Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2198/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2198/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 2198/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2198/2015
Ședința publică din 6 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: D. H.
Pe rol pronunțarea cauzei Minori și familie formulată de reclamanta R. E. CNP_ domiciliată în . în contradictoriu cu pârâtul O. C. CNP_ domiciliat în Bârlad .. 31 . . având ca obiect exercitarea autorității părintești, ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face corp comun cu prezenta sentință civilă, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi 6 octombrie 2015 și s-a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 13.03.2015 sub nr. de dosar _ reclamanta R. E. a chemat în judecată pe pârâtul O. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca autoritatea părintească privind pe minora O. D., să fie exercitată exclusiv de către ea, solicitând totodată ca pârâtul să fie decăzut din exercițiul drepturilor părintești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că în urma unei relații de 4 ani de concubinaj cu pârâtul O. C., în perioada 2008-2012, a rezultat minora O. D., născută la data de 23.07.2010. A explicat că din cauza condițiilor inumane la care erau supuse atât ea cât și copilul minor, a hotărât să încheie relația pârâtul.
Ulterior acestui eveniment, pârâtul nu s-a interesat de soarta copilului rezultat din concubinaj, necontribuind în nici un fel la creșterea și educația acestuia, nefiind în stare să-i achite pensia alimentară.
Reclamanta a susținut că pentru a putea asigura un trai decent minorei O. D. amplecat in străinătate la muncă, iar cu banii obținuți a plătit mâncarea, îmbrăcămintea și i-a putut asigura un cămin copilului său, pe care l-a lăsat în grija părinților săi cât a fost plecată, aceștia fiind oameni responsabili și în măsura să îi ofere dragostea necesară unei dezvoltări armonioase.
A mai adăugat reclamanta că a reușit să adune bani și dorește să se întoarcă acasă
pentru a oferi o educație potrivită și o viață lipsită de griji și stres fiicei sale, însă fostul concubin nu dorește să le lase în pace, dorind să îi facă rău reclamantei, se răzbună pe ea fără să se gândească la binele copilului.
Reclamanta a menționat că pârâtul a avut mereu dezinteres față de viața în comun și o atitudine insultătoare față de ea.
A precizat reclamanta că pârâtul nu urmărește binele copilului și nici nu este în măsură să ia decizii benefice pentru copil întrucât este consumator de droguri, devenit dependent de acestea, acesta fiind unul din motivele care au dus la încheierea relației. Totodată acesta are probleme cu legea fiind și reținut în anul 2013 în urma unei infracțiuni comise, respectiv a jefuit o femeie ce era pe moarte în urma unui accident rutier (a se vedea dosarul penal_ din 11.09.2013 a Judecătoriei Bârlad).
Reclamanta a arătat că dorește să întrerupă orice legătură cu fostul concubin O. C., pentru a putea asigura liniște și o educație adecvată fiicei sale, departe de
certurile și scandalurile pe care le provoca pârâtul atât în perioada cât au fost împreună cât și după ce au încheiat relația. Ultimul scandal provocat de acesta a fost la locuința părinților reclamantei în vara anului 2014 când a făcut și amenințări cu acte de violență. A susținut reclamanta că în perioada în care a avut o relație cu pârâtul, a fost victima atât a agresiunilor verbale ale acestuia cât și ale agresiunilor fizice, motiv pentru care se teme pentru siguranța sa și a fiicei sale.
În continuare, a adăugat că ea este singura persoană care asigură fiicei sale minore fundamentul afectiv și suportul material și moral de care aceasta are nevoie pentru creștere și educare, dar este împiedicată să protejeze interesele copilei de către fostul concubin, care acționează în detrimentul minorei și manifestă neglijență gravă cu privire la aceasta, fiind de necontestat faptul ca în interesul superior al copilului este ca autoritatea părinteasca să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă, aceasta fiind în măsură să îi confere siguranța și stabilitatea de care are nevoie.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 398 si art. 508 cod civil si art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii R. S. și C. C., precum și proba cu înscrisuri, depunând copie după certificatul de naștere al minorei O. D..
La data de 11.06.2015 (f. 23) reclamanta și-a precizat acțiunea formulată, arătând că solicită ca autoritatea părintească privind pe minora O. D., să fie exercitată exclusiv de către ea, să fie stabilită locuința minorei la reclamantă și pârâtul să fie obligat să contribuie la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire profesională a copilului, raportat la venitul minim pe economie, respectiv ¼ din acest venit.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 398, 400 și 530 alin. 2 și3, art. 402 C. civ,
La data de 07.07.2015, reclamanta a depus un înscris la dosarul cauzei în cuprinsul căruia a indicat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind decăderea din exercițiul drepturilor părintești a pârâtului O. C..
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii R. S. și C. C., iar Primăria Comunei Băcani a întocmit referatul de anchetă psihosocială nr. 3463/18.06.2015 (f. 37).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Reclamanta R. E. și pârâtul O. C. au avut o relație de concubinaj în perioada 2008-2012.
La data de 23.07.2010 s-a născut minora O. D., așa cum reiese din copia certificatului de naștere . nr._ (f. 4).
În anul 2012 părțile s-au despărțit, iar reclamanta împreună cu minora s-au mutat la părinții reclamantei, unde locuiesc și în prezent.
În drept
Potrivit art. 483 Cod civil autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Dispozițiile art. 483 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) conțin următoarele precizări: 1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. (2) Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. (3) Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.”
Conform disp. art. 507 C. civ. exercitarea autorității părintești se face de către un singur părinte: “Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.”
Potrivit alin. 1 al art. 505 Cod civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. A.. 2 al aceluiași articol prevede că dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Art. 397 Cod civil arată că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Conform art. 398 alin. 1 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al minorului instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Conform art. 400 Cod civil, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Potrivit art. 2 alin. 5 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, astfel cum a fost modificată prin Legea 257 din data de 26.09.2013, în determinarea interesului superior al minorului se au în vedere cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În conformitate cu dispozițiile art. 16^2 alin. 1 din același act normativ, în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (5), și aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
În conformitate cu art. 529 C. civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti (alin. 1). Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, este întemeiată.
Față de materialul probator administrat în cauză instanța reține că exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă corespunde interesului superior al minorei O. D., având în vedere faptul că pârâtul, după despărțirea în fapt de către reclamantă din anul 2012, nu a manifestat interes afectiv față de minoră, nu a manifestat o responsabilitate privind asigurarea unui minim nivel de existență pentru aceasta, nu a contribuit și nu contribuie cu nimic la întreținerea minorei, nu se interesează de stare ei materială, socială, afectivă.
Din declarația martorei R. S. reiese faptul că pârâtul a venit s-o viziteze pe fetiță la un interval de un an și de fiecare dată acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, din declarația aceluiași martor mai rezultă faptul că pârâtul adresa cuvinte urâte reclamantei și amenința că va da foc la casă.
Martora C. C. a relatat o împrejurare în care pârâtul a sosit la părinții reclamantei, a bătut cu pumnii și picioarele în poartă, amenințând că dacă reclamanta nu va ieși afară va sări poarta, va intra peste ei în curte și îi va omorî.
Minora în prezent este la grădiniță, așa cum reiese din declarația martorei R. S. și va avea nevoie pentru o dezvoltare armonioasă din punct de vedere social și educațional de contribuția părinților, reclamanta și implicit minora întâmpină dificultăți legate tocmai de lipsa pârâtului, de dezinteresul acestuia, dar și de modul cum acesta a înțeles să-și exercite atribuțiile părintești până în prezent.
Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte se dispune numai cu titlu excepțional, derogatoriu de la regula autorității părintești comun.
Pornind de la respectarea principiului interesului superior al copilului, instanța constată că exercițiul comun al autorității părintești nu este în beneficiul copilului, iar probatoriul administrat în cauză sugerează că s-ar genera șicane și conflicte între foștii concubini. Între părți există o stare conflictuală deschisă, pârâtul este dezinteresat de copilul său, de tot ceea ce implică educarea, creșterea și dezvoltarea sa, făcându-se dovada că nu dorește să ia parte în mod direct și constant la creșterea și educarea copilului.
Stabilirea ca reclamanta să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească nu înseamnă decăderea pârâtului din drepturile părintești, acesta are posibilitatea oricând, demonstrând că situația de fapt reținută de instanță s-a modificat, să solicite și modificarea modului de exercitare a autorității părintești.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorei, instanța constată că s-a solicitat de către reclamantă ca locuința minorei să fie stabilită la ea.
Din referatul de anchetă psihosocială nr. nr. 3463/18.06.2015 (f. 37) efectuat la locuința reclamantei rezultă că aceasta locuiește împreună cu minora și cu bunicii materni într-o casă formată din trei camere și dependințe, are curent electric, apă curentă, WC în curte, încălzirea se face cu lemne. Familia R. este cunoscută în comunitate ca fiind o familie muncitoare și nu tulbură liniștea și ordinea publică, ocupându-se îndeaproape de creșterea și educarea minorei O. D..
Față de aceste considerente, pentru a asigura continuitate în îngrijire și mediu securizat, instanța urmează să stabiliească locuința O. D. la locuința mamei.
În ceea ce privește cererea privind stabilirea contribuției la întreținerea minorului, instanța reține că, dreptul minorului la întreținere este un drept la care nu se poate renunța și nu poate fi lăsat la latitudinea părinților, astfel că, instanța este obligată să se pronunțe cu privire la contribuția părinților la creșterea și educarea minorului cu care părintele nu locuiește respectând principiul interesului superior al copilului.
Reclamantul a solicitat ca pârâta să contribuie la întreținerea minorului prin plata unei pensii de întreținere.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada că pârâtul realizează venituri din muncă, instanța va avea în vedere la stabilirea cunatumului pensiei venitul minim pe economia națională.
Potrivit art. 1 alin. 1 din HG 1091/2014 publicată în Monitorul Oficial 902/11.12.2014, venitul minim brut pe econonia națională este de 975 lei, venitul minim net pe economia națională fiind de 724 lei, iar începând cu data de 1 iulie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 1.050 lei lunar, rezultând un venit net în cuantum de 777 lei.
Instanța mai reține că pârâtul nu mai are în întreținere alți minori, astfel încât cuantumul pensiei de întreținere va fi stabilit până la ¼ din venitul minim net pe economia națională, conform disp. art. 529 alin. 2 C.proc.civ.
Având în vedere considerațiile mai sus menționate, instanța urmează să oblige pe pârâtul O. C. să contribuie la întreținerea minorei O. D. prin plata unei pensii de întreținere în cuantum de 180 lei, lunar, apreciind că acest cunatum este potrivit cu mijloacele pârâtului și nevoile minorei.
Față de dispozițiile art. 532 C. civ, instanța apreciază că pârâtul datorează întreținere începând cu data introducerii acțiunii (13.03.2015) și până la majoratul minorei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta R. E. CNP_ domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâtul O. C. CNP_ domiciliat în Bârlad .. 31 . ., astfel cum a fost precizată.
Stabilește ca autoritatea părintească față de minora O. D., născută la data de 23.07.2010, să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamanta R. E..
Stabilește locuința minorei O. D., născută la data de 23.07.2010, la locuința mamei, reclamanta R. E..
Obligă pârâtul O. C. să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorei O. D., născută la data de 23.07.2010, prin plata unei pensii de întreținere în cuantum de 180 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii – 13.03.2015 și până la majoratul minorei.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-M. T. D. H.
Red. Jud. T.D.M. 04.11.2015
Listat gref. H.D.C. 4 ex/04.11.2015
Comunicat. 2 ex/04.11.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 865/2015. Judecătoria BÂRLAD | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 2205/2015. Judecătoria... → |
|---|
