Plângere contravenţională. Sentința nr. 1761/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1761/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 2460/189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1761/2015
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. T.
Grefier L. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. M., domiciliat în C., . nr.81 E, ..A, ., în contradictoriu cu intimatul I. V., cu sediul în V., .. 1, jud.V., având ca obiect plângere contravențională, ale căror dezbateri au avut loc în ședința publică din 07.07.2015, consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru studierea dosarului, s-a necesitat timp și în cauza s-a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01 august 2014, sub numărul de mai sus, petentul C. M. a contestat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20.08.2014, solicitând anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 360 lei, înlăturarea măsurii tehnico-administrative privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și restituirea acestuia, precum și restituirea sumei de 180 lei reprezentând amenda achitată.
În motivarea plângerii, în esență, petentul a învederat faptul că la data de 20.08.2014, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Dacia având nr. de înmatriculare_, spre, pe direcția V.-Bârlad, în apropiere de orașul Bârlad, a efectuat manevra de depășire a a unui autocamion, după ce a luat în prealabil toate măsurile de siguranță. S-a angajat în depășire pe un palier de drum drept, fără curbe periculoase, ajungând la un moment dat și în dreptul unui indicator de limitare a vitezei la 70 kmh pentru trecerea unui podeț scurt de câțiva metri – nevizibil de la distanță mare, mai ales că avea în față și un camion.
S-a mai arătat că interpretarea disp. art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 de către agentul constatator a fost una abuzivă, apreciindu-se că nu a fost săvârșită contravenția reținută în sarcina petentului.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 și ale O.U.G. nr. 195/2002.
În susținerea plângerii, petentul a depus înscrisuri, solicitând și administrarea probei testimoniale, fără a fi indicați martorii. În sarcina intimatului, s-a solicitat depunerea de către acesta a ordinului de serviciu al agentului constatator, documente din care să rezulte numărul auto MAI pe care era montat aparatul de înregistrare, acte cu privire la verificarea metrologică corespunzătoare constatării contravenției, depunerea de alte probe în dovedirea contravenției imputate.
Petentul a timbrat plângerea contravențională cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru atașată la dosar, conform art. 19 din OUG 80/2013.
Urmare a adresei emise de instanță din 17.10.2014, petentul a indicat martorul propus spre audiere (f. 18 ds. declinat): C. Ș..
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare (fila 26 ds. declinat), prin care a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei C., în raport de locul săvârșirii faptei și declinarea cauzei spre soluționare, Judecătoriei Bârlad.
Pe fondul cauzei, a fost solicitată respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și menținerea actului de sancționare ca fiind valabil întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a învederat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii, în cauză nefiind întrunite nici una din condițiile care ar putea duce la anularea actului sancționator. Cu privire la susținerile petentului, intimatul a precizat că agentul constatator a procedat în mod corect la reținerea contravenției, dovadă fiind atât fotografiile radar cât și înregistrarea video a acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. 195/2002, respectiv ale H.G. 1391/2006.
În susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, intimatul a a depus înscrisuri: șase fotografii radar, buletin verificare metrologică, originalul procesului verbal contestat (filele 27-30 ds. declinat).
La data de 08.10.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin a arătat că la momentul constatării contravenției, a semnat procesul verbal fără a i se explica ce conține.
Cu privire la probele depuse de intimat, acestea nu sunt concludente, față de măsura luată. Începutul manevrei de depășire a fost inițiată cu mult înainte de a avea restricție, iar distanța de limitare a restricției a fost scurtă (un podeț).
Prin sentința civilă nr. 2117/26.02.2015, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată prin întâmpinare de către intimat, declinând soluționarea prezentei cauze în favoarea judecătoriei Bârlad, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2015, sub nr._ .
La solicitarea instanței de judecată, intimatul a depus la dosarul cauzei, pe suport optic (compact disc), înregistrarea video a presupusei contravenții ce face obiectul prezentei.
La termenul din data de 15.06.2015, sub aspect probatoriu, s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției . CP nr._ întocmit la data de 20.08.2014, petentul C. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei reprezentând 4 puncte amendă, pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, respectiv cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, dispunându-se în acest sens măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Pentru a se aplica această sancțiune, s-a reținut faptul că la data de 20.08.2014, orele 16.00, pe DE 581, km. 80+900m, petentul C. M. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, a efectuat depășirea neregulamentară a autocamionului cu nr. de înmatriculare_, nerespectând semnificația indicatorului „depășire interzisă”, abatere filmată de aparatul video radar, montat pe autospeciala MAI_.
În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 20.08.2015, iar plângerea a fost depusă la data de 01.09.2014, chiar greșit îndreptată Judecătoriei C..
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Potrivit deciziei date în soluționarea recursului în interesul legii nr. 22 din 19.03.2007, nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiectiuni, astfel cum acestea sunt inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Așa cum se observă în cauza de față, procesul verbal contestat a fost semnat de primire de către petent, însușindu-și conținutul acestuia, inclusiv lipsa obiecțiunilor.
Chiar în ipoteza învederată de către petent, că acesta ar fi semnat în necunoștință de cauză, pentru a interveni sancțiunea nulității relative virtuale a actului întocmit, petentul trebuie să facă dovada provocării unei vătămări ce nu ar putea altfel fi înlăturată, decât prin desființarea actului administrativ inform, fapt neîndeplinit în cauză.
Mai mult, instanța apreciază că dreptul la apărare al petentului este garantat pe deplin în etapa judecării prezentei cereri, acesta fiind în măsură a formula apărări și a aduce probe în susținerea acestora.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Conform disp. art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: „nerespectarea regulilor privind depășirea” iar potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din H.G. 1391/2006: se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă precum și atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, instanța constată următoarele:
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal întocmit, instanța observă că procesul-verbal a fost întocmit de către agentul constatator competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a perceput în mod direct și personal situația de fapt reținută în procesul-verbal, și chiar dacă dispozițiile legale aplicabile nu o prevăd în mod expres, din economia întregii reglementări în materie rezultă că procesul-verbal de constare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, putând fi răsturnat prin proba contrară.
Legat de acest aspect s-a arătat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitor la aplicabilitatea art. 6 din Convenție în materie contravențională și la garanțiile pe care le presupune, că nu este inechitabilă în sine o procedură în care se așteaptă de la reclamant să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravenției, mai ales în condițiile în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă.
Ceea ce este decisiv este ca în această materie prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției să nu depășească anumite limite, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (cauza N. G. împotriva României, paragraf 30, cauza I. P. împotriva României, paragraf 30,31).
În cauza M. H. și alții contra României, Curtea Europeană a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 alin 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (paragraf 12, ultima teză).
Mai mult, instanța observă că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută pe deplin de probele administrate în cauză, respectiv de înregistrarea video a abaterii reținute în sarcina petentului (suport optic la f. 10 dosar).
De altfel, petentul nu a negat faptul că ar fi ajuns în dreptul indicatorului ,,depășirea interzisă”, în timpul efectuării manevrei de depășire a autocamionului din față, însă a arătat că a fost luat prin surprindere, performanțele reduse ale autoturismului condus împiedicând definitivarea manevrei depășirii în timp mai scurt.
Cu toate acestea, apărările petentului nu sunt de natură a-l exonera pe acesta de răspundere, nefiind incident nici unul dintre cazurile expres prevăzute de art. 11 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În concluzie, instanța reține că prezumția relativă de legalitate și veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța reține că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în echivalent a 4 puncte de penalizare (minimul prevăzut) și suspendarea dreptului de conducere pe o perioadă de 30 de zile sunt prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Totodată, aceste măsuri sunt și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite – fiind unul ridicat, întrucât nerespectarea interdicțiilor privind depășirea pe autovehiculelor pe drumurile publice aduce cu sine un risc major de provocare a accidentelor auto, punând în pericol integritatea fizică și chiar viața celorlalți participanți la trafic.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, urmează ca instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 20.08.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul C. M., CNP:_, domiciliat în C., . nr.81 E, ..A, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în V., .. 1, jud.V..
Menține procesul-verbal atacat . nr._/20.08.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE Pentru grefier R.L. aflat în C.O.
T. D. M. Pentru Grefier șef O.-N. A. aflat în C.O.
Grefier înlocuitor M. D.
Tehnored. Jud. D.M.T. 06.08.2015
L.R. 21 Iulie 2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 1747/2015. Judecătoria BÂRLAD | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1750/2015. Judecătoria... → |
|---|
