Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1661/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1661/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 1661/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1661/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant R. A. cu domiciliul procesuale ales la cab.av.R. M. în Bârlad, ..9, ., ., jud.V. jud.V. și pe pârât B. D. domiciliat în ..V., pârât C. N. domiciliată în Câmpina, ., jud.Prahova, intervenient R. A. E. domiciliată în ..V. având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: - pârât - B. D., - pârât - C. N., - reclamant - R. A., - intervenient - R. A. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile prezentei cauze au avut loc în ședința publică din 16.06.2015 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărîre, cînd din lipsă de timp s-a dispus amînarea pronunțării pentru termenul de astăzi:
INSTANȚA
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a dat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată rolul Judecătoriei Bârlad sub nr._ din data de 03.09.2014 reclamantul R. A. a chemat în judecată pe pârâtul B. D., solicitând revendicarea suprafeței de teren de 6.000 m.p. situat în extravilanul comunei Pogana, jud. V. cu numere cadastrale_ și_, precum și ridicarea construcțiilor aflate pe teren sau autorizarea ridicării construcțiilor pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului pe care îl revendică cu suprafața de 6.000 m.p. situat în extravilanul comunei Pogana, jud. V. cu numere cadastrale_ și_ teren pe care l-a cumpărat de la C. N., potrivit contractului de vânzarea cumpărare autentificat sub nr. 2047 la Biroul Notarilor Publici B. M. E. și C. A.. Terenul este posedat fără drept de către pârât. Deși a fost notificat, nu a acceptat să-i cedeze proprietatea suprafeței de 6.000 m.p. și nic să-și ridice construcțiile.
În drept, a invocat art. 563, 566 C. civ.
Prin precizările depuse la dosar la fila 10, reclamantul a arătat că renunță la judecata capătului de cerere privind ridicarea construcțiilor edificate pe suprafața de teren de 6.000 m.p.
B. Apărările formulate
Pârâtul B. D. a depus întâmpinare (fila14) prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În fapt, pârâtul a susținut că nu ocupă suprafața de 6000 m.p., ci doar aproximativ 1.000 m.p. care se află sub construcție și în jurul acesteia, asigurându-i exploatarea imobilului. Alături de suprafața lui C. N. atât în parte de nord, cât și în partea de sud, există terenuri proprietatea sa pe care le-a dobândit prin donație de la S. I. și contract de vânzare cumpărare de la galben A.. Reclamantul ocupă și el teren proprietatea sa, însă a sperat având în vedere relația de rudenie să nu ajungă la proces. Susține că, în anul 1993, cu știința reclamantului, C. N. i-a transmis suprafața de teren de aproximativ 500 m.p. pentru construcția unei case de locuit, pentru care a achitat impozite. În baza ceste înțelegeri a construit o casă cu 6 camere din bulumaci, construcție pe care a începu-o în anul 1993 și a terminat-o în anul 1995. Casa era acoperită cu țiglă și a fost folosință începând cu anul 1995. C. N. locuiește în Câpina. Când reclamantul s-a dus să discute cu C. N. despre teren, acesteia i s-a relatat faptul că a construit o casă de locuit în baza unei înțelegeri pe care avut-o cu aceasta în anul 1993. C. N. i-a vândut toată suprafața, inclusiv cea care face obiectul înțelegerii din anul 1993. În ceea ce privește capătul de cerere privind ridicare construcții, susține că este constructor de bună credință, întrucât în anul 1992, când a început construcția a avut acordul proprietarului.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a chemat în judecată pe R. A. și Calip N. solicitând să se constate existența unui drept de superficie pentru suprafața de 1000 m.p. ce i-au fost dați în folosință pentru construirea unei case, exploatare a imobilului și ieșirea la calea publică.
În subsidiar, în cazul în care se admite acțiunea în revendicare, iar reclamantul devine proprietar asupra construcțiilor a solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii construcțiilor în cuantum de 25.000 lei, sub rezerva majorării.
Arată că, înțelegerea sa din anul 1993 cu fota proprietară Calea N. reprezintă o înțelegere în baza căruia proprietarul a dezmembrat dreptul de proprietate și i-a permis să construiască o casă de locuit și să folosească terenul aferent pentru exploatarea imobilului.
C. Întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinare
Reclamantul a arătat că susținerea pârâtului că nu ocupă decât 1000 m.p. din cei 6000 m.p. care face obiectul acțiunii în revendicare este departe de adevăr. Întreaga suprafață de 6000 m.p. situată în extravilanul . este îngrădită de către pârât care a și cultivat terenul. El a plătit impozitul pentru această suprafață de teren. Certificatul de urbanism și autorizația de construcție emise pe nu,ele pârâtului nu se referă la casa de locuit, ci la imobilul finului său B. C. cu care se învecinează pârâtul. C. N. știa că pârâtul a construit pe cei 6000 m.p. întrucât venea anual să-și ridice banii pentru alte suprafețe de teren pe care le folosea pârâtul, dormind în casa despre care a declarat la notariat că nu are cunoștință. Pârâtul a refuzat să-i plătească vreo sumă de bani și pentru aceasta C. N. a vândut întreaga suprafață de teren, condiționându-i vânzarea celor 1000 m.p. dăruiți soției R. A. de cumpărarea diferenței de până la 6.000 m.p. Deși l-a notificat de pârât în vedere încheierii vreunei înțelegeri pârâtul a refuzat categoric orice învoială.
În drept, a invocat art. 201 alin. 2 c.proc. civ.
Prin precizările depuse la dosar la fila 37, reclamantul a arătat că este de acord cu solicitare pârâtului de a i se stabili un drept de superficie, însă cu titlu oneros și nu pentru suprafața de 1.000 m.p., ci pentru 500 m.p. ca fiind suficientă pentru exploatare a imobilului și ieșirea la drumul public.
D. Probe
Reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri:contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2047 de la data de 27.06.2013 la Biroul Notarilor Publici B. M. E. și C. A., acte de identitate.
Pârâtul a depus la dosar următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, declarație autentificată nr. 1103 din data de 11.04.2014 la Biroul Notarilor Publici P. M. C., certificat de urbanism nr. 24 din data de 06.09.1995, Autorizație de construire nr. 23 din data de 06.09.1995, Titlul de proprietate nr. 12/_ de la data de 08.06.1993, chitanțe de plată a impozitului, declarație Calip N., extras de carte funciară.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului și cu interogatoriul reclamantului, proba cu expertiză tehnică în specialitatea topometrie, raportul de expertiză fiind atașat la dosar.
II. În fapt:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:
Potrivit titlului de proprietate 12/_ de la data de 08.06.1993 pe numele Calea N. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 5 ha 7200 m.p. din .. V. din care face parte suprafața de teren de 5200 m.p. din tarlaua 67, . suprafața de teren de 800 m.p. din tarlaua 67, . Timilie.
În anul 1993 pârâta C. N., a dat întrega suprafață de teren spre folosință nepoților săi B. D. și R. A..
Astfel, pârâta a transmis folosința pentru o suprafață de teren necesară construirii unei case pârâtului B. D. și o suprafață de teren de 1000 m.p. lui R. A..
Pe suprafața de teren atribuită în folosință de către proprietar, pârâtul B. D. a construit pe suprafață de teren un imobil casă de locuit, în baza autorizației de construire nr. 23 din data de 06.09.1995.
R. A. este soția reclamantului R. A..
La data de 27.06.2013, Calipa N. a vândut soților R. A. și R. A. suprafața de teren 5200 m.p. situat în extravilanul comunei Pogana, jud. V. în tarlaua 67, . Timilie, înscris în cartea funciară nr._ a comunei Pogana, cu nr. cadastral_, suprafața de teren de 800 m.p. din tarlaua 67, . Timilie înscris în cartea funciară_ a comunei Pogana, jud. V. având număr cadastral_, precum și o suprafață de teren pășune.
Prin expertiza F. G. expertul a identificat suprafața totală de teren de 6000 m.p. situată în extravilanul satului pogana, jud. V. cu nr. cadastrale_ și_ astfel:
- suprafața de 5200 m.p. situată în tarlaua 67, . compune din suprafața de 758 m.p. situată în intravilanul loc. Pogana, și suprafața de 4442 m.p. situată în extravilanul loc. pogana
- suprafața de 800 m.p, situată în tarlaua 67, . compune din suprafața de 286,50 m.p situată în extravilanul loc. Pogana și suprafața de 513,50 m.p. situată în extravilanul loc. Pogana.
Pârâtul B. D. ocupă suprafața de 674,50 m.p. teren intravilan în îngrăditură, suprafață pe care are construite casa și anexele gospodărești, și suprafața de 977 m.p. teren aflat în afara îngrăditurii pe care B. D. are plantași un număr de 20 pruni cu grosimi variabile și 6 butuci vie nobilă agățători.
Prin răspunsul al obiecțiuni, expertul a specificat că, suprafața de teren de 5200 m.p. a fost ocupată integral de pârâtul B. D. care a lucrat-o inclusiv în anul 2014, din care suprafața de 1651,50 m.p. este ocupată efectiv de B. D., iar suprafața de 3548,50 m.p. este cultivată, reclamantul arătând că pârâtul nu i-a permis efectuarea lucrărilor de sezon. Suprafața de teren este lucrată de aproximativ 5 ani de O. Olimpu în baza unui schimb de terenuri efectuat cu pârâtul B. D..
Expertul a prezentat două variante pentru constatare dreptului de superficie, astfel:
- o suprafață de 500 m.p. din totalul suprafeței de 5200 m.p. situată în tarlaua 67, . Timilie
- o suprafață de teren de 1000 m.p. din suprafața de teren de 5200 m.p. situată în tarlaua 67, . denumit Timilie.
III. În drept:
Cauzei sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Potrivit art. 555 C. civ. proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege (alin. 1 ). În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz (alin. 2).
Art. 563 C. civ. stabilește că, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul (alin. 1). Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel (alin.2). Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este deplin recunoscut (alin. 3). Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile codului de procedură civilă (alin. 4).
În conformitate cu art. 566 alin. 1 C. civ. pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat.
În ceea ce privește legea aplicabilă dreptului de superficie, potrivit art. 68 din Legea 71/2011 prevăd în mod expres că dispozițiile Noului cod civil nu se aplică dreptului de superficie constituit înaintea intrării în vigoare a noului cod civil.
Dreptul de superficie, a cărui existență recunoscută atât în doctrină cât și de legiuitor prin referirile din Decretul - Lege 115/138 și Legea 7/1996, nu avea o consacrare legislativă expresă în Codul civil de la 1864.
Este un drept real principal imobiliar cu un conținut juridic complex, ce reunește atât dreptul de proprietate asupra unei construcții sau dreptul de a edifica o construcție, cât și dreptul de folosință asupra terenului pe care este edificată/va fi edificată construcția și care se află în proprietatea persoanei.
Pe cale jurisprudențială, dreptul de superficie a fost dedus din regula înscrisă în art. 492 C. civ. mai sus invocat, potrivit căreia, proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietar al construcțiilor făcute pe terenul său ,,pînă ce se dovedește din contră".
Dreptul de superficie recunoscut prin art. 492 C. civ. are caracteristicile drepturilor reale. Superficia nu poate fi confundată cu dreptul de creanță al unui terț constructor pe terenul altuia, acest din urmă drept fiind supus prevederilor art. 949 C. civ. Spre deosebire de proprietate, dreptul de superficie poate fi și temporar ( Trib pop. Raion Răcari, sentința civilă nr. 212/1955).
IV Asupra fondului
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută, instanța apreciază că, atât cererea principală cu care cu care este învestită, iar cererea reconvențională privind dreptul de superficie sunt întemeiate în parte, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care reclamantul care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Reclamantul invocă faptul că pârâtul ocupă suprafața de 6000 m.p., din imobilul proprietatea formată din imobilul cu suprafața de 5200 m.p. din tarlaua 67, . suprafața de 800 m.p. din tarlaua 67, .>
În cadrul acțiunii în revendicare, regula înscrisă în art. 249 C.proc. civ. referitoare la sarcina probei își găsește aplicare și în această materie, deci, cel care pretinde că este proprietar trebuie să dovedească dreptul său de proprietate, să justifice un titlu.
Literatura de specialitate a stabilit că, noțiunea de titlu permite stabilirea unor soluții în funcție de diferitele situații care se pot ivi în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară: a). când ambele părți prezintă un titlu, b). când numai una din părți prezintă un titlu; c). când niciuna din părți nu are titlu.
Titlul de proprietate al reclamantului este reprezentat de contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2047 de la data de 27.06.2013 la Biroul Notarilor Publici B. M. E. și C. A..
Pârâtul nu a invocat și nici nu a prezentat un titlu de proprietate, recunoscând proprietatea reclamantului, susținând că a construit pe o suprafață de teren care i-a fost dată în folosință de pârâta C. N..
Așa cum s-a reținut, prin expertiza în specialitatea topometrie rezultă că, suprafața de teren de 5200 m.p. a fost ocupată integral de pârâtul B. D. care a lucrat-o inclusiv în anul 2014, din care suprafața de 1651,50 m.p. este ocupată efectiv de B. D., iar suprafața de 3548,50 m.p. este necultivată, reclamantul arătând că pârâtul nu i-a permis efectuarea lucrărilor de sezon. Suprafața de teren 800 m.p. este lucrată de aproximativ 5 ani de O. Olimpu în baza unui schimb de terenuri efectuat cu pârâtul B. D..
Rezultă așadar, că pârâtul B. D. deține suprafața de 5200 m.p. Prin probele administrate rezultă că pârâtul nu deține și suprafața de 800 m.p., ci de o altă persoană. Nu are relevanță modul cum această terță persoană a dobândit posesia asupra imobilul.
Prin urmare, suntem în ipoteza în care numai o parte deține titlu de proprietate, iar cealaltă parte nu deține titlul de proprietate.
Cu toate acestea acțiunea în revendicare, din cauza faptului că este acțiunea propriratrului împotriva posesorului, în prezenta cauză trebuie analizată și din perspectiva acestuia din urmă, respectiv a posesorului.
Este de necontestat că, pârâtul B. D. este proprietarul imobilul casă de locuit, prin construire, așa cum rezultă din autorizația de construire, cât și asupra construcțiilor gospodărești edificate alături de imobilul casă de locuit, iar reclamantul este proprietarul terenului pe care se află amplasate construcțiile.
În speța, se pune problema dacă pârâtul are sau nu folosința terenului pe care a edificat casa de locuit și construcțiile, al căror proprietar este și dacă pârâtul poate fi obligat să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie acest teren.
În acest sens, pârâtul a invocat un drept de superficie cu titlu gratuit, în timp ce reclamantul a solicitat restituirea terenului, prin promovarea acțiunii în revendicare, sau cel mult, că folosința terenului de către pârâtul reclamant B. D. nu este gratuită.
Dreptul de superficie este un drept real care permite unei persoane să fie proprietarul construcțiilor, lucrărilor sau plantațiilor pe un teren aparținând altei persoane, teren pe care superficiarul are un drept real de folosință. Dreptul de superficie constituie o excepție de la regula accesiunii imobiliare reglementată de art. 492 C. civ.
Fiind un drept real, dreptul de superficie nu se stinge prin neuz, este aparent și continuu, conferind titularului sau atributele de posesie, folosință și dispoziție. Dreptul de superficie nu este reglementat de codul civil însă legislația și practica l-au consacrat ca drept real imobiliar.
Posesia și folosința terenului pe care se afla amplasate construcțiile este în strânsă legătura și cu limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie. Superficiarul are un drept de dispoziție materială asupra terenului care se circumscrie cu privirea la posibilitatea de a dispune de substanța terenului numai în vederea folosirii construcției. Superficiarul mai are dreptul sa înstrăineze construcția fără consimțământul proprietarului terenului, ceea ce definește acest drept ca fiind transmisibil prin acte juridice.
Fiind un drept perpetuu, acesta există cât timp exista construcția. Dreptul de superficie nu se poate stinge prin schimbarea proprietarului terenului, se stinge numai atunci când este desființată construcția de către superficiar sau când prin conventie, succesiune sau uzucapiune proprietarul terenului devine si proprietarul construcției.
În ceea ce privește constituirea unui drept de superficie, atât doctrina, cât și jurisprudența sunt unanime în a spune că, dreptul de superficie se dobândește în baza unei înțelegeri între părți, a unui legat, a prescripției achizitive sau a legii.
În prezenta cauză, calitatea pârâtului de constructor de buna credință rezultă din probele administrate. De asemenea, este în afara oricărei discuții că pârâtul a edificat construcțiile în baza unei convenții încheiate cu proprietarul terenului. Aceasta împrejurare rezultă din declarația autentificată nr. 1103 de la data de 11.04.2014 prin care proprietarul inițial al terenului, respectiv C. N. recunoaște că a transmis folosința unei suprafețe de teren în vederea construirii unei case de către pârâtul B. D.. De altfel, reclamantul cunoștea aceasta împrejurare, întrucât a ajutat, în anul 1993 pe pârât la transportul materialelor de construcție.
Momentul constituirii dreptului de superficie este cel al încheierii convenției dintre pârât cu proprietarul terenului, C. N., când constructorul a dobândit dreptul de a construi.
Reclamantul a fost de acord cu constituirea dreptului de superficie doar pentru o suprafața e teren de 500 m.p., iar pârâtul reclamant a solicitat constituirea dreptului de superficie pentru suprafața de teren de 1000 m.p.
Prin raportul de expertiza F. G. au fost identificate variantele solicitate de către părți. Se observă că, varianta referitoare la suprafața de teren de 500 m.p. nu cuprinde și anexele gospodărești edificate de pârâtul B. D., iar varianta solicitată de pârât cuprinde întreaga suprafața de teren intravilan, inclusiv o suprafață de teren pe care nu se află amplasate construcții.
Pentru rezolvarea acestei situații, instanța va analiza voința părților, respectiv al proprietarului inițial, C. N. și a pârâtului B. D. cu privire la constituirea dreptului de superficie.
Analizand declarația autentificată sub nr. 1103/11.04.2014, rezultă că, dacă pentru R. A., C. N. a transmis spre folosință o suprafață de teren pe care a individualizat-o, respectiv suprafața de teren de 1000 m.p., în ceea ce îl privește pe pârâtul B. D. suprafața de teren nu este individualizată, însă, actul precizează că suprafața transmisă este necesară construirii unei case.
Instanța are în vedere că terenul transmis spre folosința de către C. N. pentru construirea casei, se afla situat în mediul rural și reprezintă o gospodărie țărănească, împrejurare cunoscută de către C. N..
Astfel, în mod rezonabil se prezumă că, suprafața pentru care s-a constituit dreptul de superficie la momentul acordului se referă la construirea unei ,,case", în sens de gospodărie țărănească, ceea ce cuprinde atât locuința, cât și anexele gospodărești exploatării normale a locuinței din mediul rural.
Prin urmare, recunoașterea dreptului de superficie nu poate fi efectuată decât pentru suprafața de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, respectiv pentru suprafața de teren de 674,50 m.p. teren intravilan ce face parte din ..p. situată în tarlaua 67, . denumit Timilie, identificată în raportul de expertiză F. G. pe punctele de contur 1-2-3-4-13-14-1.
Referitor la caracterul cu titlu gratuit sau cu titlu oneros al dreptului de superficie, se constată că, părțile au poziții diametral opuse. Pârâtul apreciază caracterul gratuit al constituirii dreptului de superficie, reclamantul invocând caracterul oneros.
Cu privire la acest aspect, trebuie analizată voința părților, al titularilor acordului intervenit între proprietarul C. N. și pârâtul B. D..
Înscrisurile depuse la dosar nu sunt relevante. Cu toate acestea, instanța constată că, pârâtul B. D. a recunoscut implicit, caracterul cu titlu oneros al constituirii dreptului de superficie. Astfel, în cadrul interogatoriului luat de pârâtul B. D. reclamantului R. A., pârâtul a întrebat dacă reclamantul recunoaște că, că la momentul la care a construit casa și anexele gospodărești, a remis proprietarului C. N. o sumă de bani ( întrebarea nr. 7), fila 72 din dosar.
Față de aceste considerente instanța reține caracterul oneros al constituirii dreptului de superficie, însă stabilirea cuantumului contravalorii lipsei de folosință nu face obiectul prezentei cauze.
Reluând instanța constată că, în vederea edificării construcției casă de locuit și anexe gospodărești, proprietarul terenului C. N. a acordat pârâtului B. D. terenul în discuție, în folosință, pe durata construcției, constituind astfel în favoarea acestuia un drept real de folosință asupra terenului și un drept de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren.
Din probele administrate rezultă că până la momentul transmiterii în patrimoniul reclamantului a acestui teren, proprietarul terenului C. N. nu a exercitat nici o acțiunea contra constructorului care să conducă la o tulburarea de fapt ori de drept a proprietarului construcției.
Conform adagiului Nemo plus iuris ad alium transfere, nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însuși.
Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 674,50 m.p. a fost transmis în patrimoniul reclamantului R. A. astfel cum se regăsea în patrimoniul pârâtei C. N., afectat de existența dreptului de superficie în favoarea pârâtului, reclamantul neputând să pretindă în prezent mai multe drepturi decât i-au fost transmise.
Întrucât dreptul de superficie este un drept perpetuu, nu se poate stinge prin schimbarea titularului dreptului de proprietate asupra terenului.
Prin urmare, atâta timp cât fostul proprietar a transmis pârâtului acest teren solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la lăsarea terenului în deplină proprietate și posesie este neîntemeiată, întrucât dreptul de superficie implică un drept de folosință a acestui teren pe durata construcției edificate de către pârât.
Chiar dacă reclamantul deține contractul de vânzare cumpărare din care rezultă că are în proprietatea exclusivă terenul cu suprafața de 674,50 m.p. care face parte din suprafața de 5200 m.p., reclamantul nu va putea dobândi posesia terenului, ca atribuit al dreptului de proprietate, decât la momentul desființării construcțiilor edificate sau când prin convenție, succesiune sau uzucapiune reclamantul va deveni și proprietarul construcției.
Cu privire la cererea reconvențională subsidiară
Pârâtul reclamant a formulat un capăt de cerere subsidiar, solicitat a fi analizat doar în ipoteza în care ca efect al admiterii cererii în revendicare, reclamantul devine proprietarul construcțiilor. Pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii construcțiilor edificate.
Prin încheierea de ședință din data de 03.02.2015, instanța a invocat excepția prematurității formulării acestui capăt de cerere în raport de faptul că acțiunea cu care este învestită instanța nu are ca obiect accesiunea imobiliară.
În raport de soluția la care ajuns instanța în urma deliberării, apreciază instanța că, atât excepția prematurității, cât și cererea ca atare au rămas fără obiect.
Asupra cheltuielilor de judecată
Reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 110 lei taxa judiciară de timbru, suma de 1251 lei, onorariu expertiză F. G., suma de 2000 lei reprezentând onorariu avocat Bojianu M..
După ce instanța a rămas în pronunțare, reclamantul a mai depus la dosar copii de pe chitanțele care atestă plata onorariului avocatului R. M., în cuantum de 1600 lei.
Instanța reține incidența art. 194 lit. e, teza II C.pr.civ., care prevede că, când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător dispozițiile art. 150 C.proc. civ. Conform art. 452 C.proc. civ. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Din acest text de lege reiese că documentele justificative ale cheltuielilor de judecată pretinse a fi fost efectuate în timpul și pentru procesul ce se judecă trebuie atașate înainte de închiderea dezbaterilor.
Or, în condițiile în care instanța a declarat dezbaterile închise, a reținut cauza spre soluționare, a soluționa o cerere în baza unor înscrisuri depuse la dosar care nu sunt cunoscute de partea adversă, echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, principiilor oralității, contradictorialității procesului civil.
Pentru aceste motive, instanța nu va lua în considerare chitanțele depuse la dosar după închiderea dezbaterilor.
Pe de altă parte, se constată că, pârâtul a efectuat următoarele cheltuieli de judecată: suma de 401 lei taxa judiciară de timbru ( 1.510 lei+ 250 lei), suma de 400 lei reprezentând onorariu expertiză și suma de 1.500 lei reprezentând onorariu avocat.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererilor părților de acordare a cheltuielilor de judecată proporțional cu admiterea pretențiilor admise.
Astfel, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de cele două părți, astfel încât părțile nu-și mai datorează cheltuieli de judecată după compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. A. CNP:_ domiciliat în ., jud. V. în contradictoriu cu pârâtul B. D. CNP:_ domiciliat în ., jud. V..
3. Dispune ca pârâtul B. D. să restituie reclamantului R. A. suprafața de teren de 4.525,50 m.p. situată în tarlaua 67, . denumit Timilie ( NC_) din .. V..
4. Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant B. D. în contradictoriu cu pârâții R. A. și C. N..
5. Constată că pârâtul reclamant B. D. este titularul unui drept de superficie în sensul că are un drept de folosință, cu titlul oneros, asupra suprafeței de teren de 674,50 m.p. din suprafața totală de 5.200 m.p. situată în tarlaua 67, . denumit Timilie ( NC_), materializată pe schița anexă nr. 1 a raportului de expertiză F. G. pe puncte de contur 1-2-3-4-13-14-1, teren pe care se află edificate construcții, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești.
6. Respinge excepția prematurității cererii privind obligația de despăgubire, cât și cererea reconvențională privind obligarea reclamantului de a plăti despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor, ca rămase fără obiect.
7. Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți, astfel încât părțile nu-și mai datorează cheltuieli de judecată după compensare.
8. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad, sub sancțiunea nulității.
9. Pronunțată în ședința publică din data de 30.06.2015.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, C. M. |
Red.jude.G.B. 07 Iulie 2015
Gref.C.M. 07.07.2015/ 6 ex
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1654/2015. Judecătoria BÂRLAD | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1663/2015. Judecătoria... → |
|---|
