Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 186/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 186/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 1385/187/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ
JUDECĂTORIA BEIUȘ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 186/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. A. F.- Președintele instanței
Grefier E. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant L. C. V. CU D. ALES, reclamant L. M. G. CU D. ALES și pe pârât S.C. V. R. S.A, SUCURSALA BEIUȘ, pârât S.C. V. R. S.A., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul L. C. V. și reprezentantul pârâților avocat A. M. O. conform împuternicirii avocațiale nr._ pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamanta .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că pentru termenul de astăzi s-au depus la dosar de către pârâte Note de ședință.
Reprezentantul pârâților avocat A. M. O. depune la dosar interogatoriul pentru reclamanți, iar față de lipsa reclamantei solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 225 c.pr. civilă .
În baza art. 219-222 c.pr.civilă instanța procedează la luarea interogatoriului reclamantului .
Reclamantul personal arată că nu solicită administrarea altor probe.
Reprezentantul pârâților avocat A. M. O. arată că nu solicită administrarea altor probe, depune la dosar note de ședință și înscrisuri cu privire la cheltuielile de judecată .
În baza art. 150 c.pr. civilă instanța declară închisă faza probatorie și acordă părților cuvântul pe fond.
Reclamantul L. C. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată . Arată că odată cu semnarea actului adițional i s-a dat un grafic de rambursare, în care nu mai apărea comisionul de risc, ci un alt comision, de administrare . Prin actul adițional s-a redus rata lunară, respectiv 403 CHF, însă banca percepe ratele inițiale, respectiv 460 CHF .
Reprezentantul pârâților avocat A. M. O. solicită respingerea acțiunii, admiterea excepției lipsei de interes în formularea capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de risc . Astfel cum rezultă din graficul anexă actului adițional, din anul 2011 nu se mai percepe comision de risc . De asemenea arată că punctul 3 din acțiunea principală este neclară, având în vedere că reclamanții solicită continuarea derulării convenției de credit cu excluderea clauzei comisionului de risc. Solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată conform înscrisurilor justificative pe care le-a depus la dosar .
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 20 iunie 2012 reclamanții L. C. V. și soția L. M. G. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele V. R. S.A. BUCUREȘTI și V. R. S. A. - SUCURSALA BEIUȘ, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a clauzei înscrisă la punctul 5 din „Condiții speciale „ și punctul 3.5 din „Condiții generale „ a convenției de credit nr._/18.09.2007 încheiată cu V. R. S. A. - SUCURSALA BEIUȘ, privind aplicarea comisionului de risc, ca fiind abuzivă și eliminarea sa din convenția de credit ; constatarea ca plată nedatorată, comisionul încasat lunar de la data derulării convenției de credit și până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens, și pe cale de consecință, obligarea pârâtei să restituie reclamanților suma încasată ca plată nedatorată ( respectiv suma de 4297,23 CHF =_,18 LEI potrivit cursului BNR ) reprezentând comision de risc, astfel cum rezultă din graficul de rambursare anexă la convenția de credit, precum și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă ; continuarea derulării Convenției de Credit nr._/18.09.2007 cu excluderea clauzei înscrise la punctul 5 lit. a din „condiții speciale „ și punctul 3.5 din „ condiții generale „ privind aplicarea comisionului de risc / redenumit de bancă, comision de administrare .
În motivarea acțiunii reclamanții arată că la data de 18 septembrie 2007, între reclamanți, în calitate de împrumutați și pârâta V. în calitate de împrumutător, a intervenit Convenția de credit nr._ pentru suma de 59.900 CHF, sumă care urma să fie rambursată în termen de 300 luni . Creditul a fost garantat cu garanție reală ipotecă de rangul I constituită asupra imobilului reprezentând casă, anexe și teren în suprafață de 162 mp, situate în Beiuș . jud. Bihor, înscrisă în CF 436 Beiuș, sub A+6 cu nr. top.803/2 precum și cu polița de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor .
Potrivit art. 5 lit. a din condiții speciale, banca a prevăzut plata unui comision de risc în cuantum de 0,15% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a creditului, totalul acestuia ajungând la_,93 CHF, la finalul creditului .
Față de cele de mai sus, reclamanții arată că există un dezechilibru financiar produs reclamanților, care sunt obligați să achite băncii o sumă mare cu titlu comision de risc / administrare, sumă ce reprezintă o treime din valoarea creditului, în condițiile în care restituirea creditului este deja garantată în favoarea pârâtei prin garanții reale imobiliare . De altfel, potrivit art. 3.5 comisionul de risc este perceput pentru punerea la dispoziție a creditului, fără a se menționa expres care este motivația perceperii acestuia . În aceste condiții nu se explică perceperea și încasarea acestui comision de risc a cărui valoare a ajuns în prezent la suma de 4297,23 CHF . De asemenea reclamanții mai arată că acest contract de credit bancar intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant . În momentul încheierii acestui contract consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, întrucât contractul fiind unul de adeziune, iar clauzele fiind prestabile de către împrumutător, consumatorul nu a avut posibilitatea de a negocia vreo clauză, întregul act juridic fiindu-i impus de către bancă .
Faptul că împrumutații au cunoscut despre perceperea acestui comision de risc de către bancă, nu are semnificația unei negocieri directe între părțile contractante, în condițiile în care împrumutații nu au avut posibilitate de a schimba sau a exclude încasarea acestui comision . Astfel, dacă pârâta afirmă că a avut loc o negociere a acestei clauze, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 3 din L. 193/2000 are obligația de a prezenta probe relevante în acest sens .
Așadar, în conformitate cu art. 4 alin. 1 din L. 193/2000 modificată, clauzele care nu au fost negociate cu consumatorul sunt considerate abuzive . Pe de altă parte, nu se justifică acest comision de risc, întrucât, creditul a fost garantat cu o ipotecă de rangul I și cu o asigurare de viață, astfel, nu există riscul ca în caz de nerambursare, banca să fie în vreun fel păgubită, pentru recuperarea sumei, aceasta putând executa garanția . De asemenea reclamanții arată că au notificat banca, de mai multe ori, în scopul soluționării amiabile a problemelor contractuale . La acest demers, pârâta nu a transmis vreun răspuns favorabil, mai mult, nu a depus diligențe în vederea reparării prejudiciilor și nici nu a înțeles să se conformeze prevederilor legale, dimpotrivă au înmânat reclamanților un nou act adițional la convenția de credit și o simulare de grafic cu noul comision de administrare - redenumit, diminuat până la 0,08% cu toate că aceasta avea obligația să înlăture acest comision din contract.
Potrivit pârâtei, comisionul de risc reprezintă costul perceput de bancă, întrucât pe parcursul derulării convenției există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere, ca urmare a producerii unui eveniment viitor și nesigur, constând în materializarea riscului de credit sau a riscului de piață .
Regulamentul nr. 4 /2004 privind organizarea și funcționarea la BNR a centralei riscurilor bancare include acordarea de credite, în categoria operațiunilor prin care instituțiile de credit se expun la risc față de debitor .
Reclamanții arată faptul că sunt de acord că acordarea de credite reprezintă riscuri pentru împrumutător, însă aceste riscuri urmează a fi analizate, raportat la situația fiecărui împrumutat, în funcție de solvabilitatea acestuia și garanțiile acordate . Totodată, în contract nu există stipulată posibilitatea restituirii către împrumutat a valorii, cel puțin parțiale, la finele perioadei de derulare a convenției, dacă se constată că riscurile pentru a căror acoperire a fost prevăzut acest comision, nu s-au produs.
Potrivit art. 1 alin.2 din L. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului . Această situație demonstrează fără echivoc că toate prevederile din contractele consumatorilor privitoare la perceperea unui comision de urmărire a riscului sunt clauze abuzive, datorită dezechilibrului contractual pe care îl generează, prin transferul tuturor riscurilor în sarcina consumatorilor . Mai mult, prin perceperea acestor comisioane banca realizează câștiguri imense, deoarece creditele neperformante nu sunt atât de mari încât să compenseze cu valoarea totală a comisioanelor de risc .
În drept reclamanții invocă dispozițiile Legii 193/2000, art. 969 cod civil, OG 9/2000 .
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art. 15 lit. j din L. 146/1997 și art. 1 alin.2 din OG 32/1995.
În susținerea cererii reclamanții depun la dosar copia convenției de credit_/18.09.2007 încheiată cu V. R. S. A. - SUCURSALA BEIUȘ, actul adițional nr. 2 /12.01.2011 la convenția de credit_/19.09.2007, plan rambursare credit (filele 24-47 din dosar ), simulare plan rambursare credit .
La data de 18 octombrie 2012 pârâta V. R. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanții L. C. și L. M. .
Pe cale de excepției pârâta invocă excepția prescripției dreptului, având în vedere că de la momentul semnării convenției de credit nr._/18.09.2007 și până în momentul introducerii acțiunii - 20.06.2012 - au trecut mai bine de 3 ani, dreptul la acțiune pentru sumele achitate în perioada 18.09._09 s-a prescris .
Pe fondul cauzei pârâta arată ,în motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a susținut că libertatea contractuală alături de forța obligatorie a contractului și de efectul relativ al contractelor reprezintă corolare ale autonomiei de voință, noțiuni și principii extrem de caracterizate de ordinea de drept.
A arătat că prin dispozițiile art.969 din Codul civil, principiul pacta sunt servanda își găsește justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea individului de a intra într-un raport contractual sau nu, de a alege persoana cu care contractează și de a stabili în mod liber, în acord cu cealaltă parte, conținutul contractului.
Pârâta a precizat că sunt trei condiții cumulative pe care o clauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi apreciată de către judecător ca fiind abuzivă, respectiv să nu fie negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, să nu se refere la obiectul principal al contractului sau al prețului datorat pentru pretarea unui serviciu.
Referitor la clauza privitoare la comisionul de risc, pârâta a precizat că acest comision nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, deoarece pentru a putea fi reclamat un dezechilibru ar trebui să fie incidentă lipsa unei contraprestații pentru dreptul corelativ al uneia dintre părți, astfel că nu orice dezechilibru poate releva o clauză abuzivă, cum ar fi spre exemplu profitul obținut de comerciant care este ceva firesc, dat fiind că scopul și trăsătura principală a oricărui comerciant este profitul - finis mercatorum este lucrunu.
Pârâta a arătat că, garanția imobiliară nu acoperă riscuri, ci dă confort creditorului, în sensul că, în caz de neplată, are o prioritară față de ceilalți creditori, în cazul executării silite a imobilului ipotecat. A menționat faptul că banca percepe un comision de risc pentru administrarea tuturor categoriilor de risc reglementate de dispozițiile art.126 al.1 din OUG nr.99/2006.
A precizat că despre temeinicia comisionului de risc se poate vorbi doar la finele contractului, atunci când împrumutatul a restituit integral creditul acordat sau când într-adevăr prin executarea ipotecii sau încasarea poliței de asigurare se acoperă integral datoria titularului creditului, respectiv comisionul de risc este un element al prețului băncii.
Pârâta a menționat că preluându-se într-un mod ciuntit dispozițiile art.4 paragraful 1 al Directivei nr.93/13/CEE, legiuitorul român a reglementat la rândul său excluderea clauzelor privind prețul contractului de la controlul de excesivitate prin art.4 alin.6, după cum urmează: ,,evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”
Referitor la capătul 2 de cerere, pârâta a arătat că potrivit dispoz. art.969 cod civil care se referă și la principiul irevocabilității potrivit căruia contractul încheiat prin acordul părților, nu poate fi modificat sau nu poate înceta decât prin consimțământul acestora, precum și că voința unei singure părți nu poate modifica sau determina încetarea contractului ,decât în cazurile expres prevăzute de lege sau contract.
A precizat că dispozițiile OG nr.50/2010, în vigoare la momentul adoptării comisionului de risc, dispuneau că pasivitatea contractantului duce la adoptarea tacită a clauzei în vederea căruia acesta a fost notificat să vină să ratifice, pentru ca, convenția în curs de derulare să fie în concordanță cu dispozițiile ordonanței.
În motivarea în drept a întâmpinării, pârâta invocă dispozițiile art.969 C.civil, Legii nr.193/2000, OG nr.50/2010 și Directiva nr.93/13/CEE.
În probațiune instanța a încuviințat proba cu interogatoriul reclamanților prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2012 .
Astfel, prin interogatoriul luat reclamantului L. C. V., acesta arată că la data semnării convenției de credit nu a cunoscut faptul că trebuie să achite comision de risc inclus în suma de plată lunară ; rata lunară nu a crescut, ci doar cursul CHF ; a consultat și ofertele altor bănci înainte de a contracta împrumutul de la banca pârâtă ; de asemenea a avut mai multe întâlniri cu reprezentanții băncii înainte de semnarea convenției de credit, iar discuțiile au fost cu privire la oferta băncii care la momentul respectiv i s-a părut cea mai bună motiv pentru care nu a ales o altă bancă pentru a împrumuta suma de bani . Suma pe care a primit-o cu titlu de împrumut a fost în funcție de veniturile familiei, iar de la data depunerii cererii de acordare a creditului și până la primirea banilor a trecut o perioadă de aproximativ 2-3 săptămâni . La momentul semnării convenției de credit nici o clauză nu i s-a părut abuzivă, dar nu avea cunoștință de existența comisionului de risc . La momentul semnării convenției de credit nu a avut intenția de a acționa banca în judecată pentru clauze abuzive, ci doar după anul 2010 după apariția OUG 50 . Reclamantul apreciază că o clauză abuzivă existentă în convenția de credit, este comisionul de risc și nu este de acord cu această . La momentul semnării convenției de credit nu a încercat negocierea clauzelor contractuale ; actul adițional la convenția de credit l-a semnat în anul 2011, pentru că i s-a redus comisionul de risc, iar cu această ocazie a încercat să negocieze toate clauzele legale de comisionul de risc . Banii împrumutați i-a utilizat .
Pentru termenul de pronunțare din 31 ianuarie 2013 pârâta S.C. V. R. S.A București a depus la dosar note de ședință prin care arată că potrivit actului adițional la convenția de credit, urmare a apariției OUG 50/2010 comisionul de risc a fost eliminat și introdus comisionul de administrare de credit .
De asemenea pârâta înțelege să susțină excepția lipsei de interes în formularea capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de risc, având în vedere că acest comision a fost înlăturat . Astfel, pentru a justifica sesizarea instanței de judecată interesul trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții, și anume: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct . Raportat la caracterul actual al interesului, acesta trebuie să existe în momentul în care se apelează la mijlocul procesual, însă raportat la situația de față, un interes care a trecut, a fost depășit nu poate fi luat în considerare .
Contractele cu executare succesivă constituie un exemplu clasic de excepție de la principiul restabilirii situației anterioare, și implicit de la principiul retroactivității efectelor nulității . Ca atare, având în vedere cele de mai sus, restituirea prestațiilor efectuate în temeiul convenției de credit, care este un act cu executare succesivă, ca urmare a excepției de la principiul restitutio in integrum, este o lipsă a interesului și din această perspectivă .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța se va pronunța cu prioritate, în temeiul articolului 137 din Codul de Procedură Civilă, asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, respingând-o ca nefondată, potrivit următoarelor argumente:
- acțiunea în restituirea prestațiilor executate în baza unui act juridic ce ulterior a fost anulat, este o acțiune prescriptibilă în termenul general de trei ani, care începe să curgă, potrivit articolului 8 aliniatul 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, din momentul în care reclamanții au cunoscut sau trebuiau să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
- Numai după pronunțarea nulității clauzei privind comisionul de risc, se naște dreptul la acțiune al reclamanților, întrucât numai din acest moment prestațiile respective sunt lipsite de temei juridic, reclamanții fiind îndreptățiți să solicite restituirea lor.
Pe fondul pricinii, instanța reține în fapt următoarele:
Între pârâta ..A- SUCURSALA BEIUȘ, pe de o parte, și reclamanții L. C. V. și L. M. G., pe de altă parte, s-a încheiat Convenția de credit nr._/18.09.2007, având ca obiect un credit în valoare de 59.900 CHF(franci elvețieni). Conform contractului dintre părți (pct. 5 lit. a din Condițiile speciale și 3.5 din Condițiile Generale ale Convenției de credit nr._/18.09.2007, reclamanții s-au obligat la plata către pârâtă a unui comision de risc în cuantum de 0,15% pentru punerea la dispoziție a creditului, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului. Părțile au stipulat în contractul încheiat durata creditului ca fiind de 300 de luni ,de la data încheierii convenției, o rată a dobânzii curente de 4,25%/an și o dobândă anuală efectivă de 6,43%. Pentru garantarea executării obligațiilor reclamanților, părțile au convenit constituirea unei garanții reale imobiliare, constând în dreptul real de ipotecă de rangul 1 asupra unui imobil reprezentând casă, anexe și teren în suprafață de 162 mp, situate în Beiuș . jud. Bihor, înscrisă în CF 436 Beiuș, sub A+6 cu nr. top.803/2, în favoarea pârâtei.
Potrivit art. 4 alin. 1 din L. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte provederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, prin urmare pentru constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea a două condiții cumulative: clauza să nu fie negociată direct cu consumatorul și să creeze prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi un dezechilibru semnificativ între drepturile li obligațiile părților .
În ceea ce privește prima condiție, aceasta este îndeplinită în prezenta cauză, întrucât ambele clauze contestate de către reclamanți fac parte dintr-un contract de credit bancar standard, de adeziune, ale cărui clauze nu sunt rezultatul negocierii dintre părți, reclamanții în calitate de consumatori având doar posibilitatea de a accepta condițiile contractuale oferite de bancă sau de a refuza acceptarea acestor condiții .
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, referitoare la existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, se va analiza dacă există o disproporție evidentă și substanțială între drepturile băncii creditoare, în cazul de față și drepturile împrumutatului, prin introducerea comisionului de risc, respectiv de modificare unilaterală a dobânzii .
Rațiunea economică ce justifică solicitarea acestui comision este existența riscului de credit, element de care banca este obligată să țină cont și să încerce să-l acopere . Prin dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. g din Normele BNR nr. 17/18.12.2003, riscul de credit este definit ca „ riscul înregistrării de pierderi sau nerealizării profiturilor preconizate „, ca urmare a neîndeplinirii de către clienți a obligațiilor contractuale constând în rambursarea creditului și a costurilor aferente acestuia . Riscul de credit este asumat în urma analizei economico - financiare a solicitantului de credit și a solidarității garanțiilor reale sau personale . Principala activitate pe care o are o bancă, în momentul și ulterior acordării unui credit este aceea de a administra posibilele riscuri pe care le-ar putea întâlni până la recuperarea sumelor acordate .
Deoarece activitatea de monitorizare și gestionare a riscurilor unui credit este principala activitate a băncii, după acordarea unui credit, iar O.U.G. 50/2010, prin art. 36 întărește această concluzie legând comisionul de administrare de operațiunile întreprinse de bancă de-a lungul desfășurării creditului pentru monitorizarea utilizării și rambursării creditului .
Astfel, clauzele referitoare la dobândă și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit al băncii, formează prețul contractului . Așadar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil, așa cum rezultă în cauză, în acest sens, fiind și dispozițiile Legii nr.193/2000 (art.4 alin.5) care au transpus Directiva 93/13/CEE .
Față de cele de mai sus ,având în vedere și faptul că reclamanții se puteau interesa anterior sau cu ocazia încheierii contractului de credit de motivele care stau la baza perceperii unui astfel de comision și de modul de calcul al acestuia, reprezentanților băncii revenindu-le doar obligația de a le remite o copie a contractului, conform art.5 din L.193/2000, iar potrivit art. 1 din același act, care stipulează doar obligativitatea unei formulări clare, neechivoce, într-un limbaj inteligibil al clauzelor contractuale și nu necesitatea explicării motivelor care stau la baza perceperii taxelor, comisioanelor ori dobânzilor, urmează a înlătura această susținere a reclamanților .
De asemenea valorificarea garanției reale nu acoperă pierderile înregistrate de bancă prin riscul devalorizării imobilelor datorită unei crize imobiliare sau prin pierderea bunului ipotecat . Așadar stipularea comisionului de risc în cuantum de 0,15% nu este în sine de natură de a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, având în vedere și termenul de rambursare de 300 luni, precum și faptul că la acordarea creditului nu s-a solicitat reclamanților nici o contribuție proprie sub forma unui avans sau încheierea unei asigurări de viață ori de șomaj, mai mult reclamanții acceptând expres prin semnătură condițiile acordării creditului, având totodată posibilitatea de a opta pentru un alt tip de credit sau o altă instituție de creditare în măsura în care nu era de acord cu clauzele contractului .
Prin actul adițional nr. 2 din 12.01.2011 la Convenția de credit nu a mai fost menținut comisionul de risc, aspect recunoscut de către reclamanți, care au apreciat însă, că banca l-a transformat în mod fraudulos în actualul „comision de administrare „.
În ceea ce privește dispozițiile art. 36 alin. 1 din OUG nr. 50/2010, potrivit cărora la acordarea creditului se pot percepe doar comisioanele acolo expres și limitativ enumerate, printre care nu figurează comisionul de risc, nu sunt aplicabile în această cauză întrucât în conformitate cu art. 95 din același act normativ, acesta se aplică doar contractelor încheiate după . . Mai mult, Directiva 2008/48/CE a cărei transpunere o reprezintă OUG 50/2010, nu interzice perceperea unor comisioane la contractele de credit, cu condiția ca ele să fie aduse la cunoștința consumatorului și să facă parte din costul total al creditului . Așadar, clauzele privind comisionul de risc și comisionul de administrare din actul adițional la convenția de credit, nu sunt însă de natură să creeze un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, debitorul băncii suportând prețul creditului, fiind dator în realitate să suporte cele două componente ale acestuia: dobânda și comisioanele.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților vizând obligarea băncii pârâte la restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de risc, instanța consideră că față de faptul că cele două clauze contractuale nu îndeplinesc cea de-a doua condiție cumulativă pentru a avea caracter abuziv, astfel că nu se impune eliminarea lor din contractul de credit și restituirea sumelor plătite .
Față de cele de mai sus instanța urmează a respinge acțiunea formulată de către reclamanți sub aspectul tuturor capetelor de cerere .
Având în vedere că reclamanții au căzut în pretenții, urmează ca în baza art. 274 c.pr. civilă să-i oblige la plata către pârâte a sumei de 1488 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în onorar avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în cauză de către pârâta ..A. BUCUREȘTI, ca nefondată.
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanții L. C. V. cu dom ales - ORADEA, G. E., nr. 1, ., J. BIHOR și L. M. G. cu dom ales - ORADEA, G. E., nr. 1, ., J. BIHOR împotriva pârâților V. R. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..171, sector 2 și V. R. S. A. - SUCURSALA BEIUȘ,cu sediul în Beiuș, ..22, jud.Bihor.
Obligă reclamanții să plătească în favoarea pârâtelor suma de 1488 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică azi 31 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. ,președintele instanței I. E.
se comunică cu: 1. reclamantul L. C. V. cu dom ales - ORADEA, G. E., nr. 1, ., J. BIHOR
2. reclamanta L. M. G. cu dom ales 3. pârâta ORADEA, G. E., nr. 1, ., J. BIHOR V. R. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..171, sector 2
4. pârâta V. R. S. A. - SUCURSALA BEIUȘ,cu sediul în Beiuș, ..22, jud.Bihor.
red.col.GA
tehnred. IE ex. 6/4 . februarie 2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1260/2013. Judecătoria BEIUŞ | Partaj judiciar. Sentința nr. 144/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
