Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1335/2015. Judecătoria BEIUŞ

Judecătoria BEIUŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1335/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 1335/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1335 /2015

Ședința publică din data de 23.12.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător

GREFIER: B. A.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții F. F.,CNP_ și F. D. CATIȚA,CNP_, ambii cu domiciliul în localitatea Hinchiriș, nr. 129, ., județul Bihor și cu domiciliul procesual ales în municipiul Oradea, ..1, cam.4, parter, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele S.C.V. R. S.A., cu sediul în București, sector 2, ., . 10, având CUI_ înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și S.C. V. R. S.A.- Sucursala Beiuș,cu sediul în municipiul Beiuș, ..22, județul Bihor și privind pe terțul intervenient Ț. M. E., cu domiciliul în localitatea Ștei, .. 53, județul Bihor.

Se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.12.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 16.12.2015, apoi pentru data de 23.12.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță la data de 06.07.2015,scutită de la plata taxei judiciare de timbru,reclamanții F. F. și F. D. CATIȚA,în contradictoriu cu pârâtele S.C.V. R. S.A. și S.C. V. R. S.A.- Sucursala Beiuș, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

- obligarea pârâtelor, în solidar, să plătească în favoarea reclamanților F. F. și F. D. CATIȚA, dobânzile legale aferente debitului în cuantum de 6.949,51 CHF, reprezentând comision de risc, respectiv comision de administrare restituit în baza Sentinței civile nr. 1876/2012 a Judecătoriei Beiuș, calculate de la data plății până la restituirea efectivă, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății.

- constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dobândă cuprinse la art.3 lit.d din partea Condiții speciale, art. 3.11 din partea Condiții generale ale Convenției de credit nr._/22.01.2008.

- eliminarea clauzelor contractuale abuzive din contract, menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit și continuarea derulării contractului de credit nr._/22.01.2008, cu excluderea clauzelor abuzive și emiterea unui nou grafic de rambursare.

- obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea către reclamanți a contravalorii sumelor reprezentând dobândă suplimentară achitată, de la data încheierii Convenției, până la data plății efective;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale aferente debitelor, în baza dispozițiilor O.G. 9/2000, calculate de la data plății până la restituirea efectivă, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății.

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că la data de 22.01.2008, între aceștia, în calitate de împrumutați și pârâta S.C. V. R. S.A., reprezentată de pârâta S.C. V. R. S.A.- Sucursala Beiuș, (denumită în continuare „Banca”), s-a încheiat Convenția de credit nr._/22.01.2008, având ca obiect acordarea de către Bancă a unui credit în cuantum de 43.900 CHF.

Totodată, reclamanții au arătat faptul că, între părțile din prezentul dosar a existat litigiul înregistrat în dosarul civil nr._ , având ca obiect constatare nulitate clauze abuzive și pretenții, în care reclamanții au avut calitatea de intervenienți, iar pârâții din prezentul dosar au avut tot calitatea de pârâți, petent fiind Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bihor.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 1876/2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș în acel dosar, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1069/R/. Tribunalul Bihor, s-a admis cererea de intervenție voluntară principală, formulată de aceștia, dispunându-se următoarele:

- anularea clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/22.01.2008 prevăzute la:

- pct. 5, lit. a din condițiile speciale ale convenției – „comision de risc: 0,22 %, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.”

- pct. 3.5. din condițiile generale ale convenției – „pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în condițiile speciale.”

-obligarea intimatei S.C. V. ROMÂNIA S.A. la restituirea către intervenienții din dosarul nr._, respectiv reclamanții din dosarul de față, a tuturor sumelor încasate cu titlu de comision de risc.

- anularea transformării unilaterale a comisionului de risc în comision de administrare credit, potrivit art. 3 din actul adițional nr. 1 la Convenția de Credit.

Pârâta s-a conformat dispozițiilor sentinței arătate, situație față de care, la data de 20.10.2014, a procedat la plata către reclamanți a sumei de 6.949,51 CHF, astfel cum rezultă din extrasul de cont care a fost anexat la cererea de chemare în judecată.

Reclamanții au arătat, de asemenea, faptul că aceștia, în baza dispozițiilor O.G. 9/2000, sunt îndreptățiți la plata dobânzii legale aferente debitelor, de la data plății până la restituirea efectivă, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății.

Reclamanții au menționat faptul că, prin cererea de intervenție formulată în dosarul nr._, aceștia au solicitat constatarea nulității absolute a clauzei referitoare la comisionul de risc și a transformării acestui comision de risc în unul de administrare, precum și constatarea ca plată nedatorată a acestuia, și în consecință restituirea sumei încasată cu acest titlu.

În conformitate cu art.3 lit. a din partea Condiții speciale a contractului, dobânda aferentă creditului este fixă 4,25% p.a.- dobândă fixă, aceasta putând însă face obiectul revizuirii de către bancă, astfel cum se prevede în art. 3 lit. d din aceeași parte, coroborat cu art. 3.11 din partea Condiții generale.

Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la art. 3 lit.d din Condițiile speciale și art. 3.11 din Condițiile generale ale Convenției, referitoare la modificarea dobânzii, reclamanții au solicitat instanței să constate că aceste clauze oferă Băncii posibilitatea de a modifica unilateral și discreționar rata dobânzii aferente creditului, reclamanții urmând a fi doar înștiințați despre această modificare.

În conformitate cu pct.l lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, modificată, nu este considerată clauză abuzivă aceea care dă dreptul unui furnizor de servicii financiare „de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator (...), fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată (prevăzută în contract-n.n.), în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.

per a contrario, clauza este abuzivă dacă nu există o motivare întemeiată prevăzută în contract sau dacă cealaltă parte contractantă nu are posibilitatea de a rezilia contractul în caz de neacceptare a dobânzii astfel modificate.

În speță, reclamanții au apreciat că sintagma „schimbări semnificative pe piața monetară” nu constituie un motiv întemeiat, în accepțiunea textului legal mai sus menționat, cu atât mai mult cu cât, aceștia nu au posibilitatea de a rezilia contractul, în cazul neacceptării dobânzii modificate.

Sub un prim aspect, pentru a reprezenta un motiv întemeiat în sensul legii, ar trebui să existe o situație clar reglementată în cadrul contractului, care să ofere clientului posibilitatea de a ști de la început că, dacă această situație se va produce, rata dobânzii va fi majorată.

Totodată, această situație trebuie să fie suficient de clară încât, în eventualitatea unui litigiu în această privință, să se poată verifica dacă această situație - motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs.

Motivul unor „schimbări semnificative pe piața monetară” nu constituie o motivație întemeiată deoarece nu conține niciun criteriu în baza căruia să poată fi apreciat dacă acesta este întemeiat sau nu, este total lipsit de predictibilitate și, mai mult, nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective.

Față de această împrejurare, reclamanții au apreciat faptul că, modul de formulare a clauzei incriminate face ca aceasta să poată fi interpretată doar în favoarea Băncii, fără a da posibilitatea clientului să poată verifica dacă majorarea dobânzii era necesară, dacă aceasta s-a produs în mod corect, rezonabil și proporțional cu cauza care a determinat-o.

Sub un al doilea aspect, reclamanții au arătat faptul că, din Convenția încheiată între părți, lipsește posibilitatea acestora de a rezilia contractul în cazul neacceptării modificărilor dobânzii, astfel încât, distinct de cele arătate anterior, clauza incriminată are un clar caracter abuziv.

Totodată, reclamanții au arătat faptul că, la încheierea Convenției, aceștia nu am avut posibilitatea să negocieze niciuna din clauzele contractuale, cu atât mai puțin cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului fiindu-le impus de către Banca și având un caracter prestabilit, de natura contractelor de adeziune.

Or, în măsura în care aceștia aveau nevoie de creditul solicitat, reclamanții au arătat faptul că ei au fost implicit nevoiți să semneze Convenția, chiar și în aceste condiții.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 modificată, clauzele care nu au fost negociate cu consumatorul sunt considerate abuzive, dacă acestea creează în detrimentul acestuia un dezechilibru contractual.

De asemenea, conform alin. 2 al aceluiași articol, este considerată ca nefiind negociată acea clauză care „a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate (...)”.

În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile O.G. 9/2000, modificată, iar în probațiune, reclamanții au depus la dosar, în xerocopie, înscrisurile reprezentate de: convenția de credit nr._/22.01.2008, Decizia civilă nr. 1069/R/., pronunțată de Tribunalul Bihor Secția a II a civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, Sentința civilă nr. 1876/10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, graficul rambursare credit și extrase de cont.

La data de 05.08.2015, prin serviciul registratură, pârâta V. R. S.A a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți, ca neîntemeiată și nefondată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că, între aceasta și reclamanți s-a încheiat convenția de credit nr._/22.01.2008, în baza căreia reclamanților li s-a pus la dispoziție integral suma de_ CHF cu titlu de împrumut în condițiile și termenele stabilite în mod expres și asumate de ambele părți, contractul de credit reprezentând legea părților în baza prevederilor art. 969 Cod civil, în vigoare la data nașterii raporturilor juridice între părți.

Urmare a rămânerii definitive a hotărârii nr. 1876/2012 pronunțată în litigiul care s-a purtat între părți, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 1069/R/. s-a constatat caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de risc și de administrare, Banca s-a conformat dispozitivului acestei hotărâri, astfel ca, în data de 20.10.2014 a procedat la restituirea către reclamanții din prezenta cauză a sumelor la care aceasta a fost obligată.

Față de cele menționate anterior, având în vedere obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, pârâta a solicitat instanței să rețină ca argument în respingerea cererii faptul că, prin admiterea cauzei care purtat între părți s-a dispus restituirea întocmai a prestațiilor, fără alte dezdăunări, iar în prezenta cauză fiind vorba de restituirea unor sume de valută nu se poate pune problema acordării unor dobânzi legale.

Față de împrejurarea că, ipotetic vorbind, constatarea nulității clauzelor solicitate s-a făcut din inițiativa reclamanților la o dată aleatorie aleasă de aceștia, ea va produce efecte juridice numai de la data pronunțării hotărârii judecătorești, dată de la care devine exigibilă și o eventuală restituire a contraprestațiilor, situație față de care cererea de acordare a unor eventuale dobânzi legale sub forma de daune moratorii este neîntemeiată.

Pentru dovedirea acestui aspect, pârâta a invocat Decizia nr. 544/14.10.2013, emisă de Tribunalul D., prin care instanța de control a Judecătoriei C. a hotărât ca, având în vedere faptul că aceste contracte de credit au fost încheiate în CHF și nu în moneda națională, iar în eventualitatea admiterii acțiunii de chemare în judecată restituirea sumelor s-ar dispune tot în moneda creditului la cursul valabil la data restituirii, acordarea dobânzii legale ar reprezenta un tip de daună moratorie ce nu poate fi cumulată cu cea principală.

Astfel, prin acordarea dobânzii legale s-ar realiza o dublă reparație a aceluiași eventual prejudiciu, situație față de care pârâta a solicitat instanței să respingă solicitarea reclamanților de acordare a dobânzii legale calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la data plații efective a debitului.

Totuși, în cazul în care instanța va decide să admită acțiunea reclamanților și să dispună obligarea băncii la plata dobânzii legală aferentă sumelor restituite acestora în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civila nr. 1876/2012, pârâta a solicitat instanței să aibă în vedere data exigibilității obligației de plată de la care ar începe să curgă vreo sancțiune în sarcina acesteia având în vedere și faptul că dobânda legală nu reprezintă, nimic altceva decât un echivalent predeterminat al prejudiciului suferit de creditorul unei sume de bani pentru întârzierea plații.

Or, în prezenta cauză, anterior pronunțării hotărârii judecătorești, nu a existat niciun fel de creață a reclamanților față de pârâtă, ea născându-se doar concomitent cu anularea clauzei constatate ca fiind abuzivă prin prisma Legii 193/2000, însă cel mult din momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

Însă, având în vedere faptul că Legea 193/2000 este o normă cu caracter special care prevede o procedură specială pentru constatarea caracterului abuziv al unui contract sau a unor clauze contractuale, în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții și cu consecința modificării doar pe viitor a acelui contract concomitent cu sesizarea contravențională, în temeiul acestei legi, nu se poate vorbi despre obligarea retroactivă la plata unei dobânzi concretizată sub forma unor daune moratorii către consumator, neavând niciun articol în Legea nr. 193/2000 care să reprezinte temeiul juridic al unei astfel de solicitări.

Referitor la art. 3 lit. d din Condițiile Speciale ale Convenției, a cărei nulitate se solicită, pârâta a solicitat instanței să constate faptul că, această clauză nu constituie o clauză abuzivă ținând cont ca reclamanții au negociat cu pârâta toate clauzele contractuale nefiind așadar întrunite prev. art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 republicată.

Pe de altă parte, aceasta nu constituie o clauză abuzivă, întrucât în aceste schimbări semnificative despre care vorbește articolul contractual se încadrează și modificarea dobânzii de referință, precum și a dobânzii interbancare.

Or, dobânda de referință și dobânda interbancară reprezintă indicatori publici, despre care orice persoană, client sau nu al băncii, poate lua la cunoștință și cu atât mai mult cunoaște ca ea poate fluctua, fiind vorba despre credite pe o durata foarte lungă de timp.

De aceea, pârâta a considerat faptul că, această clauză prevăzută la art. 3 lit. d) din Condițiile Speciale ale Convenției este în acord cu prevederile legale, inserarea clauzei în contract neconducând la un dezechilibru contractual între drepturile și obligațiile părților, în condițiile în care această dobândă revizuibilă poate avea atât un curs ascendent, cât și unul descendent, în funcție de variațiile indicatorilor publici anterior menționați, iar pârâta, nedeținând nicio putere cu privire la variațiile acestor indicatori publici, se elimină, orice presupusă influență a acesteia în ceea ce privește modificarea unilaterală a dobânzii în propriul său interes.

În acest sens, prin adresa nr. 1795/19.04.2010 însăși Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului dispune faptul că „pentru clienții V. care au contracte de credit în care nu se precizează faptul că dobânda este fixă, prin actul adițional se va înlocui clauza de la punctul 3 lit. d) din Condițiile Speciale ale Convenției de credit, cu clauza (...) rata dobânzii urmând să varieze în funcție de evoluția indicelui Euribor (sau Libor în funcție de moneda creditului) la 3 luni.

Având in vedere că această formulă de calcul al dobânzii a fost validată de către A.N.P.C iar, pe de altă parte, această formulă nu poate decât sa profite clientului Băncii ea nu poate fi calificată ca fiind abuzivă.

În acest sens, s-a pronunțat și Curtea de Apel București într-o speță similară, prin Decizia nr. 482 din data de 19.11.2012, în Dosarul nr._/3/2011, în care s-a reținut faptul că „acordul dat de ANPC cu privire la mecanismul de stabilire a dobânzii reprezintă și el o garanție a conduitei corecte și a bunei credințe a Băncii în raporturile contractuale cu reclamantul, precum și un prim filtru de legalitate din perspectiva atribuțiilor autorității, astfel cum rezultă din dispozițiile cuprinse în art. 2 din HG nr. 882/2010, privind organizarea și funcționarea A.N.P.C.

Cu privire la capătul de cerere prin care se solicita obligarea Băncii de a restitui către reclamanți sumele plătite de aceștia cu titlu de dobândă suplimentară, pârâții au solicitat instanței să constate faptul că, reclamanții nu au achitat către bancă niciun fel de dobândă suplimentară, aceștia achitând doar dobânda care și-au asumat-o conform convenției de credit, în baza prevederilor art. 3 lit. a) din Convenția de credit, împrejurare față de care pârâta a solicitat instanței respingerea acestui capăt de cerere.

În motivarea în drept a întâmpinării, au fost invocate prevederile art. 205 NCPC, 969 cod civil Vechi - în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre părti, Legea 193/2000.

La data de 27.08.2015, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor invocate de pârâtă prin întâmpinare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a răspunsului la întâmpinare, reclamanții au reiterat, în esență, aspectele învederate prin cererea principală, respectiv s-a artătat faptul că, prin Sentința civilă nr. 1876/2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr._, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1069/R/. Tribunalul Bihor, s-a admis cererea acestora și s-a dispus anularea clauzelor abuzive reprezentând comision de risc și comision de administrare, precum și obligarea intimatei S.C. V. ROMÂNIA S.A. la restituirea către aceștia a tuturor sumelor încasate cu titlu de comision de risc, respectiv de administrare.

Motivul pentru care nu s-a dispus obligarea pârâtei și la plata dobânzii aferente acestor debite este acela că la acea dată, intervenienții din acel dosar, reclamanți în prezentul dosar, nu au solicitat acest lucru, omițând faptul că au acest drept.

Reclamanții au arătat faptul că, în baza dispozițiilor O.G. 9/2000, aceștia sunt îndreptățiți la plata dobânzii legale aferente debitelor, de la data plății până la restituirea efectivă, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății. Dobânda fiind un accesoriu al debitului, este dreptul acestora de necontestat de a beneficia de aceasta, cu atât mai mult cu cât debitul a fost recunoscut și achitat de către pârâtă.

Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor referitoare la modificarea dobânzii, reclamanții au arătat că aceștia nu au avut posibilitatea să negocieze niciuna din clauzele contractuale, cu atât mai puțin cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului fiindu-le impus de către Bancă și având un caracter prestabilit, de natura contractelor de adeziune.

Clauzele contractului oferă Băncii posibilitatea de a modifica unilateral și discreționar rata dobânzii aferente creditului,reclamanții fiind doar înștiințați despre această modificare, iar în contrat nu există o situație clar reglementatăcare să ofere clientului posibilitatea de a ști de la început că, dacă această situație se va produce, rata dobânzii va fi majorată.

Mai mult, din Convenția încheiată între părți lipsește posibilitatea acestora de a rezilia contractul în cazul neacceptării modificărilor dobânzii,astfel încât, clauza incriminată are un clar caracter abuziv.

La termenul de judecată din data de 21.10.2015, reclamanții, prin reprezentant, au arătat că pârâtele au restituit reclamanților, în franci elvețieni, sumele încasate cu titlu de comision de risc respectiv comision de administrare credit, solicitate până la acea dată, potrivit dispozitivului sentinței civile nr. 1876/2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia nr. 1069/R/. Bihor.

Tot la termenul de judecată din data de 21.10.2015, în temeiul art. 430 alin. 1 și 2 C. pr. Civilă, instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea reclamanților inserată în pct. B din petit privind constatarea caracterul abuziv al clauzelor referitoare la dobândă cuprinse la art. 3 lit. d din Condițiile Speciale și art. 3.11 din Condiții generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, în raport de hotărârile pronunțate în litigiul anterior, în special considerentele deciziei Tribunalului Bihor 1069/R/. dosar și după punerea în discuție a unit cu fondul soluționarea acestei excepții.

Reclamanții, prin reprezentant, au solicitat respingerea acestei excepții motivată de faptul că, în litigiul anterior, s-a discutat exclusiv despre clauzele abuzive privind comisionul de risc și de administrare. Totodată au arătat că, pe perioada derulării contractului, dobânda curentă a fost mai mare într-o anumită perioadă decât rata de 4,25% pe an, prevăzută la art. 3 lit. a din Condițiile speciale, iar reclamanții au fost notificați de bancă pe parcursul creditului și au susținut că nu au fost semnate de către reclamanți acte adiționale la contractul de credit.

La termenul de judecată din data de 21.10.2015, la solicitarea reclamanților, instanța a dispus introducerea în cauză a numitei Ț. M. E., în calitate de terț intervenient, aceasta având calitatea de parte semnatară a contractului de credit.

Tot la termenul de judecată din data de 21.10.2015, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a soluționării excepției autorității de lucru judecat cu privire la cererea reclamanților inserată în pct. B din petit privind constatarea caracterul abuziv al clauzelor referitoare la dobândă cuprinse la art. 3 lit. d din Condițiile Speciale și art. 3.11 din Condiții generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, în raport de hotărârile pronunțate în litigiul anterior, în special considerentele deciziei Tribunalului Bihor 1069/R/. cauză din oficiu.

La data de 28.10.2015, reclamanții, prin reprezentant, au depus la dosar precizare de acțiune și extindere a cadrului procesual, prin care aceștia au solicitat, în scris, introducerea în cauză a numitei Ț. M. E., în calitate de terț intervenient, aceasta având calitatea de parte semnatară a contractului de credit și au precizat primul capăt de cerere prin care au solicitat „obligarea pârâtelor, în solidar, să plătească în favoarea reclamanților F. F. și F. D. CATIȚA, dobânzile legale aferente debitului în cuantum de 6.949,51 CHF, reprezentând comision de risc, respectiv comision de administrare”, în sensul că acest debit ce reprezintă comisioane a fost restituit reclamanților la data de 20.10.2014, aceasta fiind data până la care reclamanții solicită plata dobânzii aferente debitului.

Totodată, reclamanții au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat cu privire la capătul doi de cerere, prin care aceștia au solicitat „să se constate caracterul abuziv al clauzelor referitoare la dobândă cuprinse la art. 3 lit.d din partea Condiții speciale, art. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008”, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Reclamanții au menționat, de asemenea, faptul că în cadrul acestui dosar au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor referitoare la dobândă cuprinse la art. 3 lit.d din partea Condiții speciale, art. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, însă acest lucru nu a fost solicitat în cadrul dosarului nr._, iar cererea de judecată din prezentul dosar are un obiect diferit față de acțiunea civilă din dosarul nr._, situație față de care nu există autoritate de lucru judecat.

Reclamanții au anexat, în xerocopie, înscrisurile reprezentate de: actul de identitate privind pe numita TIG M. E., extrasul de cont nr. 11/20.10.2014 și graficul de rambursare.

La data de 18.11.2015, pârâta V. R. S.A a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat invocă în cauză din oficiu, la care a anexat, în xerocopie, convenția de credit nr._/22.01.2008, încheiată între V. R. S.A, în calitate de bancă, numiții: F. F. și F. D. CATIȚA, în calitate de împrumutați și numita Ț. M. E., în calitate de garant ipotecar, planul de rambursare, cererea de credit pentru persoane fizice formulată de numiții: F. F. și F. D. CATIȚA, contractul de garanție reală imobiliară, autentificat sub nr.77/22.01.2008, de BNP CHINDLEA E. L. și adeverințele de venit privind pe numiții F. F. și F. D. CATIȚA.

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate a apărărilor invocate și a probațiunii administrate, instanța reține în fapt următoarele:

Între pârâta S.C.V. R. S.A.,cu sediul în București, reprezentată de persoane din cadrul Sucursalei Beiuș, în calitate de bancă ,pe de o parte, reclamanții F. F. și F. D. CATIȚA, în calitate de împrumutați, pe de altă parte și numita Ț. M. E., în calitate de garant ipotecar, pe de altă parte, s-a încheiat Convenția de credit nr._/22.01.2008,aflată la filele 7-17 dosar, având ca obiect acordarea de către bancă în favoarea împrumutaților a unui credit în valoare de _ CHF (franci elvețieni), rambursabil în 288 de luni (24 de ani).

În legătură cu acest contract, în dosarul civil nr._, a fost pronunțată de către Judecătoria Beiuș Sentința civilă nr. 1876/2012, prin care instanța a hotărât:

,,Admite, în parte, sesizarea formulată de către petentul COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR BIHOR, cu sediul în Oradea, ./A, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, .. 171, sector 2 și intervenienții F. F. și F. D. CATIȚA, ambii domiciliați în satul Hinchiriș, nr. 129, ., județul Bihor, ca legală și întemeiată.

Admite, în parte, cererea de intervenție voluntară principală formulată de către F. F. și F. D. CATIȚA, în contradictoriu cu intimata S.C. V. ROMÂNIA S.A.

Anulează următoarele clauze abuzive din convenția de credit nr._/22.01.2008, încheiată între intervenienții F. F. și F. D. Catița, pe de-o parte și intimata S.C. V. R. S.A., pe de altă parte:

- pct. 5, lit. a din condițiile speciale ale convenției – „comision de risc: 0,22 %, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.”

- pct. 3.5. din condițiile generale ale convenției – „pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în condițiile speciale.”

Obligă pe intimata S.C. V. R. S.A. să restituie intervenienților F. F. și F. D. Catița toate sumele încasate cu acest titlu (comision de risc).

Anulează transformarea (înlocuirea/redenumirea), unilaterală de către intimata S.C. V. R. S.A., a comisionului de risc în comision de administrare credit, potrivit art. 3 din actul adițional nr. 1 la convenția de credit nr._/22.01.2008.

Obligă pe intimata S.C. V. R. S.A. să restituie intervenienților F. F. și F. D. Catița toate sumele încasate cu acest titlu (comision de administrare credit).

Obligă pe intimata S.C. V. R. S.A. să plătească intervenienților F. F. și F. D. Catița suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Aplică intimatei S.C. V. R. S.A. sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1000 lei (unamielei).

Respinge celelalte pretenții.,,

Împotriva acestei hotărâri judecătorești ..A a declarat recurs, astfel că, prin Decizia nr. 1069/R/. Tribunalul Bihor,în dosarul nr. 532/2012, cu opinie separată, a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenta ..A. în contradictoriu cu intimații COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR BIHOR, FAT F., F. CATIȚA, împotriva sentinței civile nr. 1876/10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totalitate. Totodată a fost obligată partea recurentă să plătească părții intimate FAT F., F. CATIȚA suma de 500 lei cheltuieli de judecată in recurs.

Trebuie menționat faptul că printre alte aspecte, în considerentele acestei decizii, respectiv la pagina 15 a deciziei, aflată la fila 32 în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:

,, Referitor la motivul de recurs ce vizează condițiile de ajustare ale dobânzii, tribunalul consideră că, față de cele menționate mai sus, caracterul abuziv al clauzelor privind modificarea dobânzii, poate fi analizat în condițiile în care aceste clauze nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Așa fiind, trebuie remarcat că art. 3 pct. a) din condițiile speciale, care stabilește rata dobânzii, se asociază cu obiectul principal al contractelor de credit, fiind primul element pe care banca îl aduce la cunoștința clienților cu ocazia încheierii unui contract de credit, principalul criteriu al reglării concurenței între bănci. Anularea acestei clauze lipsește practic, banca, de scopul pentru care încheie un contract de credit, nefiind de conceput, din perspectiva sa, lipsa prefigurării acestui avantaj.

Pentru aceste motive, instanța, apreciind întemeiat acest motiv de recurs, îl va admite și va modifica sentința recurată, în sensul menținerii clauzei prevăzute la art.3 lit a din convențiile de credit încheiate cu intervenienții.

Cât privește clauza de la pct. 3 d ) din condițiile speciale, s-a prevăzut că banca își rezervă dreptul de a revizui structura dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii. Stabilirea unei asemenea clauze de revizuire poate fi justificată în ipoteza contractelor de credit a căror derulare este stabilită pe o perioadă mare de timp, art. 1 lit. a alineatul 2 din anexa la Legea nr. 193/2000 făcând trimitere la o atare posibilitate.

Motivul care generează fluctuația dobânzii trebuie să fie însă circumscris unor ipoteze clare și să poată fi verificat de către consumator. Formularea aleasă în cuprinsul contractului nu satisface însă o atare cerință datorită caracterului său de generalitate și a neraportării la elemente de ordin obiectiv. Numai în măsura în care s-ar fi circumscris prin adăugarea unor asemenea elemente clauza respectivă s-ar putea reține că ea este în concordanță cu dispozițiile art. 1 lit. a alineatul 2 din anexa la Legea nr. 193/2000.

Însăși recurenta arată că prin schimbări semnificative pe piața monetară, potrivit definiției din Condițiile generale ale convenției de credit, se înțelege orice variație cu o cotă de 0,20% p.a. sau mai mare a valorii indicilor de referință ai pieței monetare față de valoarea avută la momentul contractării; orice modificări ale costurilor de refinanțare ale băncii ce ar genera o depășire a nivelului maxim acceptabil în vederea continuării desfășurării activității, orice modificări legislative ce ar supune Banca la suportarea unor costuri noi/suplimentare/majorate față de cele avute în vedere la data de referință. Recurenta recunoaște că nici ea nu poate să determine, la momentul încheierii contractului, împrejurările în care va interveni modificarea dobânzii.

Se poate observa cât de vast este domeniul în care pot interveni modificări ale dobânzii, orice schimbare din piața monetară putând determina modificarea dobânzii, aprecierea aparținând exclusiv Băncii.

Aprecierea făcută din acest punct de vedere de către instanța de fond concordă cu prevederile legale amintite. De altfel, în mod just s-a remarcat că prin contract nu s-a dat posibilitatea consumatorului de a-l rezilia imediat în cazul în care s-ar majora nivelul ei. Or, derogarea permisă de legiuitor este incidentă numai dacă s-a stabilit o atare opțiune, raportarea la celelalte prevederi contractuale nefiind de natură să înlăture această concluzie.

Practic clauzele cuprinse la art. 3 pct. d din Condițiile speciale ale convenției de credit obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului, ceea ce constituie o clauză abuzivă în sensul pct. 1 lit.. b) din Anexa la Legea nr. 193/2000. De altfel nici Banca nu a avut posibilitatea cunoașterii acestor condiții în care intervine modificarea contractului. Nu are relevanță sub aspectul aprecierii caracterului abuziv al clauzei faptul că ulterior, în cadrul unui litigiu, consumatorul ar putea solicita efectuarea unei expertize, întrucât momentul la care consumatorul trebuie să cunoască toate condițiile contractuale este momentul semnării contractului, și nu unul ulterior.

Pentru argumentele arătate, tribunalul apreciază ca fiind abuzivă clauza contractuală cuprinsă la art. 3 pct. d din Convenția de credit nr._/22.01.2008, precum și ale art. 3.10 din Condițiile generale, pentru aceleași motive arătate mai sus, întrucât acestea stabilesc că D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) Costuri suplimentare sau prin acordul părților.

Aceeași concluzie se impune și în privința dispozițiilor art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit și art. 3.5 din condițiile generale, privind comisionul de risc.,,

Trebuie menționat faptul că, prin clauza contractuală prevăzută la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale ale convenției de credit nr._/ 22.01.2008, încheiată între părți se prevede: „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.

De asemenea, la pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, încheiată între părți se s-au prevăzut următoarele: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare” sau prin acordul părților”.

Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că în privința contractului de credit bancar în litigiu, s-a statuat în mod definitiv prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești, faptul că acesta intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, întrucât împrumutații au calitatea de consumator, iar banca pe aceea de comerciant.

Față de măsurile dispuse prin Sentința civilă nr. 1876/2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr._, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1069/R/.> pronunțată de Tribunalul Bihor, din examinarea înscrisului de la fila 143 dosar și potrivit susținerilor părților instanța reține faptul că, la data de 20.10.2014, pârâta S.C. V. R. S.A a restituit în favoarea reclamanților sumele constând în comision de risc și comision de administrare, în cuantum total de 6.949,51 CHF.

Prin titlul executoriu mai sus indicat nu s-a stabilit și actualizarea creanței în raport cu indicele de inflație, iar cererea privind plata dobânzii legale calculată asupra sumelor restituite cu titlu de comision de risc și administrare nu a fost formulată în litigiul respectiv.
Astfel, în temeiul principiul reparării integrale a prejudiciului și în baza prev. OG nr.9/2000, act normativ invocat și de către reclamanți în susținerea cererii, instanța va dispune obligarea pârâta S.C. V. R. S.A, să plătească, în favoarea reclamanților F. F. și F. D. CATIȚA și dobânzile legale calculate asupra sumelor constând în comision de risc și comision de administrare, ce au fostrestituite în cuantum total de 6.949,51 CHF, în baza sentinței civile nr.1876/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr.1069/R/. Tribunalul Bihor, de la data reținerii acestora și până la data de 20.10.2014, când a avut loc restituirea, sume ce se vor actualiza cu rata indicelui de inflație la data plății.
Indexarea ca modalitate de reparare a prejudiciului are ca obiect păstrarea valorii reale a obligației evaluabile în bani prin modificarea valorii nominale a acesteia și pentru acest motiv despăgubirile pentru fluctuații monetare se pot cumula cu dobânzile care au ca scop majorarea valorii reale a obligației evaluabile în bani proporțional cu perioada lipsei de folosință a sumei de bani corespunzătoare acestei obligații.
În ceea ce privește temeiul legal în baza căruia va fi acordată și calculată dobânda legală, instanța apreciază că, în raport de momentul nașterii raportului juridic dintre părți, în speță sunt incidente dispozițiile OG nr.9/2000 actualizată, iar nu prevederile OG nr.13/2011, care sunt aplicabile doar în situația raporturilor juridice născute după momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, în acest sens fiind și prev. art. 6 alin. 5 din Legea nr. 287/2009 privind noul Cod civil și principiul de drept ,,tempus regit actum,,, precum și aspectele prezentate de reclamanți în motivarea în fapt și în drept a cererii.
Instanța consideră vădit nefondate apărările invocate de pârâtă în întâmpinare cu privire la imposibilitatea acordării dobânzilor legale și a actualizării sumelor restituite, astfel că le va respinge ca atare și va dispune conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct.3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/ 22.01.2008, invocată în cauză din oficiu, instanța o consideră întemeiată, astfel că o va admite ca atare pentru următoarele considerente:
Indiferent dacă, în litigiul anterior, s-a solicitat sau nu de către părți, analizarea caracterului abuziv clauzelor cuprinse la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct.3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, din motivele inserate în considerentele Deciziei nr. 1069/R/. Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 532/2012, astfel cum acestea au fost prezentate mai sus, rezultă fără putință de tăgadă faptul că, instanța de recurs a făcut aprecieri atât asupra clauzelor cuprinse la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008 și a reținut că aceste clauze au caracter abuziv. De asemenea, instanța de recurs a făcut aprecieri și asupra clauzei prevăzute la art. 3 lit. a din condițiile speciale ale acestui contract, arătând că aceasta se impune a fi menținută, precum și asupra clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit și art. 3.5 din condițiile generale, privind comisionul de risc, despre care s-a arătat de asemenea că sunt abuzive.
Pentru aceste aspecte instanța apreciază că solicitările formulate de către reclamanți în petitul cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008 reconvenționale sunt lipsite de obiect, deoarece este imposibil ca în prezenta cauză să fie reluat în discuție caracterul acestor clauze, respectiv să fie infirmate aspectele reținute în considerentele deciziei Tribunalului Bihor cu privire la aceste clauze contractuale.
Pentru a reține astfel, instanța are în vedere că potrivit art.430, alin.1 C.pr.civ. hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are de la pronunțare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
La art. 430 alin 2 din C.pr. civ. se arată că autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Tot în acest sens, la art. 431 C.pr.civ. se arată:,,(1) nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, (2) oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă,, iar 435 C.pr.civ. prevede,, hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora. Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii dovada contrară.
Puterea de lucru judecat este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, prin prev.art.431, art.435 C.pr.civ. și ca o prezumție legală prin prevederile art.328 C.pr.civ., iar ca excepție procesuală - prin articolul 432 C.pr.civ.,, intitulat excepția autorității de lucru judecat, unde se arată că această excepție poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului.
Efectele puterii de lucru judecat prezintă un dublu aspect:
-un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu . În acest sens art. 431 alin. (1) dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
- un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată.
Articolul 431 alin. (2) reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau NUMAI ÎN CONSIDERENTE, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) NCPC.
Există deopotrivă încălcare a autorității de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicție dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și atunci când contradicția operează între considerentele acestora, în sensul de a se nega sau, dimpotrivă, de a se afirma ceea ce s-a negat anterior asupra unei chestiuni litigioase care a făcut obiect al dezbaterilor și al verificării jurisdicționale, lucrul judecat având și o funcție pozitivă care impune judecății ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranșate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat.
D. urmare, cea de-a doua instanță nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nu o poate ignora.
Într-adevăr, este posibil ca o hotărâre să nu exprime întotdeauna adevărul și totuși ea se bucură de autoritate de lucru judecat. S-a considerat că rațiunea respingerii unei a doua cereri identice cu prima nu este că prima sentință ar exprima adevărul absolut, care nu mai poate fi cercetat din nou, ci datorită faptului că securitatea și stabilitatea raporturilor juridice împiedică cercetarea la nesfârșit a unei aceleiași cereri, prevalând interesul public față de interesul privat al părților. După cum s-a afirmat, imposibilitatea promovării unui nou proces identic nu rezultă din prezumția că prima sentință exprimă adevărul adevărat, ci din faptul că îți este interzis a demonstra falsitatea lui.
Teoriile recente din literatura de specialitate se distanțează însă de ideea adevărului absolut relevat de hotărârile judecătorești, arătându-se că ,,judecătorul stabilește adevărul judiciar, care nu este un adevăr logic, absolut, ci reprezintă cea mai probabilă soluție dintr-o . soluții posibile,,.
Odată ce judecătorul a stabilit dreptul, trebuie ca, la un anumit moment, acesta să se impună tuturor, să fie inserat în ordinea juridică. Securitatea juridică cere ca orice reluare a cauzei să fie împiedicată, iar procesul judiciar să fie oprit, indiferent de conținutul hotărârii, chiar dacă realitatea nu corespunde în hotărâre.
De asemenea, lucrul judecat se bucură și de obligativitate, consacrată așa cum am arătat mai sus prin prev. art. 435 C.pr.civ, care face ca părțile să se supună hotărârilor judecătorești, chiar și în situația în care un alt proces nu este purtat între aceleași părți, cu același obiect și cauză.
Astfel, puterea lucrului judecat simplifică dovada faptului pe care se întemeiază dreptul subiectiv și împiedică contradicțiile dintre hotărâri. Această prezumție legală evocă efectul pozitiv al lucrului judecat, asigurând consecvența în judecată, așa încât rezolvându-se o a doua acțiune se vor respecta constatările făcute în primul proces.
D. urmare, în privința clauzelor contractuale inserate la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008,considerentele Deciziei nr.1069/R/. Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 532/2012 se impun a fi invocate în cadrul prezentului litigiu cu putere de lucru judecat, expresie care deși nu este sinonimă cu autoritatea de lucru judecat (care presupune existenta triplei identități de obiect, cauză și părți între două litigii și care semnifică exclusivitatea unei hotărâri), presupune obligativitatea respectării hotărârii, chiar dacă în cel de-al doilea proces nu este vorba despre același obiect, cauză și părți. Obligativitatea ca efect al lucrului judecat face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.
În literatura de specialitate se face o oarecare distincție între autoritatea lucrului judecat si prezumția puterii lucrului judecat, cunoscut fiind că tripla identitate de obiect, cauză și părți interesează excepția autorității de lucru judecat, iar nu prezumția lucrului judecat, care presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre.
Astfel, excepția autorității de lucru judecat împiedică rejudecarea și contradicțiile între ceea ce s-a dispus ori s-ar dispune, respectiv între dispozitivele hotărârilor, în timp ce prezumția simplifică dovada faptului pe care se întemeiază dreptul subiectiv și împiedică contradicțiile între ceea ce s-a constatat ori s-ar constata, respectiv între considerentele hotărârilor.
Excepția evocă efectul negativ al lucrului judecat, împiedicarea judecării repetate a uneia și aceleiași cereri, așa încât dacă exista tripla identitate a doua acțiune se va respinge fără cercetarea fondului, prezumția evocă efectul pozitiv al lucrului judecat, asigurând consecvența în judecată, așa încât rezolvându-se în fond o a doua acțiune se vor respecta constatările făcute în primul proces. Excepția presupune tripla identitate și este un mijloc procesual, prezumția presupune diferențiere între cele două acțiuni și reprezintă un mijloc de apărare în fond. Chiar dacă cele două mijloace funcționează în condiții diferite și urmăresc un scop imediat diferit, scopul final al acestora este de a împiedica contradicțiile dintre hotărâri.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil, garantat prin art.6 alin.1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preeminenței dreptului-inerent ansamblului articolelor din Convenție- și că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului îl reprezintă principiul securității raporturilor juridice care presupune printre altele că soluția adoptată de o instanță și intrată în puterea lucrului judecat să nu mai poată fi modificată prin reluarea judecății( Brumărescu contra României, V. contra României, R. contra României, P. contra României, D. contra României ).
Adoptarea unei soluții contrare ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice și ar reprezenta o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor consacrat de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru ansamblul argumentelor de fapt și de drept prezentate instanța va
admite excepția autorității de lucru judecat, invocată în cauză din oficiu și va respinge ca lipsită de obiect cererea reclamanților privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct.3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, întrucât asupra acestui aspect a statuat cu putere de lucru judecat Tribunalul Bihor în considerentele deciziei mai sus invocate.
Chiar dacă nu s-ar reține în acest sens, pentru argumentele prezentate de către instanța de recurs în decizia mai sus invocată, precum și pentru argumentele prezentate de ÎCCJ în Hotărârea nr. 3913/13.11.2013 pronunțată în dosarul_/3/2011, la care instanța achiesează în totalitate, se poate reține văditul caracter abuziv al clauzelor contractuale inserate la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008.
Instanța consideră că, banca nu a prezentat nicio probă din care să rezulte faptul că aceste clauze au fost negociate direct cu reclamanții, deși, era de datoria acesteia să prezinte probe în acest sens, mai ales că inserarea în contract a acestor clauze denotă intenția băncii de a se ține la adăpost de apariția oricărui risc care îi poate diminua câștigul prin transferarea integrală a acestuia către consumator, dezechilibrul contractual fiind evident.
Instanța apreciază că nu se poate susține că simplul fapt al semnării contractului de către consumator și informarea prealabilă a acestuia despre comisioanele/dobânzile percepute, echivalează cu negocierea clauzelor contractului între părți, mai ales în ipoteza în care cuantumul dobânzii nu este precis determinat în cuprinsul convenției.
Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, predictibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce,or în speță lipsesc aceste elemente.
Deoarece, inclusiv variabilitatea dobânzii curente are ca principal efect variabilitatea procentului D., instanța apreciază că, în contractul încheiat între părți nu există clauze care să consacre criterii certe, concrete, previzibile pentru determinarea cuantumului celor două tipuri de dobândă și pentru a exista posibilitatea verificării legalității modului de stabilire al acestora de către instanța de judecată.
D. urmare, reținând caracterul abuziv al clauzelor, constatat anterior chiar de către Tribunalul Bihor, raportat la argumentele mai sus prezentate, instanța va dispune implicit anularea clauzele cuprinse la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, încheiată între reclamanții F. F. și F. D. CATIȚA pe de o parte și pârâta S.C. V. R. S.A., pe de altă parte, precum și garantul ipotecar Ț. M. E., clauze ce au următorul conținut:
- pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale ale convenției de credit : „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.
- pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare” sau prin acordul părților”.
Faptul că reclamanții au executat o perioadă de timp prevederile unor clauze abuzive, nu înseamnă că aceștia nu are dreptul de a invoca oricând nulitatea absolută a acestor clauze cuprinsă în convenția inițială de credit cu consecințele de rigoare, având în vedere căsancțiunea prevăzută de lege pentru introducerea unei clauze abuzive într-un contract încheiat cu un consumator este nulitatea absolută.
Împrejurarea că aceste clauze sunt abuzive determină anularea clauzelor respective, iar restituirea sumelor achitate în baza clauzelor anulate constituie chiar efectul nulității .
Pe cale de consecință, instanța va anula aceste clauze, iar în virtutea principiului retroactivității efectelor nulității și a principiului repunerii părților în situația anterioară, incidente în cauza de față deoarece nu există o imposibilitate obiectivă care să determine excepția de la retroactivitate în privința clauzelor abuzive va obliga pârâta S.C. V. R. S.A, să restituie reclamanților, toate sumele încasate cu titlu dobândă curentă percepute peste procentul de 4,25 % pe an stabilit cu acest titlu în contract la pct.3 lit. a din Condițiile speciale ale convenției, de la data încheierii convenției și până în prezent, sume ce vor fi calculate/individualizate cu ocazia punerii în executare a hotărârii.
Trebuie menționat că, deși pârâta a formulat apărări sub acest aspect, nu a depus la dosar un mod de calcul al dobânzii pentru a se putea constata dacă pe parcursul derulării convenției reclamanții au plătit sau nu dobândă suplimentară, respectiv peste procentul de 4,25 % pe an stabilit cu acest titlu în contract la pct. 3 lit. a din Condițiile speciale ale convenției.
Astfel, în lipsa acestor elemente nu se poate stabili dacă a rămas sau nu fără obiect capătul de cerere privind restituirea sumelor plătite cu titlu de dobândă suplimentară, așa cum a solicitat pârâta în întâmpinare.
În faza executării, pe baza unei expertize sau a altor mijloace de probă pot fi verificate apărările pârâtei, iar dacă acestea sunt veridice, executarea acestei obligații stabilită în sarcina pârâtei este evident că rămâne fără obiect, restituirea sumelor impunându-se a fi realizată doar în ipoteza în care dobânda curentă a depășit procentul de 4,25 % pe an indicat în contract.
Totodată, instanța va obligă pârâta S.C. V. R. S.A să emită un nou grafic de rambursare, ca o consecință a anulării clauzelor mai sus indicate.
Ținând cont de principiul reparării integrale a prejudiciului, în temeiul prev. OG nr.9/2000, sub incidența cărora a fost încheiat contractul între părți, act normativ invocat și de către reclamanți în susținerea cererii, precum și pentru motivele prezentate în soluționarea capătului de cerere privind acordarea dobânzilor și a actualizării în privința sumelor restituite cu titlu de comision de risc și administrare, instanța va dispune obligarea pârâtei S.C. V. R. S.A, la plata dobânzilor legale calculate asupra sumelor ce vor fi restituite, reprezentate de dobândă curentă încasată peste valoarea de 4,25% pe an, de la data reținerii acestora și până la data plății efective, sume ce se vor actualiza cu rata indicelui de inflație la data plății efective.
Totodată instanța va respinge restul pretențiile reclamanților, respectiv solicitarea acestora privind obligarea pârâtelor S.C.V. R. S.A. și S.C. V. R. S.A.- Sucursala Beiuș, la plata în solidar a sumelor restituite și a dobânzilor legale calculate asupra acestora, întrucât în speță nu este vorba despre o răspundere solidară a celor două pârâte. Pe de o parte, un astfel de tip de răspundere pentru a putea fi angajată trebuie să fie expres prevăzută de lege, iar pe de altă parte contractul a fost încheiat doar în numele și de către pârâta S.C.V. R. S.A., astfel că aceasta are calitatea de parte contractantă și implicit își asumă drepturile și obligațiile ce derivă din perfectarea acestui contract,o dovadă în acest sens o reprezintă chiar restituirea doar de către această pârâta a sumelor reținute cu titlu de comision de risc și administrare.
Cu privire la solicitările reclamanților privind eliminarea prevederilor abuzive din contract, urmează a se reține că sunt rămase fără obiect în raport de aspectele tranșate de instanță în sensul anulării clauzelor ca efect al caracterului abuziv și restituirea prestațiilor ca efect al nulității. De asemenea, instanța consideră că, problema continuării derulării convenției după constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale și menținerea valabilității restului dispozițiilor convenției ține de respectarea principiului pacta sunt servanda, nefiind necesară intervenția instanței în acest sens.
Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În baza art.453 alin.1 C.pr.civ. deși instanța reține culpa procesuală a pârâtei, va respinge cererea reclamanților F. F. și F. D. CATIȚA privind obligarea pârâtei S.C.V. R. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în cuprinsul împuternicirilor avocațiale de la filele 6 și 177 dosar, nu a fost indicată vreo sumă de bani cu titlu de onorariu avocațial, iar la dosarul cauzei nu a fost depusă chitanță justificativă privind plata unei astfel de sume de bani. Astfel, în lipsa unei dovezi în acest sens, instanța nu poate dispune obligarea pârâtei la plata vreunei sume de bani cu titlu de onorariu avocațial, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată urmând a fi respinsă.
Totodată, instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă și nici pe împuternicirea avocațială a reprezentantei pârâtei de la fila 102 dosar, nu a fost indicată vreo sumă de bani cu titlu de onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată și precizată de către reclamanții F. F.,CNP_ și F. D. CATIȚA,CNP_, ambii cu domiciliul în localitatea Hinchiriș, nr. 129, ., județul Bihor și cu domiciliul procesual ales în municipiul Oradea, ..1, cam.4, parter, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele S.C.V. R. S.A., cu sediul în București, sector 2, ., . 10, având CUI_ înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și S.C. V. R. S.A.- Sucursala Beiuș,cu sediul în municipiul Beiuș, .. 22, județul Bihor și privind pe terțul intervenient Ț. M. E., cu domiciliul în localitatea Ștei, .. 53, județul Bihor.
Obligă pârâta S.C. V. R. S.A, să plătească, în favoarea reclamanților F. F. și F. D. CATIȚA, dobânzile legale calculate asupra sumelor constând în comision de risc și comision de administrare, ce au fostrestituite în cuantum total de 6.949,51 CHF, în baza sentinței civile nr.1876/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr.1069/R/. Tribunalul Bihor, de la data reținerii acestora și până la data de 20.10.2014, sume ce se vor actualiza cu rata indicelui de inflație la data plății.
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată în cauză din oficiu și respinge cererea reclamanților privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008.
Anulează clauzele cuprinse la pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale și pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, încheiată între reclamanții F. F. și F. D. CATIȚA pe de o parte și pârâta S.C. V. R. S.A., pe de altă parte, precum și garantul ipotecar Ț. M. E., clauze ce au următorul conținut:
- pct. 3 lit. d din Condițiile Speciale ale convenției de credit : „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.
- pct. 3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare” sau prin acordul părților”.
Obligă pârâta S.C. V. R. S.A să emită un nou grafic de rambursare, ca o consecință a anulării clauzelor mai sus indicate.
Obligă pârâta S.C. V. R. S.A, să restituie reclamanților F. F. și F. D. CATIȚA, toate sumele încasate și percepute cu titlu dobândă curentă ce depășesc procentul de 4,25%p.a. stabilit cu acest titlu la pct. 3 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției, de la data încheierii convenției și până în prezent, sume ce vor fi calculate/individualizate cu ocazia punerii în executare a hotărârii.
Obligă pârâta S.C. V. R. S.A să plătească, în favoarea reclamanților F. F. și F. D. CATIȚA, dobânzile legale calculate asupra sumelor mai sus indicate, constând în dobânda curentă ce depășește valoarea de 4,25% p.a., de la data reținerii acestora și până la data plății efective, sume ce se vor actualiza cu rata indicelui de inflație la data plății.
Respinge restul pretențiilor.
Respinge cererea reclamanților F. F. și F. D. CATIȚA privind obligarea pârâtei S.C.V. R. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A.-M., judecător B. A.
Red. M.A.M.
Tehnored. B.A.
7 ex./22.01.2016
Emise 5 comunicări:
Reclamanții:
F. F.,CNP_ și
F. D. CATIȚA,CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales în municipiul Oradea, ..1, cam.4, parter, județul Bihor;
Pârâtele:
S.C.V. R. S.A., cu sediul în București, sector 2, ., . 10, având CUI_ înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și
S.C. V. R. S.A.- Sucursala Beiuș,cu sediul în municipiul Beiuș, .. 22, județul Bihor.
Terțul intervenient
terțul intervenient Ț. M. E., cu domiciliul în localitatea Ștei, .. 53, județul Bihor.

← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1270/2015....		Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1097/2015. Judecătoria... →

Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1335/2015. Judecătoria BEIUŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1335/2015. Judecătoria BEIUŞ