Ordin de protecţie. Sentința nr. 1076/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1076/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 1335/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința Civilă Nr. 1076/2014
Ședința din Camera de Consiliu de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier G. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror B. L. G.
de la P. de pe lângă Judecătoria Bârlad
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta C. O., domiciliată în . la fam. T. I. în contradictoriu cu pârâtul C. I., domiciliat în ., jud.V., având ca obiect emitere ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamanta C. O. personal, pârâtul C. I. personal și asistat de avocat F. C., martora M. J., lipsă fiind martora G. A. .
Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a acordat termen pentru administrarea probelor, fiind depus la dosar, prin serviciul registratură, răspunsul comunicat de Poliția . cu privire la cele solicitate de instanță prin adresa din 17.04.2014; s-au verificat actele și lucrările dosarului de către președintele completului de judecată, după care:
Reclamanta arată că insistă în soluționarea cererii formulate.
Instanța procedează la legitimarea și audierea martorei M. J., declarația acesteia luată sub prestare de jurământ fiind depusă la dosar.
Pârâtul precizează că martora propusă de el nu se poate prezenta deoarece a înțeles că aceasta este bolnavă și a fost luată cu salvarea.
Reclamanta arată că a înțeles despre martora pârâtului că va veni doar însoțită de soț întrucât este cam bolnavă.
Avocat F. C. pentru pârât solicită să se ia act că pârâtul renunță la audierea martorului propus.
Reclamanta, interpelată de instanță, arată că nu poate prezenta telefonul cu mesajele pârâtului. Cu ocazia „Învierii „ a primit de la acesta un mesaj de felicitare.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public subliniază că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită, declară terminată cercetarea procesului în temeiul art.244 Cod de procedură civilă și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința publică de astăzi.
Părțile arată că nu cereri de formulat și nu sunt alte incidente de soluționat.
În temeiul art.392 Cod de procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul părților.
Reclamanta solicită admiterea cererii așa cum a fost precizată la termenul trecut.
Avocat F. C. pentru pârât consideră că admiterea cererilor cu privire la emiterea ordinelor de protecție reprezintă o îngrădire a unor drepturi, iar ca instanța să adopte o astfel de soluție trebuie să rezulte din dosar o situație de excepție ce trebuie dovedită cu probe. Cu privire la prezenta cauză, apreciază că nu există acea situație care să reclame la momentul de față instituirea ordinului de protecție. Bătaia la care a făcut referire martora audiată în cauză a fost la Sf.D., atunci când părțile s-au bătut reciproc. În concluzie, apreciază că situația de excepție nu a fost dovedită în acest dosar și nu există probe care să justifice luarea măsurii emiterii ordinului de protecție. Subliniază că este avocat din oficiu.
Reclamanta, în replică, arată că a fost sfătuită de organele de poliție să ceară acest lucru la Judecătoria Bârlad.
Reprezentantul Ministerului Public subliniază că reclamanta a formulat cerere pentru emiterea ordinului de protecție, precizată la termenul anterior, în dovedirea căreia a solicitat proba cu martora M. J.. Apreciază că din depoziția martorei audiată la acest termen nu a rezultat că viața, integritatea corporală, fizică sau psihică ori libertatea reclamantei și a celor două fiice minore au fost puse în pericol prin actele pârâtului. Potrivit legii ce instituie ordinul de protecție, pentru a se dispune această măsură trebuie demonstrată situația din care să rezulte violențele fizice, psihice ,de natură sexuală, inducerea stării de pericol. Consideră că raportat depoziției martorei propuse de reclamantă a rezultat că aceasta a asistat doar la un singur incident între părți, iar de la acel moment nu s-a făcut dovada că ar mai fi existat și alte conflicte. De atunci pârâtul nu a mai contactat-o pe reclamantă decât pentru a se împăca și a o aduce la domiciliul comun. Reclamanta nu a dovedit în mod concret, cu înscrisuri, certificate medico-legale, sesizări la organele de poliție că a fost agresată, lovită de pârât. Urmează ca instanța să aibă în vedere și răspunsul primit de la Poliția . rezultă că reclamanta s-a adresat doar verbal organelor de poliție. Solicită respingerea cererii pentru emiterea ordinului de protecție.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării;
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 7 aprilie 2014, sub nr._ și prin precizările făcute în ședința publică din 16 aprilie 2014, reclamanta C. O. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. I., în temeiul art. 26 alin. (1) și (3) din Legea nr. 25/2012 să se dispună emiterea unui ordin de protectie prin care să se dispună:
-obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față reclamantă și față de cele două minore;
-obligarea pârâtului la păstrarea unei distante minime de 100 m față de școala minorelor, respectiv Școala din . C. O. E. și Liceul A.I.C. din Bârlad pentru minora C. G. I.;
-interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic;
-încredințarea copiilor minori către reclamantă;
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la domiciliul lor din ., jud.V., pârâtul i-a aplicat lovituri ei și minorelor, le-a amenințat cu moartea, cu incendierea casei, dar și a lor.
Prezentă în instanță, în ședința publică din 16 aprilie 2014, reclamanta a susținut că s-a despărțit în fapt de pârât în luna octombrie 2013, că la data de 1 februarie 2014 a mers la domiciliul comun și a solicitat ca pârâtul să-i dea legitimația minorei, ocazie cu care a făcut curățenie și a spălat rufe fiind plătită de pârât, că ultimul conflict a avut loc la sfârșitul lunii martie 2014, atunci când a mers la cumnata ei, G. A. pentru a munci, iar pârâtul a fugit cu securea după ea și după cele două minore, că de la revelion, pârâtul nu a mai venit la locuința mamei sale, că la data de 1 aprilie 2014, a primit ultimul apel telefonic de la pârât, că în luna aprilie 2014, când lucrau la vie, minora a fost amenințată, că în luna februarie 2014, minora a fost căutată de o persoană, însă nu a recunoscut că este fiica lui C..
A solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorilor Chihu E. și M. J..
Prezent în instanță, pârâtul a precizat că nu este de acord cu susținerile reclamantei.
A solicitat proba cu martora G. A..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, audierea martorilor M. J., G. A., s-au solicitat relații de la Poliția . formulate împotriva pârâtului C. I..
Cu adresa înregistrată cu nr.7510 din 23 aprilie 2014, Postul de Poliție Gherghești ne-a comunicat că nu au fost înregistrate plângeri împotriva numitului C. I., că în urma unei sesizări verbale a numitei C. O., numitul C. I. a fost invitat la sediul Postului de Poliție, ocazie cu care au fost luate măsuri de avertizare și consiliere.
În ședința publică de astăzi, pârâtul a renunțat la audierea martorei G. A..
Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta și pârâtul sunt soți, iar din conviețuirea lor au rezultat doi copii: C. G. I., născută la data de 29 august 1998 și C. O. E., născută la data de 6 mai 2000, eleve, cea mare la Liceul A.I.C. Bârlad, iar cea mică la Școala Generală din ..
Părțile au avut domiciliul comun în ., jud.V., de unde s-au despărțit în fapt în luna octombrie 2013, prin plecarea reclamantei împreună cu cel două fiice la locuința mamei sale în ., acolo unde se află și în prezent.
La data de 1 februarie 2014, reclamanta a mers la domiciliul comun pentru a lua legitimația fiicei sale, ocazie cu care a făcut curățenie, a spălat rufe, fiind plătită de pârât, comportament ce dovedește faptul că, după despărțirea în fapt, reclamantei nu i-a fost teamă de comportamentul pârâtului și a mers la fostul domiciliu comun.
Reclamanta a recunoscut și faptul că, pârâtul nu a mai venit, la locuința mamei sale, în ., acolo unde ea se află împreună cu fiicele, de la revelion, și nu a mers nici la fiice la școală, însă există presupunerea că, cineva ar fi căutat-o, pe una din fiice, în numele tatălui.
În ce privește martora audiată în cauză, M. J., depoziție fila 19 dosar, aceasta a făcut referire la un conflict ce a avut loc între părți, în ziua de Sf.D. a anului 2013, în timpul căruia părțile s-au bătut, fiecare afirmând că celălalt este vinovat, după care s-au despărțit în fapt și deși pârâtul a mers la locuința mamei reclamantei și i-a spus să se întoarcă, aceasta a refuzat, afirmând că îi este frică de pârât pentru că toată viața a fost bătută.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c)limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.”
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării."
Potrivit art. 26 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 25/2012, ordinul de protecție constând în obligațiile și măsurile prevăzute în același text legal de la litera a) la h), se dispun în măsura în care viața, integritatea psihică ori libertatea solicitantului este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Din situația de fapt relatată, rezultă că între părți există neînțelegeri, motiv pentru s-au despărțit în fapt, reclamanta locuind în prezent la locuința mamei sale în ., împreună cu cele două fiice, iar pârâtul la domiciliul comun în ., jud.V.. De la despărțirea în fapt, reclamanta l-a vizitat pe pârât la domiciliul comun pentru a-i cere o legitimație, ocazie cu care a făcut treburi gospodărești pentru care a fost plătită. Pârâtul a vizitat-o la locuința mamei sale pentru a-i cere să revină la domiciliu comun.
De precizat că, ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură, or din actele și lucrările dosarului nu au rezultat agresiuni fizice din partea pârâtului, confirmate de acte medicale sau martori, cu excepția susținerilor martorei M. J., când părțile s-au bătut în luna decembrie a anului trecut.
Față de probele administrate în cauză, instanța apreciază că reclamanta nu a dovedit starea de pericol în care s-ar afla ea sau minorele C. G. I. și C. O. E. pentru a fi luate măsurile de protecție solicitate, reclamanta având posibilitatea de a soluționa divergențele apărute între soți pe calea dreptului comun.
Pentru aceste considerente, cererea pentru emiterea ordinului de protecție urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Consecință a respingerii cererii, reclamanta va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, respectiv să plătească suma de 200 lei, către Baroul de Avocați V., reprezentând onorariu de avocat avansat pentru pârât din fondul Ministerului Justiției, în temeiul art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea pentru emiterea unui ordin de protecție formulată de reclamanta C. O., CNP_, domiciliată în . la fam. T. I. în contradictoriu cu pârâtul C. I., CNP_, domiciliat în ., jud.V..
Obligă reclamanta C. O. să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, onorariu avocat din oficiu către Baroul de Avocați V., reprezentând onorariu de avocat avansat din fondul Ministerului Justiției.
Executorie.
Cu drept de apel în 3 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2014.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, G. C. |
Red.D.E.J.
Tehnored.G.C.
5 ex. /25 Aprilie 2014
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 2887/2014. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2474/2014.... → |
|---|
