Plângere contravenţională. Sentința nr. 1445/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1445/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 1756/187/2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR - JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1445 /2013
Ședința publică din 6 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. M. – judecător
GREFIER: I. M.
Pe rol pentru azi fiind pronunțarea cauzei civile formulate de către petenta . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CESTRIN , având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din ședința publică din 22.11.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea cauzei fiind amânată pentru termenul de judecată din 06.12.2013.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Beiuș la data de 16.09.2013, petenta ., cu sediul în .,jud.Bihor, CUI RO_, reprezentată prin administrator C. R. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CESTRIN cu sediul în București, ..401 A, sector 6, identificată prin CUI_, J40/552/15.01.2004, a solicitat instanței să dispună în principal anularea procesului verbal de contravenție . 13 nr._/13.08.2013, anularea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 750 lei, să dispună restituirea sumei de 375 lei, iar în subsidiar, în temeiul art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001 să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului sau reindividualizarea sancțiunii aplicate și micșorarea cuantumului amenzii, cu restituirea sumei de 375 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii achitate de petentă.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta arată că prin procesul-verbal atacat societatea a fost sancționată contravențional cu suma de 750 lei deoarece la data de 13.08.2013 s-a constatat că auto_ a circulat pe in loc.Sintion,jud.Bihor fără a deține rovinietă valabilă.
Se arată că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 al.7 din OG 2/2001, procesul verbal nefiind semnat de agentul constatator, fapt ce atrage nulitatea acestuia potrivit art. 17 din OG 2/2001. Procesul verbal nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind făcută doar mențiunea că acesta a fost semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001, iar potrivit art. 5 din Legea 455/2001 înscrisul în formă electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat o semnătură electronică extinsă este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale doar cu înscrisul sub semnătură privată și nici OG 2/2001 nu prevede posibilitatea întocmirii procesului verbal în format electronic.
Raportat la starea de fapt descrisă mai sus, petenta solicită instanței să constate în conformitate cu art.17 din OG nr.2/2001, nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție.
Se menționează că la aplicarea sancțiunii intimata nu a respectat prevederile art. 21 al.3 potrivit căruia „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În drept petenta invocă OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În probațiunea petenta a depus la dosar în fotocopii procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 13.08.2013, dovada comunicării procesului verbal la data de 30.08.2013, OP 2226, 2227 din 30.08.2013 și 1247 din 12.09.2013, sentința civilă 3483/ 28.06.2013 a Judecătoriei B..
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 25.10.2013 prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic.
În motivarea în fapt a întâmpinării se arată că la data de 28.07.2013 pe DN1 km 638+000, pe raza localității Sintion, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând . a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care,la data de 13.08.2013 a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . 13 nr._ de către CNADNR, proces verbal care îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/202 coroborat cu OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind făcută cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei- S.I.E.G.M.C.R, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator B. D. A., cu certificatul calificat emis de CertSign S.A.
De asemenea se arată că art. 7 din Legea 455/2001 prevede” în cazurile în care ,potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”. Contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie conform art. 25 alin. 1 din OG 2/2001.În plus OG 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept”ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.
Intimata arată că, din interpretarea art. 5 din Legea 455/2001, rezultă că înscrisul care poartă semnătura electronică este asimilat unui înscris sub semnătură privată numai în privința efectelor și condițiilor, nu și sub aspectul naturii juridice a actului astfel semnat. Art. 1 din Legea 455/2001 prevede că dispozițiile actului normativ în discuție se aplică tuturor înscrisurilor încheiate în formă electronică. De vreme ce procesul verbal contestat a fost încheiat în formă electronică potrivit disp. art. 9 alin.2 din OG 15/2002 ,dispoziții speciale aplicabile în materia contravențiilor privind rovinieta ,derogatorii de la dispozițiile art. OG 2/2001, acestuia îi sunt aplicabile în mod inerent și dispozițiile Legii 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
În drept intimatul invocă prevederile OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001, ordinul M.T.I nr. 769/2010, Legea 134/2010.
La întâmpinare intimata a anexat proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator și certificatul calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
Instanța a încuviințat în probațiune pentru petentă și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de intimată la data de 13.08.2013 în București, petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 750 lei. Se menționează în actul de constatare și sancționare că s-a constatat la data de 13.08.2013 că vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei ., a circulat la data de 28.07.2013 ,ora 07,43, locul DN 1 km 638+000m, localitatea Sintion, jud. Bihor, fără a deține rovinietă valabilă, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art.8 al.1 din OG 15/2002, fiind sancționat potrivit art.8 al.2 din OG 15/2002.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând totodată și toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității absolute a actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.
Instanța va respinge criticile de nelegalitate formulate de către petent constând în aceea că raportat la prevederile art.17 din OG 2/2001, procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, ca urmare a lipsei semnăturii agentului constatator, potrivit următoarelor argumente:
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute, investind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Instanța reține că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemu (unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă), se reține că procesul-verbal de contravenție poate fi semnat legal prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Astfel cum s-a reținut de CEDO în cauza A. contra României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse in art.6 par.1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al OUG 195 din 2002 privește toți cetățenii iar sancțiunea instituită are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevazută de par.2 al art. 6.
Aceasta prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de alta parte, în favoarea petentului operează prezumția instituită prin art. 269 C.P.civ.privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat in exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Prezumția instituită prin art. 269 C.P.civ. are de asemenea un caracter relativ, dispensează de sarcina probei și este susceptibila a fi combătută prin proba contrarie.
Avem de a face așadar cu doua prezumții legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecăreia dintre părți iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ei urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente si concludente în susținerea afirmațiilor lor.
Procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională e un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu.
Acest act administrativ de sancționare nu trebuie astfel să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară. Fiind vorba despre o fapta omisivă, revenea petentei obligația de a face dovada deținerii rovinietei.
Referitor la modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale, raportat la prevederile art. 5, al. 5 din OG nr. 2 din 2001 în sensul respectării proporționalității dintre gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și sancțiunea aplicată, se reține ca sancțiunea aplicată petentei a fost în mod corect individualizată.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise in procesul verbal.
Față de cele mai sus arătate, instanța va respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentă și va menține ca legal și temeinic procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de intimată la data de 13.08.2013 în Sintion, intimata făcând dovada existentei faptei, a vinovăției și a persoanei care a săvârșit-o.
În baza prev. art.453 alin.1 C.pr.civ. având în vedere că plângerea petentului a fost respinsă, iar culpa procesuală îi aparține acestuia, instanța va respinge cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta .. ,CUI RO_, cu sediul social în ., nr. 216,județul Bihor, prin reprezentant legal administrator C. R. în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.,CUI_, cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva procesului verbal de contravenție . 13 nr._ încheiat de CNADNR la 13.08.2013, pe care îl menține în totalitate.
Respinge cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș și se judecă la Tribunalul Bihor.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER ,
I. M. – judecător I. M.
Red.I.M.
Tehnored.I.M., 4ex.
06.01.2014
Emise 2 comunicări:
- petenta ., cu sediul în com.Pietroasa, .,jud.Bihor, reprezentată prin administrator C. R.
- intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN cu sediul în București, ..401 A, sector 6, identificată prin CUI_, J40/552/15.01.2004
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 563/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 71/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
