Fond funciar. Sentința nr. 941/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 941/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 251/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 941/2013
Ședința publică de la 26.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A. -M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată și completată de către reclamanta E. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ Oradea, cu sediul în municipiul Oradea, ., nr. 4, județul Bihor în contradictoriu cu pârâții C. L. FOND FUNCIAR HOLOD PRIN PRIMAR, C. JUDEȚEANĂ BIHOR PRIN PREFECT, HIRȚE L., cu domiciliul în localitatea Vintere, nr. 3, ., C. M. T.,cu domiciliul în municipiul Oradea, ., ., D. I. V., cu domiciliul în localitatea Vintere, nr. 165, ., C. D., cu domiciliul în Săldăbagiu M., nr. 316, . și .., reprezentată prin administrator N. D., cu sediul în loc. Holod, nr. 241, județul Bihor, având ca obiect fond funciar, rectificare CF, anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.06.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de 12.06.2013, 19.06.2013, apoi pentru termenul de azi 26.06.2013, când s-a hotărât prezenta cauză.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 30.01.2013, reclamanta E. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ Oradea, în contradictoriu cu pârâții C. L. FOND FUNCIAR HOLOD, PRIN PRIMAR, C. JUDEȚEANĂ BIHOR PRIN PREFECT, HIRȚE L., C. M. T., D. I. V., C. D., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului C. I. și .., reprezentată prin administrator N. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
1) - să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1919/26.10.2005 eliberat pe seama numiților: HIRȚE L., C. M., C. I. și D. V., în privința cotei de 4400/_ părți din ./2 din CF 515 Holod, dispunând totodată anularea încheierii de întabulare nr. 7449/02.12.2005, înscrisă la pozițiile B8-11 din CF 515 Holod, cu rectificarea și restabilirea situației anterioare de CF în favoarea reclamantei;
2) - să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/02.12.2005 la BNP „ Tocoian I.” din Beiuș ca fiind lovit de nulitate absolută și încheiat cu fraudarea evidentă a legii și în consecință să dispună anularea încheierii de întabulare nr. 7465/02.12.2005 înscrisă la poziția B12 din CF 515 Holod, cu rectificarea și restabilirea situației anterioare de CF în favoarea reclamantei;
3)- să dispună anularea încheierii de întabulare nr.7570/06.12.2005, concomitent cu anularea inscripțiilor de sub B16 din CF 515 Holod, precum și a celor înregistrate în CF 5 NDF Holod, în privința numărului cadastral 35, pe seama pârâtei ., ca fiind lovite de nulitate absolută, autorizând rectificarea și restabilirea situației anterioare de CF în favoarea reclamantei;
6) - să dispună completarea titlului de proprietate nr. 1935/01.06.2007 eliberat în favoarea reclamantei, cu cota de 4400/_ părți din imobilul nr. top 291/2 înscris în CF 515 Holod și în acest sens obligarea celor două Comisii de fond funciar să procedeze la întocmirea documentației corespunzătoare și eliberarea titlului de proprietate completat cu cota de mai sus; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că și pe seama pârâților HIRȚE L., C. M., D. I. V. și C. D., pârâta C. L. FOND FUNCIAR HOLOD, a procedat ilegal și cu fraudarea evidentă a legii la reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate nr. 1919/26.10.2005 cuprinzând cota de 4400/_ părți din imobilul nr. top 291/2 înscris în CF 515 Holod, afirmând că i-ar fi aparținut defunctului C. T..
De asemenea, reclamanta a arătat faptul că pârâții în cauză ori antecesorul lor nu dețin și nu pot să opună vreun titlu legal peste datele de CF inițiale, iar cât privește ieșirea din patrimoniul reclamantei a respectivei proprietăți nici nu se poate pune problema.
Reclamanta a menționat faptul că, înaintea perfectării vreunui contract de vânzare-cumpărare cu acești pârâți, . a procedat la depunerea „cererii de înscriere” a titlului de proprietate nr. 1919/26.10.2005, neavând nicio împuternicire sau abilitare legală în acest scop, iar, în plus, cererea nepurtând nicio semnătură.
Reclamanta a mai arătat că este cât se poate de evidentă deplina conivență frauduloasă având ca drept scop „acapararea” din terenul cu nr. top 291/2 a unei porțiuni semnificative - toate actele și operațiunile vizând, finalmente, crearea ilegală a unui vast patrimoniu pe seama ..
Totodată, reclamanta a susținut că a aflat despre această stare și situație cât se poate de ilegală, abuzivă și frauduloasă ce s-a creat și dezvoltat pe coala CF 515 Holod cu ocazia depunerii titlului de proprietate nr. 1935/01.06.2007 la BCPI Beiuș și a lucrărilor de întabulare operate pe seama acesteia cu încheierea de întabulare nr._-31/2012, aspect ce a determinat-o să ia poziție prin promovarea acțiunii de față, spre a-și putea recupera integral proprietatea legală de care a fost și este deposedată.
În motivarea în drept a acțiunii, reclamanta a invocat art. III din Legea 169/1997 și dispozițiile Legii 1/2000, iar în probațiune aceasta a depus la dosar în xerocopie: Titlul de proprietate nr. 1935/2007, emis pe seama reclamantei E. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ ORADEA, CF 515 Holod, cererea de înscriere nr. 7449/02.12.2005 formulată de . către OCPI pentru înscrierea titlului de proprietate nr. 1919/2005, Titlul de proprietate nr. 1919/2005, emis pe seama numiților HIRȚE L., C. M., C. I. și D. V., încheierea nr. 7449/2005, emisă de OCPI Beiuș, cererea de înscriere nr. 7465/02.12.2005 formulată de . către OCPI, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/02.12.2005 la BNP „Tocoian I.” din Beiuș, Încheierea nr. 7465/02.12.2005, emisă de OCPI Beiuș, cererea de înscriere nr. 7570/06.12.2005 formulată de . către OCPI, declarația numitei N. D., autentificată sub nr. 526/06.12.2005 de BNP G. C. și înregistrată la OCPI cu nr._/11.12.2012, planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate și Fișa corpului de proprietate cu nr. cadastral 35 Holod, Memoriul înregistrat sub nr._/11.12.2012, încheierea nr. 7570/2005, emisă de OCPI Beiuș și CF NDF 5 Holod.
La data de 06.02.2013, urmare a solicitării instanței, B.N.P. Tocoian I. a depus la dosar, adresa nr.199/06.02.2013, la care au fost anexate, în xerocopie, actele care au stat la baza încheierii contractului de vânzare autentificat cu nr. 3110/02.12.2005.
De asemenea, la data de 19.02.2013, prin registratură, Primăria Comunei Holod a depus la dosar, urmare a solicitării instanței, adresa nr.468/18.02.2013, la care au fost anexate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1919/2005 și a titlului de proprietate nr.1935/2007, semnate pentru conformitate cu originalul.
Prezentă în instanță, la termenul de judecată din data de 19.02.2013, pârâta HIRȚE L. a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii și susținut că terenul în litigiu i-a fost atribuit de către C. L. –Holod de fond funciar pentru un alt teren pe care l-a avut în proprietate și care a fost ocupat de către S.C. Avicola SA. De asemenea a arătat că a vândut terenul către ..L.
Prin registratura instanței, la data de 15.03.2013, Primăria Comunei Holod a depus la dosar, adresa nr. 634/13.03.2013, în cuprinsul căreia se arată că, procesul verbal de punere în posesie aferent Titlului de proprietate nr. 1919/2005 se află în arhiva OCPI Bihor, la care au fost anexate, în xerocopie, cererile numiților: D. I. V., C. T. și un tabel nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care au solicitat teren în termenul prevăzut de lege.
De asemenea, la aceeași dată, 15.03.2013, a fost depusă la dosar adresa nr. 1466/12.03.2013, prin care C. Județeană Bihor a comunicat instanței, în xerocopie, Anexele 2a, 2b, 3, 4 și 7, validate prin Hotărârea Comisiei Județene Bihor nr. 50/V/02.09.1991.
Totodată la data de 18.03.2013, prin registratura instanței, pârâta . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că la data de 02.12.2005 a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/02.12.2005 la BNP Tocoian I. din Beiuș între numiții: H. L., C. M., D. I. V. și C. D., în calitate de vânzători și societatea ., obiectul contractului reprezentându-l suprafața de 4400/_ părți din imobilul nr. top 291/2 înscris în CF 515 Holod.
În urma încheierii acestui contract în formă autentică, neexistând nici un impediment sau suspiciune la intabulare, a fost transferat dreptul de proprietate în favoarea ., transferul făcându-se conform prevederilor legale în vigoare.
Pârâta a arătat faptul că, după 8 ani de zile, reclamanta care cunoștea circulația juridică a terenului în litigiu și întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, precum și a investițiilor făcute de societate, de ordinul sutelor de mii de euro cu sprijinul fondurilor europene accesate prin SAPARD, urmare a cărora au fost create locuri de muncă într-o zonă în care acest lucru nu se întrevedea pentru locuitorii din localitatea Holod, aceasta a introdus prezenta acțiune prin care a solicitat anularea titlului de proprietate, anularea încheierilor de intabulare, anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care societatea ., a dobândit cu titlu oneros, terenurile în litigiu.
Totodată, pârâta a arătat că, nu este prohibit de lege și nici contrar bunelor moravuri sau ordinii de drept contractul de vânzare-cumpărare atacat, astfel că, acesta nu este lovit de nulitate, iar pârâții se aflau în proprietatea terenului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare contestat.
De asemenea, pârâta, a arătat că, prezenta acțiune este introdusă în afara termenului de 3 ani prevăzut de Legea 7/1996, privitor la contestarea actelor încheiate cu bună credință, iar aceasta nu numai că se prezumă, dar se bucură de o recunoaștere pe plan juridic, în raport cu terții.
A susținut că nu înțelege critica gratuită adusă de reclamantă modalității în care pârâții H. L., C. M., D. I. V. și C. D. s-au înscris în CF cu titlul de proprietate nr. 1919/2003, ca și cum nu s-ar cunoaște faptul că persoanele de la . titlurilor de proprietate doar atunci când au vreun neajuns sau o necesitate. Or, în condițiile în care aceștia au primit oferta de cumpărare de la societatea pârâtă, era firesc ca aceasta din urmă să facă formalitățile privind întabularea titlului.
Totodată, pârâta a arătat că, nu a existat nici un impediment la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar Primăria Comunei Holod a eliberat adeverințele privitoare la numerele topografice pentru care s-a emis în 2003 Titlul de proprietate pe seama numiților: H. L., C. M., C. I. și D. V., cu titlu de reconstituire, neexistând nici o opoziție la vânzarea terenului în litigiu și de peste 8 ani de zile, nici o persoană nu a reclamant vreun drept asupra acestuia, iar societatea se află în posesia terenului de la data achitării prețului, plătește taxele și impozitele aferente, astfel că, că nu există nici un temei de drept care să conducă la admiterea cererii formulată de reclamantă privind anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâta a arătat că, prin Legea nr. 7/1996 legiuitorul a înțeles să protejeze anumite categorii de dobânditori de drepturi reale, prin reglementarea potrivit căreia „ cuprinsul cărții funciare se consideră exact în folosul acelei persoane care a dobândit, prin act juridic cu titlu oneros, un drept real”, iar prin art. 33 din acest act normativ instituie o prezumție legală, potrivit căreia „ dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit cu bună-credință”, astfel că, reclamanta va trebui să dovedească contrariul, ceea ce este o utopie.
Pârâta a susținut că, nu a fost interesată neapărat de acea locație, însă, în contextul în care au existat oferte din partea altor persoane, a realizat investiții în zonă, respectiv a ridicat o fermă de creștere a porcinelor, iar acum, când afacerea este „pe picioare” a pretinde reclamanta terenul de sub construcții, ar însemna un adevărat dezastru pentru investitor dar și pentru oamenii din localitate care și-ar pierde locurile de muncă și s-ar ivi incidente și în legătură cu fondurile europene accesate.
Pârâta a considerat că, cel mai echitabil ar fi, ca în situația în care reclamanta ar face dovada că ar fi fost îndreptățită la terenul în litigiu, pârâtele Comisiile de fond funciar să rezolve amiabil problema și să-i ofere reclamantei teren pe alt amplasament, în echivalent.
Reclamanta, prin reprezentant, la termenul de judecată din 20.03.2013, a depus la dosar, în xerocopie, Sentința civilă nr. 1499/2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ și procesul-verbal de punere în posesie întocmit reclamantei, conform Sentinței civile nr. 147/01.02.2007, precum și colile CF 110 și 428 Holod.
La termenul de judecată din 10.04.2013, reclamanta, prin reprezentant, a depus la dosar, în ședință publică, răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta ..
În motivarea răspunsului la întâmpinare, reclamanta a invocat nulitatea absolută a actelor atacate, arătând că, potrivit practicii și literaturii de specialitate, efectul nulității actelor juridice se exprimă în adagiul guod nullum est, nullum producit efectum concretizat în operarea a trei principii: nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor, ci și pentru trecut, întorcându-se până în momentul încheierii actului; tot ce s-a executat în baza unui act nul trebuie restituit; nulitatea actului inițial, primar, atrage nulitatea actului subsecvent datorită legăturii sale cu primul.
Astfel, în acest contest, reclamanta a apreciat că trebuie reținută și Decizia civilă nr. 822/1972 a Tribunalului T. potrivit căreia „caracterul de ordine publică al nulității absolute ce sancționează actele juridice încheiate cu încălcarea unor prevederi legale imperative trece înaintea principiului potrivit căruia nimeni nu poate să invoce propria sa turpitudine, astfel încât excepția referitoare la o atare nulitate va putea fi ridicată și de partea care, cu intenție și profitând de neștiință a celeilalte părți a nesocotit astfel de dispoziții”; Decizia civilă nr. 1079/1975 pronunțată de Fostul Tribunal Suprem potrivit căreia „ în cazul nulității absolute, orice persoană interesată, chiar și aceea care a luat parte la încheierea actului are dreptul să ceară constatarea ei, fără a se putea opune prescripția”; Decizia civilă nr. 374/1995 pronunțată de Curtea de Apel B., potrivit căreia „ o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic care vizează restabilirea legalității înfrânte prin încălcarea unor norme imperative poate fi introdusă chiar dacă partea respectivă nu are interes de a solicita și predarea în posesie, admisibilitatea ei fiind expres consacrată și prin disp. art. 2 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă-potrivit cărora nulitatea unui act juridic poate fi invocată, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție”.
De asemenea, reclamanta a arătat că nu se poate reține buna credință a pârâtei . în perfectarea actelor atacate de reclamantă, întrucât buna credință reprezintă obligația generală de conduită ce revine părților la încheierea și executarea unei convenții.
Totodată, reclamanta a arătat că, în susținerea acțiunii, s-a raportat în mod evident la prevederile art. 966, 968 Cod civil, astfel că, în conformitate cu Decizia civilă nr. 827/2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești „cauza actului juridic civil reprezintă un criteriu de apreciere a validității acestuia susceptibil să conducă la anularea actului, dacă prin scopul său concret contravine ordinii publice și bunelor moravuri. În literatura de specialitate s-a precizat că în ipoteza în care părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare în cunoștință de cauză, știind că lucrul aparține în proprietatea altei persoane, vânzarea reprezintă o operațiune speculativă și este lovită de nulitate absolută, având o cauză ilicită”.
De asemenea, prin Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași nr. 1201/2008, s-a reținut că „ vânzarea făcută în frauda dreptului proprietarului este un caz de nulitate absolută potrivit cunoscutului adagiu „ frauda corupe totul”, iar frauda vânzătorului și respectiv complicitatea la fraudă a cumpărătorului sunt împrejurări de fapt ce pot fi dovedite cu orice mijloc de probă” .
Totodată, reclamanta aarătat că sancțiunea pentru frauda de lege este nulitatea actului juridic astfel încheiat sau a actelor de executare astfel săvârșite.
Frauda de lege ar consta în operațiunea prin care părțile unui raport juridic civil, uzând de anumite dispoziții legale, își creează în mod voit condiții pentru a se sustrage unor dispoziții imperative. Frauda desemnează o deturnare, cu intenție, a normelor de drept de la scopul lor firesc, pentru a obține în acest fel un folos ilegitim, ea se face fără violență, dar prin punerea în lucru a tuturor mijloacelor de drept.
De asemenea, reclamanta a arătat că își motivează în drept acțiunea pe prevederile art. III din Legea 169/1997, art. 23 și următoarele din Legea nr. 1/2000, Titlul XIII din Legea 247/2005, dispozițiile art. 948 și următoarele, art. 953, 962 și următ., art.966 și următ. din vechiul Cod civil, dispozițiile art. 34 și următ. din Legea nr.115/1938, art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009.
Prezent în instanță la termenul de judecată din 10.04.2013, pârâtul C. M.- T.a arătat că nu a vândut teren către pârâta ., dar s-a prezentat la notarul public și a înțeles că face un schimb de terenuri, respectiv face schimb între terenul deținut în proprietate de către acesta cu terenul deținut în proprietate de .. Totodată a susținut că, nu a avut cunoștință despre existența titlului de proprietate nr.1919/26.10.2005 până în prezent și cu privire la acesta a arătat că nu e valabil, deoarece în cuprinsul acestuia, apare numitul D. V., care locuiește în casa părinților săi. De asemenea a arătat că def. C. T. a fost tatăl său, iar ceilalți titulari înscriși în titlul de proprietate numiții Hârțe L., C. M. și C. I. sunt frații săi, în timp ce numitul D. V. nu are nicio legătură de rudenie cu familia sa.A arătat că dorește anularea acestui titlu de proprietate și stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea reclamantei, învederând că solicită acest lucru deoarece nu a vândut teren, iar titlul de proprietate nu este corect emis, totul reprezintă un fals. De asemenea, a arătat să sora sa, pârâta Hârțe L. nu i-a dat nicio cotă parte din bani primiți pentru teren și a recunoscut faptul că după deschiderea litigiului, fiica sa a sunat-o pe reprezentanta pârâtei . pentru a afla ce acte au fost semnate la notar .
La data de 26.04.2013, OCPI Bihor a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 1919/26.10.2005, iar la data de 30.04.2013, la solicitarea instanței, Primăria Comunei Holod a depus la dosar răspunsul pârâtei C. L. FOND FUNCIAR HOLOD la interogatoriul formulat de reclamantă, precum și adresa nr. 1689/29.04.2013, prin care a comunicat instanței faptul că, pe raza comunei, punerea în posesie s-a făcut pe vechile amplasamente deținute anterior cooperativizării, fapt pentru care moștenitorii defunctului C. T. au fost puși în posesie pe vechile amplasamente în „Altal” respectiv suprafața de 0,22 și 0,44 ha.
La termenul de judecată din 08.05.2013, pârâta .., prin reprezentant, a depus la dosar răspunsul la interogatoriul formulat de reclamantă.
Prezent în instanță la termenul de judecată din 08.05.2013, reprezentantul pârâtei C. L. FOND FUNCIAR HOLOD, domnul P. I.,a arătat că reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament, cetățenii care au primit titluri de proprietate au figurat în Registrul Agricol în perioada 1959-1962 cu aceste terenuri și au deținut terenuri în zona respectivă, respectiv locul Altal, dar există posibilitatea ca o parte din aceste terenuri să fi fost ocupate de fosta fermă IAS, astfel că, cetățenilor li s-a compensat terenul deținut tot în aceeași parcelă de teren din locul Altal. Totodată, a învederat instanței faptul că reclamanta a depus cerere la Legea nr. 18/1991, însă nu a solicitat o anumită suprafață de teren și nici nu a depus înscrisuri justificative în susținerea acestei cereri. De asemenea, a arătat că, dorește ca terenurile în litigiu să rămână în proprietatea oamenilor, întrucât aceștia au achitat către Primărie taxele și impozitele pentru terenurile respective și au plătit cote pe perioada CAP-ului. A susținut că, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate existau construcții, însă nu poate indica data edificării acestor construcții, care au aparținut inițial IAS Holod și au fost transferate ulterior la IAS T., apoi la . actualmente sunt deținute de ..
La același termen de judecată 08.05.2013, pârâtul C. M. prin reprezentant, a arătat că, nu se opune admiterii acțiunii și își menține poziția exprimată la termenul anterior. Totodată, a arătat că pârâtul nu a formulat nicio plângere penală referitoare la modul în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Tot la acest termen, reprezentanta pârâtei .., a depus la dosar, în ședință publică, contractul de arendare nr. 272/15.03.2010, încheiat între E. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ Oradea și P. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ HOLOD, în calitate de arendator și ., în calitate de arendaș.
De asemenea, a invocat și a susținut excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, excepție la care a făcut referire și prin întâmpinarea formulată în cauză.
Instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, invocată în cauză de către pârâta . și a dispus unirea soluționării acestei excepției cu fondul cauzei.
În ședința publică din 05.06.2013, instanța a pus în discuția părților necesitatea de a se depune la dosarul cauzei schițele topografice extrajudiciare ce au fost depuse în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, de către reclamantă și de către pârâta .. prin reprezentanți, la termenul de judecată din data de 08.05.2013.
Reprezentanții reclamantei și ai pârâtei .. au învederat instanței faptul că, nu mai dețin asupra acestora o copie a acestor schițe, pentru a le depune la dosar.
La întrebarea instanței dacă părțile sunt de acord ca schițele topografice extrajudiciare ce au fost depuse în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș (aflat pe rolul instanței chiar la termen), să fie xerocopiate pe cale administrativă și atașate în probațiune la prezenta cauză, reprezentantul reclamantei, av. C. T., reprezentanta pârâtei . și părțile prezente, au arătat că sunt de acord cu acest aspect, precum și cu xerocopierea contractului nr. C 3_/03.01.2007 privind accesarea de fonduri SAPARD și a proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor.
Tot la acest termen, reclamanta, prin reprezentat, a arătat că solicită efectuarea expertizei topografice judiciare în cauză, în timp ce pârâta .., prin reprezentant, a arătat că, această probă nu mai are nici o înrâurire în cauză, situație față de care nu se mai impune efectuarea acesteia, iar ceilalți pârâți prezenți au arătat că lasă la aprecierea instanței administrarea probei.
Urmare a analizei coroborate a schițelor topografice extrajudiciare depuse de către reclamantă și de către pârâta .. în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș la termenul din 08.05.2013, vizualizate și la acest termen de judecată și care vor fi utilizate în probațiune și în prezenta cauză cu acordul părților, fiind xerocopiate și atașate la dosar, instanța a constatat că situația imobilului în litigiu este prezentată la fel, situație față de care a revenit asupra necesității administrării probei cu expertiza topografică judiciară încuviințată în cauză, apreciind că, o astfel de lucrare ar fi inutilă, cât timp reclamanta și pârâta . au depus la dosar schițe topografice extrajudiciare/planuri de situație, întocmite separat de către fiecare, dar în care situația imobilului în litigiu este prezentată identic.
La același termen de judecată 05.06.2013, reclamanta, prin reprezentant, a depus la dosar, copia extrasului CF 110 Holod tradusă și interogatoriului formulat pentru pârâta C. D., cu solicitarea de a se face aplicarea art. 225 Cod procedură civilă față de lipsa nejustificată a acesteia la interogatoriu, precum și Hotărârea nr. 50/02.09.1991 a Comisiei Județene Bihor.
La data de 10.06.2013, reclamanta, a depus la dosar concluzii scrise, în cuprinsul cărora a reiterat, în esență, aspectele arătate în motivarea acțiunii, precum și cele prezentate în motivarea răspunsului la întâmpinare depus la dosar în ședința publică din 10.04.2013.
La concluziile scrise au fost anexate următoarele înscrisuri, în copie xerox: cererea formulată de către reprezentantul legal al Parohiei Greco-Catolice Holod, numitul S. Carmil la data de 26.01.1998, cererea formulată de preotul paroh al parohiilor Holod și Vintere înregistrată la Instituția Prefectului Județului Bihor sub nr._/07.11.2006, adresa emisă la data de 06.12.2006 sub nr._ de Instituția Prefectului Județului Bihor către primarul Comunei Holod, adresa emisă la data de 20.12.2006 sub nr.2392 de C. L. Holod către E. R. Unită cu R. Greco-Catolică Oradea, cererea adresată la data de 14.12.2007 de . către E. Greco-Catolică prin care își exprima dorința de a achiziționa terenul proprietatea acesteia, ce se află în perimetru fermei de porci, schițele topografice și planurile de situație privind identificarea amplasamentului terenului în litigiu ce au fost depuse și în ședința din data de 08.05.2013, colile CF 468 și 469 Holod, CF 1423 Vintere, CF NDF 4 și 5 Holod, CF 270 și 982 Vintere, adresa înaintată de . către Judecătoria Beiuș pentru dezmembrarea imobilelor proprietatea societății din raza Comunei Holod, înregistrată sub nr. 2448/13.07.1998 și schițele de dezmembrare anexate, adresa emisă de . către Judecătoria Beiuș și înregistrată la această instanță sub nr. 2449/13.07.1998, privind întabularea dreptului de proprietate în favoarea acestei societăți în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.1937/ 18.04.1998, copia acestui certificat, situația terenurilor înscrise în acest certificat, adresa nr. 1131/1998, emisă de . Judecătoria Beiuș pentru notarea unor construcții reprezentate de hale, grajd, silozuri, post- trafo, în CF1423 Vintere și în CF 468 Holod, adresa înregistrată cu nr.2450/13.07.1998, prin care . solicitat notarea unor construcții identificate în adeverința emisă de Consiliul Local Holod asupra mai multor imobile, printre care și nr. top 291/1, înscris în Certificatul de atestare al dreptului de proprietate, Încheierea de notare întabulare 2449-2450/1998 a Judecătoriei Beiuș - Cartea Funciară, cererea de întabulare formulată de . cu privire la imobilele dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4751/17.09.2003 de BNP O. L. D., încheiat între . lichidator ., în calitate de vânzător și . prin N. D., în calitate de cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4751/17.09.2003 de BNP O. L. D., Încheierea de întabulare nr. 3783/2003 a Judecătoriei Beiuș-CF, cererea de întabulare a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2881/22.07.2005 de BNP O. L. D., încheiat între . prin N. D., în calitate de vânzător și . prin N. D., în calitate de cumpărător, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2881/22.07.2005 de BNP O. L. D., Încheierea nr. 4497/2005 a OCPI Beiuș, cererea de înscriere a numărului cadastral 27 Holod adresată de . către OCPI Beiuș, actul de alipire autentificat sub 4892/30.09.2005 de BNP O. L. D., fișa corpului de proprietate și memoriul ce intră în componența documentației cadastrale privind formarea numărului cadastral 27, Încheierea de întabulare nr. 6088/2005 a OCPI Beiuș, CF NDF 2 Holod, CF_ Holod, provenită din conversia pe hârtie a CF NDF 2 Holod, planurile de amplasament și delimitare ale numerelor cadastrale 27, 29 și 35 Holod proprietatea . și memoriul pentru constituirea numărului cadastral 27 Holod întocmit de către domnul F. Calamar, extras din revista „Dreptul nr. 2/2013” pagina 267 și Sentința civilă nr. 147/01.02.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ .
Pârâta C. D., legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală față de acțiune.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriile pârâților.
Analizând acțiunea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Conținutul colii CF 110 Holod aflată la filele 242-246 dosar și în traducere la fila 309 dosar, relevă faptul că, imobilul cu nr. top. 291 este înscris la poziția A 35 în această coală, are o suprafață totală de 12 iugări și 54 stg, iar potrivit înscrierii de la poziția B 1 dreptul de proprietate asupra acestui imobil a fost intabulat în favoarea EPISCOPIEI GRECO-CATOLICĂ DIN ORADEA, cu titlu de înregistrare originală și rectificare a parcelelor.
Înscrierea de la poziția B13 din această coală atestă faptul că, în baza Încheierii nr. 504/16.05.1977, . 291, la fel ca și alte imobile înscrise inițial în această coală, au fost transnotate în CF 428 Holod, în favoarea CAP Holod.
Astfel, din analiza colii CF 428 Holod, aflată la filele 247, 248 dosar, instanța reține că, nr. top 291, reprezentând în natură arător în „Curățitură” în suprafață de 63.543 mp a fost notat la poziția A18, iar asupra acestuia, la poziția B2, în baza Încheierii nr. 504/16.05.1977, precum și în baza procesului-verbal din 31.08.1976 a CAP Holod, a fost întabulat dreptul de proprietate cu titlu de comasare și cooperativizare în favoarea CAP Holod.
Înscrierea de la poziția B 3 din această coală, confirmă faptul că, în anul 1998, în baza schiței de dezmembrare vizată de OCOTA Bihor cu nr. 2660/1996, imobilul cu nr. top 291 a fost dezmembrat în parcelele cu nr. top 291/1, în suprafață de_ mp și nr.top 291/2, în suprafață de_ mp, iar apoi, potrivit înscrierii de sub B4, parcelele nou formate au fost readnotate la pozițiile A 36 și 37 în CF 428 Holod, cu destinația de „Arător în Curătură”.
În baza Încheierii nr. 5791/20.09.2005, întabulată la poziția B7, . 291/2 a fost transnotată în CF 515 Holod cu situația tabulară nemodificată.
Trebuie menționat că, la poziția B8 din CF 428, prin Încheierea nr. 837/25.01.2008, a fost operată Sentința civilă 1499/2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr.1809/2007, prin care a fost anulată Încheierea de întabulare 504/1977 și înscrierea de sub B2, cu revenirea la situația anterioară de sub B1, unde era notat faptul că, imobilele înscrise în CF 428, printre care și nr. top 291 au fost aduse din CF 110 Holod, cu situația proprietății nemodificată, în favoarea Parohiei R. Catolice Oradea, cu titlu de posesie faptică.
De asemenea, la poziția B9, prin Încheierea de întabulare nr._-31/01.10.2012, a fost întabulat dreptul de proprietate asupra unor imobile înscrise în această coală, cu titlu de reconstituire, în favoarea Episcopiei R. Unită cu R. Greco-Catolică Oradea, în baza Titlului de proprietate nr. 1935/2007.
Din examinarea colii CF 515 Holod, aflată la filele 8-10 dosar, instanța reține că, nr. top 291/2, reprezentând în natură arător în „Curătură” în suprafață de 58.873 mp (cu o suprafață actuală de 50.073 mp) a fost notat la poziția A1, iar asupra acestuia, la poziția B1, în baza Încheierii nr. 5791/20.09.2005, a fost întabulat dreptul de proprietate cu titlu de comasare și cooperativizare în favoarea CAP Holod, potrivit Încheierii nr. 504/1977.
Prin Titlul de proprietate nr. 1919/26.10.2005, aflat la fila 12 dosar, emis în favoarea numiților: H. L., C. M., C. I. și D. V., în calitate de moștenitori ai defunctului C. T., a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 2 ha și 43 mp, amplasată pe raza localităților Holod și Vintere, în componența căreia intră și cota de 4400 mp din imobilul cu nr. top 291/2 Holod.
Dreptul de proprietate dobândit de către numiții H. L., C. M., C. I. (care este în prezent decedat, în judecată fiind chemată pârâta C. D., în calitate de soție supraviețuitoare) și D. V. asupra cotei de 4400/58.873 mp din imobilul cu nr. top 291/2 a fost întabulat la pozițiile B 8, 9, 10 și 11 în CF 515 Holod, cu titlu de reconstituire, prin Încheierea de întabulare nr. 7449/02.12.2005.
În baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/02.12.2005, de BNP I. Tocoian, aflat la fila 15 dosar, dreptul de proprietate asupra cotei de 3300/_ părți din întreaga suprafață de 4400/_ mp din imobilul cu nr. top 291/2 a fost înstrăinat de către numiții: H. L., C. M. și D. I. V., în calitate de vânzători, către ., în calitate de cumpărător, iar dreptul astfel dobândit a fost întabulat la poziția B 12, cu titlu de cumpărare, în favoarea ., prin Încheierea de întabulare nr. 7465/02.12.2005.
Din cuprinsul acestui contract de vânzare-cumpărare, instanța reține că persoanele înscrise, în calitate de titulari, în cuprinsul Titlului de proprietate 1919/2005, au declarat că dețin fiecare cota de 1100 părți din suprafața totală de 4400/_ mp, cuprinsă în acest titlu, din imobilul cu nr. top 291/2, iar această înțelegere de partaj a fost însușită prin semnătură și de către pârâta C. D., menționată în Încheierea de autentificare a Contractului de vânzare-cumpărare mai sus indicat și semnatară a acestui act în calitate de soție supraviețuitoare a def. C. I., care însă nu a înstrăinat în favoarea . cota de 1100 părți din imobilul în litigiu, dobândită de către soțul său, cu titlu de reconstituire.
Din analiza de ansamblu a colii CF 515 Holod, instanța reține că înscrierile de la pozițiile B 2, 3, B 4-5, 6, 7 din CF 515 Holod, precum și cele de la pozițiile B 14-15, B 17 și B 19, relevă faptul că, asupra unor alte cote părți din imobilul cu nr. top 291/2 au fost emise titlurile de proprietate nr. 1658/2003, în favoarea lui D. V., nr.1694/2003, în favoarea numiților A. V. și A. M., nr. 1707/2003, în favoarea numitului T. I., nr.1696/2003, în favoarea numitei H. M., persoane care, la rândul lor, au înstrăinat către . dreptul de proprietate astfel dobândit.
Și în această coală, la fel ca și în CF 428 Holod, la poziția B18 prin Încheierea nr.837/25.01.2008, a fost operată Sentința civilă 1499/2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr.1809/2007, prin care a fost anulată Încheierea de întabulare 5791/1995 și înscrierea de sub B1, cu revenirea la situația anterioară de CF în favoarea Episcopiei Unită cu R. Greco-Catolică Oradea.
De asemenea, la poziția B20, prin Încheierea de întabulare nr._-31/01.10.2012 a fost întabulat dreptul de proprietate asupra suprafeței de_/_ parte teren din nr. top 291/2, cu titlu de reconstituire, în favoarea Episcopiei R. Unită cu R. Greco-Catolică Oradea, în baza Titlului de proprietate nr. 1935/2007.
Din examinarea Titlului de proprietate nr. 1935/01.06.2007, aflat la fila 7 dosar, prin coroborare cu procesele verbale de punere în posesie aflate la filele 240 și 241 dosar, instanța reține că acest titlu a fost emis în favoarea reclamantei E. R. UNITĂ CU R. GRECO-CATOLICĂ ORADEA ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 147/01.02.2007, în dosarul nr._, al Judecătoriei Beiuș, aflată la filele 390-392 dosar.
Prin acest titlu, în favoarea reclamantei, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 89 ha 897 mp,amplasată pe raza localităților Holod și Vintere, iar printre imobilele înscrise în acest titlu, se regăsește și numărul topografic 291/2 cu o suprafață de 32.773 mp teren, ce a fost întabulat la poziția B 20 în favoarea reclamantei, așa cum am arătat mai sus.
Înscrierile de sub B 16 din CF 515 Holod, coroborate cu declarația numitei N. D. autentificată sub nr. 526/06.12.2005, de BNP G. C.- fila 18 dosar și documentația cadastrală întocmită de către domnul Calamar F., vizată de OCPI Bihor, sub nr._/06.12.2005, aflată la filele 19-21 dosar, confirmă faptul că, în favoarea ., a fost format numărul cadastral 35, în suprafață de 4400 mp (corespunzător cotelor de 3300 și 1100 mp din număr top 291/2, din care cota de 3300 mp a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 3110/2005 între pârâții din prezenta cauză și .) înscris în coala CF NDF 5 Holod, aflată la fila 23 dosar, conform încheierii de intabulare 7570/06.12.2005.
Trebuie precizat că, potrivit mențiunii din cartea funciară, asupra numărului cadastral 35 Holod a fost instituit un drept de servitute de trecere cu piciorul și mașina, în favoarea numărului cadastral 27 Holod, aspect ce denotă că, . 25 Holod este necesară pentru a exista posibilitatea utilizării corespunzătoare a numărului cadastral 27 Holod.
Schițele topografice extrajudiciare și planurile de situație depuse în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, atât de către reprezentanta . (cele de la filele 324-325, cât și de către reprezentantul reclamantei, filele 330-333) și acceptate de către părți a fi utilizate în probațiune și în prezenta cauză, potrivit afirmațiilor de la termenul de judecată din 05.06.2013, aflate la filele 328-335, coroborate cu susținerile reprezentantei pârâtei ., redau în același mod amplasamentul topografic al numărului cadastral 35 Holod înscris în CF NDF 5 Holod, constituit și din suprafața de teren în litigiu aferentă nr. top. 291/2 Holod și, în lipsa unor probe contrare, atestă faptul că, asupra acestui număr cadastral se află în prezent construite batalurile fermei de porci, deținută în proprietate de către pârâtă.
Datorită acestui fapt, după analizarea acestor schițe, instanța a apreciat că în cauză nu s-a mai impus realizarea unei expertize judiciare topografice pentru identificarea terenului în litigiu, care potrivit probelor de la dosar și susținerilor reclamantei din cererea introductivă intră actualmente în componența nr. cadastral 35 Holod.
Prin schițele și planurile de situație depuse la dosar de către părți, atât amplasamentul aferent nr. cadastral 29 Holod, înscris în CF NDF 4 Holod, precum și terenul aferent numărului cadastral 35 Holod, înscris în CF NDF 5 Holod, aflat tot în proprietatea pârâtei ., au fost identificate și prezentate în același mod .
În considerentele Sentinței civile nr.147/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ –filele 390-392 dosar -, hotărâre care a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr.1935/2007 în favoarea reclamantei, instanța, a reținut, printre altele că, acțiunea reclamantei urmeazăa fi admisă în parte,,deoarece în baza Legii l8/l99l, se poate reconstitui dreptul de proprietate doar pentru terenurile extravilane, pentru terenurile intravilane reclamanta trebuia să-și întemeieze cererea pe prevederile L.10/2001, așa cum a și arătat în acțiunea sa introductivă, în acest caz competența revenind Tribunalului, iar pentru terenurile pentru care s-au eliberat titluri de proprietate, care au și fost întabulate, reclamanta nu a solicitat anularea acestora și nici a inscripțiilor de CF făcute în baza lor,,.
Față de aspectele mai sus prezentate, analizând cererea reclamantei E. R. UNITĂ CU R. GRECO-CATOLICĂ ORADEA privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1919/26.10.2005, eliberat pe seama numiților H. L., C. M., C. I. și D. V., în ceea ce privește cota de 4400/_ părți din .. 291/2, motivată de faptul că aceste persoane nu ar fi fost îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, instanța apreciază că este neîntemeiată, la fel ca și capetele de cerere subsecvente acesteia privind anularea încheierilor de întabulare și rectificarea situației de Cf, astfel că, le respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a răspunsurilor pârâților: C. L. de Fond Funciar Holod, H. L., C. M. și D. I. V. la interogatoriile solicitate de reclamantă, filele 285-286, 294-297, 308, cu următoarele înscrisuri: adresa nr. 468/18.02.2013 fila 40 dosar și înscrisurile anexate depuse la filele 41-45 dosar, reprezentate de Hotărârea Comisiei Județene nr. 50/02.09.1991 privind validarea propunerilor de atribuire a dreptului de proprietate în baza Legii fondului funciar primite de la C. L. Holod, conform anexelor, copia registrului agricol pe perioada anilor 1959-1963 emis pe numele de C. T., (antecesorul persoanelor înscrise în Titlul de proprietate 1919/2005), din care reiese că acesta s-a înscris în CAP cu suprafața de 1,95 ha teren,din care două parcele în suprafețe de 0,22 și 0,44 ari, situate în postata „Altal”, cererea nr. 1277/15.03.1991 formulată de numita H. L. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,63 ha teren, cererea nr. 1296/15.03.1991 formulată de către numitul C. M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,63 ha teren, cererea nr. 1296/03.04.1991 formulată de numitul C. I. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,62 ha teren, suprafețe ce au fost deținute anterior cooperativizării de către părinții acestora; adresa nr. 634/13.03.2013 emisă de Primăria Comunei Holod, fila 60 dosar și înscrisurile anexate acesteia de la filele 61-64 dosar, reprezentate de cererea nr. 1249/15.03.1991 formulată de către numitul D. I. V., pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren, cererea de formulată de către numitul C. T. la data de 05.01.1962 pentru înscrierea în Gospodăria Agricolă de Producție cu suprafața de 1,88 ha teren, extras din anexa nr. 3 poziția 142 a Hotărârii de validare nr. 50/02.09.1991, adresa nr. 1466/2013 emisă de C. Județeană Bihor și anexele 2a, 2b, 3, 4, 7 ale Hotărârii Comisiei Județene nr.50/02.09.1991 pentru satele aferente Comunei Holod depuse la filele 65-232 dosar, adresa nr. 3886/25.04.2013 emisă de OCPI Bihor prin care a fost înaintat procesul verbal de punere în posesie din data de 24.10.2005, care a stat la baza scrierii titlului de proprietate nr. 1919/2005 pentru H. L., C. M., C. I. și D. V., validat conform anexei 3, poziția 142 mp, care a primit suprafața de 2 ha, 43 mp prin reconstituirea dreptului de proprietate situată pe teritoriul localităților Vintere și Holo), adresa nr. 1778/24.10.2005, și adresa nr. 1689/29.04.2013, ambele emise de Primăria Comunei Holod - filele 273 și 283 dosar, INSTANȚA REȚINE CĂ titlul de proprietate atacat de către reclamantă în prezenta cauză s-au eliberat pe baza cererilor de reconstituire formulate la nivelul anului 1991, imediat după apariția Legii fondului funciar de către cetățeni, pe baza documentației întocmită de C. L. Holod.
Propunerile acestei comisii locale au fost validate tot în anul 1991, prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 50/02.09.1991, astfel că, persoanele pe numele cărora a fost emise titlul de proprietate contestat în cauză sunt înscrise în anexa 3 a acestei hotărâri, la poziția 142 și ulterior au fost puse în posesie cu suprafețele de teren cuprinse în titlul de proprietate, așa cum rezultă din procesul verbale de punere în posesie amintite mai sus.
Totodată, din poziția procesuală exprimată în cauză de către pârâta C. L. Holod de Aplicare a Legii 18/1991, elocvent în acest sens fiind răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 6 din interogatoriul solicitat de reclamantă, precum și din înscrisurile de la dosar, inclusiv cele atașate concluziilor scrise formulate în cauză de către reclamantă, instanța reține că, la baza emiterii tuturor titlurilor de proprietate pe raza Comunei Holod, precum și a titlului de proprietate în litigiu s-a ținut seama de datele înscrise în registrele agricole în perioada anilor 1959-1962 și de măsurătorile realizate în teren de către specialistul topograf .
Aceste aspecte referitoare la faptul că baza de date a Comisiei Locale Holod a constituit-o registrele agricole rezultă chiar și din depozițiile martorilor S. F. D. și C. O. F., solicitați de către reclamantă a fi audiați și în această cauză în ședința publică din 08.05.2013, dar care au fost audiați într-o altă cauză, aproape similară, înregistrată sub dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, declarații ce au fost atașate spre exemplificare, din oficiu, în xerocopie la filele 396-398 dosar.
Se poate observa că, suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate în litigiu corespunde aproximativ cu suprafața de teren cu care antecesorul pârâtilor a fost înscris în CAP, astfel că, în speță, contrar susținerilor reclamantei și așa cum reiese din întregul ansamblu probatoriu administrat, prin titlul de proprietate contestat s-a realizat în realitate o reconstituire a dreptului de proprietate, iar nu o constituire, cum în mod eronat, se încearcă acreditarea unei astfel de idei de către reclamantă.
Aspectul că numitul D. I. V. a fost înscris în Titlul de proprietate nr. 1919/2005, alături de moștenitorii legali ai defunctului C. T., se explică prin aceea că, acești moștenitori au înstrăinat susnumitului casa părintească și grădina aferentă acesteia, situate la nr. administrativ 165 în loc. Vintere, în suprafață de aproximativ 99 arii, așa cum rezultă din răspunsul pârâtei H. L. la întrebarea nr. 11 din interogatoriul ce i s-a luat, fila 245 dosar, precum și din răspunsul pârâtului D. V., la întrebarea nr. 1 din interogatoriul ce i-a fost luat-fila 308 dosar. Acest fapt a fost confirmat și prin răspunsul pârâtului C. M. la întrebarea nr. 4 din interogatoriul ce i-a fost luat-fila 296 dosar, astfel că, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui D. I. V. este întemeiată și din perspectiva prev. art. 23 din Legea nr. 18/1991, fiind vorba despre teren aferent construcțiilor și gospodăriei cumpărate.
De asemenea, răspunsurile pârâtului C. M. la întrebările adresate în interogatoriu confirmă faptul că, atât familia sa, cât și familiile D. și T., au deținut teren, înainte de înființarea CAP-ului, în locul numit „Altal”, pe care l-au lucrat, iar terenul familiei sale a fost lăsat apoi surorii sale H. L., deoarece aceasta avea stabilit domiciliul în apropierea acestuia.
Acest pârât, cu toate că a fost de acord cu admiterea acțiunii reclamantei, a arătat că nu a auzit vreodată despre faptul că E. Greco-Catolică să fi deținut terenuri în zona denumită „Altal” sau în vecinătatea terenului ce a aparținut părinților săi, respectiv nu a auzit ca aceasta să aibă teren situat pe teritoriul localității Vintere.
Cu toate acestea, prin titlul de proprietate emis în anul 2007 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei și asupra terenurilor situate în teritoriul cadastral al loc.Vintere .
Totodată din probatoriul administrat, rezultă cu certitudine faptul că, în privința cotei părți în litigiu din imobilul cu nr. top. 291/1, această reconstituire a dreptului de proprietate s-a realizat în favoarea pârâților pe alte amplasamentedecât cele deținute anterior cooperativizării, instituindu-se astfel o excepție de la regula înscrisă în dispozițiile art. 2, alin. 1 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1997, prevederi care instituie regula potrivit căreia reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente.
În speță așa cum rezultă din analiza coroborată a schițelor și planurilor topografice de situație depuse de către părți la dosar, din planurile de amplasament și delimitare ale numerelor cadastrale 35 înscris în CF NDF 5 Holod și 27 înscris în CF NDF 2 Holod, precum și din copia titlurilor de proprietate depuse la dosar, teritoriile administrative ale localităților Holod și Vintere sunt învecinate,iar terenul în litigiu, aferent imobilului cu nr. top 291/2, provenit din nr. top inițial 291 Holod, este poziționat chiar la limita dintre localitățile Holod și Vintere.
Tocmai în considerarea acestui fapt nr. top. 291/1 Holod a fost înscris în CF 468 Holod, cu denumirea ,,arător în P.,, fila 341 dosar, denumire care diferă de cea de ,,curătură sau curățitură,, cu care a fost înscris acest nr. top înainte de dezmembrare în CF 110 Holod.
Acest aspect presupune că, de-a lungul timpului denumirea locală a imobilelor situate la limita localităților Holod și Vintere a suferit modificări și este posibil de exemplu ca denumirea de ,,Altal,,, folosită potrivit înscrierii din CF 1423 Vintere pentru imobilele situate în teritoriul cadastral al acestei localități să fie extinsă și utilizată de către membrii Comisiei Locale Fond Funciar Holod și în privința imobilului cu nr. top. 291/2 Holod, situat în vecinătatea terenurilor înscrise în CF 1423 Vintere.
Instanța apreciază că, indiferent de denumirea locală utilizată pentru identificarea imobilului în litigiu, din probațiunea administrată se poate reține că, la fel ca și nr.top.291/1 Holod, terenurile deținute anterior cooperativizării de către antecesorul persoanelor înscrise în titlul de proprietate contestat și cu care acesta a fost înscris în registrele agricole pe perioada 1959-1962, alături de suprafețele altor numere topografice învecinate înscrise în CF 1423 Vintere –fila 344 dosar, au fost cuprinse în patrimoniul . și în componența nr. cadastral 27 înscris inițial în CF 2 NDF Holod iar apoi, ca urmare a sistării acestei coli, în CF_ Holod .
Este evident că, terenul cu care pârâții și antecesorul lor s-au înscris în CAP a fost comasat ca urmare a constituirii unei organizații obștești specifice perioadei CAP-ului, denumită IAS Holod, apoi IAS T.(conform susținerilor reprezentantului Comisiei Locale Fond Funciar Holod de la termenul de judecată din data de 08.05.2013) fiind edificate asupra acestuia construcții, care au fost transferate către . mai târziu în favoarea ..
Fiind ocupat de construcții ori fiind situat în perimetrul necesar pentru utilizarea acestor construcții acest teren nu a mai putut fi restituit în natură, pe vechiul amplasament, în favoarea persoanelor înscrise în titlu de proprietate, astfel că, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților persoane fizice s-a realizat pe un alt amplasament învecinat, respectiv asupra imobilului în litigiu, care potrivit evidențelor de Cf a constituit în trecut proprietatea reclamantei.
Cu toate acestea, trebuie menționat că, în colile de CF 110, 428 sau 515 Holod nu există o înscriere certă care să ateste modul în care acest imobil a ieșit din patrimoniul reclamantei anterior operării înscrierii CAP-ului, însă din statuările inserate în considerentele sentinței civile nr. 1499/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, depusă la dosar rezultă că, reclamanta ar fi fost deposedată de acesta ca urmare a adoptării Decretul nr. 358/1948 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic.
Înscrisurilor depuse de către reclamantă la filele 46, 47 dosar, reprezentate de declarația administratorului C. O. din data de 07.09.2005, cererea formulată de E. R. Unită cu R. Greco Catolică Oradea prin administratorului C. O. și înregistrată la C. L. Fond Funciar Holod sub nr. 4/07.09.2005 și înscrisurile de la filele 323, 324, 325 dosar, reprezentate de cererea formulată de S. Carmil din data de 26.01.1998, cererea formulată de preotul paroh al parohiilor Holod și Vintere înregistrată la Instituția Prefectului Județului Bihor sub nr._/07.11.2006, adresa emisă la data de 06.12.2006 sub nr._ de Instituția Prefectului Județului Bihor către primarul Comunei Holod, adresa nr. 2392 emisă la data de 20.11.2006 de C. L. Holod Fond Funciar către reclamantă, denotă că, au fost formulate solicitări pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 110 Holod, din partea reclamantei, întemeiate pe prev. Legilor nr. 169/1997 și nr. 247/2005 .
Deși reclamanta nu a depus în acest dosar acest înscris probatoriu, ci a fost atașat din oficiu de către instanță la fila 395, ca urmare a xerocopierii din dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, instanța urmează a reține că, în anul 1991 a fost formulată o cerere către Primăria Comunei Holod, despre existența căreia instanța a luat cunoștință ca urmare a instrumentării dosarului mai sus indicat.
Astfel, prin cererea cu nr. 334/09.03.1991, înregistrată la Primăria comunei Holod cu nr. 1594/18.03.1991, E. R. Unită cu R. (Greco Catolică), în nume propriu și în reprezentarea Parohiei Române Unită cu R. (Greco Catolică Holod) a solicitat ca, în temeiul art. 21 din Legea 18/1991 să se reconstituie ori să se constituie dreptul de proprietate în favoarea Parohiei Române Unite cu R. Greco Catolică din . administrativ, care a constituit proprietatea acesteia până în anul 1948. S-a arătat că, P. sau Filiala nu are teren în proprietate, folosință sau administrare în alte localități și nu a formulat vreo cerere în acest sens, precum și faptul că, preluarea terenului prin titlu de împroprietărire urmează a se efectua de către E. R. Unită cu R.- P. L. sau va rămânea la dispoziția comisiei de pe lângă primărie până la constituirea unității de cult, după caz. De asemenea, s-a menționat că, prin Decretul Lege nr. 126/1990, Biserica R. Unită cu R. (Greco Catolică) este recunoscută oficial și în curs de constituire și se impune soluționarea favorabilă a cererii.
Ca urmare a examinării acestei cereri, instanța apreciază că susținerile reprezentantului Comisiei Locale Holod de la termenul de judecată din data de 08.05.2013 potrivit cărora reclamanta a depus cerere în baza Legii nr. 18/1991 însă nu a solicitat o anumită suprafață de teren și nici nu a depus înscrisuri justificative în acest sens, precum și răspunsul acestei pârâte la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, conform căruia ,, E. Greco Catolică nu a figurat în evidențele Primăriei cu nici un fel de avere mobilă sau imobilă,, se dovedesc a fi întemeiate.
Pentru a conchide în acest sens instanța are în vedere faptul că, din cuprinsul cererii formulate în anul 1991 nu rezultă în mod clar dacă la momentul redactării era înființată sau funcționa vreo parohie greco catolică pe raza Comunei Holod, mai ales că, cererea este semnată de mai multe persoane ce fac parte din ,,capitlul eparhial,, și poartă ștampila Parohiei Oradea I din C. Episcopiei R. Unită cu R. (Greco Catolică), iar din interpretarea art. 1 din Decretul nr. 358/1948 ,, capitlurile,,, reprezintă organizațiile statutare ale cultului greco-catolic diferite de episcopii sau parohii.
Totodată din această cerere nu reiese explicit dacă se solicita reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate și nici în favoarea cui anume, nu rezultă care sunt imobilele pentru care se solicită reconstituirea, nu a fost indicată vreo coală Cf și nici oferit un alt indiciu pentru identificarea amplasamentului acestor imobile, nu rezultă că ar fi fost anexate alte acte suplimentare pentru soluționarea acesteia, cererea fiind formulată generic și în mod echivoc(evident ca urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948, prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989) astfel că, este posibil ca la acel moment, nici reclamanta însăși să nu fi cunoscut cu exactitate ce terenuri solicită a-i fi reconstituite ori constituite sau dacă dorește ca acestea să rămână la dispoziția Comisiei.
Este adevărat că, acest conținut al cererii nu reprezintă o scuză pentru pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Holod de a nu o lua în considerare sau de a nu formula un răspuns față de solicitarea reclamantei, mai ales că, modul deficient de lucru al acestei Comisii rezultă și din faptul că a nu a răspuns afirmativ nici celorlalte solicitări adresate de către reclamantă.
Cu toate acestea, nu trebuie omis că, dacă în situația persoanelor fizice terenurile pot fi mai ușor identificate, întrucât în cadrul unei localități cetățenii se cunosc și figurează înscriși în evidențele Primăriei cu terenurile deținute, respectiv în Registrele Agricole (înscrisuri recunoscute de dispozițiile legilor fondului funciar că pot fi utilizate ca mijloace de probă în vederea reconstituirii dreptului de proprietate), în cazul reclamantei era mult mai greu (în lipsa unor informații detaliate) să se poată identifica terenurile deținute în proprietate anterior înființării CAP-ului.
Această concluzie se impune deoarece, potrivit înscrierii de la poziția B4 din CF 110 Holod, chiar de la nivelului anului 1922 o parte din terenurile proprietatea reclamantei au fost expropriate, iar apoi cu siguranță alte modificări sub aspectul destinației și folosinței acestora au fost realizate la nivelul anului 1948, ca urmare a apariției Decretului Lege mai sus indicat.
Art. 21 din Legea nr. 18/1991, în forma în vigoare la data formulării cererii reclamantei nr. 1594/18.03.1991 și a adoptării HCJ nr. 50/02.09.1991 prin care au fost validate cererile cetățenilor (anul 1991) avea următorul conținut ,, Din terenurile agricole, comisiile vor atribui în proprietate, la cererea comisiilor parohiale ori a altor organe reprezentative ale comunităților locale de cult - din mediul rural -, o suprafață de teren de până la 5 ha în echivalent arabil pentru fiecare parohie sau schit, aparținând cultelor recunoscute de lege, ori de până la 10 ha teren agricol în echivalent arabil în cazul mănăstirilor, în măsura în care toate aceste așezăminte au posedat în trecut terenuri agricole preluate de cooperativele agricole de producție, iar în prezent nu au asemenea terenuri ori au suprafețe restrânse. În zonele necooperativizate, reconstituirea dreptului de proprietate se va face din terenurile aflate în proprietatea statului și în administrarea primăriilor, la propunerea acestora, prin decizia prefecturii. Dispozițiile art. 9 alin. 2 se aplică în mod corespunzător,,.
În acest context, în opinia instanței, indicarea de către reclamantă, în cuprinsul cererii de mai sus a art. 21 din Legea nr. 18/1991, care în forma în vigoare la acel moment, instituia o limită pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea comunităților locale de cult, reprezintă o circumstanță atenuantă pentru C. L. de Fond Funciar Holod de a include în REZERVA DE STAT constituită la nivelul anului 1991 o parte din terenurile ce au aparținut anterior reclamantei, așa cum rezultă din nota inserată în HCJ nr. 50/02.09.1991 atașată în xerocopie la fila 312 dosar, întrucât, coala Cf 110 Holod relevă faptul că întinderea acestora depășea cu mult limita instituită inițial de lege pentru reconstituire.
Totodată, modul în care a fost formulată cererea de către reclamantă poate fi interpretat în sensul că, la data respectivă aceasta nu era constituită/organizată corespunzător și probabil și datorită acestui considerent comisia locală a inclus în rezerva de stat terenul ce a aparținut în trecut reclamantei. De altfel despre o anumită limită de reconstituire se face vorbire și în cuprinsul cererii depusă de reclamantă la fila 323 dosar.
Potrivit art.6 alin (2^1)din Legea nr. 1 din 11 ianuarie 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997prevede că ,,În situația în care anumite suprafețe sunt revendicate de două persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1945 - 1990, și cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanți. În cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deținea actele de proprietate în anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor fi despăgubiți în condițiile legii.,,
Examinând în concret situația din prezenta cauză, instanța constată că pentru o mare parte din suprafața imobilului cu nr. top. 291/2 Holod, respectiv pentru suprafața de_/_, stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă - sentința nr. 147/2007 a Judecătoriei Beiuș - a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, conform titlului de proprietate nr. 1935/2007.
Pentru o suprafață de aprox. 18.500 mp teren din acest imobil au fost eliberate în anul 2003 și 2005, pe baza HCJ 50/02.09.1991, titlurile de proprietate înscrise în Cf 515 Holod în favoarea unor persoane fizice, reconstituirea dreptului de proprietate realizându-se pe alte amplasamente sau este posibil să fi fost realizată chiar pe vechiul amplasament, dobândit de către aceste persoane ca urmare a deposedării reclamantei de terenurile deținute prin Legea pentru reformă agrară din anul 1921 –o astfel de procedură fiind înscrisă la poziția B4 în CF 110 Holod sau în urma apariției Decretului Lege 358/1948, acte normative care, indiferent de felul în care sunt privite în prezent, au stat la baza realităților sociale, economice, juridice din perioada respectivă.
Este cunoscut că principiile stabilite prin dispozițiile art. 1 pct. 1 și 4, art.25 din Decretul nr. 3610/1921 privind aprobarea Legii pentru Reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, vizau cauza de utilitate publică națională, iar scopul exproprierii era acela de a satisface trebuințele de interes general, economic și cultural, de a spori și completa întinderea proprietăților rurale țărănești, iar potrivit art.2 din Decretului Lege 358/1948 ,,Averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepția expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat,,.
Aceste prevederi au creat posibilitatea ca, în decursul timpului, urmare a preluării imobilelor de către Stat, acesta să împroprietărească proprii cetățeni, chiar dacă astfel de împroprietăriri nu au fost operate în CF.
Referitor la modalitatea concretă de reconstituire a dreptului de proprietate instanța are în vedere că, în cazul reclamantei nu mai este posibilă reconstituirea pe vechiul amplasament asupra întregii suprafețe de teren, mai ales că acesta este ocupat de construcții, iar în considerarea respectării dreptului de proprietate al pârâților din prezenta cauză, se impune a se acorda prioritate prevederilor art. 6 CEDO și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, față de dispozițiile cuprinse în legile fondului funciar privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, impunându-se a se admite o excepție de la această regulă .
Instanța consideră, că nu pot fi sancționate persoanele fizice, prin anularea titlurilor de proprietate, datorită modului în care a înțeles C. L. Fond funciar Holod să-și constituie rezerva de stat și să-și realizeze atribuțiile în privința reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, mai ales că, persoanele în favoarea cărora au fost emise titlurile de proprietate erau îndreptățite la reconstituire.
Acestora nu li se poate imputa faptul că această reconstituire s-a realizat în favoarea lor pe alte amplasamente, deoarece este posibil ca și aceștia, la fel ca reclamanta din prezenta cauză, să fi preferat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se realizeze în favoarea lor pe vechile amplasamente deținute de către antecesorii lor anterior cooperativizării agriculturii.
De asemenea, nu pot fi sancționate aceste persoane pentru faptul că terenul în litigiu, a intrat, cu sau fără titlu, în proprietatea Statului sau a Cooperativei Agricole de Producție iar, ulterior, în decursul timpului, a făcut obiectul unor acte de comasare, și-a schimbat destinația, întrucât în speță, în situația anulării titlurilor de proprietate, ar deveni incidentă și problema ocrotirii și garantării proprietății private dobândită de către pârâți prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Faptul că, cererea pentru înscrierea dreptului de proprietate dobândit de către pârâți asupra imobilului în litigiu, în temeiul titlului de proprietate nr. 1919/26.10.2005 a fost formulată și înregistrată la OCPI de către pârâta ., este lipsit de relevanță și nu este de natură să atragă consecința anulării titlului de proprietate, având în vedere că, în răspunsul la interogatoriu, consemnat și în cuprinsul încheierii de ședință din data de 08.05.2013, pârâta Hârțe L. a susținut:,,doamna N. D. a întreprins demersurile pentru întabularea Titlului de proprietate la CF cu acordul meu, eu i-am înmânat acesteia Titlul de proprietate în original. Nu cunosc dacă în prezent pe terenul de 44 de arii se află sau nu construcții la momentul reconstituirii dreptului de proprietate, acest teren era liber și la momentul vânzării. Nu-mi amintesc dacă am semnat sau nu cererea de întabulare a titlului la Cf”.
Referitor la poziția procesuală adoptată în cauză de către pârâtul C. M. T., instanța apreciază că aceasta a fost oscilantă și a fost determinată de neînțelegerile ivite între acesta sa sora sa Hârțe L., legate de prețul terenului, astfel că, susținerile acestuia din ședința publică din data de 08.05.2013 sunt apreciate de instanță ca fiind neîntemeiate, în contextul în care contractul de vânzare cumpărare în litigiu a fost autentificat de notarul public.
Astfel, instanța va raporta apărările pârâtului la conținutul următoarelor dispoziții legale cuprinse în Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/ 12 mai 1995, în forma în vigoare la data perfectării contractului în litigiu:
,, ART. 58
Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică și stabilește, în prealabil, identitatea părților.
Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică.
ART. 59
Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăților mintale ale vreuneia dintre părți, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-și exprime în mod valabil consimțământul în momentul încheierii actului.
ART. 60
Pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor.
Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeași zi, consimțământul părților care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviințare a autentificării se va menționa ora și locul luării consimțământului fiecărei părți.
ART. 61
Declarația de voință a surdului, mutului sau surdomutului, știutori de carte, se va da în scris în fața notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a mențiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit".
Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declarația de voință se va lua prin interpret.
Pentru a lua consimțământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul și dacă cele auzite reprezintă voința sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.
ART. 62
În cazul acelora care din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mențiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmește, mențiunea astfel făcută ținând loc de semnătură.,,
Aceste dispoziții sunt inserate și în prezent la art.90 din Legea nr. 36 din 12 mai 1995, text care are următorul conținut:
,, (1) Înscrisul autentic notarial este cel întocmit sau, după caz, primit și autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, în forma și în condițiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Autentificarea înscrisului se face cu respectarea următoarei proceduri:
a) stabilirea identității părților în condițiile art. 85;
b) exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținutul actului;
c) semnătura acestora și data înscrisului.
ART. 91
(1) Pentru autentificarea unui înscris, notarul public verifică și stabilește, în prealabil, identitatea părților, în condițiile art. 85.
(2) Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepțiile prevăzute de lege. În această situație, notarul public este obligat să verifice în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare.
ART. 92
(1) Pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor. Exteriorizarea consimțământului se materializează prin semnătură.
(2) Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeași zi, consimțământul părților care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviințare a autentificării se va menționa ora și locul luării consimțământului fiecărei părți.,,.
În lumina interpretării dispozițiilor legale mai sus prezentate, instanța reține că înscrisul autentic se bucură de o prezumție de autenticitate și validitate, astfel încât cel care îl folosește este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. Așadar înscrisul care prin forma și aparența sa (semnătura funcționarului, sigiliul autorității etc.) are înfățișarea unui înscris autentic regulat întocmit, se bucură de prezumția că el emană în realitate de la cei care figurează ca semnatari, iar dacă i se contestă autenticitatea, sarcina probei trece asupra părții care contestă sinceritatea și autenticitatea înscrisului; data înscrisului autentic face credință până la înscrierea în fals, fiind opozabilă și terților;înscrisul autentic face dovadă până la declararea falsului (fiind deci necesară înscrierea în fals) în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile lui simțuri, celelalte mențiuni fac dovadă până la proba contrară .
Codul civil de la 1864 sub incidența căruia a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare în litigiu consacră opozabilitatea erga omnes a celor constatate prin înscrisul autentic, prevăzând în art.1173 alin. 1 că, înscrisul autentic are deplină credință în privința oricărei alte persoane despre dispozițiile și convențiile ce le constată.
Față de toate aceste precizări instanța consideră nedovedite susținerile pârâtului C. M. T. și consideră că acestea nu sunt apte să atragă anularea titlului de proprietate și nici anularea contractului de vânzare cumpărare ce formează obiectul litigiului.
Potrivit dispozițiilor art.8 din Legea nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face la cerere, cu respectarea termenelor legale imperative de decădere pentru fostii membri cooperatori ce au adus terenuri in cooperativă sau pentru moștenitorii acestora în condițiile legii civile. Totodată în condițiile art.13 alin 4 din Regulamentul aprobat prin HG. nr.890/2005, dacă există mai mulți moștenitori indreptățiți care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, ca și în speța de față, se emite un titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca, ulterior pe calea dreptului comun, aceștia să-și reglementeze raporturile de succesiune dintre ei.
Totodată, instanța urmează a reține că, reclamanta a solicitat a se avea în vedere lucrarea de carte funciară operată corespunzător la poziția B18 din CF 515 Holod în favoarea acesteia, în baza Sentinței civile nr. 1499/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 1809/2007, însă trebuie observat că titlurile a căror anulare se solicită sunt emise cu mult timp înaintea pronunțării acestei sentințe și înscrierii acesteia în Cf, iar Hotărârea de validare a fost emisă de C. Județeană chiar în anul 1991.
Potrivit art.51 din Legea 18/1991 C. Județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, iar potrivit art.53 din acest act normativ, hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra terenului și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică persoanelor interesate și pot fi contestate cu plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare. Refuzul reconstituirii dreptului de proprietate pe fostul amplasament, dacă acesta este liber sau nu existau alte excepții prevăzute de lege, este cenzurabil pe calea plângerii.
În speță, se impune identificarea suportului social și a oportunității aplicării dispozițiilor consacrate de art. 2 alin 1 și art.6 alin (2^1)din Legea nr. 1 din 11 ianuarie 2000, legătura sa cu valorile sociale și idealul juridic, întrucât dreptul de proprietate privată este un drept fundamental al omului, iar pe lângă reglementările interne trebuie să se țină seama și de tratatele internaționale ratificate de România în domeniul drepturilor omului.
Între acestea Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul protocol adițional ocupă locul cel mai important. Raportul dintre normele comunitare și legile interne referitoare la proprietate se rezolvă, potrivit doctrinei juridice, pe seama caracterului imediat executoriu al normei de drept comunitar și al priorității dreptului comunitar asupra dreptului național.
Astfel la art. 1, intitulat Protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale se arată ,,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor,,.
Raportând aceste dispoziții la speța de față instanța consideră că această normă recunoaște dreptul statelor contractante la posibilitatea de a reglementa modul de folosință al bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate, în conformitate cu interesul general, or acest interes trebuie analizat de către instanță cu ocazia soluționării prezentei acțiunii, cum de altfel trebuie a se ține cont și de respectarea siguranței raporturilor juridice civile .
Instanța reține că în speță se impune asigurarea stabilității circuitului juridic civil protejat de prevederile art.6 CEDO, în acest sens fiind și statuările cuprinse în Decizia nr. 517/2007 prin care Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. III, alin. 24 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată și completată, potrivit cărora ,,în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren,,.
Prin această decizie, instanța de contencios constituțional a statuat că în situația în care titlurile de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare succesive sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului inițial, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea legii fondului funciar nr. 18/1990.
Însă în aceste cazuri dispozițiile legale aplicabile nu trebuie să creeze o stare de instabilitate a raporturilor juridice și să aducă atingere drepturilor câștigate în temeiul legilor menționate anterior, ce au reglementat regimul reconstituirii și constituirii dreptului de proprietate funciară.
De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că prin art. III, alin. 24 din Legea nr. 169/1997, legiuitorul a instituit o excepție de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, în scopul stabilității raporturilor juridice, reglementând obligația persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren. De altfel, opțiunea legiuitorului de a-i prefera pe subdobânditorii înstrăinărilor succesive nu vine în contradicție cu spiritul Legii nr. 18/1991 și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situația în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispozițiile referitoare la remiterea prețului actualizat
În aceeași speță, Curtea Constituțională a precizat că, drepturile și libertățile constituționale (inclusiv dreptul de proprietate privată) trebuie exercitate cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți conform art. 57 din Constituție, existența drepturilor dobândite cu rea-credință nefiind compatibilă cu garantarea drepturilor.
Sub acest din urmă aspect, Curtea Constituțională a arătat că este de competența instanței judecătorești să aprecieze,în funcție de probele administrate în cauză, buna sau reaua-credință a celui care a vândut terenul pe baza titlului nul sau a subdobânditorului terenului, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. III, alin. 24 din Legea nr. 169/1997 sau a dispozițiilor de drept comun, după caz.
Pe baza acestor considerente, instanța apreciază că în cauza de față, atât persoanele care au vândut terenul, cât și subdobânditorul acestuia, respectiv pârâta ., au dat dovadă de bună credință.
Această afirmație se bazează pe faptul că, Hotărârea nr. 50 a Comisiei Județene de validare a suprafețelor reconstituite pârâților este din anul 1991, titlul de proprietate contestat au fost emise în anul 2003, contractul de vânzare cumpărare a fost perfectate în anul 2005, iar prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul instanței în anul 2013 și toate acestea în contextul în care reclamanta anterior a mai promovat două litigii cu privire la nr.top.291/2 Holod înregistrate pe rolul Judecătoriei Beiuș în anul 2006- dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 147/2007 și în anul 2007- dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 1499/2007, însă, fără a-i chema în judecată pe proprietarii tabulari asupra imobilului în litigiu, respectiv pe pârâții din prezenta cauză, aceste hotărâri nefiindu-le opozabile pârâților.
Prin sentința civilă nr. 147/2007 a Judecătoriei Beiuș a fost admisă doar în parte acțiunea, dar reclamanta nu a atacat hotărârea pronunțată și de atunci până în prezent nu a deschis un alt proces împotriva pârâților din prezenta cauză, cu toate că, în considerentele hotărârii s-a făcut vorbire despre persoanele înscrise în titlurile de proprietate.
Atitudinea reclamantei de a rămâne în pasivitate din momentul pronunțării Sentinței civile nr. 147/2007 a Judecătoriei Beiuș în dosarul nr._ în care s-a făcut referire expresă la faptul că aceasta nu a solicitat anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea persoanelor fizice înscrise în CF 515 Holod, atestă că, reclamanta însăși a recunoscut o perioadă lungă de timp valabilitatea dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilelor în litigiu și a acceptat situația juridică a acestor imobile.
Astfel, prezenta acțiune poate fi interpretată ca reprezentând o ingerință în dreptul de proprietate al pârâților mai ales că, prin cererea introductivă reclamanta a susținut că ,, a aflat despre această stare și situație cât se poate de ilegală, abuzivă și frauduloasă ce s-a creat și dezvoltat pe coala CF 515 Holod cu ocazia depunerii titlului de proprietate nr. 1935/01.06.2007 la BCPI Beiuș și a lucrărilor de întabulare operate pe seama acesteia cu încheierea de întabulare nr._-31/2012,,, aspecte care evident nu sunt reale, fiindcă existența litigiilor anterioare confirmă faptul că reclamanta a cunoscut care este situația tabulară a imobilului în litigiu cu mult timp de a formula demersuri pentru operarea titlului său de proprietate în CF, așa cum reiese și din înscrisul aflat la fila 326 dosar, care relevă că, cel mai târziu în anul 2006 i-a fost comunicată reclamantei de către C. L. și lista titlurilor de proprietate emise pentru terenurile ce au aparținut cultului greco catolic.
Față de aceste aspecte, o eventuală rea credință poate fi reținută chiar în sarcina reclamantei, care a deschis două litigii soluționate irevocabil prin hotărârile judecătorești mai sus indicate fără a chema în judecată persoanele fizice și juridice înscrise în coala CF 515 Holod asupra imobilului în litigiu, printre care și pârâții din prezenta cauză, ca mai apoi, în prezenta cauză, aceeași reclamanta să emită pretenții cu privire la imobilul în litigiu și să invoce fraudarea intereselor sale de către pârâți și aceasta, în situația în care reiese cu evidență faptul că, reclamanta a fost cea care a eludat interesele pârâților prin nechemarea acestora în judecată în cadrul litigiilor anterioare, promovate ulterior înscrierii dreptului de proprietate al pârâților în CF.
Este adevărat că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, însă, pe de-o parte, în opinia instanței, nu este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. III din Legea nr. 169/1997, invocat de către reclamantă în privința titlului de proprietate atacat în prezenta cauză, precum nu este incident vreun caz de nulitate specific dreptului comun, deoarece, din probele administrate, rezultă că, antecesorul pârâților au fost înscriși în CAP cu o suprafață de teren echivalentă cu suprafața reconstituită, astfel că, pârâții au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, iar titlul obținut nu poate fi anulat doar pe considerentul că o astfel de reconstituire s-a realizat pe alt amplasament decât cel deținut anterior înființării CAP-ului, cât timp, chiar din înscrisurile depuse de către reclamantă la filele 322- 392 dosar reiese că terenurile ce au aparținut pârâților au fost situate în zona „Altal”, poziționată administrativ în teritoriul localității Vintere (potrivit colii CF 1423 - fila 344 dosar), fiind înscrise în prezent în componența numărului cadastral 27, care a reprezentat inițial proprietatea . certificatului de atestare a dreptului de proprietate de la fila 357 dosar.
Colile CF 270 și 982 Vintere –filele 348-350 dosar - confirmă faptul că defunctul C. T., antecesorul pârâților, a avut gospodăria amplasată în teritoriul cadastral Vintere, asupra numerelor nr. top. 55 și 56 Vintere (care sunt cuprinse în titlul de proprietate atacat nr.1919/2005, însă nu sunt întabulate în Cf) gospodărie aceasta a fost transmisă în favoarea pârâtei Hirțe L. și este posibil ca în prezent să fie ocupată de către pârâtul D. I. V..
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și momentul în care partea (în speță reclamanta), care invocă nulitatea absolută a titlurilor a aflat despre existența unei astfel de cauze, precum și momentul în care aceasta a acționat pentru constatarea nulității, întrucât este evident că, dacă prezenta acțiune ar fi fost promovată în anul 2006, când reclamanta a introdus primul litigiu, pârâta . nu ar fi accesat fonduri europene pentru dezvoltarea afacerii ci, probabil, s-ar fi orientat în vederea realizării investițiilor asupra altor terenuri.
Conform art. 723 din C.pr. civ. de la 1865 drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință or, în privința reclamantei, există îndoială sub acest aspect, cât timp a cunoscut și acceptat o perioadă îndelungată de timp situația juridică a imobilului în litigiu, iar, pe de altă parte, la interval mare de timp, abia după ce au fost realizate investiții asupra terenului în litigiu prin accesarea de fonduri SAPARD conform contractului nr. C 3_/03.01.2007 și proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor aflate la filele 337-340 dosar, iar . s-a interesat chiar la reclamantă de cumpărarea terenului reconstituit în favoarea acesteia în anul 2007 prin titlul de proprietate nr. 1935/2007 (a se vedea cererea de la fila 327 dosar) și chiar a încheiat cu reclamanta contractul de arendare nr. 272/15.03.2010, de la filele 290-293 dosar pentru acest imobil, reclamanta a înțeles să promoveze prezenta cerere.
În acest context, instanța apreciază că, în prezent, examinarea cauzei reclamantei nu mai poate fi realizată în mod echitabil din perspectiva art. 6 CEDO, mai ales că, spre exemplu numitul C. I.- înscris în titlul de proprietate nr. 1919/2005 a decedat și nici în termenul rezonabil consacrat de această reglementare, în opinia instanței demersul judiciar inițiat de către reclamantă încălcând dispozițiile procesului echitabil prevăzute de art. 6 CEDO .
În acest moment admisibilitatea unei astfel de acțiuni sub aspectul constatării nulității titlului de proprietate, a actului subsecvent acestuia și rectificării situației de Cf, pe lângă faptul că se dovedește neîntemeiată ar fi de natură să bulverseze stabilitatea ordinii de drept și securitatea raporturilor juridice civile și ar reprezenta chiar o ingerință în dreptul de proprietate al persoanelor înscrise în titlul de proprietate, care au avut speranța legitimă și rezonabilă că terenul reconstituit în favoarea lor, iar mai apoi prețul obținut prin vânzare reprezintă un bun care le aparține, în sensul prev. art.1 din Primul protocol adițional CEDO, mai ales că, înscrierea în CF producea efecte constitutive de drepturi.
Aspectul că doar pârâta H. L. a încasat acest preț, așa cum reiese din răspunsurile pârâților la interogatoriile luate aflate la filele 294-297, 308 dosar, precum și din răspunsurile consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 08.05.2013, nu este de natură să atragă anularea contractului de vânzare cumpărare, deoarece este evident că, așa cum s-a reținut mai sus, titlul de proprietate fiind emis pe numele tuturor moștenitorilor, între aceștia este evident că potrivit mențiunilor din contractul de vânzare cumpărare s-a realizat un partaj voluntar cel puțin în privința cotei părți de 4400/58.873 părți din imobilul în litigiu, astfel că, vânzători coproprietari au posibilitatea ca în temeiul dispozițiilor comune în materie contractuală să solicite pârâtei achitarea prețului pentru cota parte ce li se cuvine din acest imobil, aspecte care însă nu fac obiectului prezentei cauze.
Referitor la cererea reclamantei privind anularea contractului de vânzare-cumpărare în privința cotei de 3300/_ părți din terenul cu nr. top. 291/2 înscris în CF nr.515 Holod, a încheierii de intabulare nr.7465 /02.12.2005 și a inscripțiilor de CF, pe lângă aspectele mai sus prezentate, instanța reține că pârâta .. a invocat buna-credință în dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și excepția prescripției acțiunii în rectificare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996 .
Instanța reține că, potrivit art. 38 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată (în forma aflată în vigoare la data încheierii contractelorîn litigiu–2005),,acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris,,.
Una dintre cerințele prevăzute de lege pentru incidența acestui termen de prescripție de trei ani se referă la buna-credință a dobânditorului, care trebuie raportată la data dobândirii dreptului în discuție.
În acest sens, potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, în forma în vigoare în vigoare începând cu data de 25 iulie 2005, ,,Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul. Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există,,, iar la art. 34 din acest act normativ se arată:,,(1) Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.
(2) Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare, sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.,,
Raportând aceste dispoziții legale la speța de față, instanța consideră că se poate reține cu certitudine faptul că, dobânditorul .. este de bună-credință, deoarece la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, nu exista notată vreo acțiune prin care să se conteste cuprinsul cărții funciare nr. 515 Holod sau al colilor CF 428 sau 110 Holod.
Astfel, neexistând vreun indiciu prin care să se pună în discuție cuprinsul cărții funciare ori existența unor neconcordanțe între cuprinsul cărții funciare nr. 515 Holod, pe de-o parte și situația juridică reală a imobilului pe de altă parte și având în vedere faptul că buna-credință nu trebuie dovedită, ci ea se prezumă conform art. 33 din Legea nr. 7/1996 și art.1899 din C. civil de la 1864, iar în speță reclamanta nu a realizat o probă contrară acestei prezumții, instanța reține că societatea pârâta a acționat cu bună credință.
Principiul publicității materiale constituie o veritabilă excepție de la regulile ,,nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet,, și ,,resoluto iure dantis, resolvitur .> care oricum nu sunt incidente în speță, iar regula consacrată în art. 34 din Legea 7/1996 consfințește, un mod originar de dobândire a unui drept real, prin înscrierea lui în cartea funciară, independent de dreptul titularului înscris anterior și, a veritabilului titular, vătămat prin înscrierea anterioară, terțul subachizitor nemaiputând fi radiat din cartea funciară, printr-o acțiune în rectificare, de către fostul titular, vătămat prin înscrierea făcută în folosul dobânditorului anterior.
Așadar, buna credință poate fi reținută în sarcina . în raport de dispozițiile art.33 sau 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului sau publicității imobiliare, care acordă importanță atitudinii subiective a persoanei care a dobândit vreun drept real, întrucât pârâta se poate prevala de cuprinsul cărții funciare 515 Holod la data perfectării contractelor de vânzare cumpărare, cât timp nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi cunoscut pe altă cale pretențiile emise de reclamantă asupra imobilului în litigiu, iar înscrierile de Cf confirmau faptul că, cel puțin din anul 1977, când a fost realizată înscrierea potrivit încheierii de CF 504/1977, deși este cunoscut că în mod efectiv cooperativizarea terenurilor a fost făcută cu mult timp anterior anului 1977, terenul în litigiu reprezenta proprietatea CAP Holod, existând astfel prezumția valabilității titlului de proprietate emise în favoarea pârâților.
De altfel, nu trebuie omis că, potrivit practicii și literaturii juridice, în conflictul de interese legitime dintre vechiul(adevăratul) proprietar tabular și subdobânditorul de bună credință al bunului său imobil este de preferat acesta din urmă, astfel că, acest raționament se impune a fi aplicat și în cauza de față, în raporturile dintre reclamantă și pârâta ..
Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună credință a fost impusă în baza unor rațiuni cu aplicare mai largă și care au creat un adevărat principiu de preocupare pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice, amintit de altfel mai sus.
În condițiile în care se poate aprecia că, oricine în locul pârâtei cumpărătoare ., față de înscrierile din Cf 515 Holod și față de momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare -anul 2005, ar fi avut convingerea calității de proprietari a vânzătorilor, instanța apreciază că în speță nu poate fi pusă la îndoială prezumția de bună credință a ., la încheierea contractului de vânzare cumpărare și de altfel nici nu s-a produs vreo probă certă în acest sens.
Se poate reține că aceasta a încheiat actul de cumpărare cu luarea unor măsuri normale de precauție, conforme unei prudențe și diligente necesare pentru determinarea calității de proprietari a vânzătorilor, astfel că, a manifestat o conduită legitimă și corelativ de bună credință.
Raportat la toate aceste aspecte, în cauză se poate reține cu siguranță buna-credință a pârâtei .., la data încheierii contractelor și la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în CF asupra terenului în litigiu, fiind incidentă excepția prescripției invocată de pârâtă.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor legale mai sus invocate și văzând că înscrierile de carte funciară contestate au fost operate la Cf în anul 2005, iar acțiunea reclamantei a fost promovată în anul 2013, cu mult peste termenul de 3 ani de zile prevăzut de lege în acest sens, instanța va admite această excepție și ca o consecință a acestui fapt va constata că, acțiunea reclamantei privind rectificarea înscrierilor de Cf, operate în privința contractelor de vânzare cumpărare, este prescrisă.
Se impune precizarea că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și a contractului de vânzare cumpărare atât pe motivul fraudei la lege și a cauzei ilicite, cât și în temeiul principiului„quod nullum est, nullum producit efectum„,solicitând rectificarea înscrierilor de carte funciară și pe aceste temeiuri. Această cerere deși este imprescriptibilă extinctiv și la fel acțiunea în rectificare ce derivă din aceasta, nu poate fi admisă, deoarece nu se poate susține că, în cunoștință de cauză, știind că lucrul aparține reclamantei a fost eliberat titlul de proprietate sau a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare, astfel că, aprecierile reclamantei reprezintă simple supoziții și au rămas nedovedite.
Consideră instanța că, nu se impune nici anularea înscrierii de CF NDF 5 Holod și a documentației cadastrale ce a stat la baza realizării acesteia și înscrierii nr. cadastral 35 Holod, întrucât reclamanta nefiind proprietar al terenului la momentul formării numărului cadastral, nu a fost vătămată în vreun fel.
Decizia de speță, invocată de către reclamantă în concluziile scrise, nr. 184/2012 pronunțată de ICCJ are în vedere o situație diferită, în care unul și același imobil a fost înscris atât într-o coală veche de Cf deschisă potrivit Decretului Lege nr. 115/1938, cât și într-o coală nedefinitivă, astfel că, nu este relevantă în cauza de față.
Această concluzie se impune deoarece, este îndeobște cunoscut că, după apariția Legii 7/1996, în raza de activitate a OCPI Bihor, la fel ca și în restul teritoriilor unde nu au fost incidente registrele de inscripțiuni și transcripțiuni, au fost deschise numeroase coli Cf nedefinitive, iar poziția reclamantei, ar presupune ca toate aceste coli Cf NDF să fie sistate, ceea ce practic este imposibil și ar reprezenta o frânare a demersurilor privind finalizarea lucrărilor de cadastru și publicitate imobiliară la nivelul întregului teritoriu al țării, consacrate de dispozițiile Legii nr. 7/1996, aspect neacceptabil față de modificările legislative în vigoare.
Fără a nega îndreptățirea reclamantei de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei părți din imobilul în litigiu prin măsuri compensatorii sau prin reconstituirea în natură pe un alt amplasament, instanța apreciază că, pentru rațiuni ce țin de stabilitatea și securitatea circuitului juridic civil nu este admisibilă solicitarea acesteia privind constatarea nulității titlului de proprietate și a actelor subsecvente acestuia în temeiul principiilor de drept „quod nullum est, nullum producit efectum,, sau ,,resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis,, ,neexistând vreo cauză absolută de nulitate care să determine aplicarea unor astfel de principii.
Așa cum s-a reținut mai sus admisibilitatea prezentei acțiuni ar reprezenta eludarea prevederile dreptului internațional, consacrat de art. 1 și 6 din CEDO, respectiv a normelor care ocrotesc dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil, mai ales în contextul în care, în baza legilor interne de reparație nr. 18/1991, nr.169/1997, nr. 1/2000, nr. 247/2005 suprafețele de teren în litigiu nu ar putea să ajungă în patrimoniul reclamantei, fiindcă nu există motive care să atragă nulitatea contractului de vânzare cumpărare, pârâta . dovedindu-se a fi un cumpărător de bună credință.
Această pârâtă nu a urmărit altceva decât, chiar și pe baza relațiilor contractuale avute cu reclamanta(elocvent în acest sens fiind contractul de arendă depus la dosar) să realizeze o afacere prosperă în zona respectivă, iar în prezent interesul general ocrotit de normele mai sus invocate ar fi ca această afacere să nu fie stopată/frânată ca urmare a lipsirii pârâtei de o parte din obiectul său de activitate-terenul în litigiu - care este atât de indispensabil în raport de profilul de activitate al societății.
Este evident că societatea pârâtă a manifestat o bună intenție de a-și extinde legal patrimoniul, cât timp a dorit să cumpere teren chiar de la reclamantă și a arendat terenul obținut de către reclamantă ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea acesteia, aspect ce denotă că acest teren îi era necesar pârâtei.
Pentru ansamblul considerentelor prezentate, instanța apreciază că acțiunea reclamantei se impune a fi respinsă în întregime, sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
Trebuie amintit că, o eventuală anulare a titlului de proprietate ar face ca în speță să fie incidentă situația reglementată de art. III alin. 2 ind. 4 din Legea nr. 169/1997, privind restituirea prețului actualizat, dar o astfel de soluție s-ar dovedi ineficientă și din perspectiva scopului urmărit de către reclamanta din prezenta cauză.
În baza acestor considerente, instanța va respinge ca neîntemeiate atât cererile referitoare la constatarea nulității titlului de proprietate, a contractului de vânzare cumpărare subsecvent acestuia, cât și cererile accesorii referitoare la rectificarea inscripțiilor de CF și cererea reclamantei de completare a titlului său de proprietate cu terenul în litigiu .
În temeiul art. 274 din codul de procedură civilă de la 1865, având în vedere că acțiunea reclamantei a fost respinsă, iar aceasta este în culpă procesuală, instanța va obliga reclamanta să plătească în favoarea pârâtei . suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța de la fila 313 dosar, urmând a respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și a lua act de faptul că, restul pârâților nu au solicitat astfel de cheltuieli.
Totodată instanța va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei . privind obligarea pârâtului C. M. T. la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acesta a deținut calitatea de pârât în cauză, astfel că, în mod evident nu poziția procesuală adoptată de către acest pârât a ocazionat avansarea unor cheltuieli de judecată sub formă de onorariu avocațial de către societatea pârâtă, ci aceste cheltuieli au fost determinate de promovarea prezentei acțiuni de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției invocată în cauză de pârâta . și ca o consecință a acestui fapt constată că, acțiunea reclamantei privind rectificarea înscrierilor operate în CF, în privința contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3110/02.12.2005 de BNP I. Tocoian, este prescrisă.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta E. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ ORADEA, cu sediul în municipiul Oradea, ., nr. 4, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâții C. L. FOND FUNCIAR HOLOD, PRIN PRIMAR, C. JUDEȚEANĂ BIHOR PRIN PREFECT, HIRȚE L.,cu domiciliul în localitatea Vintere, nr. 3, ., C. M. T.,cu domiciliul în municipiul Oradea, ., ., D. I. V.,cu domiciliul în localitatea Vintere, nr. 165, ., C. D., cu domiciliul în loc. Săldăbagiu M., nr.316, . și ..,reprezentată prin administrator N. D., cu sediul în loc. Holod, nr. 241, județul Bihor.
Obligă reclamanta E. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ Oradea, să plătească în favoarea pârâtei .. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtei . privind obligarea pârâtului C. M. T. la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-M. B. A.
Red. P.A.M.
Tehnored. B.A.
10 ex./ 04.07.2013
Emis 8 comunicări/04.07.2013
reclamanta
- E. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ Oradea, cu sediul în municipiul Oradea, ., nr. 4, județul Bihor
pârâții:
- C. L. FOND FUNCIAR HOLOD PRIN PRIMAR,
- C. JUDEȚEANĂ BIHOR PRIN PREFECT,
- HIRȚE L.,cu domiciliul în localitatea Vintere, nr. 3, .,
- C. M. T.,cu domiciliul în municipiul Oradea, ., ., .,
- D. I. V., cu domiciliul în localitatea Vintere, nr. 165, .,
- C. D., cu domiciliul în Săldăbagiu M., nr.316, .,
- .., reprezentată prin administrator N. D., cu sediul în loc. Holod, nr. 241, județul Bihor.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 617/2013. Judecătoria BEIUŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1373/2013.... → |
|---|
