Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 997/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 997/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 997/2015
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR - JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 997/2015
Ședința camerei de consiliu din 17 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D. M. – judecător
GREFIER: S. S.
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulată de către reclamanta .. & R.D.S. S.A. împotriva pârâtului P. I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1029, alin. 1 și 2 din C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, după care:
Instanța verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor art.131 C.pr.civ., reține că este competentă general, material și teritorial, în soluționarea acestei pricini în temeiul art.94 pct.1 lit.k, art. 107 din C.pr.civ. raportat la prevederile art.1027 C.pr.civ.
Instanța, considerând pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisurile solicitată de către reclamantă și anexate cererii, ținând seama de dispozițiile art.255, art.258, art.265 C.pr.civ. raportat la prevederile art.1028 al.3 și art.1029 C.pr.civ. încuviințează cererea de probațiune, sub aspectul dovedirii temeiniciei pretențiilor reclamantei, iar mai apoi,
În baza art.223 al.3 și art.392 C.pr.civ. raportat la prevederile art.1030 al.1 C.pr.civ. instanța socotește cauza lămurită, închide faza probatorie și reține pricina spre soluționare în baza înscrisurilor din dosar.
INSTANȚA
Asupra cererii de față,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
1.1. Poziția procesuală a reclamantei:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 16.09.2015, sub dosar nr._ , reclamanta S.C. R. & R. S.A. cu sediul procesual ales în Băile F. - Hotel Padiș, parter, jud. Bihor, având CUI_, număr de înregistrare în Registrul Comerțului J40/_/1994, cont RO061NGB_8913 deschis la ING Bank – Sucursala București, a chemat în judecată pe pârâtul P. I. cu sediul în loc. Seghiște, nr.108, ., având CNP_, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 221,43 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale scadente și neachitate, precum și la plata dobânzii contractuale de 0,2% pe zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată că a încheiat cu pârâtul contractul de furnizare servicii nr._, prin care s-a convenit ca pârâtul să beneficieze de serviciile specificate în contract, în schimbul plății tarifelor stabilite.
În temeiul acestui contract, pârâtul a beneficiat de serviciile contractate, însă nu și-a respectat obligația de plată asumată prin contract, acumulând un debit scadent și neachitat de 221,43 lei.
De asemenea, reclamanta arată că în conformitate cu prevederile art.3 pct.3.1, 3.6 din contract, pentru plata cu întârziere pârâtul datorează penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere.
În motivarea în drept a cererii reclamanta invocă prevederile art.1025-1032 din Codul de procedură civilă, art.969 și următoarele Cod civil, art.1270 Noul Cod Civil, prevederile contractului de furnizare servicii.
În probațiune reclamanta a depus la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contractul de furnizare servicii nr._/12.01.2010, condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, cartea de identitate a pârâtului, facturile fiscale: . nr._/19.11.2013, . nr._/18.12.2013.
Cererea este legal timbrată cu suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._/08.09.2015 (fila 4).
-//-
2. Poziția procesuală a pârâtului
Pârâtul P. I., nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art.1030 alin.4 C.pr.civ., deși i-a fost adus la cunoștință acest aspect prin adresa emisă de instanță la data de 18.09.2015 și care i-a fost comunicată acestuia la data de 23.09.2015.
-//-
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
-//-
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt:
Părțile au încheiat contractul de furnizare servicii nr._/12.01.2010 (fila 5-6), prin care s-a convenit ca pârâtul să beneficieze de serviciile specificate în contract, în schimbul plății tarifelor stabilite.
În temeiul acestui contract, pârâtul a beneficiat de serviciile convenite, însă nu și-a respectat obligația de plată a contravalorii serviciilor respective, astfel cum rezultă din facturile anexate cererii: . nr._/19.11.2013, . nr._/18.12.2013 (filele 10-11).
De altfel, pârâtul nici nu a contestat încheierea contractului în cauză ori contravaloarea serviciilor prestate în favoarea sa.
Față de aceste aspecte instanța reține că, pârâtului îi revenea sarcina de a proba plata contravalorii sumelor înscrise în facturile ce fac obiectul litigiului sau stingerea debitului în alt mod, dar acesta nu a propus dovezi în acest sens, astfel că, solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 221,43 lei se dovedește a fi întemeiată, urmând a fi admisă.
Instanța reține potrivit prevederilor art.1026 C.pr.civ. faptul că procedura cu privire la cererile cu valoare redusă „..se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.”
Mai apoi, instanța reține faptul că reclamanta a declanșat procesul completând formularul de cerere prevăzut de art.1029 al.2 C.pr.civ., în toate rubricile corespunzătoare.
În baza acestor considerente, a înscrisurilor depuse și în temeiul art.1026, al.1, art.1029 al.1 și art.1031 al.1 din C.pr.civ., instanța va admite cererea privind contravaloarea serviciilor furnizate și va obliga pârâtul P. I. să plătească reclamantei S.C. R. & R. S.A. suma de 221,43 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere de 2% pe zi de întârziere, instanța constată că părțile au inserat în clauzele contractuale de bază, la pct. 3.6-fila 7 - faptul că, în cazul neefectuării plății la termen, R./R. poate percepe, o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei facturate, până la data achitării integrale a sumei restante, iar cuantumul penalităților poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
În privința cuantumului penalităților de întârziere stipulate contractual instanța reține că acestea au caracter excesiv, prin raportare la prejudiciul suferit de către reclamantă. Vom avea în vedere și proporția cacestor penalități, reportat la dobânzile legale calculate conform O.G. nr. 13/2011.
Verificând convenția părților, instanța constată că suntem în prezența unui contract încheiat între un comerciant și un consumator, în înțelesul art.2 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată, în forma aflată în vigoare la data încheierii convenției, acest act normativ fiind, așadar, aplicabil în cauză.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive, orice dubiu cu privire la interpretarea unor clauze contractuale vor fi interpretate în favoarea consumatorilor (în sens de beneficiari ai prestărilor de servicii sau vânzărilor de bunuri). În anexa la Legea nr.193/2000, la lit.i) este exemplificată ca fiind clauză abuzivă orice clauză ce obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Art.1533 din Codul civil stabilește de asemenea de principiu, că în caz de neexecutare a obligației chiar și în cazul culpei grave a debitorului, daunele interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației. Astfel penalitățile pretinse de reclamantă sunt excesive, abuzive raportat la textul Legii nr. 193/2000.
Instanța apreciază că penalitățile de întârziere fac obiectul unei clauze abuzive, fiind vorba despre plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către consumator (pârât), comparativ cu pagubele suferite de comerciant (reclamata), potrivit alin. 1, lit. i din lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, anexă a Legii nr. 193/2000.
În interpretarea Directivei Consiliului 93/13 CEE din 5 aprilie 1993, Curtea Europeană de Justiție a statuat că instanța de judecată poate din oficiu să verifice caracterul abuziv al unei clauze dintr-un contract încheiat între un comerciant și un consumator (cauza Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero, C-240/1998).
În acest context instanța apreciază că, nu există posibilitatea reducerii penalităților, ci doar eliminarea acestora și a clauzelor care le prevăd din contract.
Pentru aceste aspecte instanța constată caracterul abuziv al clauzei inserate la pct. 3.6 din contractul de furnizare servicii nr._/12.01.2010 privind penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere și ca o consecință a acestui fapt va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata unor astfel de penalități.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reținând că pârâtul a căzut în pretenții, în conformitate cu prevederile art.1032 al.1 Cod procedură civilă, îl va obliga să achite reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform documentului justificativ depus la dosar (fila 4).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN N. LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. R. & R. S.A. cu sediul procesual ales în Băile F. - Hotel Padiș, parter, jud. Bihor, având CUI_, număr de înregistrare în Registrul Comerțului J40/_/1994, cont RO061NGB_8913 deschis la ING Bank – Sucursala București, împotriva pârâtului P. I. cu sediul în loc. Seghiște, nr.108, ., având CNP_.
Obligă pârâtul P. I. să plătească reclamantei S.C. R. & R. S.A. suma de 221,43 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate.
Obligă pârâtul P. I. să plătească reclamantei S.C. R. & R. S.A. suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte cereri, ca neîntemeiate.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș și se judecă de Tribunalul Bihor.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică azi, 17 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER ,
C. D.M. – judecător S. S.
Red.C.M.
Tehnored.S.S., 4ex.
03.12. 2015
Emise 2 comunicări:
- reclamanta S.C. R. & R. S.A. cu sediul procesual ales în Băile F. - Hotel Padiș, parter, jud. Bihor, având CUI_, număr de înregistrare în Registrul Comerțului J40/_/1994, cont RO061NGB_8913 deschis la ING Bank – Sucursala București, împotriva
- pârâtul P. I. cu sediul în loc. Seghiște, nr.108, ., având CNP_
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1170/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1194/2015.... → |
|---|
