Plângere contravenţională. Sentința nr. 457/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 457/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 6256/189/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 457/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul M. S.-A. domiciliat în . jud. V. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. V. cu sediul în V. .. 1 jud. V. având ca obiect plângere contravenționala rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc petentul M. S.-A. și intimatul I.P.J. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- părțile au fost legal citate pentru acest termen;
- intimatul I. V. a răspuns relațiilor solicitate de instanță la termenul anterior;
- lipsesc relațiile solicitate de instanță petentului M. S.-A.;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimatul I. V.;
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat și față de poziția procesuală a intimatului care a solicitat judecata cauzei în lipsă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ 2013 la data de 09.12.2013 (rejudecare), petentul M. S. A., a cerut, în contradictoriu cu intimatul I. V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 04.12.2012, anularea măsurii complementare a confiscării și exonerarea de la plata amenzii.
În motivare, petentul a arătat că este cetățean spaniol și locuiește în România de la sfârșitul lunii septembrie 2012 împreună cu concubina sa, C. R., în . de 2.12.2012 se afla la domiciliu când a venit soțul mamei concubinei sale, H. M., care i-a cerut prin semne să meargă să taie lemne de la o persoană. A apelat la petent întrucât acesta avea o drujbă proprietate personală, cumpărată din Spania. Petentul nu știe limba română, nu înțelege decât câteva cuvinte și comunică prin intermediul concubinei sale, care știe spaniolă. A mers cu H. M. și cu o altă persoană pe nume T. A. la locul indicat de acesta. Au început să taie lemne când a venit un polițist . Nu a înțeles nimic din ceea ce s-a întâmplat, a fost pus doar de polițist să semneze un act, i s-a luat drujba. Petentul susține că nu știe legile din România, nu a vrut decât să îl ajute pe soțul mamei concubine sale. De asemenea, nu știa dacă pădurea este a lui T. sau nu. De altfel, petentul nu știe locurile deoarece era venit în România de doar două luni la momentul constatării contravenției. Deși în procesul verbal s-a consemnat că recunoaște faptele, de fapt nu i s-a citit ce scrie acolo, iar nimeni din cei prezenți nu cunoștea limba spaniolă pentru a-i putea citi. Susține că nu a intenționat să încalce legile, aflându-se într-o eroare de fapt.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori. A depus la dosarul cauzei următoarele: procesul verbal contestat (f.4), carte de identitate (f.5)
Intimatul a formulat întâmpinare (f.16, dos. inițial) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În fapt, intimatul a arătat că s-a reținut în sarcina petentului că la data de 02.12.2012 ora 14, 00, în . numiții H. M. și T. aurel,cu o drujbă,a tăiat cantitatea de aprox 0,5 m cubi de material lemnos specia salcâm din liziera de protecție situată în imediata apropiere a căii ferate Iași București între satele H. Dodești și Roșiești, fără a avea acest drept. Contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Procesul verbal se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară. Petentul ar fi putu refuza să semneze procesul verbal dacă nu înțelegea ce s-a consemnat acolo. Apărarea petentului cu privire la faptul că a mers să taie materialul lemnos dar nu a cunoscut că tăierea este ilegală nu poate fi luată în considerare deoarece a mers de bunăvoie, nefiind silit să taie salcâmi și întrucât este o persoană cu deplină capacitate de exercițiu răspunde pentru consecințele faptelor sale. Și dacă s-ar admite o astfel de ipoteză, atât timp cât a fost de acord să desfășoare o activitate fără a se interesa dacă ceea ce face este legal sau nu, se face vinovat de săvârșirea contravenției. H. M., în declarația dată, a precizat că T. A. le-a solicitat să taie salcâmii aflați lângă terenul său, ceea ce înseamnă că petentul a cunoscut că salcâmii nu sunt situați pe terenul lui Tac A..
În drept, intimatul a invocat prevederile OG 2/2001, Legii 171/2010.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat (f. 25 dos. inițial), proces verbal de depistare a contravențiilor (f. 26), declarație H. M. (f. 27 dos. inițial), raport de introducere în camera de corpuri delicte (f. 28)
Petentul a depus note de concluzii scrise (f. 44) prin care a solicitat instanței să constate nulitatea procesului verbal de contravenție pentru încălcarea art. 16 al. 7 din OG 2/2001. De asemenea, a susținut că nu a cunoscut nicio împrejurare legată de fapta sa, în sensul că nu a știut unde trebuia să meargă pentru a tăia lemne, fiind doar un însoțitor al martorului H., audiat în cauză. Contravenția este fapta comisă cu vinovăție, ceea ce nu s-a dovedit în cazul petentului. Nici martorul H. nu cunoștea unde urmau să taie lemne. Numitul T. i-a spus martorului H. M. că terenul este al său.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu martori.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 04.12.2012,, petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 al. 1 lit. din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice constând în tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei. De asemenea, în baza art. 25 al. 1 din aceeași lege s-a dispus confiscarea unei drujbe marca Stihl aparținând petentului.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut în sarcina petentului că la data de 02.12.2012 ora 14, 00, în .. Viișoara, împreună cu numiții H. M. și T. A., cu o drujbă, a tăiat cantitatea de aprox 0,5 m cubi de material lemnos specia salcâm din liziera de protecție situată în imediata apropiere a căii ferate Iași București între satele H. Dodești și Roșiești, fără a avea acest drept.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de petent. La rubrica „obiecțiuni” s-a consemnat „recunosc faptele pentru care am fost sancționat contravențional”.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale - 07.12.2012 și data încheierii procesului verbal, respectiv 4.12.2012 instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petentul nu a contestat efectiv fapta contravențională astfel cum a fost reținută ci a susținut că nu se face vinovat de comiterea acesteia, el neavând cunoștință de încălcarea vreunei prevederi legale.
Conform art. 1 din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție”. În ceea ce privește elementele constitutive ale unei contravenții acestea sunt, în esență, aceleași cu cele ale unei infracțiuni și anume obiect, subiect, latură subiectivă și latură obiectivă.
Art. 11 din OG 2/2001 prevede cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, respectiv legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beția involuntară completă, eroarea de fapt, infirmitatea.
Eroarea înlătură vinovăția când o persoană comite un act prevăzut de o normă contravențională, cunoscând greșit sau necunoscând o circumstanță de care depinde realizarea elementelor contravenției. Pentru a constitui o cauză exoneratoare, eroarea trebuie să nu fie imputabilă persoanei care o invocă (să nu fi putut, în mod rezonabil, să-și dea seama că percepe eronat starea de fapt existentă) și trebuie să vizeze un element de care depinde existența sau inexistența contravenției.
În cauza de față, petentul a invocat eroarea de fapt drept cauză justificativă. Acesta a susținut că nu știe limba română iar din modul cum i-au expus situația martorul Hrituc M. și T. A., a înțeles că urmează să taie lemne de pe terenul lui acestuia din urmă.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile pentru ca petentul să fie exonerat de răspundere contravențională în temeiul erorii de fapt.
În primul rând, eroarea nu este imputabilă petentului. Acesta, cetățean spaniol, se afla în România de cca. două luni la momentul comiterii faptei contravenționale. Nu știa limba română, comunicând cu cei din jur prin intermediul concubinei sale, care cunoștea limba spaniolă. Acest aspect nu a fost contestat de nimeni, nici măcar de către intimat, care prin adresa înaintată la solicitarea instanței (f. 40 dos. inițial) a confirmat faptul că petentul vorbea foarte greu limba română, motiv pentru care nu a fost audiat după depistare. Din declarația martorului B. G. (f. 32 dos. inițial) reiese că Hrituc M. i-a propus petentului să meargă să taie lemne de la „numitul T. din Halta Dodești”, întreaga conversație fiind tradusă de concubina petentului. Din declarația numitului H. M. (f. 33 dos. inițial) reiese că T. A. i-a solicitat să meargă să taie lemne dintr-o râpă din Dodești, fără ca martorul să se intereseze ale cui erau acele lemne. Acesta a fost de acord și pentru că petentul avea o drujbă i-a cerut să îl însoțească și împreună au tăiat lemne. Petentul nu a știut însă cui aparțin acele lemne.
Ca atare, faptul că petentul M. S. A. nu a cunoscut că lemnele nu îi aparțin lui T. A. nu i se poate imputa, de vreme ce H. M. (soțul mamei concubine sale) și T. A. i-au creat acestuia convingerea că liziera i-ar aparține acestuia din urmă. Deși intimata susține în întâmpinare că petentul nu poate invoca eroarea deoarece trebuia să se intereseze dacă tăierea era sau nu legală, instanța apreciază că, în circumstanțele concrete ale cauzei, acest lucru nu era posibil. Petentul a fost indus în eroare de comportamentul persoanelor care l-au însoțit, care prin atitudinea avută nu au lăsat să se înțeleagă că lemnele ar putea aparține altcuiva, ci din contra, că sunt ale lui T. A.. Simplul fapt că petentul are capacitate de exercițiu și nu a fost silit să meargă să taie acele lemne nu este suficient pentru a face inaplicabilă eroarea de fapt. De asemenea, deși intimata a arătat că petentul nu poate invoca necunoașterea legilor, instanța apreciază că nu eroarea de drept este cea invocată, ci cea de fapt.
Referitor la faptul dacă eroarea vizează un element de care depinde existența ori inexistența contravenției, instanța reține că potrivit art.8 al. 1 lit. din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice constituie contravenție „tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei”. Petentul a fost depistat tăind arbori fără a avea acest drept. Această noțiune, „fără drept” care trebuie interpretată în sens larg, este elementul esențial pentru existența faptei contravenționale, asupra căruia petentul s-a aflat în eroare. El a crezut, ca urmare a comportamentului persoanelor care l-au însoțit și totodată, prin circumstanțele personale speciale reprezentate de necunoașterea limbii române, că are dreptul de a tăia acele lemne deoarece aparțineau lui T. A.. Deși intimata susține că, cf. declarației lui H. M., care a precizat că T. A. le-a cerut să taie salcâmii aflați lângă terenul său, în mod evident și petentul cunoștea că salcâmii nu se aflau efectiv pe terenul acestuia din urmă, instanța apreciază că evidența cunoașterii nu reiese de nicăieri, din mijloacele de probă reieșind că petentul se înțelegea cu cei doi prin semne, necunoscând limba română.
În consecință, instanța constată că în cauză operează eroarea de fapt drept cauză de exonerare a petentului de la răspunderea contravențională. Ca atare, fapta neconstituind contravenție, plângerea petentului este întemeiată, motiv pentru care instanța va dispune anularea procesului verbal . nr._/4.12.2012, exonerarea petentului de la plata amenzii și de la suportarea sancțiunii complementare a confiscării drujbei, aceasta urmând a fi restituită petentului de către intimat – depusă în camera de corpuri delicte cf. raportului din data de 05.12.2012 (f. 28 dos. inițial).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. S. A., cu domiciliul în ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., prin reprezentant legal.
Anulează procesul verbal . nr._/4.12.2012 și în consecință exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 500 de lei și de la suportarea sancțiunii complementare constând în confiscarea drujbei marca Stilh (care va fi restituită petentului).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex/ 21 Februarie 2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2853/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1434/2014. Judecătoria... → |
|---|
