Pretenţii. Sentința nr. 33/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 33/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 5170/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 33/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V. cu sediul în V., Șoseaua Națională V. Iași nr. 1, jud. V., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu U. R. D., CNP_ cu domiciliul în st/., având ca obiect pretenții până la 10.000 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V. prin reprezentanți legali și pârâta U. R. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect pretenții;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- părțile au fost legal citate;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către reclamantă;
Instanța,, întrucât cauza se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 cod procedură civilă, stabilește că în conformitate cu dispozițiile art. 94 lit. j și art. 107 alin. este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C. proc. civ., instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
Instanța deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V. prin acțiunea formulată o consideră admisibilă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
Întrucât pârâta U. R. D. nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu a solicitat încuviințarea de probe, instanța constată că a intervenit decăderea acesteia din dreptul de propune probe și a invoca excepții în afară de cele de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 208 și art. 254 alin. 1 cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și față de poziția procesuală a reclamantei care a solicitat judecata în lipsă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2013 sub numărul_, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pe pârâta U. R. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 884,93 lei debit restant și 112,67 lei penalități de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că soțul pârâtei, U. V., încadrat în gradul de handicap „grav” cf. certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap și care beneficia de indemnizație a decedat la 08.03.2011, fără ca familia să anunțe decesul. Indemnizația a fost însă ridicată de la bancă în continuare pentru perioada aprilie 2011-decembrie 2011, înregistrându-se un debit în sumă de 884,93 lei la care s-au calculat penalități de 112,67 lei. Deși reclamanta a solicitat soției restituirea sumelor încasate necuvenit, aceasta nu a răspuns în nici un fel. Conform Legii nr. 448/2006, sumele încasate necuvenit și nerecuperate din cauza decesului persoanei cu handicap se recuperează de la moștenitori, familie sau reprezentanții legali.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 101 al. 2 din Legea nr. 448/2006, art. 194-204, art. 720 Cod de procedură civilă și art. 1516 Cod civil. .
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care au fost depuse la dosar următoarele: referat (f. 5), fișă calcul (f. 6), adrese (f7-19), dispoziție privind acordarea drepturilor de care beneficiază pers. cu handicap (f. 20), certificat de încadrare într-o categorie de pers. cu handicap (f. 23), referat de anchetă socială (f. 25), copie CI U. V. (f. 29), decizie asupra capacității de muncă (f. 32), referat de anchetă socială (f. 33).
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Soțul pârâtei, U. V. a beneficiat, începând cu data de 01.12.2008 de indemnizație în cuantum de 187 lei (f.20), fiind încadrat în gradul de handicap „grav” (f. 23). Acesta a decedat la data de 08.03.2011 (f.15). Decesul nu a fost anunțat de familie astfel încât îm perioada aprilie 2011-decembrie 2011, indemnizația a fost în continuare ridicată de la bancă (f.13) în total 884.93 lei la care au fost calculate penalități de 112,67 lei (f. 6).
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că U. V. a decedat la data de 08.03.2011. Având în vedere că indemnizația lunară a fost încasată anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2011 și potrivit art. 6 al. 2 din Codul civil din 2011 actele și faptele juridice încheiate ori după caz produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de lege în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori producerii lor, aplicabile în cauză sunt prevederile Codului Civil din 1865.
Conform art. 101 Din Legea nr. 448/2006,
„ (1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale de către persoana cu handicap sau familia acesteia se recuperează de la aceasta, inclusiv dobânzile aferente.
(2) Sumele stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), nerecuperate din cauza decesului persoanei cu handicap, se recuperează, după caz, de la moștenitori, familie sau reprezentanți legali, în condițiile dreptului comun.”
Conform art. 992 din Codul civil 1864, „cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.”
Îmbogățirea fără justă cauză, ca izvor de obligații, reprezintă un fapt juridic licit care are ca efect mărirea patrimoniului unei persoane, ca o consecință a diminuării patrimoniului alteia, fără ca pentru această operațiune să existe o cauză. Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care și-a mărit patrimoniul de a-l despăgubi pe cel care și-a diminuat patrimoniul, în limitele acestei diminuări. Neexistând un alt mijloc juridic pentru reclamantă pentru a-și recupera suma pretinsă (între reclamantă și pârâtă neexistând vreun contract), în cauză, temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă îmbogățirea fără justă cauză.
Ca atare, instanța reține că pârâta U. R. D., ridicând în perioada aprilie 2011-decembrie 2011 indemnizația lunară aferentă gradului de handicap, în total suma de 884,93 lei, a realizat o îmbogățire fără just temei. Odată cu decesul beneficiarului acestei indemnizații, U. V., la 08.03.2011, a încetat și dreptul acestuia de a încasa indemnizația lunară respectivă.
Patrimoniul pârâtei s-a mărit ca urmare a încasării indemnizației de handicap, în detrimentul patrimoniului reclamantei care s-a micșorat, deși pârâta nu avea dreptul, după decesul soțului beneficiar, să continue să încaseze banii. Ca atare, instanța va admite acțiune cu privire la capătul principal de cerere și va dispune obligarea pârâte la restituirea sumei de 884,93 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, potrivit art.994 cod civil din 1865, „când cel ce a primit plata a fost de rea credință, este dator a restitui atât capitalul cât și interesele (dobânzile) din ziua plății”. Reaua credință a pârâtei reiese din aceea că, fiind soția beneficiarului indemnizației, avea obligația de a anunța decesul acestuia către reclamantă, fiind conștientă de faptul că suma respectivă de bani se acordă în considerarea handicapului de care suferea soțul său. Odată cu decesul acestuia dreptul de a încasa indemnizația de handicap a încetat, fiind lesne de înțeles că pârâta nu avea nici un drept să o încaseze în continuare. Față de solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la plata sumei de 112,67 lei, în temeiul principiului disponibilității și având în vedere că calculul este corect, instanța va admite și acest capăt de cerere și va dispune obligarea pârâtei la suma solicitată prin cerere.
Instanța va lua totodată act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională V. Iași nr. 1, jud. V., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu U. R. D., CNP_ cu domiciliul în st/..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 884,93 lei, reprezentând indemnizație aferentă gradului de handicap și suma de 112,67 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex/ 16 Ianuarie 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2362/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2318/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
