Pretenţii. Sentința nr. 78/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 78/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 2612/187/2012
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR
JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.78/2013
Ședința publică din 15.01.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D. M. – judecător
GREFIER: S. M.
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamanta S.C. G. P. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. A. S. LOGISTIK LTD BUCUREȘTI, - având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.01.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre iar în vederea deliberării instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15.01.2013, când s-a hotărât prezenta cauză.
INSTANȚA
1.1. Poziția procesuală a reclamantei:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.11.2012 formulată de reclamanta S.C. G. P. S.R.L. cu sediul în satul Gurani, nr.216,. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S. LOGISTIK LTD BUCUREȘTI, din ., .,., solicitând instanței 1. obligarea pârâtei la plata sumei de 2800 euro reprezentând contravaloarea transport, conform facturii . nr._ din data de 17.08.2011 și_ din data de 19.08.2011; 2. obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0.1% zi conform facturilor anexate, de la data scadenței și până la data plății efective și 3.obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, s-a arătat că între reclamantă și pârâta s-au desfășurat raporturi comerciale ce constau în efectuarea unor transporturi de marfă, în baza comenzilor de transport expediate și confirmate de pârâtă, comenzi în baza cărora reclamanta avea obligație de a livra marfa stabilită în comandă în schimbul unei sume de bani stabilită și acceptată de către părți.
Reclamanta a arătat că și-a executat obligațiile prin livrarea mărfii la locul și termenele convenite, iar societatea pârâtă nu a efectuat plata aferentă unui transport.
De asemenea, în susținerea probatoriului, reclamanta face trimitere la dispozițiile art.46 din Codul Comercial care dispune” obligațiile comerciale și liberațiunile se probează cu: acte autentice, acte sub semnături private, facturi acceptate, prin corespondență, telegrame, registrele părților, cu martori ori de acte, ori instanța judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială”.
Totodată reclamanta a precizat că, în ceea ce privește dovada contractului de transport, acesta se poate dovedi cu documente de transport, scrisoare de trăsură etc. Astfel, având în vedere faptul că pârâta nu și-a executat obligația de plată la data scadenței,reclamanta este nevoită să solicite instanței obligarea acesteia la plata prețului datorat și a dobânzilor legale aferente, calculate de la data scadenței și până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În drept reclamanta invocă prevederile art. 46 din Codul Comercial, prev. art 1,10. pct.1 C.pr.civ.
În probațiune reclamanta a depus la dosar, în fotocopii: factura .,nr._/22.11.2011, factura .,nr._/23.09.2011, factura ., nr._/17.08.2011, contractul de transport nr.8491/16.08.2011, anexa nr.1 la acest contract, CMR-ul –scrisoare de trasura, factura și dovada comunicării, notificarea și invitație la conciliere și dovada comunicării.
Cererea este legal timbrată cu suma de 954,36 lei reprezentând taxă judiciară de timbru – conform O.P.nr.871/10.12.2012 în cuantum de 872,25 lei ( fila 57 dosar) și O.P.nr.872/10.12.2012 în cuantum de 82,11 lei /10.12.2012 și timbru judiciar în valoare de 7 lei – fila 28.
1.2.La termenul de judecată din data de 11.12.2012 (fila 54) reprezentantul reclamantei a depus la dosar precizare de acțiune, indicând modul de calcul al dobânzii legale, arătând faptul că suma de 2800 euro reprezintă 12.678,64 lei și renunțând la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
-//-
2.1. Poziția procesuală a pârâtului
Legal citată, pârâta S.C. A. S. LOGISTIK LTD BUCUREȘTI, cu sediul în Strovolou 77, Strovolos Center- Birou 204Strovolos; P.C. 2018, Nicosia, Cipru a depus la dosar la data de 07.12.2012 întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Beiuș.
Cu referire la excepția invocată, pârâta a arătat că în conformitate cu prev. art.4.1. din anexa la contractul de transport” orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract…… este de competența Judecătoriei Nicosia-Cipru”, prin care s-a prevăzut instanța competentă să soluționeze orice litigiu existent între părți, pârâta a apreciat că Judecătoria Beiuș nu este competentă din punct de vedere teritorial în soluționarea prezentei cereri.
Totodată, pârâta arată că în conformitate cu normele internaționale europene în domeniu, competența de a soluționa astfel de cereri aparține instanței de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Nicosia-Cipru, aspect față de care solicită admiterea acestei excepții.
De asemenea pârâta a solicitat, prin această întâmpinare, ca reclamanta să precizeze cuantumul penalităților, modalitatea de calcul a acestora și să timbreze cererea în mod corespunzător.
În motivarea în fapt a întâmpinării pârâta a arătat că în conformitate cu disp.art.9 din OUG 119/2007, reclamanta contestă creanța ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, apreciind faptul că pârâta nu datorează suma pretinsă de creditor.
Pârâta a menționat faptul că, în derularea raporturilor comerciale, creditorul nu a respectat condițiile de executare a contractului, respectiv termenul de livrare.
Cu referire la contractul de transport nr.8491/16.08.2011, pârâta a arătat că,deși creditorul a avut ca termen de livrare data de 19.08.2011, acesta nu a respectat clauzele contractului și a efectuat livrarea doar la data de 23.08.2011, cu o întârziere de 4 zile, condiții în care, pârâta apreciază faptul că termenii și clauzele contractuale nu au fost respectate de către creditor, astfel că nu datorează contravaloarea acestor servicii care au fost efectuate cu întârziere.
Pârâta a arătat că, a comunicat reclamantei o adresă de informare nr.A15445/22.08.2011, prin care i-a adus la cunoștință că aceasta se face răspunzătoare pentru întreg prejudiciul creat, iar ulterior pârâta i-a transmis acesteia și factura nr.238/23.09.2011, prin care i-a comunicat valoarea despăgubirilor percepute pentru desfășurarea necorespunzătoare a contractului, astfel din punct de vedere juridic, această adresă apare ca o reziliere a contractului.
De asemenea pârâta a precizat faptul că aceeași situație se regăsește și cu privire la contractul de transport nr.8508/17.08.2011.
Pârâta a precizat că deși clauzele și termenii contractului nu au fost respectați,a efectuat către reclamantă plata serviciilor prestate, dar nu valorile comunicate de către aceasta prin facturile fiscale, care erau pertinente dacă contractul ar fi fost executat cu bună credință și integral.
Pârâta apreciază faptul că nu datorează suma solicitată de către reclamantă, contractele de transport nefiind executate în mod corespunzător, conform clauzelor și înțelegerii dintre părți, astfel cererea reclamantei este nefondată datorită principiului de drept conform căruia pentru un serviciu executat necorespunzător sau/neexecutat complet nu poți pretinde o plată integrală.
În drept, pârâta a invocat prev. art.115-118 C.pr.civ.
În probațiune pârâta a depus la dosar contractul de transport nr.8508/2011 și CMR-ul aferent, contractul de transport nr.8491/2011 și CMR-ul aferent, O.P. nr.168-11-_/26.09.2011, invoice nr.237/23.09.2001 însoțit de adresa de corespondență A_/23.08.2011 și invoice nr.238/23.09.2001 însoțit de adresa de corespondență A_/23.08.2011.
-//-
Analizând excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, invocată în cauză de pârâtă, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți au existat relații comerciale determinate de încheierea a două contracte de transport, astfel:
1. – contractul de transport nr. 8491/16.08.2011 (fila 8,9), în temeiul căruia reclamanta .. cu sediul în satul Gurani, nr.216,. a efectuat un transport de mărfuri din Italia cu destinația Timișoara -România, în favoarea A. S. LOGISTIK LTD. cu sediul în Strovolou 77, Strovolos Center- Birou 204Strovolos; P.C. 2018, Nicosia, Cipru ,livrarea urmând a fi efectuată la data de 19.08.2011. Contractul de transport ce include ca parte integrantă și anexa I, prevede la punctul 4.1 :
” Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea sau desființarea sa, este de competența Judecătoriei Nicosia- Cipru. „. În baza acestui contract, reclamanta a emis factura . nr._ din 17.08.2011, cu scadență la 23.08.2011, în valoare totală de 1600 Euro, reprezentând contravaloare transport, precum și două facturi reprezentând penalități de întârziere, calculate la suma de 1600 Euro (fila 5-6).
2. – contractul de transport nr. 8508/17.08.2001 (fila 15,16 ), în temeiul căruia reclamanta .. cu sediul în satul Gurani, nr.216,. a efectuat un transport de mărfuri din Italia cu destinația Z. -România și în final Florești-Prahova –România, în favoarea A. S. LOGISTIK LTD. cu sediul în Strovolou 77, Strovolos Center- Birou 204Strovolos; P.C. 2018, Nicosia, Cipru ,livrarea urmând a fi efectuată la data de 22.08.2011 orele 08.00 în Z. și 22.08.2011, orele 20,30 în Florești –Prahova. Contractul de transport ce include ca parte integrantă și anexa I, prevede la punctul 4.1 :
” Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea sau desființarea sa, este de competența Judecătoriei Nicosia- Cipru. „. În baza acestui contract, reclamanta a emis factura . nr._ din 19.08.2011, cu scadență la 25.08.2011, în valoare totală de 2400 Euro, reprezentând contravaloare transport, precum și două facturi reprezentând penalități de întârziere calculate la suma de 2400 Euro (fila 12-13).
Potrivit scrisorilor de trăsură de la filele 10-11 și 17-18, transporturile au fost efectuate, fapt recunoscut și de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la fila 36-38. Reține de asemenea instanța că în toate înscrisurile (respectiv, contract de transport, facturi emise de reclamantă, adresa nr. A15445/22.08.2011-fila 43, factura nr. 238/23.09.2011 – fila 44, adresa nr. A15450/23.08.2011-fila 49, factura nr. 237/23.09.2011 – fila 50, acestea din urmă emise de către părătă)pârâta își indică sediul în Nicosia –Cipru, doar ca o adresă de corespondență se menționează București sector3, . . etj. 1 apt. 58.
Potrivit articolului 158 aliniatul 1 din Codul de Procedura Civila, când în fata instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, iar conform art.137 aliniatul 1 din Codul de Procedura Civila, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Atunci când există un element de extraneitate, în cazul nostru pârâta având sediul în Nicosia- Cipru, articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (aplicabil în cauză, în condițiile în care atât România cât și Cipru sunt state membre ale Uniunii Europene), prevede că: „dacă o instanță dintr-un stat membru este sesizată pe cale principală cu un litigiu asupra căruia instanța din alt stat membru este exclusiv competentă, în temeiul articolului 22, aceasta se declară din oficiu, necompetentă.
În conformitate cu prev.art. 23 alin.1 din Regulamentul (CE) nr.44/2001 instanța reține că dacă părțile, dintre care cel puțin una își are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, au convenit că instanța sau instanțele dint-un stat membru urmează să fie competente pentru soluționarea litigiului ce a survenit sau poate surveni în legătură cu un raport juridic determinat, competența revine acelei instanțe sau instanțelor respective.Această competență este exclusivă, cu excepția unei convenții contrare a părților. Convenția atributivă de competență se încheie:
a) în scris ori verbal cu confirmarea scrisă sau
b) într-o formă conformă cu obiceiurile statornice între părți sau
c)în comerțul internațional, într-o formă conformă cu uzanța cu care părțile sunt sau ar trebui să fie la curent, în cadrul acestui tip de comerț, este cunoscută pe larg și respectată cu regularitate de către părțile la contractele de tipul pe care îl implică domeniul comercial respectiv.
2. Orice comunicare sub formă electronică ce permite consemnarea durabilă a convenție este considerată ca fiind „în scris”.
Regulamentul (CE) nr.44/2001 prevede astfel posibilitatea ca părțile unui raport juridic să încheie o convenție prin care că convină asupra instanțelor judecătorești competente în soluționarea litigiilor care au survenit sau pot surveni în legătură cu raportul lor juridic.
Convenția atributivă de competență are rolul de a fixa instanța căreia îi revine rolul de a soluționa litigiile dintre părți. Competența astfel determinată va fi una exclusivă, cu excepția cazului în care părțile convin în sens contrar. În consecință, ori de câte ori instanța sesizată constată existența unei convenții a părților în baza căreia litigiul este de competență unei alte instanțe, trebuie să își decline competența
Reține instanța faptul că, clauza atributivă de competență încheiată de părți, îndeplinește condițiile prevăzute de aliniatul 1 al art. 23 al Regulamentului nr. 44/2001 fiind valabilă . Astfel:
1.-Prima dintre aceste condiții este ca cel putin una dintre părți să fie domiciliată pe teritoriul unui stat membru. În cazul unei societăți sau alte persoane juridice, domiciliul urmează a fi determinat potrivit criteriilor indicate de art 60 din Regulament- „ o societate sau o altă persoană juridică are domiciliul în locul unde acesta are:
- sediul statutar
-administrația centrală sau
- centrul de afaceri. „
2.-Cerința formei scrise este „ destinată a garanta faptul că acordul părților este exprimat într-o manieră clară și precisă și este probat, în mod cert”. În această privință este de suficient de exemplu, ca voința părților privind alegerea de competență să fie exprimată printr-o clauză conținută în cadrul condițiilor generale ale contractului.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că o clauză de prorogare a competenței trebuie să aibă atât o formă cât și un conținut adecvat, de natură a identifica „ elementele obiective asupra cărora părțile s-au pus de acord pentru alegerea instanței sau instanțelor înaintea cărora acestea intenționează să supună soluționarea litigiilor lor prezente și viitoare”.
Reține așadar instanța că atribuirea de competență s-a făcut în temeiul unei convenții scrise însușite de ambele părți, reclamanta neformulând nici o obiecțiune în timp util în această privință .
Condițiile de aplicare a art.23 urmează a fi interpretate în lumina efectului de „ extindere”(prorogare convențională)a competenței, ceea ce înseamnă că dispozițiile acestui text sunt de natură a exclude, cu excepția normelor din art. 22 privind competența exclusivă, atât competența determinată în baza principiului general consacrat de art.2 din Regulament cât și competențele speciale reglementate de art.5-7 din același Regulament.
Reține totodată instanța faptul că pârâtul a contestat competența Judecătoriei Beiuș prin întîmpinarea depusă la primul termen de judecată, motiv pentru care nu sunt incidente în cauză dispozițiile articolului 24 din Regulament, potrivit căruia: „ Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membru în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă . Această regulă nu se aplică în cazul în care înfățișarea are ca obiect contestarea competenței sau o altă instanță are competență exclusivă în temeiul art.22.”
În concluzie, în condițiile în care în cauză părțile au încheiat o convenție atributivă de competență, competența fiind astfel exclusivă, (potrivit articolului 23 din Regulament ) în condițiile în care pârâta a contestat competența Judecătoriei Beius ( nefiind astfel îndeplinite cerințele articolului 24 din Regulament ), instanța este obligată să se declare necompetentă – întrucât litigiul aparține competenței exclusive a instanței din Nicosia –Cipru.
Pentru ansamblul acestor considerente ,observând că litigiul este de competența unei instanțe dintr-un stat membru al Uniunii Europene, instanța în temeiul Regulamentului CE nr. 44/2001 va declina competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. G. P. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. A. S. LOGISTIK LTD BUCUREȘTI, în favoarea Judecătoriei Nicosia - Nicosia Distict Court – Cipru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâtă și, pe cale de consecință:
Declină în favoarea Judecătoriei Nicosia Cipru – District Court ; Charalambos Mouskos 1405 Nicosia –Cipru, soluționarea cererii – având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. G. P. S.R.L. cu sediul în satul Gurani, nr.216,. împotriva pârâtei S.C. A. S. LOGISTIK LTD BUCUREȘTI, cu sediul în Strovolou 77, Strovolos Center- Birou 204Strovolos; P.C. 2018, Nicosia, Cipru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D.M. – judecător S. M.
Red.C.M.
Tehn. S.M /2 exemplare
28 ianuarie 2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR
JUDECĂTORIA BEIUȘ
DOSAR NR:_
Emisă la data de 28 ianuarie 2013
Operator de date cu caracter personal:_
C Ă T R E,
District Court Nicosia ;
Charalambos Mouskos 1405 Nicosia –Cipru,
Vă înaintăm alăturat, spre competență soluționare dosarul civil nr._ tradus în limba greacă, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. G. P. S.R.L. cu sediul în satul Gurani, nr.216,. împotriva pârâtei S.C. A. S. LOGISTIK LTD BUCUREȘTI, ., .,.- întrucât prin sentința civilă nr.78/15.01.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea dumneavoastră.
Dosarul numerotat și sigilat conține 70 de file.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. M., judecător S. M.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 473/2013. Judecătoria BEIUŞ | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 478/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
