Plângere contravenţională. Sentința nr. 34/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 5422/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 34/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul D. D. C., cu domiciliul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravenționala PV . NR._ DIN 16.06.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru petentul D. D. C. avocat ales A. C. cu delegație de reprezentare la dosar, martorul D. F. încuviințat pentru petent lipsă fiind intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- cauza se află la administrare probatoriu;
- părțile au fost legal citate pentru acest termen de judecată;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimatul IPJ V.;
Se audiază martorul D. F. sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța în temeiul art. 392 cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților prezente.
Având cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul petentului solicită instanței admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție. Prezenta plângere supusă judecății nu este o plângere tipică având în vedere starea de necesitate a petentului. Petentul a avut o atitudine sinceră și a recunoscut că se deplasa cu viteză. Viteza de deplasare a petentului era destul de mare lucru ce atestă faptul că petentul se deplasa cu viteză mare pentru a ajunge la o unitate spitalicească cu tatăl său. La primul infarct suferit de tatăl său, tot petentul a fost cel care l-a dus la spital. Există la dosar înscrisuri din are rezultă că tatăl petentului este bolnav suferind de o afecțiune gravă la inimă. Solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța în temeiul art. 394 cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
NSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 11.11.2013, petentul D. D. (declinată de la Judecătoria Iași), a cerut, în contradictoriu cu intimatul IPJ V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 16.16.2013 și restituirea permisului de conducere.
În motivare, petentul a arătat că la data de 16.06.2013 se deplasa pe direcția București Iași aflându-se în mașină cu tatăl său D. F. când acesta i-a spus că resimte o durere puternică în piept, greutate în respirație și palpitații puternice. În acel moment s-a îngrijorat și, fiind în afara localității a accelerat pentru a ajunge cât mai repede la o farmacie întrucât tatăl său își uitase acasă medicația, inclusiv tubul cu nitroglicerină. A arătat petentul că tatăl său a suferit în anul 2005 un infarct miocardic în urma căruia a fost necesară o intervenție chirurgicală. De la acel moment, tatăl petentului urmează un tratament zilnic foarte strict. De asemenea, trebuie să poarte în permanență un tub cu nitroglicerină pentru a ameliora situațiile în care intervin simptomele unui infarct. La momentul al care a fost oprit de organele de poliție, petentul se îndrepta spre cea mai apropiată unitate medicală sau farmacie pentru a cumpăra medicamentația tatălui său. Deși le-a explicat organelor de poliție situația, nu a fost crezut. Ulterior, arată petentul, a reușit să procure medicamentele necesare pentru tatăl său iar când au ajuns la Iași au mers la un control de specialitate. Petentul consideră că în cauză sunt întrunite condițiile stării de necesitate. Astfel, condițiile privind pericolul sunt îndeplinite, fiind vorba despre un pericol actual, atât timp cât tatăl petentului acuza dureri în piept. De asemenea, pericolul era unul ce amenința viața, integritatea corporală și sănătatea tatălui petentului și totodată unul inevitabil, neputând fi înlăturat altfel. Cu privire la acțiunea de salvare, aceasta era necesară pentru salvarea de la un pericol a valorilor referitoare la viață, sănătate, integritate corporală.
Petentul a criticat și acuratețea măsurătorilor efectuate de agentul constatator.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu un martor. A depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie: permis de conducere (f. 7), C.I. (f.8), scrisoare (f.9), documente medicale (f. 9-25), proces verbal de contravenție (f. 26),
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare (f.30 dos. declinat) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În fapt, intimata a arătat că prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina petentului la data de 16.16.2013 ora 14.42 pe DE 581 km 77 „ a condus autoturismul AUDI_ cu viteza de 164 km/h stabilită cu aparatul radar Autovision de pe auto MAI_ hardul nr. 1 de filmare”. Procesul verbal a fost încheiat imediat după constatarea contravenției fiindu-i adus petentului la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. Din fotografiile efectuate după efectuate după înregistrarea video a aparatului radar rezultă cele consemnate în procesul verbal. Aparatul radar este verificat metrologic. În plângere, petentul recunoaște cele consemnate însă consideră că se afla într-o stare de necesitate. Consideră intimata că din înscrisurile depuse la dosar rezultă doar faptul că tatăl petentului s-a prezentat la o unitate spitalicească la 17.06.2013 pentru un control medical întrucât suferea de o afecțiune mai veche la inimă. Petentul nu a depus nici un înscris din care să rezulte dacă s-a prezentat în ziua în care a fost sancționat la vreo farmacie, dacă a achiziționat medicamentul atât de necesar tatălui său, ora când a fost achiziționat și dacă la data de 16.06.2013 tatăl său a avut nevoie de asistență medicală. Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile stării de necesitate.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat, buletin de verificare metrologică, fotografii (f. 33-34).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Pentru petent a încuviințat și proba cu martorul D. F., a cărui declarație se află la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 16.06.2013 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1125 lei (15 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 16.16.2013 ora 14.42 pe DE 581 km 77 „ a condus autoturismul AUDI_ cu viteza de 164 km/h stabilită cu aparatul radar Autovision de pe auto MAI_ hardul nr. 1 de filmare”.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 20.06.2013 și data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției (16.06.2013), instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate.
Petentul nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, în sensul că a recunoscut că a circula cu viteză peste limita legală. A contestat însă acuratețea măsurătorilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța ca intimatul să facă dovada verificării metrologice a aparatului radar și de asemenea, să depună la dosar „ordinul de misiune” al agentului constatator.
Cu privire la măsurătorile efectuate, situația de fapt astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Din planșele foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (f. 33-34) reiese că petentul a circulat, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 164 km/h. Cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea este omologat (f. 32) și verificat metrologic.
Planșele foto îndeplinesc condițiile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/23.11.2005 putând fi folosite ca dovezi pentru susținerea celor reținute în cuprinsul procesului verbal. Înregistrările efectuate cuprind: data, respectiv 16.06.2013, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 14.42, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului.
Petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, admițând că el a fost cel care a condus autoturismul respectiv la data și ora menționate în procesul verbal. De asemenea, aceste aspecte au fost recunoscute și prin plângerea contravențională.
Cu privire la „ordinul de misiune” al agentului constatator, instanța reține că acesta nu este necesar, raportat la dispozițiile legale. Potrivit. art. 109 din OUG nr. 195/2002 „(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.” De asemenea, art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 prevede că „ (1) Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. (2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.” Totodată, conform art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, „Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice (…)”. Ca atare, dispozițiile legale precitate sunt cele care le conferă polițiștilor rutieri competența de a constatata abaterile la regimul circulației rutiere de natura celei reținute în sarcina petentului, legitimitatea activității acestora nefiind condiționată de emiterea unui ordin de serviciu.
Referitor la starea de necesitate invocată de petent, condițiile pentru existența acesteia nu au fost dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, pentru a exista stare de necesitate, trebuie întrunite următoarele condiții:
a) existența unei stări de pericol îndreptat contra unei persoane, a drepturilor acesteia sau unui interes public.
b) iminența stării de pericol
c) imposibilitatea evitării stării de pericol prin alte metode decât comiterea unei fapte contravenționale
d) starea de pericol să nu fi fost provocată de cel care invocă starea de necesitate
e) acțiunea de salvare să fie proporțională cu starea de pericol.
Din coroborarea înscrisurilor depuse de petent în dovedirea stării de necesitate cu declarația martorului audiat D. F., tatăl petentului, nu reiese existența unei stări de pericol, nefiind îndeplinită prima cerință pentru invocarea stării de necesitate. Astfel, prin plângerea contravențională și prin apărările formulate în fața instanței, petentul a susținut că a fost nevoit să se deplaseze cu viteză deoarece tatăl său, pasager în mașina, a început să acuze simptomele unui infarct, în contextul în care cu câțiva ani în urmă mai suferise unul. Uitându-și medicația acasă, petentul a mărit viteza de deplasare pentru a ajunge la timp la cea mai apropiată unitate medicală sau farmacie.
În primul rând, pentru o persoană cu afecțiuni cardiace de natura celei avute de tatăl petentului, care, conform susținerilor acestuia „urmează un tratament zilnic foarte strict cu o medicație anticoagulantă și (…) trebuie să poarte asupra sa un tub cu nitroglicerina pentru a ameliora simptomele unui infarct”, este greu de crezut că și-a uitat medicația acasă pornind la un drum cu o lungime considerabilă precum cel între Iași și București. Această apărare nu este una plauzibilă, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă și-ar fi uitat medicația, din București și până la momentul comiterii contravenției, ar fi putut să își procure măcar medicamentele strict necesare de la o farmacie de pe drum.
În al doilea rând, dacă starea tatălui petentului ar fi fost atât de gravă încât a necesitat depășirea limitei de viteză, după oprirea de către organele de poliție petentul ar fi trebuit să se deplaseze la cea mai apropiată unitate spitalicească sau farmacie, după cum el însuși a declarat în plângere că intenționa să facă. Or, cea mai apropiată unitate era la V., care se află între Bârlad și Iași. Cu toate acestea, după cum a declarat martorul D. F., nu au oprit în V., ci și-au continuat deplasarea către Iași. Este greu de crezut că în contextul apariției unor simptome caracteristice pentru un infarct petentul a ales să nu oprească în V. ci să se mai deplaseze aprox 100 de km până la Iași. Mai mult decât atât, dacă situația ar fi fost, într-adevăr, atât de gravă precum susține petentul, ar fi putut întoarce și merge la spitalul din Bârlad sau la o farmacie din această localitate, care se afla la mică distanță.
În al treilea rând, deși petentul a depus la dosar mai multe documente medicale, acestea atestă că într-adevăr tatăl său suferă de o afecțiune cardiacă și că în data de 17.06.2013 s-a prezenta la spital pentru efectuarea de investigații suplimentare. Starea gravă în care susține petentul că s-ar fi aflat tatăl său de natură să îl determine să comită fapta contravențională nu poate fi susținută doar prin prezentarea de documente care atestă o afecțiune mai veche și efectuarea de analize medicale. De asemenea, dacă starea martorului D. F. ar fi fost într-adevăr gravă, acesta nu s-ar fi rezumat la un control la medicul de familie efectuat în data de 16.06.2013 la domiciliu (f.8). este greu de crezut că starea martorului l-a tulburat . încât a comis deliberat o faptă contravențională depășind viteza după care și-a continuat deplasarea până la Iași unde l-a dus pe tatăl său la domiciliu pentru a fi consultat de medicul de familie.
În al patrulea rând, din fotografiile efectuate după înregistrarea radar reiese că petentul venea dinspre Iași către Bârlad și nu invers, după cum susține.
În consecință, instanța constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru existența stării de necesitate.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentului, instanța apreciază că raportat la împrejurările concrete în care s-a produs fapta, sancțiunea aplicată, a amenzii în cuantum de 1125 de lei, este justificată. Astfel, petentului i s-a aplicat sancțiunea corespunzătoare unui număr de 15 puncte de amendă, în limitele prevăzute de lege precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Petentul a depășit cu mai mult de 50 de km/h viteza legală pe un sector de drum intens circulat și cu o singură bandă pe sensul de mers. În contextul numeroaselor accidente de circulație produse ca urmare a depășirii limitei de viteză, instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii principale și a celei complementare astfel cum au fost aplicate prin procesul verbal contestat.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal . nr._ întocmit la data de 16.16.2013 este întocmit în mod legal, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care plângerea contravențională va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata plângerea contravențională formulată de către petentul D. D. C., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., prin reprezentant legal
Menține procesul verbal atacat . nr._/16.06.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex/ 17 Ianuarie 2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1486/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3367/2014. Judecătoria... → |
|---|
