Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 294/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 294/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 294/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 294/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 15.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cererii privind pe reclamanta .., cu sediul în Beiuș, ., județul Bihor, CUI RO_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului JO_, cod IBAN: R071CECEBH0301RON0345098 deschis la CEC BANK BEIUȘ în contradictoriu cu pârâta . S.R.L. , cu sediul în localitatea C., ., F.N. județul A., CUI RO_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului JO_, având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu nu se prezintă nimeni.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1030 alin.1 și art. 1031, al.2 din C.pr.civ.republicat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pârâta nu a depus la dosar formularul de răspuns completat ori copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească, respectiv nu a depus răspuns față de cererea reclamantei în conformitate cu prevederile art. 1030 alin. 4 din Codul de procedură civilă, după care:
În baza art.131 alin.1 din Codul de procedură civilă, președintele de complet procedează la verificarea din oficiu a competenței și stabilește că Judecătoria Beiuș este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1028 alin. 1 și 2 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 94 pct. 4 Cod de procedură civilă și neinvocarea de către pârâtă a excepției de necompetență teritorială relativă.
Se constată că, reclamanta, prin acțiune a indicat și depus la dosar înscrisurile de care înțelege să se folosească în probațiune și care au fost comunicate cu pârâta, astfel că, ținând seama de dispozițiile art.255 și 258 raportat la prev. art. 265, art. 292 alin. 1 C.pr.civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de către reclamantă, considerând că aceasta este necesară, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În conformitate cu art.1031 alin.2, raportat la art.394 din Codul de procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cererii, instanța reține cauza spre soluționare, pe baza înscrisurilor de la dosar.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la instanță la data de 26.02.2015, legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței de la fila 7 dosar, reclamanta S.C. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta . S.R.L. , a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
- să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3410 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale . nr._/07.07.2014 și la plata dobânzii legale calculată asupra acestei sume de la data scadenței facturii 07.09.2014 și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între părți, s-au desfășurat raporturi comerciale, astfel că, în baza comenzii de transport nr. 2014-147 din 01.07.2014, reclamanta avea obligația contractuală de a efectua în favoarea pârâtei un transport, cu încărcare de la sediul pârâtei, cu destinația București-C. pentru prețul de 2750 ron + TVA.
Totodată, reclamanta a învederat instanței că aceasta și-a onorat obligațiile contractuale, iar din cuprinsul CMR rezultă în mod indubitabil faptul că reclamanta s-a prezentat la locul încărcării - aspect probat atât cu ștampila și semnătura pârâtei pe CMR, cât și prin ștampila și semnătura reclamantei pe CMR-, precum și cu faptul că marfa încărcată a fost livrată la destinatar conform CMR, aspect probat cu semnătura și ștampila destinatarului ., respectiv ..
Reclamanta a susținut că din CMR rezultă faptul că nu au fost făcute obiecțiuni cu privire la transport, aspect ce dovedește îndeplinirea obligațiilor contractuale de către aceasta. Reclamanta a arătat că, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de procedura cererii de valoare redusă privind admiterea cererii, întrucât deține înscrisuri relevante în dovedirea pretențiilor, respectiv: contract de transport, factură fiscală, CMR-uri și avize de însoțire marfă.
Reclamanta a precizat că nu dorește dezbateri orale.
În motivarea în drept a cererii, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă iar, în probațiune, reclamanta a depus la dosar, în xerocopie, înscrisurile reprezentate de: comanda de transport nr. 2014-147 din 01.07.2014, scrisoarea de transport (CMR) din data de 02.07.2014, în baza căreia recepționarea mărfii s-a făcut de către destinatarul ., avizul de expediție nr._/01.07.2014, scrisoarea de transport (CMR) din data de 02.07.2014, în baza căreia recepționarea mărfii s-a făcut la data de 03.07.2014 de către destinatarul ., avizul de expediție nr._/01.07.2014 și factura fiscală . nr._/07.07.2014, în valoare de 3410 lei .
Pârâta nu a depus la dosar formularul de răspuns completat ori copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză, respectiv nu a depus răspuns față de cererea reclamantei sau întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală față de cerere, în termenul prevăzut de art. 1030 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Între reclamanta S.C. P. S.R.L. și pârâta . S.R.L. s-au derulat relații contractuale, astfel că, în baza comenzii de transport marfă nr. 2014-147 din 01.07.2014, aflată la fila 8 dosar, reclamanta, în calitate de cărăuș a efectuat în favoarea pârâtei, în calitate de expeditor-beneficiar un transport de marfă, cu încărcare de la sediul pârâtei și destinația București și C., pentru prețul convenit de 2750 ron + TVA.
Pentru efectuarea acestui transport reclamanta a emis factura fiscală . nr._/07.07.2014, în valoare totală de 3410 lei (2750 ron + TVA), aflată la fila 13 dosar, care potrivit mențiunilor inserate în cuprinsul său trebuia achitată în 30 de zile.
Potrivit susținerilor reclamantei, necontrazise pe parcursul procesului, pârâta a rămas restantă la plata acestei facturi, astfel că, prin prezenta cerere reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei înscrisă în această factură.
În acest context pe baza probațiunii cu înscrisuri administrată în cauză, instanța urmează a reține faptul că, este semnată și stampilată de către pârâtă comanda de transport nr. 2014-147 din 01.07.2014, astfel încât, are valoarea unui contract însușit de către părți.
Totodată, înscrisurile reprezentate de scrisoarea de transport (CMR) din data de 02.07.2014, în baza căreia recepționarea mărfii transportate de reclamantă s-a făcut de către destinatarul ., avizul de expediție nr._/ 01.07.2014, scrisoarea de transport (CMR) din data de 02.07.2014, în baza căreia recepționarea mărfii transportate de reclamantă s-a făcut la data de 03.07.2014 de către destinatarul . și avizul de expediție nr._/01.07.2014, aflate la filele 9-12 dosar, dovedesc executarea de către reclamantă a transportului auto la care s-a obligat, întrucât potrivit art. 4 din Convenția de la Geneva din 1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972, care se aplică prin analogie și în cazul transporturilor interne de mărfuri pe șosele, proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură.
În acest context, instanța apreciază că prezenta cerere îndeplinește condițiile prevăzute de art.1026 din Codul de procedură civilă, valoarea cererii nu depășește suma de 10.000 lei, iar obiectul acesteia nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 1026 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.
Verificând condițiile prevăzute de art.663 alin.2-4 din Codul de procedură civilă, instanța reține că, suma de 3410 ron, reprezintă o creanță certă- existența ei neîndoielnică rezultă din comanda de transport și factura fiscală depusă la dosar, precum si din celelalte înscrisuri depuse în probațiune, este lichidă - câtimea ei este determinată prin factura fiscală emisă de reclamantă și necontestată pe parcursul procesului de către pârâtă și este exigibilă – întrucât obligația pârâtei a ajuns la scadență, iar termenul de plată menționat în factură este depășit.
Față de aceste aspecte instanța reține că, în speță, este vorba despre o obligație de rezultat, iar pârâtei îi revenea sarcina de a proba plata contravalorii facturii în litigiu sau stingerea debitului în alt mod, dar aceasta nu a propus dovezi în acest sens, astfel că, solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3410 ron se dovedește a fi întemeiată, urmând a fi admisă.
Având în vedere că în materia litigiilor între profesioniști, în cazul neexecutării la termen a unei obligații ce are ca obiect o sumă de bani, legea prezumă că lipsa de folosință a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu, constând în dobânda legală datorată pe perioada neachitării debitului, iar debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația a devenit exigibilă, instanța apreciază întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculată asupra sumei înscrisă în factură, începând cu data de 07.09.2014 (astfel cum a solicitat reclamanta în petitul cererii) conform prevederilor OG nr.13/2011, în forma în vigoare la data emiterii facturii.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 1031 din Codul de procedură civilă, art. 1270 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil din 2009, art. 663 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, prev. OG nr.13/2011, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 3410 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/07.07.2014 și dobânda legală penalizatoare calculată asupra acestei sume începând cu data de 07.09.2014 (așa cum a solicitat reclamanta) și până la data plății efective.
În baza art.1032 alin.1 din Codul de procedură civilă, având în vedere că cererea a fost admisă, instanța va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. P. S.R.L., cu sediul în Beiuș, ., județul Bihor, CUI RO_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului JO_, cod IBAN: R071 CECEBH0301RON0345098 deschis la CEC BANK BEIUȘ în contradictoriu cu pârâta . S.R.L. , cu sediul în localitatea C., ., F.N. județul A., CUI RO_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului JO_ .
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 3410 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/07.07.2014 și dobânda legală penalizatoare calculată asupra acestei sume începând cu data de 07.09.2014 și până la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 200,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A.-M., judecător B. A.
Red. M.A.M.
Tehnored. B.A.
4 ex./08.05.2015
Emise 2 .="margin-right:0pt">
- reclamanta .., cu sediul în Beiuș, ., județul Bihor, CUI RO_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului JO_, cod IBAN: R071CECEBH0301 RON0345098 deschis la CEC BANK BEIUȘ
- pârâta . S.R.L. , cu sediul în localitatea C., ., F.N. județul A., CUI RO_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului JO_ .
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 440/2015. Judecătoria BEIUŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 400/2015.... → |
|---|
