la această familie, pârâtul era plecat. Nu a văzut semne de violență la membrii familiei. Nu auzit și alte scandaluri și nu l-a mai văzut pe pârât în zonă. De asemenea, martorul B. Lucreția (fila 41), audiată în susținerea acțiunii, relatează că la părți nu a auzit scandaluri, însă mama reclamantei i-a relatat că pârâtul o bătea pe reclamantă pentru că este gelos. Martorul nu șie dacă pârâtul a lovit-o pe reclamantă.
Observă că martorii nu au perceput direct actele de violență invocate de reclamantă, ci indirect, acestea fiind relatate de M. G.. De asemenea, din declarația martorului ar rezulta că pârâtul l-a lovit doar pe M. G..
Pe de altă parte, martorul D. L. D., nu cunoaște elemente referitoare la incidentul din data de 12.02.2014. Martorul a declarat că, înainte de pleca reclamanta în străinătate, au petrecut împreună cu familia și cu părțile și, a observat că părțile nu se mai înțeleg la fel de bine, iar reclamanta intenționează să introducă acțiune de divorț. Martorul precizează că nu l-a văzut pe pârât ca fiind violent, nu este consumator de băuturi alcoolice, nu l-a văzut niciodată în stare de ebrietate. Nici din declarația martorului B. A. P. nu rezultă că pârâtul a exercitat acte de violență sau ar avea un comportament necorespunzător față de reclamantă și membrii familiei acesteia.
Atitudinea pârâtului de la data 11.02.2014, reprezintă mai degrabă motive care să justifice desfacerea căsătoriei, însă nu relevă un pericol iminent care nu poate fi înlăturat decât, urgent, prin emiterea ordinului de protecție.
La formarea concluziei instanța a avut în vedere ritmicitatea și intensitatea săvârșirii actelor dovedite – un singur incident, pârâtul îmbrâncind pe cei care au încercat să –l oprească la momentul în care a luat telefonul mobil al soției - determinat de starea de gelozie a pârâtului, împrejurări care exclud existența pericolului iminent la care ar putea fi expusă reclamanta și rudele sale.
Instanța constată că, ulterior incidentului, din data de 11.02.2014, ambele părți și-au adresat reciproc injurii și expresii jignitoare, împrejurare care, de asemenea exclude starea de pericol, starea de frică pe care reclamanta o invocă și care necesită protecție.
Nu rezultă actele de violență exercitate de pârât asupra rudelor M. G. B. și M. Maricia sau asupra imobilului.
Tot astfel, la acest moment, reclamanta este plecată în străinătate, iar posibila frică pe care aceasta o invocă nu se justifică. Instanța mai constată că, din probe rezultă că, de la data incidentului din data de 11.02.2014, pârâtul nu a mai fost la imobilul bunicilor reclamantei, nici pentru a păstra legături personale cu minorul P. A. Eliss.
Prin urmare, instanța apreciază că, atitudinea pârâtului nu este de natură să determine o stare de pericol iminent pentru viața, integritatea fizică sau psihică a reclamantei, a rudelor acesteia sau că prin comportamentul său aduce atingere imobilul care să impună luarea unor măsuri pentru protecție imediată.
În ceea ce privește cererea privind interdicția pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod față de împrejurarea că nu s-a dovedit că pârâtul a săvârșit acte de violență, prin mijloacele de comunicare care să genereze o stare pe pericol, instanța apreciază că, măsura nu este necesară.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului Parsachiv A. Eliss, la reclamantă, instanța apreciază că, această măsură nu este justificată.
Se reține, că minorul locuiește la acest moment cu bunica maternă, la locuința acesteia din urmă, locație în care s-a petrecut incidentul din data de 11.02.2014.
Din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul, înainte de incident, ținea legătura cu minorul. Nu rezultă că pârâtul, în timpul incidentului din data de 11.02.2014 a exercitat acte de violență asupra acestuia. Audiat în fața instanței, minorul a relatat episodul la care asistat, de la data de 11.02.2013, a arătat că tatăl i-a îmbrâncit pe mama sa și bunicul său. Spune că s-a întâmplat o sigură dată. Tatăl său se comportă frumos cu el, nu l-a lovit niciodată, nu i-a vorbit urât niciodată. Petrece timp cu el la sfârșitul săptămânii, îi cumpără dulciuri.
Pe de altă parte, din raportul de expertiză psihologică nu rezultă că minorul prezintă manifestări generate de posibile episoade de violență, în familie, exercitate de tată, mai mult, manifestările copilului sunt rezultatul plecării mamei în străinătate și a relației dintre cei doi părinți. Susținerile reclamantei cu privire la raportul de expertiză extrajudiciară nu vor reținute de instanță, având în vedere că, pentru stabilirea unei concluzii pertinente în ceea ce privește pe minor este necesară evaluarea tuturor persoanelor cu care minorul conviețuiește și care, ar putea avea vreo influență asupra acestuia, inclusiv a mamei.
Aspectele relatate de martori cu privire la îngrijirea minorului, pot fi invocate de reclamantă în cadrul altei acțiuni de drept comun, însă nu sunt relevante pentru soluționarea ordinului de protecție care este o măsură cu caracter special, cu un scop bine definit - înlăturarea unei stări de pericol iminent, pericol ce nu a fost dovedit în cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța urmează a respinge cererea reclamantei P. C. A. de emitere a ordinului de protecție, ca neîntemeiată.
Asupra cheltuielilor de judecată
Având în vedere dispozițiile art. II din Legea nr. 25/2012, instanța va dispune, obligarea reclamantei P. C. A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru asistența juridică a pârâtului P. N. F., justificate prin referatul depus la dosar, din care, onorariu avocat din oficiu de 200 lei va fi plătit Baroului V. din Fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA,
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge cererea pentru emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta P. C. A. în contradictoriu cu pârâtul P. N. F., ca neîntemeiată .
2. Obligă reclamanta P. C. A. să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care, onorariu avocat din oficiu de 200 lei va fi plătit Baroului V. din Fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților Cetățenești.
3. Respinge cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
4. Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, potrivit art. 27 indice 6 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012.
5. Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03. 2014.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, V. M. B. |
Red. B.G.
Tehnored. V.B. 19 Martie 2014/ 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2763/2014. Judecătoria BÂRLAD | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1823/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
