Pretenţii. Sentința nr. 348/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 348/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 232/187/2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR - JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 348/2013
Ședința publică din 26 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D. M. – judecător
GREFIER: D. S.
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE BUCUREȘTI împotriva pârâtei S.C. F. P. S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, după care:
Instanța verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor articolului 159 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, reține că este competentă general, material și teritorial, în soluționarea acestei cauze, în temeiul articolului 1 și 5 C.pr.civ.
Instanța, în temeiul art.6 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, constată posibilitatea soluționării prezentului conflict pe calea medierii.
Instanța, considerând pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de către reclamantă, ținând seama de dispozițiile art.167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează cererea de probațiune, iar mai apoi
În baza art.150 C.pr.civ., instanța socotește cauza lămurită și o reține spre soluționare în baza înscrisurilor din dosar.
INSTANȚA
Asupra cererii de față,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
1. Poziția procesuală a reclamantei:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 28.01.2013, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, ..60-64, sector 1, a chemat în judecată pe pârâta S.C. F. P. S.R.L. cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 253 lei, din care suma de 220 lei reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei martie 2010 - decembrie 2011 și la plata sumei de 33 lei reprezentând penalități de întârziere calculate la data de 10.01.2013; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii se arată că potrivit art.40 al.3 din Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată cu modificările ulterioare, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Se arată că în aplicarea art.40 al.4 din Legea 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
În conformitate cu prevederile HG nr. 977/2003, art. 5, alin. 1 „Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art.1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei consumate”.
Cu privire la taxa judiciară de timbru, reclamanta invocă neobligativitatea sa în ceea ce privește achitarea acesteia, raportat la prevederile art.17 din Legea 146/1997 coroborat cu prevederile art.26 al.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997.
În motivarea în drept a acțiunii reclamanta invocă dispozițiile art.112 C.pr.civ., art.40 al.3 și 4 din Legea 41/1994, Hotărârea Guvernului 977/2003.
În probațiune reclamanta a depus la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: adresa nr._/12.01.2013, certificat constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, facturile fiscale: . nr._/18.03.2010; . nr._/19.04.2010; . nr._/20.05.2010; . nr._/15.06.2010; . nr._/09.07.2010; . nr._/10.08.2010; . nr._/22.09.2010; . nr._/26.10.2010; . nr._/24.11.2010; . nr._/26.12.2010; . nr._/23.01.2011; . nr._/23.02.2011; . nr._/24.03.2011; . nr._/30.04.2011; BHFPJ nr._/26.05.2011; BHFPJ nr._/26.06.2011; BHFPJ nr._/07.08.2011; BHFPJ nr._/28.08.2011; BHFPJ nr._/25.09.2011; BHFPJ nr._/24.10.2011; BHFPJ nr._/24.11.2011; BHFPJ nr._/22.12.2011;
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru potrivit prevederilor art.17 din Legea 146/1997.
-//-
2. Poziția procesuală a pârâtei
Pârâta S.C. F. P. S.R.L., legal citată a depus la dosar la data de 20.02.2013 întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată.
În motivarea în fapt a întâmpinării pârâta arată că nu datorează taxa solicitată de reclamantă. Arată că în limbajul comun, prin taxă se înțelege plata efectuată în favoarea bugetului de stat către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi, pârâta arătând și faptul că este de esența oricărei taxe ca în schimbul ei să se presteze un serviciu efectiv solicitat de beneficiar.
Astfel, pârâta arată că în speță ea nu a solicitat niciodată serviciile reclamantei și nici nu beneficiază de ele în nici un fel. Arată totodată și faptul că nici la sediul ei și nici în locațiile proprii de desfășurare a activității nu există aparate radio, neexistând nici o justificare pentru taxa pretindă de reclamantă.
Totodată, pârâta arată că nu prestează nici un serviciu efectiv de beneficiar al reclamantei, în afară de acela de a transmite în eter programe radio pe care nu le recepționează și nu le folosește.
De asemenea, se arată și faptul că prin Decizia nr.607/2011 a ÎCCJ s-au anulat prevederile HG 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, text de lege care prevedea că „Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.”
Se arată și faptul că în Decizia Înaltei Curți, se reține în esență că o persoană juridică nu poate datora o taxă de tipul celei pretinse de reclamantă, câtă vreme nu beneficiază efectiv de serviciile aferente taxei respective. Astfel, pârâta menționează că din moment ce ea nu a solicitat niciodată serviciile reclamantei și nici nu beneficiază în vreun mod de ele, ar fi total injust să datoreze o taxă pentru ele.
În drept pârâta invocă prevederile art.115 și următoarele C.pr.civ.
-//-
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
-//-
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține:
Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune la dosar rezultă faptul că, pârâta S.C. F. P. S.R.L., este clientul . în această calitate, în sarcina pârâtei au emise facturile fiscale anexate cererii de chemare în judecată, aflate la filele 8-30 dosar, prin care au fost facturate contravaloarea energiei electrice consumată de pârâtă și contravaloarea serviciilor publice de radiodifuziune și televiziune pe perioada martie 2010 - decembrie 2011.
Mai apoi, instanța reține următoarele prevederi:
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată cu modificările ulterioare, (3) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, ÎN CALITATE DE BENEFICIARI AI ACESTOR SERVICII.
La alin. 4 al art. 40 din actul normativ invocat se arată: (4) Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.,,
Astfel, la art. 3 din HG nr. 977/2003, privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune se arată:
(1) Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale.
(1^1) Pentru a fi exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice menționate la alin. (1) au obligația de a depune la sediul Societății Române de Radiodifuziune o cerere însoțită de certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă suspendarea activității.
(1^2) Pentru a putea beneficia în continuare de exceptarea de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) au obligația de a depune o nouă cerere însoțită de actele doveditoare corespunzătoare, cu cel puțin 15 zile înainte de data expirării perioadei de exceptare de la plata taxei.
(1^3) În situația în care termenul prevăzut la alin. (1^2) este depășit, persoanele juridice în cauză sunt obligate la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, începând cu luna următoare celei în care expiră exceptarea, cu excepția cazului în care, după această perioadă, intervine dizolvarea.
(2) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Trebuie menționat că, prin Sentința civilă nr. 185/2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială,de contencios administrativ și fiscal s-a dispus anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003.
De asemenea, prin Sentința civilă nr. 471/2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003.
2. Anterior modificării efectuate prin art. I din Hotărârea Guvernului nr. 1012/2009, art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 a fost anulat prinDecizia nr.2102/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
De asemenea, anterior modificării efectuate prin art. I din Hotărârea Guvernului nr. 1012/2009, prevederile cuprinse în art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 au fost anulate prin Sentința civilă nr. 767/2008 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1din HG nr. 977/2003, privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune„taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica„ SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei consumate”.
De asemenea potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG 977/2003 (1) Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere.(2) Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica"- S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar – filele 34-35, pârâtaa menționat că nu datorează taxa solicitată de reclamantă, precum și faptul că nu a solicitat niciodată serviciile reclamantei și nici nu beneficiază de ele în nici un fel, arătând în acest sens că nici la sediu și nici în locațiile proprii de desfășurare a activității nu există aparate radio, neexistând astfel nici o justificare pentru taxa pretinsă de reclamantă.
În acest context instanța reține că, poziția procesuală exprimată în cauză de către societatea pârâtă prin întâmpinare, atrage concluzia potrivit căreia societatea pârâta prin reprezentantul său a contestat și contestă cu vehemență calitatea sa de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune furnizat de reclamantă și implicit obligația de a achita taxă pentru acest serviciu.
Potrivit dicționarului explicativ al limbii române prinbeneficiar se înțelege o anumită persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o acțiune, respectiv o persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare ori se prestează diferite servicii.Interpretarea gramaticală a noțiunii de beneficiar include persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se prestează efectiv serviciul publice de radiodifuziune.
Din interpretarea tezei finale a prevederilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 rezultă că obligația de a plăti taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și taxă pentru serviciul public de televiziune revine persoanelor juridice cu sediul în România, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Rezultă astfel că, dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa pentru radiodifuziune, condiționează obligația de plată a acesteia de calitatea de beneficiar.
Astfel, instanța apreciază că susținerile reclamantei conform cărora plata taxei radio reprezintă o obligație legală, iar nu convențională, iar legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice indiferent dacă acestea dețin sau nu receptoare radio, nu sunt reale. Este adevărat faptul că, există o obligație legală pentru plata serviciul public de radiodifuziune, dar, așa cum am arătat mai sus îndeplinirea acesteia este condiționată, chiar prin textul de lege, de calitatea de beneficiar, iar prezumția legală instituită este relativă, iar nu absolută.
În temeiul acestor considerente instanța apreciază că acțiunea reclamantei se dovedește a fi neîntemeiată, întrucât aceasta, în privința societății pârâte, nu a făcut dovada calității de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune în perioada martie 2010 - decembrie 2011, deși o astfel de obligație îi revenea în exclusivitate, conform art.129 C.pr.civ. coroborat cu art.1169 din C. civil de la 1864, potrivit căruia ,,cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.”
De altfel, atât din considerentele Deciziei nr. 2102/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din considerentele Deciziilor Curții Constituționalenr. 159 din 30 martie 2004,nr.297 din 6 iulie 2004, nr.331 din 18 aprilie 2006 (la care a făcut trimitere reclamanta), precum și din considerentele sentinței civile nr. 185/2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială,de contencios administrativ și fiscal, aleSentinței civile nr. 471/2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și ale Sentinței civile nr. 767/2008 a Curții de Apel Cluj, rezultă cu certitudine faptul că, aprecierile reclamantei cu privire la calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune sunt total eronate, în contextul în care, în dispozițiile interne s-a stabilit în mod clar că, taxele pentru serviciile publice de radiodifuziune și radioteleviziune incumbă numai beneficiarilor celor două servicii publice, noțiunea de beneficiar fiind atribuită, atât în interpretarea oficială, cât și în interpretarea gramaticală, logică și sistematică, numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
Astfel, nu poate fi primită interpretarea reclamantei, conform căreia oficial legiuitorul ar fi prezumat calitatea de beneficiari ai serviciului de radio și implicit de televiziune a tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, fără a condiționa aceasta de posesia receptoarelor.
În baza acestor considerente și în temeiul art. 40, alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare și dispozițiilor HG nr. 977/2003, instanța va respinge ca nefondata cererea introdusa de către reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, în contradictoriu cu pârâta S.C. F. P. S.R.L.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada avansării unor astfel de cheltuieli, acțiunea fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru, motiv pentru care cererea va fi respinsă, având în vedere și soluția pronunțată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondata cererea introdusa de către reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, ..60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. F. P. S.R.L. cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER ,
C. D.M. – judecător D. S.
Red.C.M.
Tehnored.S.D., 4ex.
12 martie 2013
Emise 2 comunicări:
- reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, ..60-64, sector 1,
- pârâta S.C. F. P. S.R.L. cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1208/2013. Judecătoria BEIUŞ | Pretenţii. Sentința nr. 349/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
