Anulare act. Sentința nr. 1747/2015. Judecătoria BÂRLAD

Comentarii

0

Sentința nr. 1747/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 5280/189/2014

document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

Sentința civilă Nr. 1747

Ședința publică de la 09 Iulie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T.

Grefier: L. G.

Pe rol judecarea cauzei Civil formulată de reclamanții D. D. D. (CNP-_) și D. D. V. M. (CNP-_), domiciliați în Bârlad, .. 6, împotriva pârâtelor B. C. Română SA București, cu sediul în București, ..5, sector 3, B. C. Română SA- Sucursala V., B. C. Română- Agenția Negrești, jud. V.., având ca obiect

anulare act clauză abuzivă.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamantul - D. D. D. personal lipsind avocat C. C. ales/ avocat N. B. pentru - pârât - B. C. ROMÂNĂ S.A., lipsind reclamanta - D. D. V. M. .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Interogat reclamantul D. D. D. a arătat că acceptă ca instanța să rămână în pronunțare în absența domnului avocat C. C. și consideră că nu i se încalcă nici un drept. Depune concluzii scrise.

Interogați de instanță, reclamantul și avocat N. B. pentru pârâta B. C. Română SA, declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, după care președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.

Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de pârâta B. C. Română SA București prin întâmpinare (filele 52-69, vol. I dosar).

Avocat N. B. pentru pârâta B. C. Română SA, având cuvântul solicită admiterea excepției motivat prin aceea că nulitatea ce intervine în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativă, iar perioada în care o astfel de acțiune poate fi inițiată, este de 3 ani, conform art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958. În cauza de față, contractul de credit a fost încheiat la data de 24.04.2008, termenul de prescripție fiind astfel împlinit la data de 24.04.2011, este o acțiune izvorâtă din contract este un interes privat al consumatorului.

Reclamantul având cuvântul solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Instanța pune în discuție excepția lipsei de obiect și de interes în ceea ce privește capetele de cerere privitoare la dobândă.

Avocat N. B. pentru pârâta B. C. Română SA, având cuvântul solicită admiterea excepției motivat de faptul că, potrivit art. 6 din Legea nr.193/2000, „Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua”. Potrivit art. 7 din aceeași lege „În măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese”. Ideea „dreptului de reziliere” confirmă interpretarea sancțiunii ca fiind o sancțiune sui generis, deferită de sancțiunea nulității, cu efecte pentru viitor. O asemenea interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 6 alin.1 și art. 7 alin.2 ale Directivei 93/13/CEE, potrivit cărora sancțiunea ce poate interveni în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale constă în încetarea producerii pentru viitor a efectelor acelor clauze. În cauza de față, prevederile contractuale reclamante ca fiind abuzive nu mai sunt în vigoare, deoarece au fost modificate prin actul adițional din data de 22.07.2010 la contract și, în această situație, s-ar constata caracterul abuziv al unor clauze ce nu mai produc efecte.

Reclamantul având cuvântul solicită respingerea excepției lipsei de obiect și de interes în ceea ce privește capetele de cerere privitoare la dobândă.

Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității capetelor de cerere privitoare la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor presupus abuzive.

Avocat N. B. pentru pârâta B. C. Română SA, având cuvântul a arătat că nu este o excepție propriu-zisă putând fi catalogată ca o apărare de fond, motivând că, în cazul contractelor cu executare succesivă, este imposibilă restituirea prestațiilor. Contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesivă, în care obligația împrumutatului se execută în timp, prin rate succesive. Conform teoriei generale a obligațiilor contractuale, rezilierea contractului cu executare succesivă nu poate produce efecte retroactive din cauza imposibilității uneia dintre părți de a returna folosința asigurată de către cealaltă parte. Astfel, cum un chiriaș nu poate restitui folosința bunului, nici debitorul nu poate restitui băncii folosința sumelor de bani puse la dispoziție în considerarea „costului creditului”. Chiar în ipoteza în care instanța ar constata caracterul abuziv al unor clauze, sancțiunile urmează a fi aplicate pentru viitor, neputând fi pusă în discuție restituirea unor prestații deja efectuate. Solicită admiterea excepției.

Reclamantul având cuvântul solicită respingerea excepției inadmisibilității capetelor de cerere privitoare la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor presupus abuzive.

Instanța din oficiu ridică excepția inadmisibilității cererii prin care reclamanții au solicitat să se constate că dobânda nu a fost încasată de pârâtă cu respectarea formulei Euribor și a cererii prin acre reclamanții au solicitat să se constate că ei, reclamanții au achitat comision de acordare credit și comision de administrare.

Reclamantul având cuvântul solicită respingerea excepției și să se constate că sunt admisibile aceste cereri.

Avocat N. B. pentru pârâta B. C. Română SA, având cuvântul arată că aceste cereri sunt inadmisibile ca și cereri în constatare și face referire la prevederile art. 35 Cod civil.

Reclamantul având cuvântul cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată și obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit nr._/24.04.2008 prin eliminarea clauzelor abuzive, să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp pentru contractul de credit nr._/24.04.2008; obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit nr._/24.04.2008, cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii după formula indicele Euribor la 6 luni; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 13.166,11 euro, reprezentând suma de bani plătită în plus cu titlu de dobândă față de formula indicele Euribor la 6 luni + marja de 1,5 pp; obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare, la plata daunelor morale.

Avocat N. B. pentru pârâta B. C. Română SA, având cuvântul la fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că reclamanții au încheiat contractul de credit în cunoștință de cauză, clauzele contractuale au fost acceptate și agreate de reclamanți. Cu privire la dobândă a arătat că această dobândă de referință variabilă este un produs care există pe întreaga a piață bancară, nu este un produs exclusiv al BCR. Conform art. 7 din contract, nivelul dobânzii curente la credite se stabilește de bancă în funcție de serviciul datoriei împrumutatului, iar comisioanele percepute de bancă sunt cele menționate la art. 9 din contract. Prin actul adițional nr._A din 22.07.2010 la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, cu privire la dobândă au fost agreate următoarele modificări la contractul de credit: dobânda de 9,90% pe an fixă în primii 5 ani de la data intrării în vigoare a actului adițional, iar pe restul perioadei de creditare, dobândă variabilă, în funcție de cotația Euribor la 6 luni, la care se adaugă 7,50 puncte procentuale marja fixă pe an. Clauzele contractuale cu privire la dobândă sunt clare. Astfel, conform art. 5 din Condițiile speciale, dobânda de referință variabilă se afișează la sediile B.C.R., aceasta este dobânda furnizorului de servicii financiare și niciun act normativ nu interzice raportarea dobânzii la dobânda furnizorului de servicii financiare. Dobânda de referință variabilă a băncii se stabilește în funcție de costul resurselor de creditare ale băncii. Art.6 este conform Directivei; art.7 este cu privire la răspunderea pentru întârzierea la plată- dobândă majorată, ca la orice alt contract; art. 9 lit.a,b, d face referire la c/valoarea unor servicii care sunt prestate de bancă; comisionul de administrare este legal, iar banca are și obligația de a gestiona și verifica lunar contul, acestea reprezentând costul unor servicii oferite de bancă. Dobânda și comisioanele inserate în contract și pe care reclamanții le-au acceptat nu sunt abuzive. Reclamanții încearcă să modifice prețul contractului pe cale judecătorească, însă nici dispozițiile comunitare, nici legislația națională nu permit instanței ingerințe în determinarea prețului contractului. Astfel, acțiunea reclamanților este nelegală. Admiterea acțiunii ar însemna modificarea dobânzii creditului de către instanță, soluție ca ar contraveni principiilor fundamentale de drept reglementate de art. 969 și art. 973 din Codul civil, referitoare la principiile autonomiei de voință, forței obligatorii, irevocabilității contractului și relativității efectelor contractului. Aplicarea formulei cerute de reclamanți ar duce la un dezechilibru semnificativ al drepturilor și obligațiilor în detrimentul băncii. B. nu poate percepe o dobândă mai mică decât dobânda la care se finanțează pe piața interbancară și decât dobânda garantată la depozite. O bancă comercială nu poate acorda credite cu o dobândă mai mică decât dobânda medie percepută la nivel european. Reclamanții au cunoscut de la momentul semnării contractului care le sunt obligațiile, dobânda a fost cea menționată în contract și nu are nicio variație.

Cu privire la aplicabilitatea OUG nr. 50/2010, pârâta a arătat că OUG nr. 50/2010 a intrat în vigoare în iunie 2010. Prin Legea nr. 288/2010 (în vigoare din 3.01.2011) a fost aprobată OUG nr.50/2010, iar prin art. 95 din această lege s-a menționat că prevederile OUG nr. 50/2010 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, cu excepția articolelor enumerate în textul menționat. Ca urmare, OUG nr. 50/2010, indicat de către reclamanți ca temei al acțiunii lor, nu se aplică în cauză.

Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă.

Avocat N. B. pentru pârâta B. C. Română SA, având cuvântul, în subsidiar, în ipoteza în care instanța ar trece peste apărările pârâtei și ar accepta susținerile reclamanților, pentru a evita declararea scadenței anticipate a creditului, pârâta a propus diminuarea costurilor acestuia, în sensul perceperii comisionului de administrare de 0,05% raportat la soldul creditului. Solicită admiterea cererii reconvenționale, în subsidiar.

Reclamantul personal având cuvântul solicită respingerea cererii reconvenționale, motivat de faptul că nu au avut posibilitatea să negocieze acest contract, clauzele sunt neclare, banca a stabilit unilateral dobânda fără să-i înștiințeze.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.pr.civ, președintele închide dezbaterile.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la instanță cu nr._ din 24.10.2014, reclamanții D. D. D. și D. D. V. M. au chemat în judecată pârâtele B. C. Română SA București, B. C. Română- Sucursala V., B. C. Română- Agenția Negrești, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive înscrise la pct. 5, pct.6, pct.7, pct. 9 lit. a, b, c, d, e, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008 și la art. 2.10 a, art. 3.1, art. 3.3, art. 3.7, art. 3.9 din condițiile generale de creditare anexă la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008;

- să fie obligată pârâta să modifice contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, prin eliminarea clauzelor abuzive;

- să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp pentru contractul de credit nr._/24.04.2008;

- să fie obligată pârâta să modifice contractul de credit bancar nr._/24.04.2008 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii după formula indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp;

- să fie obligată pârâta să restituie reclamanților suma de bani plătită în plus față de următoarea formulă de calcul a dobânzii, respectiv: indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, precum și să plătească dobânda legală calculată de la data plății fiecărei sume nedatorate, până la plata efectivă a acestor sume;

- să se constate că reclamanții au achitat suma de 1.250 euro, reprezentând comision de acordare credit și suma de 1.425 euro, reprezentând comision de administrare (perioada 24.04.2008-1.02.2013) în baza unor clauze lovite de nulitate absolută și că această plată este nedatorată;

- să fie obligată pârâta să restituie reclamanților sumele de 1.250 euro, reprezentând comision de acordare credit și suma de 1.425 euro, reprezentând comision de administrare, precum și să plătească dobânda legală calculată de la data plății fiecărei sume nedatorate, până la plata efectivă a acestor sume;

- obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare;

- obligarea pârâtei la plata de daune pentru executarea necorespunzătoare și ilegală a contractului, daune ce urmau să fie menționate ulterior;

- obligarea pârâtei să elimine comisioanele și penalitățile abuzive din contract;

- plata ratelor să se efectueze pe parcursul contractului la cursul euro din momentul încheierii contractului;

- obligarea pârâtei să recalculeze dobânzile pe o perioadă de 9 luni (22.09._12), perioadă în care reclamanta s-a aflat în șomaj, iar salariul reclamantului a fost micșorat, conform art. 21 alin.3 din Legea nr. 288/2010.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, față de prevederile Legii nr. 193/2000, clauzele contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008 nu sunt clare, reclamanții nu au avut posibilitatea să negocieze nicio clauză a contractului deoarece banca a prezentat un contract standard preformulat la momentul semnării lui. În aceste condiții, a survenit un dezechilibru financiar semnificativ pe parcursul derulării contractului, astfel că reclamanții au ajuns în imposibilitatea de a plăti ratele lunare. Dobânda a crescut continuu, fără ca reclamanții să fi fost invitați la bancă pentru stabilirea dobânzii variabile, banca a stabilit unilateral dobânda, de mai multe ori banca a modificat unilateral clauzele contractului, fără a comunica reclamanților vreo notificare privitor la dobândă, comisioane și penalități. Reclamanții au mai susținut că ei nu au primit un exemplar al contractului pentru a se informa cu privire la conținutul acestuia, luând la cunoștință de forma contractului chiar în ziua când au fost chemați la bancă să semneze, astfel că ei nu au avut posibilitatea de a cunoaște natura riscurilor din contract și au fost induși în eroare de către bancă.

La art. 5 din contract s-a menționat că dobânda se calculează în funcție de dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,50 pp.

La art. 7 din contract, banca stabilește în mod unilateral nivelul dobânzii curente, dobânda este neclară și ambiguă. Lipsește definiția dobânzii variabile de referință. De la încheierea contractului și până în prezent, dobânda a fost în creștere; astfel, de la 7,4%, la 8,8% în anul 2008, la 10,4% în anul 2009, la 11,14% în anii 2010, la 12,6% în anii 2011, 2012, 2013. Conform art. 21 alin.3 din Legea nr. 288/2010, în cazul în care consumatorul sau soția acestuia se află în șomaj sau suferă o reducere drastică a salariului, rata dobânzii aplicabilă nu poate depăși cu mai mult de 2 puncte procentuale, dar nu mai mult de 12 luni.

La art. 6 și la art. 9 din contract se face referire la comisioanele percepute de bancă pentru creditul acordat. Conform art. 9 din contract, comisioanele percepute de bancă sunt: comision de rambursare anticipată; comision de acordare credit de 2,50 % flat; comision de administrare de 25 euro, lunar; comision de transformare pentru prima solicitare - 0,50% flat; comision de transformare pentru următoarele solicitări de 1% flat. La pct. 4.1 și 4.2 din Condițiile generale de creditare - anexă la contract, pe lângă plata dobânzilor și a comisioanelor a fost introdus comisionul de urmărire riscuri.

Reclamanții au susținut că până în prezent ei au primit 3 grafice de rambursare și ei nu știu după care grafic să plătească. B. a omis să precizeze ușor de înțeles, clar, complet și precis clauzele referitoare la dobândă, la penalități și comisioane, conținutul contractului a fost preformulat echivoc în devafoarea reclamanților, aceștia s-au aflat într-o situație de inferioritate față de bancă la momentul încheierii contractului.

La data de 22.07.2010 reclamanții au semnat actul adițional nr._ A la contractul de credit nr._/24.04.2008, iar prin adresa nr. AR_/22.01.2011 banca a scris reclamanților că nu au semnat actul adițional și, ca urmare, efectele actului adițional încetează. Reclamanții au susținut că, în prezent, ei se află într-o situație confuză.

De mai multe ori reclamanții au solicitat băncii o rezolvare pe cale amiabilă, însă nu au găsit înțelegere și au primit scrisori de amenințare.

Reclamanții au mai arătat că până în prezent ei au plătit băncii suma de 28.700 euro și că au formulat plângere către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor V., înregistrată cu nr. 505/21.03.2014. Prin răspunsul comunicat prin adresa nr. 731/23.04.2014, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor V. a comunicat reclamanților că banca a fost sancționată pentru abaterile constatate, însă reclamanții nu au primit nimic de la bancă, în sensul eliminării clauzelor abuzive.

Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 288/2010, ale art. 4 alin.1, art. 13, art.14 din Legea nr. 193/2000, ale Directivei 93/13/CEE/5.04.1993 a Consiliului Europei privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ale Legii nr. 296/2004, republicată, ale OUG nr.50/2010.

La termenele din 26.02.2015 și din 19.03.2015, reclamanții au precizat acțiunea introductivă (filele 170-171 și 195-198, vol. II dosar), arătând că solicită ca pârâta să le plătească, cu titlu de daune morale, suma de 5.000 lei, pentru fiecare reclamant. Reclamanții au susținut că, prin comportamentul pe care l-a avut pe durata derulării contractului de credit, constând în modificarea discreționară a dobânzii, pârâta a cauzat reclamanților o stare de stres și de incertitudine, a refuzat dialogul cu reclamanții când ei au prezentat situația financiară a familiei lor, cu 2 copii aflați în întreținere. Din cauza stresului, reclamanta s-a îmbolnăvit de diabet, iar din cauza ratelor pe care trebuie să le plătească la bancă reclamanții nu au avut bani pentru cumpărarea medicamentelor, mai ales că, în perioada crizei economice, au scăzut salariile reclamanților, iar reclamanta a devenit șomer.

Cererea privind plata daunelor morale a fost întemeiată pe prevederile art. 998, art. 1073 din vechiul Cod civil.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar, în copie: contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008; Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008; actul adițional nr._A la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008; grafic de rambursare credit din data de 25.04.2008, grafic de rambursare credit din data de 19.10.2009; grafic de rambursare credit din data de 16.08.2010; adresa din data de 22.02.2011, emisă de B. C. Română; notificările nr. 1450/19.10.2009 și nr. 513/5.02.2014; dovadă de venituri, adeverință de elev privind pe fiul reclamanților; Dispoziția nr._ pentru stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj, emisă de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă V., înscrisuri medicale și au folosit proba cu expertiză judiciară contabilă.

În termen legal, pârâta B. C. Română SA București a formulat întâmpinare (filele 52-69, vol. I dosar), prin care a ridicat următoarele excepții:

- excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție motivată prin aceea că nulitatea ce intervine în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativă, iar perioada în care o astfel de acțiune poate fi inițiată, este de 3 ani, conform art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958. În cauza de față, contractul de credit a fost încheiat la data de 24.04.2008, termenul de prescripție fiind astfel împlinit la data de 24.04.2011;

- excepția lipsei de obiect și de interes în ceea ce privește capetele de cerere privitoare la dobândă. În motivarea acestei excepții, s-a arătat că, potrivit art. 6 din Legea nr.193/2000, „Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua”. Potrivit art. 7 din aceeași lege „În măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese”. Ideea „dreptului de reziliere” confirmă interpretarea sancțiunii ca fiind o sancțiune sui generis, deferită de sancțiunea nulității, cu efecte pentru viitor. O asemenea interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 6 alin.1 și art. 7 alin.2 ale Directivei 93/13/CEE, potrivit cărora sancțiunea ce poate interveni în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale constă în încetarea producerii pentru viitor a efectelor acelor clauze. În cauza de față, prevederile contractuale reclamante ca fiind abuzive nu mai sunt în vigoare, deoarece au fost modificate prin actul adițional din data de 22.07.2010 la contract și, în această situație, s-ar constata caracterul abuziv al unor clauze ce nu mai produc efecte;

- excepția inadmisibilității capetelor de cerere privitoare la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor presupus abuzive. În motivarea acestei excepții, s-a arătat că, în cazul contractelor cu executare succesivă, este imposibilă restituirea prestațiilor. Contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesivă, în care obligația împrumutatului se execută în timp, prin rate succesive. Conform teoriei generale a obligațiilor contractuale, rezilierea contractului cu executare succesivă nu poate produce efecte retroactive din cauza imposibilității uneia dintre părți de a returna folosința asigurată de către cealaltă parte. Astfel, cum un chiriaș nu poate restitui folosința bunului, nici debitorul nu poate restitui băncii folosința sumelor de bani puse la dispoziție în considerarea „costului creditului”. Chiar în ipoteza în care instanța ar constata caracterul abuziv al unor clauze, sancțiunile urmează a fi aplicate pentru viitor, neputând fi pusă în discuție restituirea unor prestații deja efectuate.

Cu privire la fondul cauzei, B. C. Română a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, reclamanților li s-a acordat un credit în sumă de 50.000 euro, pentru o perioadă de 300 luni, cu o dobândă curentă de 7,4% pe an, fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. După primele 12 luni de la data primei trageri, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile B.C.R., la care se adaugă 1,50 puncte procentuale. La data semnării contractului, dobânda anuală efectivă (D.) este de 8,80% pe an. În D. sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de analiză a documentației, de acordare credit și de administrare, cheltuielile efectuate cu încheierea poliție de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri, precum și orice alte costuri intervenite ulterior semnării contractului. Conform art. 7 din contract, nivelul dobânzii curente la credite se stabilește de bancă în funcție de serviciul datoriei împrumutatului, iar comisioanele percepute de bancă sunt cele menționate la art. 9 din contract. Prin actul adițional nr._A din 22.07.2010 la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, cu privire la dobândă au fost agreate următoarele modificări la contractul de credit: dobânda de 9,90% pe an fixă în primii 5 ani de la data intrării în vigoare a actului adițional, iar pe restul perioadei de creditare, dobândă variabilă, în funcție de cotația Euribor la 6 luni, la care se adaugă 7,50 puncte procentuale marja fixă pe an.

Pârâta B. C. Română a susținut că, prin acțiunea formulată, reclamanții încearcă să modifice prețul contractului pe cale judecătorească, însă nici dispozițiile comunitare, nici legislația națională nu permit instanței ingerințe în determinarea prețului contractului. Astfel, acțiunea reclamanților este nelegală. Admiterea acțiunii ar însemna modificarea dobânzii creditului de către instanță, soluție ca ar contraveni principiilor fundamentale de drept reglementate de art. 969 și art. 973 din Codul civil, referitoare la principiile autonomiei de voință, forței obligatorii, irevocabilității contractului și relativității efectelor contractului. Aplicarea formulei cerute de reclamanți ar duce la un dezechilibru semnificativ al drepturilor și obligațiilor în detrimentul băncii. B. nu poate percepe o dobândă mai mică decât dobânda la care se finanțează pe piața interbancară și decât dobânda garantată la depozite. Dobânda reprezintă cea mai mare parte a costului creditului, iar pentru acordarea creditului, banca este nevoită să facă anumite cheltuieli. Deoarece, de cele mai multe ori, depozitele unei bănci nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea de credite, o bancă este nevoită să se împrumute la rândul ei de la alte bănci, aceste împrumuturi generând, la rândul lor, costuri suplimentare, iar dobânda pe care o bancă trebuie să o plătească pentru un astfel de împrumut diferă de la o țară la alta și de la o bancă la alta. B. este nevoită să acopere și alte costuri ale băncii împrumutătoare, inclusiv profitul acesteia, acestea ridicând costurile mult peste rata medie desemnată de indicatorii de referință. Nicăeri în zona euro nu se practică dobânzi în cuantum de Euribor + 1 sau 2%, iar dobânzile mai mici din Europa decât cele practicate de băncile comerciale românești se justifică prin riscul de țară. O bancă comercială nu poate acorda credite cu o dobândă mai mică decât dobânda medie percepută la nivel european. Din Buletinul lunar aferent perioadei martie 2008-decembrie 2010 al Băncii Centrale Europene, rezultă că, în perioada menționată, dobânda maximă la depozite a fost de 3,71%, iar dobânda minimă la credite pentru nevoi personale acordate populației pentru o durată mai mare de 5 ani a fost de 7,56%. B. C. Română nu poate acorda credite decât la o dobândă care acoperă atât riscul de țară, cât și riscul personal al împrumutatului. Pentru a-și acoperi cheltuielile curente, statul român se împrumută de pe piața bancară internațională la o dobândă variabilă, compusă din Euribor + riscul de țară, iar o instituție bancară nu se poate împrumuta la o rată a dobânzii mai mică decât cea la care se împrumută statul român. În sensul celor de mai sus este și decizia nr. 4520/15.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a reținut că intervenția instanței ar însemna ca „(…) B.C.R. să perceapă o dobândă inferioară dobânzii de finanțare obținută de aceasta și dobânzii acordate de bancă la depozite, ceea ce ar duce la o disproporție între contraprestațiile părților și lipsește contractul de credit de cauză juridică. La fel, este și Hotărârea CJUE în cauza C-618/10.

Cu privire la aplicabilitatea OUG nr. 50/2010, pârâta a arătat că OUG nr. 50/2010 a intrat în vigoare în iunie 2010. Prin Legea nr. 288/2010 (în vigoare din 3.01.2011) a fost aprobată OUG nr.50/2010, iar prin art. 95 din această lege s-a menționat că prevederile OUG nr. 50/2010 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, cu excepția articolelor enumerate în textul menționat. Ca urmare, OUG nr. 50/2010, indicat de către reclamanți ca temei al acțiunii lor, nu se aplică în cauză.

Pârâta a mai arătat că, din perspectiva Legii nr. 193/2000 și a art. 4 al Directivei nr.93/13, o clauză este exceptată de la controlul caracterului abuziv dacă privește prețul contractului și dacă este clară. Conform art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48, D. (dobânda anuală efectivă) reprezintă costul total al creditului care este format din toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor. Ca urmare, clauzele referitoare la dobândă, la comisioane sau la costuri sunt elemente care formează costul total al creditului. Acest cost, împreună cu marja de profit a băncii, formează prețul contractului de credit și reprezintă componenta esențială a obiectului contractului de credit de consum. Potrivit susținerilor pârâtei, clauzele contractuale cu privire la dobândă sunt clare. Astfel, conform art. 5 din Condițiile speciale, dobânda de referință variabilă se afișează la sediile B.C.R., aceasta este dobânda furnizorului de servicii financiare și niciun act normativ nu interzice raportarea dobânzii la dobânda furnizorului de servicii financiare. Dobânda de referință variabilă a băncii se stabilește în funcție de costul resurselor de creditare ale băncii. Costul resurselor de creditare are la bază următoarele elemente: indicele de referință Euribor/Robor/Libor, indice influențat de gradul de lichiditate de pe piața interbancară și care este în strânsă legătură cu dobânda de politică monetară implementată de B. Națională a României; costul cu rezerva minimă obligatorie. Rezerva minimă obligatorie este ținută în conturi deschise în evidențele B.N.R. cu o rată de dobândă foarte mică, sub nivelul ratelor de piață; costurile de lichidare, ca element menit să acopere diferența de scadență între creditele pe termen lung acordate clienților și scadența pe termen scurt a surselor de finanțare corespondente. Toate aceste costuri se stabilesc și au la bază Reglementări ale B.N.R., iar modificări în dobânda de referință pot interveni numai în contextul unor modificări globale a acestor factori. Clauza din actul adițional din data de 22.07.2010 este clară, prevăzând că dobânda este fixă 5 ani, iar ulterior este variabilă, în funcție de indicele de referință Euribor. La fel, sunt clare și clauzele privind D., dobânda majorată în funcție de serviciul datoriei și comisioanele. Costurile activității de creditare care se prelungește pe o perioadă de timp îndelungată, cuprind și alte elemente în afară de dobândă. Comisioanele nu reprezintă dobânzi mascate și fac parte din costul total al creditului, ca element al prețului contractului, atât în legislația internă, cât și în legislația europeană. Cuantumul comisioanelor se stabilește pe baza convenției părților. Comisionul de acordare se percepe pentru costurile băncii cu deschiderea contului de credit, pentru punerea la dispoziția clientului în contul curent a sumei de bani, pentru punerea la dispoziția clientului a graficului de rambursare. Comisionul de administrare se percepe pentru administrarea contului de credit și cuprinde costuri cu operațiunile bancare privind întreținerea aplicațiilor informatice de gestiune a creditului și informarea permanentă a clientului.

Cu privire la modificarea dobânzii, conform prevederilor Anexei la Legea nr. 193/2000 sunt permise clauzele prin care un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, comerciantul fiind obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. În cauza de față, motivul care a stat la baza modificării cuantumului dobânzii creditului este întemeiat, acest motiv fiind acela că s-a modificat costul surselor de creditare. Potrivit art. 2.11 b din Condițiile generale, împrumutatul poate refuza aplicarea noilor valori ale dobânzii prin restituirea creditului în termen de 10 zile de la data luării la cunoștință.

În cauza de față, nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile prevăzute de lege pentru calificarea vreunei clauze ca fiind abuzivă. Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 193/2000, obligațiile ce incumbă comercianților sunt obligația pozitivă de transparență și obligația de a nu stipula clauze abuzive. Potrivit art. 4 alin.1-2 din aceeași lege, „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”. Rezultă criteriile generale în conformitate cu care se cercetează caracterul abuziv al clauzelor contractuale, respectiv: clauzele nu sunt transparente; clauzele nu au fost negociate; clauzele creează un dezechilibru semnificativ. Cu privire la obligația de transparență, aceasta nu trebuie absolutizată, banca nu devine un reprezentant al consumatorului, ci are rolul de a pune la dispoziție informațiile specifice de bază și de a furniza informații suplimentare în situațiile în care acest lucru este solicitat. În cauza de față, clauzele contractului sunt transparente și nu sunt susceptibile de interpretări. Cu privire la condiția negocierii contractului, pârâta a susținut că la momentul contractării s-a remis reclamanților contractul de credit, astfel că sunt neîntemeiate susținerile privind impunerea contractului de către bancă. Ceea ce reclamanții denumesc contract preformulat este o ofertă de contract, acceptată de către cealaltă parte fără a formula o contraofertă. Pentru a stabili dacă există sau nu un dezechilibru, trebuie avut în vedere că, pe lângă obligațiile directe asumate de părțile contractului de credit, pentru fiecare convenție de credit banca este obligată să se împrumute pentru suma respectivă de la o bancă mai importantă, costul acestui împrumut urmând să fie transferat ulterior în sarcina consumatorilor.

Pârâta B. C. Română a formulat cerere reconvențională (fila 70, vol. I dosar), prin care a arătat că, în subsidiar, în ipoteza în care instanța ar trece peste apărările pârâtei și ar accepta susținerile reclamanților, pentru a evita declararea scadenței anticipate a creditului, pârâta a propus diminuarea costurilor acestuia, în sensul perceperii comisionului de administrare de 0,05% raportat la soldul creditului.

Pârâta B. C. Română a folosit în proces proba cu înscrisuri, depunând la dosar: buletinul lunar al Băncii Centrale Europene din perioada 2007- 2010; Modificarea procedurii rescadențarea creditelor persoanelor fizice; Avizul Comitetului Economic și Social European privind accesul la credite pentru consumatori și familii; practici abuzive; Explicații pentru serviciile prestate de către bancă ce intră în componența comisioanelor aplicabile creditelor; proba cu interogatoriu; grafic de rambursare credit pentru perioada 16.08._15; proba cu interogatoriu.

Prin răspuns la întâmpinare (filele 192-196, vol. I dosar), reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor ridicate de pârâtă, ca neîntemeiate. Reclamanții au susținut că nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, deoarece, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune în repararea pagubei începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea. Deoarece clauzele abuzive sunt incluse în contractul de credit încheiat de părți, excepția lipsei de obiect și de interes privind clauzele referitoare la dobândă nu este admisibilă. Reclamanții au susținut că ei nu au primit vreo înștiințare de la bancă referitoare la modificarea nivelului dobânzii. Reclamanții au precizat că prin acțiunea formulată ei solicită constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor abuzive din cuprinsul contractului de credit încheiat cu banca și au invocat prevederile art. 966 și art. 968 din vechiul Cod civil. Contractul de credit încheiat de reclamanți cu pârâta este unul de adeziune, clauzele contractului fiind prestabilite de către bancă și impuse reclamanților. În anul 2013 reclamanții au cunoscut că erau prejudiciați de către bancă, dobânda fiind continuu în creștere și au ajuns să plătească rata lunară mai mult decât venitul realizat din drepturile salariale. Astfel, banca a beneficiat de o îmbogățire fără justă cauză prin faptul că a folosit sume de bani plătite lunar de către reclamanți și pe care ei nu le datorau. Astfel, reclamanții au invocat plata nedatorată, prev. de art. 1092 și art. 992-997 din vechiul Cod civil. Prin cele 3 grafice de rambursare, contractul de credit are 3 prețuri, iar reclamanții nu cunosc care este prețul real al contractului, nu cunosc ce sumă au de restituit la finalul contractului, dobânda a fost modificată unilateral de către bancă fără ca reclamanții să fi fost înștiințați. Deci Euribor a scăzut de la 5% în ianuarie 2009 la 0,3-1-1,6 în ianuarie 2011, dobânda a suferit doar majorări.

Prin întâmpinare la cererea reconvențională (filele 2-4, vol. II dosar), reclamanții au solicitat respingerea cererii reconvenționale. Reclamanții au susținut că pe parcursul derulării contractului de credit, ei au solicitat băncii informații privind înțelesul contractului, deoarece nu au înțeles termenii acestuia, însă banca a omis aceasta. Fără să fi fost informați și educați, banca le-a impus reclamanților un contract preformulat, iar în prezent reclamanții sunt obligați să plătească sume disproporționat de mari, urmare a modificării unilaterale de către bancă a dobânzilor, comisioanelor și a penalităților.

La termenul de judecată din 22.01.2015, excepțiile ridicate de către pârâtă prin întâmpinare au fost unite cu fondul cauzei - încheierea de ședință din 22.01.2015, fila 22, vol. II dosar.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:

Prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, B. C. Română SA, prin Sucursala V.- Agenția Negrești, jud. V., a împrumutat reclamanților D. D. D. (împrumutat) și D. D. V. M. (coplătitor) suma de 50.000 euro, reprezentând maxicredit cu dobândă fixă pe 1 an pentru nevoi personale. Conform contractului, creditul a fost acordat pentru o perioadă de 300 de luni și urmează să fie rambursat în 300 de rate, conform graficului de rambursare anexat contractului de credit.

Reclamanții au garantat restituirea creditului prin instituirea unei ipoteci de rang I asupra imobilului proprietatea lor, situat în Iași, . Republicii) nr. 59A, .> În contractul de credit au fost menționate dobânda și comisioanele percepute de bancă.

Dobânda aplicabilă în contract a fost menționată la pct. 5, 6, 7, 8 din contract.

Astfel,la pct. 5 din contract s-a menționat că „la data încheierii contractului dobânda curentă este de 7,4% pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 7 și 8. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B.C.R., la care se adaugă 1,50”.

La pct. 6 din contract s-a prevăzut că „Dobânda anuală efectivă (D.), la data semnării contractului, este de 8,80% pe an. În D. sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de analiză a documentației, de acordare credit și de administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliției de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri, precum și alte costuri (orice alte costuri intervenite ulterior semnării contractului).

La pct. 7 din contract s-a prevăzut că „Nivelul dobânzii curente la credite se stabilește de bancă în funcție de serviciul datoriei împrumutatului, astfel:

- dacă împrumutatul înregistrează credite și/sau dobânzi restante în RON și/sau valută de peste 31 zile inclusiv, dobânda curentă este cea înscrisă la pct.5, la care se adaugă 2 puncte;

- dacă împrumutatul nu înregistrează credite și/sau dobânzi restante în RON și/sau valută sau acestea sunt de până la 7 zile inclusiv, dobânda curentă este cea înscrisă la pct.5;

- dacă împrumutatul înregistrează credite și/sau dobânzi restante în RON și/sau valută cuprinse între 8 și 30 de zile, dobânda curentă este cea înscrisă la pct.5, la care se adaugă 1 puncte procentuale”.

La pct. 8 din contract s-a prevăzut „Dobânda majorată în funcție de serviciul datoriei în cazul creditelor restante:

1. peste 31 zile inclusiv, este dobânda curentă înscrisă la pct.5 la care se adaugă 3 puncte procentuale;
2. până la 30 de zile, este dobânda curentă înscrisă la pct. 5 la care se adaugă 3 puncte procentuale”.

Comisioanele aplicabile în contract au fost menționate la pct. 9 din contract, astfel: Pentru creditul pus la dispoziție, banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar-bancare:

1. comision de rambursare anticipată:

-în primele 36 luni de creditare: 4,50%, minim 30 euro sau echivalent;

-între 37 și 60 luni: 3%, minim 30 euro sau echivalent;

-între 61 și 120 luni: 2,50%, minim 30 euro sau echivalent;

b. comision de acordare credit de 2,50% flat;

c. comision de administrare de 25 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct.1;

d. comision de transformare pentru prima solicitare- flat de 0,50% flat;

e. comision de transformare pentru următoarele solicitări- flat de 1% flat.

Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008 conține și Anexa intitulată „Condițiile generale de creditare”.

La pct. 2.10.a din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contractul de credit nr._/24.04.2008 s-a prevăzut că, pentru creditele cu dobândă variabilă, „Pe parcursul derulării creditului banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (7,4%) conduce la recalcularea dobânzii datorate”.

La pct. 2.10.b din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contractul de credit nr._/24.04.2008 s-a prevăzut că „Pentru creditele cu dobânda variabilă, stabilită în funcție de un indice de referință LIBOR/EURIBOR, nivelul dobânzii se poate modifica în funcție de evoluția acestuia”.

La pct. 3.1 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contractul de credit nr._/24.04.2008, a fost menționat comisionul de acordare credit, ca fiind comisionul care se plătește la prima tragere a creditului și se calculează la valoarea creditului prevăzută în contract.

La pct. 3.3 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contractul de credit nr._/24.04.2008 a fost menționat comisionul de rambursare anticipată, acesta calculându-se asupra sumei rambursate anticipat.

La pct. 3.7 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contractul de credit nr._/24.04.2008 s-a prevăzut că „Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar-bancare. În cazul modificării nivelului comisioanelor în sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul în momentul în care intervine această modificare, prin afișare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”. „În cazul în care împrumutatul nu este de acord cu noul nivel al comisioanelor, are dreptul să ramburseze anticipat creditul și să achite dobânzile aferente în termen de 10 zile de la data notificării. În caz contrar, părțile convin că împrumutatul acceptă în mod tacit noile niveluri ale comisioanelor”.

La pct. 3.9 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contractul de credit nr._/24.04.2008, a fost menționat comisionul de administrare, ca fiind „în sumă fixă lunară, calculat prin aplicarea unui numit procent la valoarea creditului prevăzut la pct.1 din contract. Clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile de lună”.

Pe durata derulării contractului, B. C. Română a emis 4 grafice de rambursare a creditului, respectiv: graficul de rambursare emis la data de 25.04.2008; graficul de rambursare emis la data de 19.10.2009; graficul de rambursare emis la data de 16.08.2010; graficul de rambursare emis la data de 4.02.2015.

Prin adresa din data de 22.02.2011 (fila 128, vol. II dosar), B. C. Română l-a informat pe reclamant că, potrivit OUG nr. 50/2010, contractul de credit încheiat la data de 24.04.2008 a fost modificat prin intermediul unui act adițional în vederea alinierii acestuia la prevederile OUG nr.50/2011, iar nesemnarea de către împrumutat a actului adițional până la data de 21.09.2010 a fost considerată acceptare tacită a prevederilor acestuia.

Printr-o altă adresă din data de 22.02.2011 (fila 129, vol.II dosar), B. C. Română l-a informat pe reclamant că B. C. Română a decis denunțarea unilaterală a Actului adițional având ca obiect alinierea contractului de credit la prevederile OUG nr. 50/2010, act adițional nesemnat de reclamant și considerat acceptat tacit conform prevederilor legale. În adresa menționată s-a mai arătat că rata dobânzii este raportată la fluctuațiile indicelui de referință independent Euribor la 6 luni. Indicii de referință sunt făcuți publici în toate unitățile teritoriale ale B.C.R., pe site-ul B.C.R. Pentru orice modificare a nivelului de dobândă cauzată de variația indicilor de referință, reclamantul urma să fie informat prin SMS sau prin scrisoare. Nivelul total al comisioanelor rămâne neschimbat și se identifică cu comisionul de administrare credit, iar comisionul de rambursare anticipată a fost eliminat.

Prin adresa înregistrată la B.C.R.- Agenția Negrești cu nr. 1450/19.10.2009, prin adresa înregistrată cu nr. 513/5.02.2014 la B.C.R.-Sucursala V. și printr-o altă adresă expediată la data de 30.01.2014, reclamantul a solicitat băncii informații cu privire cu privire la sumele pe care el le avea de plătit în temeiul contractului de credit nr._/24.04.2008. Totodată, reclamantul a solicitat băncii negocierea clauzelor abuzive din contract referitoare la dobândă și la comisioane.

Ulterior încheierii contractului de credit, așa cum rezultă din Dispoziția nr._ pentru stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj, emisă de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă V., reclamanta D. D. V. M. a devenit șomer, pentru perioada 22.09._12, cuantumul indemnizației de șomaj fiind de 411 lei- fila 113, vol. II dosar.

Pe perioada derulării contractului de credit, reclamanții au avut în întreținere pe cei doi fii ai lor, D. D. A. și D. D. E., elevi în acea perioadă la Liceul „M. E.” din Bârlad.

Prin răspunsurile date la interogatoriul propus de pârâta B.C.R., reclamantul a arătat că anterior încheierii contractului de credit cu B.C.R. el nu mai studiase ofertele altor bănci, iar B.C.R. era singura bancă din localitatea Negrești, jud. V. care oferea credite. Elementele esențiale care l-au determinat pe reclamant să încheie contractul de credit cu B.C.R. a fost faptul că reclamanții aveau de achitat două credite la B.R.D. V. și la AMB Iași. Reclamantul a susținut că, la momentul încheierii contractului de credit cu B.C.R., consilierul nu i-a spus nimic despre comisioane, iar despre dobândă i-a spus că dobânda era fixă și i s-a cerut să semneze repede actele cu motivarea că directorul și consilierul urmau să intre într-o ședință. La momentul încheierii contractului, reclamantul cunoștea doar despre dobândă, nu și despre alte elemente ale contractului. Pe parcursul derulării contractului, reclamantul a depus cereri la B.C.R. Negrești și la B.C.R. V. pentru a negocia clauzele contractului, însă banca a refuzat negocierea. Inițial, reclamanții au avut de plătit o dobândă de 7,4%, iar în prezent au de plătit o dobândă de 12,6%, situație pentru care reclamantul consideră clauza privitoare la dobândă ca fiind abuzivă.

Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de pârâta B. C. Română, se reține că, la data de 24.04.2008, când reclamanții au încheiat contractul de credit, erau în vigoare prevederile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice.

Articolul 17 alin.2 din Legea nr. 289/2004 prevede că „Contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acțiunea în constatarea nulității poate fi introdusă de orice persoană interesată și se soluționează de instanța civilă competentă”.

Potrivit prevederilor legale sus invocate, contractele de credit încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 289/2004 sunt lovite de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând, nefiind supusă vreunui termen de prescripție.

Dreptul reclamanților la acțiunea pentru restituirea sumelor plătite cu titlu de dobânzi și de comisioane se naște la momentul constatării pe cale judiciară a nulității clauzelor înserate în convenția de credit și nu la data la care aceste sume au fost plătite de către reclamant. Astfel, în jurisprudență și în doctrină s-a reținut că acțiunea în restituirea prestațiilor executate în baza unui act juridic anulat este asimilată acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, iar momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este, conform art. 8 alin.1-2 din Decretul nr. 167/1958, data la care actul juridic a fost desființat sau s-a constatat desființarea lui. Acțiunea în restituirea sumelor achitate în baza clauzelor contractuale constatate nule este o acțiune patrimonială pentru care termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data constatării nulității clauzei contractuale, și nu de la data plății. Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale și aplicarea sancțiunii nulității acesteia este un atribut al instanței și până la acest moment consumatorul nu poate invoca plata nedatorată.

Față de considerentele arătate, se va respinge, ca neîntemeită, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, excepție ridicată de pârâta B. C. Română.

Privitor la excepția lipsei de obiect și de interes în ceea ce privește capetele de cerere privitoare la dobândă, ridicată de pârâta B. C. Română, se reține că reclamanții au interes în constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor contractuale referitoare la dobândă și la comisioane și la restituirea sumelor pe care ei susțin că le-au plătit în plus cu titlu de dobândă și de comisioane. D. fiind interesul reclamanților în promovarea acestor cereri, excepția lipsei de interes a reclamanților este neîntemeiată. Este neîntemeiată și excepția lipsei de obiect în ceea ce privește cererile privitoare la dobândă, deoarece din actele dosarului nu rezultă cu claritate dacă prevederile din contract referitoare la dobândă au fost sau nu modificate în sensul prevederilor OUG nr.50/2010.

Pentru considerentele arătate, excepția lipsei de obiect și de interes în ceea ce privește capetele de cerere privitoare la dobândă, ridicată de pârâta B. C. Română, urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Privitor la excepția inadmisibilității capetelor de cerere privitoare la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor presupus abuzive, ridicată de B. C. Română, instanța apreciază că o astfel de cerere este admisibilă, iar restituirea de către bancă a sumelor eventual plătite în plus și nejustificat de către reclamanți în baza contractului de credit se întemeiază pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Pentru considerentele arătate, excepția inadmisibilității capetelor de cerere privitoare la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor presupus abuzive, ridicată de B. C. Română, urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru soluționarea fondului cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile. Pentru efectuarea expertizei contabile a fost desemnat expertul contabil judiciar D. C. și s-a încuviințat pârâtei B. C. Română ca, la efectuarea expertizei judiciare, să participe și expertul contabil judiciar Chitariu E., ca expert parte, pentru pâtâtă- încheierea de ședință din 5.02.2015, fila 94, vol. II dosar.

Astfel, prin raportul de expertiză judiciară contabilă, întocmit de expertul D. C., depus la dosarul instanței la data de 27.05.2015, filele 6-39, vol. III, s-au stabilit următoarele:

Cu privire la dobânda fixă, s-a stabilit că dobânda fixă aplicată de bancă în primul an de la data încheierii contractului de credit a fost cea prevăzută în contract, de 7,40% pe an. Dobânda fixă, calculată conform graficului încheiat de B.C.R. este în sumă de 3.665,68 euro. Dobânda plătită efectiv de către reclamanți pentru primele 12 luni a fost de 3.703,57 euro, din cauza întârzierii la plata ratelor în lunile noiembrie, decembrie 2008, februarie, martie 2009. Rezultă că dobânda plătită în plus de către reclamanți în primele 12 luni ale contractului de credit este în sumă de 37,89 euro și reprezintă dobândă penalizatoare pentru întârziere. În perioadele în care s-au înregistrat întârzieri la plata ratelor, dobânda a fost majorată conform pct. 7, ultima liniuță, cu 1 punct procentual, pentru întârzieri între 8 și 30 de zile, dobânda penalizatoare a devenit 8,4% (7,4 + 1). În concluzie, în primul an de creditare reclamanții nu au plătit, cu titlu de dobândă fixă, o dobândă mai mare decât cea prevăzută în contract și în graficul de rambursare;

Cu privire la dobânda variabilă aplicată de bancă începând din cel de-al 2-lea an de la data încheierii contractului de credit, prin raportul de expertiză s-a reținut că, pentru creditul de 50.000 euro acordat reclamanților prin contractul de credit nr._/24.04.2008, la contractul de credit a fost atașat graficul de rambursare întocmit la data de 25.04.2008 (denumit de către expert graficul nr.1). Conform graficului nr.1, reclamantul avea obligația de plată lunară de aproximativ 391,25 euro, compusă din: 15% rată credit, 79% dobândă, 6% comision, iar la ultimele rate proporțiile devin altele, respectiv: 91% rata credit, 3% dobânda, 6% comision. Graficul nr.1 era un grafic cu rate liniare, adică pe tot parcursul creditării se plătește aceeași sumă, însă destinația sumelor diferă în timp. Graficul nr.1 a fost calculat cu o dobândă de 7,4% pe an, la sold, pentru 300 luni de creditare.

La data de 24.09.2009 s-a emis un nou grafic (denumit de către expert graficul nr.2), grafic ce a fost calculat pentru un sold al creditului de 49.124,58 euro, cu o dobândă de 10,4% pe an, pentru perioada rămasă, de 283 de luni. Conform expertizei, pentru dobânda de 10,4% pe an nu există vreun act adițional scris și semnat de ambele părți. După trecerea primelor 12 luni de creditare, a devenit aplicabilă prevederea de la pct. 5 ultima propoziție din contractul de creditare, conform căreia „(…) dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B.C.R. la care se adaugă 1,5”. În perioada 24.05._09 reclamantul a achitat, în contul ratelor scadente, sume de bani care nu acopereau decât dobânda și comisionul de administrare și nici pe acestea în totalitate. În perioada menționată, lunar au fost înregistrate restanțe la plata ratelor de credit, la dobânzi și la comisioane. În aceste condiții, deși calculul dobânzii s-a făcut cu 10,4%, dobânda plătită a fost de 5.085,53 euro, față de 4.488,48 euro, deoarece ratele nu au fost achitate conform scadenței. Dobânda de 10,4% pe an a fost aplicată de către bancă pentru perioada 19.10._10.

La data de 16.08.2010, s-a emis un nou grafic de rambursare (graficul nr.3), pentru perioada august 2010-aprilie 2033, pentru 273 de luni, deoarece la graficul nr.2 s-au înregistrat restanțe la plata ratelor de credit și soldul trebuia rescadențat. Acest grafic nr. 3 a fost emis cu procente de dobândă diferite, astfel: 9,9% pe an pentru perioada 16.08._15; 8,645% pe an pentru perioada 16.08._33. Aceste procente de dobândă au făcut obiectul actului adițional nr._A la contractul de credit nr._/24.04.2008, semnat de ambele părți. Reclamantul a înregistrat întârzieri care s-au încadrat în prevederile pct.7 prima liniuță, pentru întârzieri mai mari de 31 de zile, pentru care se aplică penalizare de 2 puncte procentuale, și a treia liniuță, pentru întârzieri între 8 și 30 de zile, pentru care se aplică penalizare de 1 punct procentual. Pentru această perioadă, B.C.R. a comunicat o dobândă de referință de 8,9% pe an la care se adaugă 1,50, rezultând o dobândă curentă de 10,4%. Dobânda curentă de 10,4% aplicată de bancă, respectă contractul și formula de calcul menționată în contract.

Conform expertizei, banca nu a calculat dobânda variabilă după formula Euribor la 6 luni + 1,5 puncte procentuale. Pentru a ajunge la această concluzie, a fost verificată evoluția cotației dobânzii interbancare Euribor la 6 luni, așa cum este arhivată pe site-urile de specialitate. Începând cu data de 24.04.2009 și până la data efectuării expertizei, această dobândă a variat în scădere, de la 1,593% (la data de 24.04.2009), la 0,057% (la data de 19.05.2015), astfel: cotația dobânzii Euribor la data de 5.11.2009 a fost de 1%; la data de 23.03.2011 a fost de 1,501%; la data de 4.11.2011 a fost de 1,701%; la data de 14.01.2014 a fost de 0,39%; la data de 19.05.2015 a fost de 0,057%. Având în vedere cotațiile menționate, la care se adaugă 1,50 puncte procentuale, se obține, cu aproximație, o dobândă maximă de 3,201% pe an și o dobândă minimă de 1,89% pe an. În condițiile arătate, B.C.R. nu a calculat dobânda variabilă conform formulei Euribor la 6 luni + marja fixă de 1,5 puncte procentuale.

Cu privire la cauzele care au dus la majorarea dobânzii variabile, expertiza a stabilit următoarele:

- dobânda de 10,4% pe an reprezintă dobânda aplicată de B.C.R., dobânda de referință variabilă comunicată de B.C.R. 8,95% la care se adaugă 1,5 puncte, conform pct. 5 din contract;

- dobânda de 9,9% pe an pentru perioada 16.08._15, reprezintă dobânda curentă aplicabilă creditului la sold la data încheierii actului adițional, pentru care s-a convenit să rămână dobândă fixă pentru 5 ani, respectiv până la data de 15.08.2015;

- dobânda de 8,645% pe an, pentru perioada 16.08._33, stabilită prin act adițional, reprezintă dobânda curentă variabilă și care urmează să se calculeze în funcție de cotația Euribor la 6 luni, la care se adaugă 7,50 puncte procentuale marja fixă pe an.

Dobânda de referință variabilă aplicată de bancă nu este definită în contractul de credit, nu rezultă din actele puse la dispoziție de către bancă, dar poate fi cunoscută pentru că a fost afișată, la momentul respectiv, la sediul B.C.R.. Dobânda s-a modificat, în sensul creșterii și descreșterii, ca urmare a clauzelor înscrise în contract și în actul adițional.

Cauzele care au dus la modificarea dobânzii (majorare sau reducere) sunt:

- întârzierea la plata ratelor, ceea ce a dus la aplicarea penalizărilor și, în consecință, la majorarea nivelului dobânzii plătite efectiv;

- dobânda de 10,4% pe an, aplicată în intervalul 24.09._10, rezultă din aplicarea contractului, respectiv dobânda de referință variabilă de 8,9%, la care se adaugă 1,5 puncte. Pentru această dobândă nu a fost indentificat vreun act adițional care să o reglementeze;

- dobânda de 9,9% pe an, aplixcată pentru perioada 16.08._15, s-a modificat prin act adițional, semnat de ambele părți;

- dobânda de 8,645% pe an, stabilită pentru perioada 16.08._33, s-a modificat prin act adițional semnat de ambele părți.

Cauzele care pot sta la baza modificării dobânzii sunt de natură macroeconomică și managerială, formula de calcul a dobânzii aplicată contractului fiind dobânda de referință variabilă a B.C.R., care se afișează la sediile B.C.R., la care se adaugă 1,50 puncte.

Cu privire la cuantumul total al dobânzii variabile, expertiza a stabilit că, potrivit contractului și graficelor B.C.R., dobânda variabilă datorată până la data efectuării expertizei, este în sumă de 31.997,89 euro; potrivit expertizei, dobânda variabilă datorată până la data efectuării expertizei este în sumă de 32.003,23 euro. De la data încheierii contractului și până la data efectuării expertizei reclamantul a plătit o dobândă variabilă în sumă totală de 22.775,51 euro, rămânând neplătită diferența de 9.227,72 euro (dobândă restantă).

Pe durata derulării contractului de credit, procentual, dobânda variabilă s-a modificat astfel: dobânda de 10,4% reprezintă o creștere de 40,5% față de I-ul an de creditare; dobânda de 9,9% reprezintă o creștere de 33,8% față de I-ul an de creditare; dobânda de 8,645% reprezintă o creștere de 16,8% față de I-ul an de creditare.

Cu privire la dobânzile penalizatoare, expertiza a stabilit că acestea au fost calculate conform pct. 7 și pct.8 din contractul de credit.

Cu privire la comisioane, prin expertiză s-a stabilit că, potrivit graficelor de rambursare emise de bancă, comisionul solicitat de bancă este doar comisionul de administrare. În executarea contractului de credit nr._/24.04.2008, reclamanții au de plătit, conform contractului și extraselor de cont puse la dispoziție, numai două comisioane, respectiv: comision de acordare în sumă de 1.250 euro, o singură dată, la acordarea creditului; comision de administrare, în sumă de 7.500 euro, plătibil lunar, până la restituirea creditului. Până la data efectuării expertizei, reclamanții au plătit, cu titlu de comision de administrare, suma totală de 1.475 euro. O dată cu fiecare rată de credit, reclamanții au plătit un comision de administrare de 25 euro, lunar. Acest comision a fost menționat în contract ca sumă fixă de 25 euro/lunar, cu explicația că reprezintă 0,05% din valoarea creditului contractat, ceea ce reprezintă, matematic, un comision de 0,6% pe an din valoarea contractului. Comisionul de administrare s-a calculat la valoarea creditului, nu la valoarea soldului. Comisionul de administrare calculat pe durata întregii durate de creditare de 300 luni, la valoarea creditului acordat este în sumă de 7.500 euro. Comisionul de administrare calculat pentru aceeași perioadă la valoarea soldului, este în sumă de 4.854,71 euro. În procente, comisionul de administrare de 7.500 euro reprezintă 15% din valoarea contractului de credit sau 0,6% pe an din valoarea creditului acordat pentru 25 de ani. Comisioanele percepute de bancă sunt rezultatul analizelor tehnice specifice fiecărei bănci și a politicii manageriale respective.

Împotriva raportului de expertiză judiciară contabilă reclamanții au formulat obiecțiuni (filele 46-48, vol. II dosar), prin care au susținut că părțile nu au fost citate cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire cu minimum 5 zile libere înainte de data efectuării expertizei, nefiind respectate prevederile art. 335 din Codul de procedură civilă. Astfel, convocarea părților a fost făcută după depunerea raportului de expertiză. Totodată, reclamanții au solicitat efectuarea unui supliment de expertiză judiciară contabilă prin care să se stabilească suma plătită în plus de către reclamanți cu titlu de dobândă față de formula de calcul Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data plății, până la data efectuării expertizei.

În susținerea obiecțiunilor formulate, reclamanții au depus la dosar plicul poștal cu care expertul contabil D. C. i-a invitat la sediul său pentru depunerea documentelor necesare efectuării expertizei contabile. Din datele înscrise pe plicul poștal, rezultă că invitația pe care expertul a adresat-o reclamanților a fost expediată cu recomandată poștală depusă la Oficiul poștal Huși la data de 26.05.2015 și primită de reclamanți la data de 28.05.2015, în timp ce raportul de expertiză judiciară contabilă a fost depus la dosarul instanței la data de 27.05.2015.

La obiecțiunile formulate de reclamanți, expertul contabil judiciar D. C. a formulat răspunsul depus la dosarul instanței la data de 16.06.2015 (fila 59, vol.III), prin care a arătat că anterior întocmirii raportului de expertiză, la data de 16.03.2015 reclamanții s-au prezentat la cabinetul expertului contabil din Huși, ocazie cu care reclamanții au predat expertului documentele necesare efectuării expertizei și au detaliat elementele din dosarul cauzei. Despre toate acestea, expertul contabil a întocmit procesul-verbal din data de 16.03.2015, semnat atât de către expertul contabil, cât și de către reclamanți.

La data de 24.06.2015, expertul contabil D. C. a depus la dosarul instanței raportul de expertiză judiciară contabilă refăcut pe baza informațiilor și a documentelor aduse de reclamanți în urma convocării lor din data de 23.06.2015- filele 66-102, vol. III.

Prin acest al doilea raport de expertiză (refăcut), au fost menținute concluziile expuse în primul raport de expertiză contabilă. În plus, s-a răspuns la obiectivul suplimentar propus de reclamanți, respectiv la obiectivul „să se stabilească suma plătită în plus de către reclamanți cu titlu de dobândă față de formula de calcul Euribor la 6 luni + marja de 1,5 pp și dobânda legală aferentă fiecărei sume plătite în plus cu acest titlu de la data efectuării plății, până la data efectuării expertizei”. Astfel, prin al doilea raport de expertiză s-a stabilit că suma plătită în plus de către reclamanți cu titlu de dobândă față de formula Euribor 6 M + 1,5 pp este de 13.166,11 euro, iar dobânda legală aferentă acestei sume este de 3.801,53 euro.

Raportul de expertiză judiciară contabilă refăcut a fost semnat de către expertul D. C. și de către expertul judiciar ales de B.C.R., Chitariu E..

În condițiile de mai sus, raportul de expertiză judiciară contabilă refăcut este apreciat ca util și concludent, urmând să fie reținut în soluționarea cauzei.

Cu privire la fondul cauzei, sunt incidente pervederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Din probele administrate nu a rezultat că reclamanții ar fi avut posibilitatea să negocieze cu B. C. Română clauzele inserate în contractul de credit nr._/24.04.2008, ci acest contract a fost preformulat de către bancă. Articolul 4 alin.3 din Legea nr. 193/2000 instituie prezumția relativă a caracterului abuziv al caluzelor din contractele standard, prezumție ce poate fi înlăturată prin dovedirea de către bancă a caracterului negociat al contractului. B. C. Română nu a dovedit însă că ar fi negociat cu reclamanții, în mod efectiv, clauzele cu privire la care se solicită constatarea caracterului lor abuziv.

În condițiile de mai sus, privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive înscrise la pct. 5 din contractul de credit nr._/24.04.2008 (dobândă fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior, formată din dobânda de referință variabilă afișată la sediile BCR, la care se adaugă 1,50) și la pct. 2.10 a din Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract (posibilitatea băncii de a modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare), se reține că articolul 9³ lit. gdin OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, prevede că, în contractele de credit cu dobândă variabilă, se vor aplica următoarele reguli:

1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;

h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator;

i) orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de .. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită;

j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condițiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcție de opțiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, și va pune la dispoziția acestuia un nou grafic de rambursare.

În cauza de față, clauzele înscrise la pct. 5 din contractul de credit nr._/24.04.2008 (dobândă fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior, formată din dobânda de referință variabilă afișată la sediile BCR, la care se adaugă 1,50) și la pct. 2.10 a din condițiile generale de creditare anexă la contractul de credit nu prevăd în ce constă dobânda de referință variabilă, nu se poate cunoaște care va fi evoluția în timp a dobânzii variabile pe care împrumutatul o are de plătit, astfel că aceste clauze nu sunt clar formulate. Totodată, persoana împrumutată nu poate verifica dacă modificarea dobânzii este necesară. Dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreționar de către bancă și nu la indici de referință obiectivi verificabili și care să ofere părții posibilitatea de a înțelege mecanismul de formare al acestei dobânzi. Astfel, clauza privind dobânda variabilă dă posibilitatea băncii ca, indiferent de creșterea sau diminuarea indicelui Euribor, dobânda să nu scadă niciodată.

Conform raportului de expertiză judiciară contabilă întocmit în cauză, pe durata derulării contractului de credit indicele Euribor a scăzut de la 1,593%, la 0,057%. Cu toate acestea, ratele calculate de către bancă nu au fost modificate în sensul diminuării lor.

Pentru considerentele arătate, se apreciază că prevederile înscrise la pct. 5 teza a 2-a din contractul de credit nr._/24.04.2008 (referitoare la dobânda variabilă după primele 12 luni de creditare, formată din dobânda de referință variabilă afișată la sediile BCR, la care se adaugă 1,50) și la pct. 2.10 a din Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract (posibilitatea băncii de a modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare) sunt abuzive și, în consecință, sunt lovite de nulitate absolută.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la pct.6 din contractul de credit nr._/24.04.2008 (dobânda anuală efectivă în care sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de analiză a documentației, de acordare credit și de administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliției de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri, precum și orice alte costuri intervenite ulterior semnării contractului), nici această clauză nu este clar formulată deoarece nu enumeră care sunt costurile ce ar putea interveni pe durata derulării contractului de credit; pentru acest considerent, clauza de la pct. 6 din contract este apreciată ca abuzivă și lovită de nulitate absolută.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la pct.7 din contractul de credit nr._/24.04.2008 (nivelul dobânzii curente la credite se stabilește de bancă în funcție de serviciul datoriei împrumutatului), în opinia instanței această clauză este clar formulată și reglementează condițiile răspunderii persoanei împrumutate în cazul întârzierii la plata ratelor de credit; ca urmare, nu se poate reține caracterul ei abuziv.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive înscrise la pct. 9 lit. a din contractul de credit nr._/24.04.2008 (comisionul de rambursare anticipată) și la pct 3.3 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract (comisionul de rambursare anticipată), se reține că potrivit art. 67 din OUG 50/2010, în cazul rambursării anticipate a creditului, banca este îndreptățită la o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă.

Conform art. 68 lit. c din OUG nr.50/2010, nu se solicită o compensație pentru rambursarea anticipată în cazul în care rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă.

Potrivit art. 95 din OUG 50/2010, prevederile art. 67 din acest act normativ se aplică și contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

În cauza de față, contractul de credit încheiat de părți are dobândă fixă în primul an de creditare și dobândă variabilă în perioada următoare primului an.

Reclamanții nu au rambursat anticipat suma împrumutată în primul an al derulării contractului de credit, însă există această posibilitate pentru restul perioadei contractului. Față de textele de lege sus invocate, rezultă că în mod abuziv banca a inserat în contract clauza de la pct. 9 lit. a din contractul de credit nr._/24.04.2008 (comisionul de rambursare anticipată în perioada următoare primului an de derulare a creditului, perioadă în care contractul are dobândă variabilă) și clauza de la pct 3.3 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract (comisionul de rambursare anticipată).

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la pct. 9 lit. b din contractul de credit nr._/24.04.2008 (comision de acordare credit de 2,50% flat) și la pct. 3.1 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract (comision de acordare credit), sunt de menționat prevederile art. 36 alin.1 din OUG nr.50/2010, din care rezultă că banca poate percepe, pentru creditul acordat, comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

Din interpretarea acestor prevederi legale, instanța apreciază că, la momentul încheierii contractului de credit nr._/24.04.2008, comisionul de acordare credit perceput reclamanților a fost justificat prin cheltuielile angajate de bancă pentru întocmirea documentației de credit, fiind, astfel, justificat.

Pentru considerentele arătate, clauzele înscrise la pct. 9 lit. b din contractul de credit nr._/24.04.2008 (comision de acordare credit de 2,50% flat) și la pct. 3.1 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract de credit (comision de acordare credit) sunt apreciate de către instanță ca deplin valabile.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive înscrise la pct. 9 lit. c din contractul de credit nr._/24.04.2008 (comision de administrare de 0,05% din valoarea creditului contractat) și la pct. 3.9 din „Condițiile generale de creditare” anexă la acest contract (comision de administrare, calculat în sumă fixă lunară, prin aplicarea unui procent la valoarea creditului), se reține că, potrivit art. 36 alin.3 din OUG nr.50/2010, „Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului”.

În contractul de credit încheiat de părți s-a prevăzut un comision de administrare la valoarea creditului acordat, și nu la valoarea soldului curent.

În condițiile arătate, se apreciază ca fiind, în parte, abuzive și lovite de nulitate absolută clauzele înscrise la pct. 9 lit. c din contractul de credit nr._/24.04.2008 și la pct. 3.9 din „Condițiile generale de creditare” anexă la acest contract, potrivit cărărora comisionul de administrare de 0,05% se calculează la valoarea creditului contractat, și nu la valoarea soldului curent.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la pct. 9 lit. d și e din contractul de credit nr._/24.04.2008 (comision de transformare pentru prima solicitare, de 0,50 % flat și pentru următoarele solicitări, de 1% flat), așa cum s-a expus mai sus, articolul 36 alin.1 din OUG nr.50/2010 prevede că „Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.

Raportat acestor prevederi legale, instanța apreciază ca fiind justificat comisionul de transformare pentru prima solicitare și pentru următoarele solicitări, iar clauza înscrisă la pct. 9 lit. d și e din contractul de credit nr._/24.04.2008 (comision de transformare pentru prima solicitare, de 0,50 % flat și pentru următoarele solicitări, de 1% flat) este valabilă.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la pct. 3.7 din „Condițiile generale de creditare” anexă la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008 (dreptul băncii de a modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar-bancare), articolul 10 lit. f din OG nr.21/1992 prevede, alături de alte drepturi ale consumatorilor la încheierea contractelor, și dreptul „de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea prețului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităților și a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului”.

Față de prevederile legale sus invocate, clauza înscrisă la pct. 3.7 din „Condițiile generale de creditare” anexă la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008 este apreciată ca fiind abuzivă deoarece nu menționează cu exactitate criteriile ce pot fi avute în vedere la majorarea comisioanelor și nici condiția acordului scris al persoanei împrumutate.

Sintetizând, se va constata caracterul abuziv al următoarelor clauze înscrise în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008:

- clauzele înscrise la pct. 5 teza a 2-a din contract (referitoare la dobânda variabilă după primele 12 luni de creditare, formată din dobânda de referință variabilă afișată la sediile B.C.R., la care se adaugă 1,50) și la pct. 2.10 a din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contract (posibilitatea băncii de a modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare);

- clauza înscrisă la pct.6 din contract (elementele ce compun dobânda anuală efectivă);

- clauzele înscrise la pct. 9 lit. a din contract (comisionul de rambursare anticipată în perioada următoare primului an de derulare a creditului, perioadă în care contractul are dobândă variabilă) și la pct 3.3 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contract (comisionul de rambursare anticipată);

- clauza înscrisă la pct. 9 lit. c din contract și la pct. 3.9 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contract, potrivit cărora comisionul de administrare de 0,05% se calculează la valoarea creditului contractat, și nu la valoarea soldului curent;

- clauza înscrisă la pct. 3.7 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contract (dreptul băncii de a modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar-bancare).

Se vor respinge, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze înscrise în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008:

- clauza înscrisă la pct.7 din contractul de credit nr._/24.04.2008 (nivelul dobânzii curente la credite se stabilește de bancă în funcție de serviciul datoriei împrumutatului);

- clauzele înscrise la pct. 9 lit. b din contractul de credit nr._/24.04.2008 (comision de acordare credit de 2,50% flat) și la pct. 3.1 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract (comision de acordare credit);

- clauza înscrisă la pct. 9 lit. d și e din contract (comision de transformare pentru prima solicitare, de 0,50 % flat și pentru următoarele solicitări, de 1% flat).

Privitor la cererile prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, prin eliminarea clauzelor abuzive, a comisioanelor și penalităților abuzive din contract, consecință a celor de mai sus, se vor admite și aceste cereri, în sensul că pârâta B. C. Română București va fi obligată să modifice contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008 și Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract, prin înlăturarea clauzelor constatate ca fiind abuzive, referitoare la dobânda variabilă, la comisionul de rambursare anticipată și la comisionul de administrare calculat la suma împrumutată, mai sus menționate.

Totodată, se va admite cererea reconvențională formulată de pârâta B. C. Română SA București, prin care aceasta a propus perceperea comisionului de administrare de 0,05% raportat la soldul creditului.

Privitor la cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp pentru contractul de credit nr._/24.04.2008, precum și să se constate că reclamanții au achitat suma de 1.250 euro, reprezentând comision de acordare credit și suma de 1.425 euro, reprezentând comision de administrare (perioada 24.04.2008-1.02.2013) în baza unor clauze lovite de nulitate absolută și că această plată este nedatorată, articolul 35 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) prevede că „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. (…)”. Din acest text de lege, rezultă că pe calea unei cereri în constatare se poate solicita constatarea unui drept, nu însă și a unei situații de fapt.

Or, a constata că dobânda nu a fost încasată de bancă cu respectarea formulei indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 puncte procentuale și că reclamanții au achitat anumite sume reprezentând comision de acordare credit și comision de administrare înseamnă a constata o situație de fapt, ceea ce este inadmisibil. Excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere a fost ridicată, din oficiu, de către instanță și a fost pusă în discuția părților la termenul din 9.07.2015.

Pentru considerentele arătate, se va admite excepția inadmisibilității cererilor prin care reclamanții au solicitat să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, că reclamanții au achitat suma de 1.250 euro, reprezentând comision de acordare credit și suma de 1.425 euro, reprezentând comision de administrare (perioada 24.04.2008-1.02.2013) în baza unor clauze lovite de nulitate absolută și că această plată este nedatorată și, în consecință, aceste cereri vor fi respinse, ca inadmisibile.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul de credit bancar nr._/24.04.2008 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii după formula indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, așa cum s-a reținut prin raportul de expertiză judiciară contabilă, începând cu al 2-lea an din derularea contractului de credit pârâta nu a calculat dobânda variabilă după formula Euribor la 6 luni plus 1,5 puncte procentuale, ci a aplicat o dobândă de referință ce nu a fost definită prin contractul de credit.

Potrivit art. 37 lit. a din OUG nr.50/2010, în contractele de credit cu dobândă variabilă, „dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului”.

În temeiul textului de lege sus enunțat și consecință a constatării caracterului abuziv al clauzelor înscrise la pct. 5 teza a 2-a din contract (referitoare la dobânda variabilă după primele 12 luni de creditare, formată din dobânda de referință variabilă afișată la sediile B.C.R., la care se adaugă 1,50) și la pct. 2.10 a din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contract, se apreciază că se impune ca pârâta B. C. Română să fie obligată să interpreteze dobânda variabilă aplicabilă începând cu al 2-lea an din derularea contractului de credit, în sensul că dobânda variabilă va fi calculată după formula Euribor la un termen convenit de ambele părți plus marja fixă de 1,5 puncte procentuale, menționată la pct. 5 din contractul de credit.

Ca urmare, se va admite cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul de credit bancar nr._/24.04.2008 cu privire la dobândă și va fi obligată pârâta B. C. Română București să interpreteze dobânda variabilă aplicabilă începând cu al 2-lea an din derularea contractului de credit în sensul că dobânda variabilă va fi calculată după formula Euribor la un termen convenit de ambele părți, plus marja fixă de 1,5 puncte procentuale, menționată la pct. 5 din contractul de credit.

Privitor la cererile prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamanților suma de bani plătită în plus față de formula de calcul a dobânzii indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, să restituie reclamanților suma de 1.425 euro, reprezentând comision de administrare, să plătească dobânda legală calculată de la data plății fiecărei sume nedatorate, până la plata efectivă a acestor sume și să comunice un nou grafic de rambursare, din raportul de expertiză contabilă rezultă că, începând cu al 2-lea an de creditare, banca a calculat o dobândă variabilă cu un procent mult mai mare decât cotația dobânzii Euribor. Cu privire la comisionul de administrare, conform raportului de expertiză contabilă comisionul de administrare a fost calculat de către bancă la valoarea sumei împrumutate, și nu la valoarea soldului creditului.

În raportul de expertiză contabilă s-a reținut că părțile au încheiat două acte adiționale la contractul de credit și că banca a calculat dobânda în baza acestor acte adiționale. Însă actele adiționale menționate în raportul de expertiză contabilă nu respectă prevederile OUG nr.50/2010 referitoare la raportarea dobânzii la indicele Euribor, cu aplicarea marjei fixe stabilite prin contractul de credit.

În aceste condiții, cererile mai sus menționate vor fi admise în parte, în sensul că pârâta B. C. Română București va fi obligată să recalculeze dobânda variabilă aplicabilă contractului de credit bancar nr._/24.04.2008 începând cu al 2-lea an de creditare, având în vedere cotația dobânzii Euribor, la un termen ce va fi convenit de părți, plus marja fixă de 1,5 puncte procentuale, să recalculeze comisionul de administrare, începând cu data încheierii contractului de credit, în sensul calculării comisionului de administrare în cotă de 0,05% la valoarea soldului creditului, și nu la valoarea sumei împrumutate și, urmare a recalculării acestor sume, să emită reclamanților un nou grafic de rambursare. Cererea de restituire a sumelor plătite nedatorat nu poate fi primită, deoarece înlăturarea din contract a clauzei referitoare la dobânda variabilă nu înseamnă că reclamanții nu ar mai datora niciun fel de dobândă, chiar în condițiile în care s-a constatat că respectiva clauză era abuzivă.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamanților suma de 1.250 euro, reprezentând comision de acordare credit, precum și să plătească dobânda legală calculată de la data plății fiecărei sume nedatorate, până la plata efectivă a acestor sume, consecință a respingerii cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzei de la pct. 9 lit. b din contractul de credit (comisionul de acordare credit de 2,50% flat), această cerere va fi respinsă ca neîntemeiată.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale pentru executarea necorespunzătoare și ilegală a contractului, așa cum a fost precizată (câte 5.000 lei pentru fiecare reclamant), la data de 24.04.2008, când a fost încheiat contractul de credit bancar nr._/24.04.2008, erau în vigoare prevederile art. 998 din Codul civil din 1864, potrivit cărora „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.

Raportat textului de lege sus enunțat, instanța apreciază că, prin chiar faptul obligării pârâtei să interpreteze clauza importantă a contractului de credit referitoare la dobânda variabilă, se acordă reclamanților o satisfacție morală. În aceste condiții, nu se justifică acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale, motiv pentru care cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale pentru executarea necorespunzătoare și ilegală a contractului, așa cum a fost precizată (câte 5.000 lei pentru fiecare reclamant) urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat ca plata ratelor să se efectueze pe parcursul contractului la cursul euro din momentul încheierii contractului, se reține că, potrivit art. 1271 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), referitor la impreviziune:

„(1) Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației.

(2) Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună:

a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;

b) încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește.

(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă:

a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului;

b) schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;

c) debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc;

d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului”.

Conform art. 107 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 1271 din Codul civil privitoare la impreviziune se aplică numai contractelor încheiate după . Codului civil.

Codul civil (Legea nr. 287/2009) a intrat în vigoare la data de 1.10.2011, în timp ce contractul de credit nr._ încheiat de părți, a fost încheiat la data de 24.04.2008, deci anterior intrării în vigoare a prevederilor noului cod civil (Legea nr. 287/2009).

În doctrină s-a statuat că aplicarea teoriei impreviziunii presupune intervenția judecătorului pentru restabilirea echilibrului contractul rupt din cauza unor împrejurări neprevăzute de părți la încheierea contractului și imprevizibile la aceeași dată, în absența unor clauze exprese sau a unor prevederi legale care să-l abiliteze pentru a revizui contractul. Teoria impreviziunii intervine în măsura în care obligația contractuală nu mai este susceptibilă de executare întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată în contract. Variația circumstanțelor și, prin urmare, noile sarcini ce afectează executarea fac parte din riscul contractului, pe care îl suportă debitorul obligației de executat, în lipsa unei dispoziții contrare.

Față de probele administrate, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile impreviziunii, deoarece, la data încheierii convenției de credit nr._/ 24.04.2008 reclamanții au optat, în deplină cunoaștere de cauză, pentru o convenție de credit în moneda euro. În consecință, cererea prin care reclamanții au solicitat ca plata ratelor să se efectueze pe parcursul contractului la cursul euro din momentul încheierii contractului urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să recalculeze dobânzile pentru perioada 22.09._12, perioadă în care reclamanta s-a aflat în șomaj, iar salariul reclamantului a fost micșorat, sunt incidente prevederile art. 38 alin. 3 din OUG nr.50/2010 potrivit cărora „Rata dobânzii aplicabilă în cazul creditelor restante nu poate depăși cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanță, în cazul în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se află în una dintre următoarele situații: șomaj, reducere drastică a salariului, deces. Prin reducerea drastică a salariului se înțelege o reducere de cel puțin 15% din valoarea acestuia. Această dobândă va fi percepută până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor, dar nu mai mult de 12 luni. În caz de deces, perioada nu poate fi mai mică de 6 luni”.

Din Dispoziția nr._ pentru stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj, emisă de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă V., rezultă că, în perioada 22.09._12, reclamanta D. D. V. M. s-a aflat în șomaj, cu o indemnizație de 411 lei.

Față de situația că reclamanta s-a aflat în perioadă de șomaj, se va admite cererea sus menționată și va fi obligată pârâta să recalculeze dobânda aplicată, pentru credite restante, în perioada 22.09._12, fără a depăși 2 puncte procentuale.

Reclamantul D. D. D. a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 3.609,30 lei (3.109,30 lei, onorariu pentru expertul D. C., plătit cu chitanțele de la filele 206, 216, 221, vol. II dosar; 500 lei, onorariu avocat, plătit cu chitanța din data de 5.06.2015).

Potrivit art. 453 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta B. C. SA București va fi obligată să plătească reclamantului D. D. D. cheltuielile de judecată pe care acesta le-a efectuat în proces.

Cheltuielile de judecată efectuate în proces de către pârâta B. C. Română SA București vor rămâne în sarcina acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei de obiect și de interes în ceea ce privește capetele de cerere privitoare la dobândă și excepția inadmisibilității capetelor de cerere privitoare la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor presupus abuzive, excepții ridicate de pârâta B. C. Română SA București.

Admite în parte acțiunea în constatarea nulității absolute a clauzelor inserate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, acțiune formulată de reclamanții D. D. D. (CNP-_) și D. D. V. M. (CNP-_), domiciliați în Bârlad, .. 6, împotriva pârâtelor B. C. Română SA București, cu sediul în București, ..5, sector 3, B. C. Română SA- Sucursala V., B. C. Română- Agenția Negrești, jud. V. și, în consecință:

Constată că sunt abuzive și lovite de nulitate absolută următoarele clauze înscrise în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, încheiat de reclamanții D. D. D. și D. D. V. M. cu pârâta B. C. Română, prin Sucursala V.- Agenția Negrești, jud. V.:

- clauzele înscrise la pct. 5 teza a 2-a din contract (referitoare la dobânda variabilă după primele 12 luni de creditare, formată din dobânda de referință variabilă afișată la sediile B.C.R., la care se adaugă 1,50) și la pct. 2.10 a din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contract (posibilitatea băncii de a modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare);

- clauza înscrisă la pct.6 din contract (referitoare la elementele ce compun dobânda anuală efectivă);

- clauzele înscrise la pct. 9 lit. a din contract (referitoare la comisionul de rambursare anticipată în perioada următoare primului an de derulare a creditului, perioadă în care contractul are dobândă variabilă) și la pct 3.3 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contract (referitoare la comisionul de rambursare anticipată);

- clauza înscrisă la pct. 9 lit. c din contract și la pct. 3.9 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contract (potrivit cărora comisionul de administrare de 0,05% se calculează la valoarea creditului contractat, și nu la valoarea soldului curent);

- clauza înscrisă la pct. 3.7 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la contract (referitoare la dreptul băncii de a modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar-bancare).

Respinge, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamanții D. D. D. și D. D. V. M. au solicitat să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze înscrise în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, încheiat de reclamanți cu pârâta B. C. Română, prin Sucursala V.- Agenția Negrești, jud. V.:

- clauza înscrisă la pct.7 din contractul de credit nr._/24.04.2008 (nivelul dobânzii curente la credite se stabilește de bancă în funcție de serviciul datoriei împrumutatului);

- clauzele înscrise la pct. 9 lit. b din contractul de credit nr._/24.04.2008 (comision de acordare credit de 2,50% flat) și la pct. 3.1 din Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract (comision de acordare credit);

- clauza înscrisă la pct. 9 lit. d și e din contract (comision de transformare pentru prima solicitare, de 0,50 % flat și pentru următoarele solicitări, de 1% flat).

Admite cererile prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008, prin eliminarea clauzelor abuzive, a comisioanelor și penalităților abuzive din contract și, în consecință, obligă pârâta B. C. Română SA București să modifice contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.04.2008 și Anexa „Condițiile generale de creditare” la acest contract, în sensul de a înlătura clauzele constatate ca fiind abuzive și nule absolut, referitoare la dobânda variabilă, la comisionul de rambursare anticipată și la comisionul de administrare calculat la suma împrumutată, mai sus menționate.

Admite cererea reconvențională formulată de pârâta B. C. Română București, prin care aceasta a propus perceperea comisionului de administrare de 0,05% raportat la soldul creditului.

Admite excepția inadmisibilității cererilor prin care reclamanții au solicitat să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, că reclamanții au achitat suma de 1.250 euro, reprezentând comision de acordare credit și suma de 1.425 euro, reprezentând comision de administrare (perioada 24.04.2008-1.02.2013) în baza unor clauze lovite de nulitate absolută și că această plată este nedatorată, excepție ridicată, din oficiu, de către instanță și, în consecință, respinge aceste cereri, ca inadmisibile.

Admite cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul de credit bancar nr._/24.04.2008 cu privire la dobândă și, în consecință, obligă pârâta B. C. Română SA București să interpreteze dobânda variabilă aplicabilă contractului de credit bancar nr._/24.04.2008 începând cu al 2-lea an din derularea contractului de credit, în sensul că dobânda variabilă va fi calculată după formula Euribor, la un termen convenit de ambele părți, plus marja fixă de 1,5 puncte procentuale, menționată la pct. 5 din contractul de credit.

Admite în parte cererile prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamanților suma de bani plătită în plus față de formula de calcul a dobânzii indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, să restituie reclamanților suma de 1.425 euro, reprezentând comision de administrare, să plătească dobânda legală calculată de la data plății fiecărei sume nedatorate, până la plata efectivă a acestor sume și să comunice un nou grafic de rambursare și, în consecință: obligă pârâta B. C. Română SA București să recalculeze dobânda variabilă aplicabilă contractului de credit bancar nr._/24.04.2008 începând cu al 2-lea an de creditare, având în vedere cotația dobânzii Eurobor, la un termen ce va fi convenit de părți, plus marja fixă de 1,5 puncte procentuale, să recalculeze comisionul de administrare, începând cu data încheierii contractului de credit, în sensul calculării comisionului de administrare în cotă de 0,05% la valoarea soldului creditului, și nu la valoarea sumei împrumutate și, urmare a recalculării acestor sume, să emită reclamanților un nou grafic de rambursare.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanții au solicitat restituirea de către pârâtă a sumelor plătite nedatorat cu titlu de dobândă și de comision de administrare, cu dobânda legală aferentă.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamanților suma de 1.250 euro, reprezentând comision de acordare credit, cu dobânda legală calculată de la data plății fiecărei sume nedatorate, până la plata efectivă a acestor sume.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea precizată prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale pentru executarea necorespunzătoare și ilegală a contractului (câte 5.000 lei pentru fiecare reclamant).

Respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanții au solicitat ca plata ratelor să se efectueze pe parcursul contractului la cursul euro din momentul încheierii contractului de credit.

Admite cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să recalculeze dobânzile pentru perioada 22.09._12, perioadă în care reclamanta s-a aflat în șomaj și, în consecință, obligă pârâta B. C. Română SA București să recalculeze dobânda aplicată, pentru credite restante, în perioada 22.09._12, fără a depăși 2 puncte procentuale.

Obligă pârâta B. C. Română SA București să plătească reclamantului D. D. D. cheltuieli de judecată în sumă de 3.609,30 lei.

Cheltuielile de judecată efectuate în proces de către pârâta B. C. Română SA București rămân în sarcina acesteia.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.

Pronunțată în ședința publică din 9 iulie 2015.

	Președinte, I. T.
	Grefier, L. G.

red.T.I.

tehnored./L.G. 13 Iulie 2015/ 5 ex.

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1709/2015. Judecătoria...		Plângere contravenţională. Sentința nr. 1761/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Sentința nr. 1718/2015. Judecătoria BÂRLAD Contestaţie la executare. Sentința nr. 1709/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 1761/2015. Judecătoria BÂRLAD Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1750/2015. Judecătoria BÂRLAD