Contestaţie la executare. Sentința nr. 354/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 354/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 354/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA-BEIUȘ JUDEȚUL-BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 354/2015
Ședința publică de la 18.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI_, cu sediul în localitatea Ștei, ..1, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI_, cu sediul în localitatea B., ., județul Maramureș, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 18.03.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 12.11.2014, legal timbrată cu suma de 3646,40 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor de la filele 20 și 260 dosar, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- anularea tuturor formelor de executare silită inițiate de intimată împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr. 256/E/2014 al B. P. E. N..
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 10.11.2014, B. P. E. N. i-a comunicat somația privind achitarea sumei totale de 113.845,20 lei, din care, suma de 68.200 lei reprezintă debit, suma de 10.502 lei, reprezintă garanția de bună execuție, suma de 25.726 lei, reprezintă contravaloarea materialelor de construcții și penalități, iar suma de 8.015,20 lei, reprezintă cheltuieli de executare.
Totodată, contestatoarea a arătat faptul că actele de executare sunt neîntemeiate și nelegale, întrucât obiectul executării silite îl reprezintă Sentința civilă nr.1794/2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus Maramureș în dosarul cu nr._, prin care s-a admis acțiunea formulată de S.C. G. P. S.R.L. pentru emiterea Ordonanței de Plată și aceasta a fost obligată să achite în favoarea creditoarei intimate suma de 68.200 lei debit principal aferent contractului de prestări servicii nr. 15/2012, suma de 10.502 lei reprezentând garanția de bună execuție și suma de 25.762 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcții și penalități de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea a arătat că a formulat cerere în anulare, care a fost respinsă prin Sentința Civilă nr. 646/2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus.
A susținut că facturile care au făcut obiectul acestei ordonanțe de plată sunt următoarele: nr.538/31.07.2012, nr. 430/30.06.2012 și nr.421/31.05.2012, facturi care au fost achitate de către aceasta conform ordinelor de plată și biletului la ordin emis de contestatoare și încasat de intimată.
Contestatoarea a arătat faptul că nu poate fi restituită garanția de bună execuție, întrucât lucrarea la care s-a angajat intimata nu a fost executată în întregime și nu s-a efectuat recepția finală, dată de la care curge termenul de un an înăuntrul căruia creditoarea răspunde de calitatea lucrărilor făcute.
Față de acestă stare de fapt, contestatoarea a arătat faptul că aceasta a achitat datoria pe care o avea față de intimată, astfel că, ar fi grav prejudiciată dacă aceeași datorie ar fi încasată de două ori.
În motivarea în drept a cererii, contestatoarea a invocat dispozițiile art.711 și următoarele C.pr.civilă, iar în probațiuneaceasta a depus la dosar, în xerocopie, înscrisurile reprezentate de: înștiințarea privind măsura popririi și somația de plată, ambele emise la data de 07.11.2014 în dosarul execuțional nr. 256/E/2014 al B. P. E. N., Sentința civilă nr. 1794/01.10.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, Încheierea de încuviințare a executării silite nr. 865/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, factura . nr. 538/31.07.2012, în valoare de 31.045,88 lei, factura . nr. 430/30.06.2012, în valoare de 111.150,00 lei, factura . nr. 429/31.05.2012, în valoare de_,72 lei, Ordinul de plată nr. 31/31.12.2012 prin care ., a plătit suma de 10.000 lei în favoarea ., reprezentând contravaloarea facturii nr.538 și Ordinul de plată nr. 21/19.07.2012, prin care ., a plătit suma de_,72 lei în favoarea ., reprezentând contravaloarea facturii nr.429, situația soldului contestatoarei la data de 30.09.2012 și la data de 29.11.2012.
La data de 13.11.2014, contestatoarea a depus la dosar, în xerocopie, biletul la ordin . nr._ în valoare de 48.434,89 lei, reprezentând facturi restante, emis de . favoarea . și girat către ABA S. TISA și biletul la ordin WBAN3AB nr._ în valoare de 40.000,00 lei, reprezentând factura nr. 430, emis de . favoarea . și girat către ABA S. TISA.
La data de 03.12.2014, intimata . a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și, în consecință, menținerea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.256/E/2014 de către B. P. E. N., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, intimata a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.712 alin.1 C.pr.civilă, invocate de contestatoare, întrucât executarea silită pornită împotriva contestatoarei se face în baza unui titlu executoriu emis de către o instanța de judecată și ca urmare, debitoarea nu mai poate invoca pe calea contestației la executare motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecații în prima instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Astfel, la momentul la care s-a judecat ordonanța de plată formulată de intimată, contestatoarea nu a contestat în niciun fel sumele pretinse, nu a formulat apărări și nici anterior promovării acesteia, respectiv la momentul comunicării somației, în cadrul procedurii prealabile.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat ca debitoarea-contestatoare, în mod tacit a recunoscut sumele pretinse și a fost de acord cu admiterea cererii formulată de către intimata creditoare.
Mai mult decât atât, în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții acesteia, contestatoarea a tot promis ca va achita sumele restante aferente facturilor emise, care au fost însușite si acceptate la plată, motiv pentru care a fost respinsă și contestația în anulare formulată de către contestatoarea debitoare.
Cu privire la facturile anexate de contestatoare, intimata a menționat faptul ca acestea nu au fost achitate si nici nu a fost emis vreun bilet la ordin pe care să-l fi încasat intimata. De altfel, din extrasele de cont anexate, nu rezultă faptul că debitoarea ar fi efectuat plați pe numele societății intimate în perioada 09.11-28.12.2012.
Totodată, intimata a solicitat respingerea probelor solicitate de către contestatoare, respectiv interogatoriul și expertiza contabilă, raportat la prev.art.712 alin.1 C.pr.civilă, având în vedere titlu executoriu emis de către o instanța de judecată.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile legale la care s-a făcut trimitere cu ocazia prezentării motivelor de fapt.
La data de 28.01.2015, contestatoarea ., a depus la dosar precizare la contestația la executare prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- anularea, în parte, a executării silite însăși inițiată de intimată împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr. 256/E/2014 al B. P. E. N., cu referire la suma de 62.070 lei (suma nedatorată).
În motivarea în fapt a precizării cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 10.11.2014, B. P. E. N. i-a comunicat somația privind achitarea sumei totale de 113.845,20 lei, din care, suma de 68.200 lei reprezintă debit, suma de 10.502 lei, reprezintă garanția de bună execuție, suma de 25.726 lei, reprezintă contravaloarea materialelor de construcții și penalități, iar suma de 8.015,20 lei, reprezintă cheltuieli de executare.
În sprijinul cererii de executare silită, creditoarea intimată a depus la dosar Sentința civilă nr. 1794/2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus Maramureș în dosarul cu nr._ .
Față de împrejurarea că, la data redactării contestației la executare, contestatoarea nu avea o evidență exactă a problemelor de natură contabilă, în legătură cu raporturile comerciale, de prestări servicii, contractate cu creditoarea, aceasta a solicitat anularea în totalitate a tuturor formelor de executare și a executării silite înseși.
Contestatoarea a arătat faptul că, între aceasta și intimată, nu au existat alte raporturi contractuale, decât Contractul de prestări servicii nr. 15/ 09.02.2012 și Actul adițional nr.2/01.07.2012, la acest contract, iar totalul obligațiilor acesteia rezultate din raporturile contractuale cu creditoarea intimată, s-a ridicat la suma de 234.176,60 lei, conform facturilor emise de creditoarea intimată.
Din aceasta sumă, contestatoarea a făcut plăți succesive, după cum urmează:
- factura nr. 429/30.06.2012, emisa de creditoare, în valoare de 91.981,32 lei, s-a achitat cu O.P. nr.21/19.07.2012, în totalitate;
- factura nr.430/30.07.2012, emisă de creditoare, în valoare de 111.150 lei, s-a achitat cu B.O din 28.12.2012, în valoare de 48.434,89 lei si B.O. din 15.11.2012, în valoare de 40.000 lei, în total 88.434,89 lei.
- factura nr.538/31.12.2012, în valoare de 31.045,88 lei, a fost achitată cu O.P 30/31.12.2012, pentru suma de 10.000 lei, astfel că, a achitat în total suma de 190.415,60 lei, iar diferența dintre suma datorată de 234.176,60 lei și suma achitată - 190.415,60 lei este de 43.760,99 lei.
Cu toate acestea, execuția silită a fost realizată în totalitatea sa, reținându-se de pe conturile contestatoarei, suma de 113.845,20 lei, conform adresei Executorului Judecătoresc din 24.12.2014, din care suma de 8,015,20 lei reprezintă cheltuieli de execuție silită și doar diferența de 105.830 lei, reprezintă debit, conform susținerilor urmăritoarei.
Făcând o diferență între suma de 105.830 lei, reprezentând debit și suma de 43.760,99 lei, care reprezintă, conform celor arătate mai sus, datoria contestatoarei față de creditoare, rezultă că, s-a încasat în plus, suma de 62.070 lei, pentru care contestatoarea nu a avut nicio obligație de a o plăti, astfel că ea trebuie considerată ca o plată nedatorată.
Față de această situație contestatoarea, în contradictoriu cu intimata . a formulat cerere de întoarcere a executării silite, prin care a solicitat instanței să constate ca fiind nedatorată de către aceasta, suma de 62.070 lei și să dispună întoarcerea executării și obligarea acesteia la restituirea acestei sume, încasată nejustificat, cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea a invocat prevederile art. 722 din C.pr.civilă, potrivit căruia „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau, însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioară acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate, rămân în sarcina creditorului”.
În motivarea în drept a cererii, contestatoarea a invocat prevederile art.204, alin. 1, art.722, alin.1 C.pr.civilă iar în probațiune, aceasta a depus la dosar adresele emise de executorul judecătoresc la data de 24.12.2014, în dosarul execuțional nr. 256/E/2014, către Trezoreria Oradea și VOLKSBANK București, privind desființarea popririi.
Totodată, la data de 28.01.2015, B.E.J. P. E. N., a depus la dosar copia integrală a dosarului de executare nr. 256/E/2014, semnată pentru conformitate cu originalul.
La data de 23.02.2015, intimata . a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și, în consecință, menținerea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.256/E/2014 de către B. P. E. N., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că își menține în totalitate punctul de vedere exprimat în întâmpinarea anterioară.
Cu privire la precizarea formulată ulterior, intimata a menționat faptul că, debitoarea îi datorează debitul menționat în hotărârea judecătorească, iar susținerile contestatoarei ca debitul ar fi fost achitat, în parte, nu sunt reale.
Intimata a arătat că nu s-au achitat în plus sume, așa cum se susține, ci doar sumele de plată restante conform titlului executoriu, așa cum rezultă de altfel și din extrasele de cont anexate chiar de către debitoare.
Totodată, intimata a solicitat respingerea cererii de întoarcere a executării silite formulată de contestatoarea debitoare, având în vedere faptul ca titlul executoriu emis nu a fost desființat si nici executarea silită, această cerere este prematur introdusă.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând cererea de față astfel cum a fost precizată, prin prisma motivelor formulate, apărărilor invocate și prin coroborare cu actele din dosarul execuțional nr. 256/E/2014 al B. P. E. N. (filele 47-255) instanța reține următoarele:
Intimata . a inițiat procedura executării silite împotriva contestatoarei ., în dosarul execuțional nr. 256/E/2014 al B. P. E. N., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1794/01.10.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ ,aflată la filele 6, 7 dosar, hotărâre care potrivit mențiunilor inserate în cuprinsul său a rămas irevocabilă prin respingerea cererii în anulare, conform sentinței civile nr. 646/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, aflată la filele 242, 243 dosar.
Urmare a acestui fapt, prin somația de plată din data de 07.11.2014, emisă de executorul judecătoresc P. E. N. în dosarul execuțional nr. 256/E/2014, aflată la fila 5 dosar, contestatoarea ., în calitate de debitoare, a fost înștiințată să achite în termen de o zi de la primirea somației, creanța totală de 113.843,20lei, în componența căreia intră următoarele sume: suma de 105.174 lei, compusă din 68.200 lei cu titlu de debit principal aferent Contractului de prestări servicii nr.15/09.02.2012 și actul adițional nr. 2/01.07.2012, suma de 10.502 lei, reprezentând garanția de bună execuție, suma de 25.762 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcții și penalități de întârziere, începând cu data scadenței facturilor și până la plata efectivă a sumei datorate, la care se adaugă suma de 710 lei cheltuieli de judecată; 34 lei taxă de timbru, 620 lei avans, suma de 8015,20 lei (inclusiv TVA) compusă din 7256,16 lei + 739,04 lei cheltuieli de executare + 20 lei taxă de timbru, arătându-se totodată în cuprinsul somației de plată că, în cazul în care în termenul stabilit nu se va face plata se va proceda la continuarea măsurilor de executare silită.
De asemenea, la data de 07.11.2014, executorul judecătoresc P. E. N. a emis în dosarul execuțional nr.256/E/2014, către contestatoarea ., în calitate de debitoare,adresade înștiințare privind înființarea popririi asupra conturilor deținute de societatea contestatoare până la concurența sumei de113.843,20 lei - fila 4 dosar.
Tot la aceeași dată, 07.11.2014, executorul judecătoresc P. E. N. a emis în dosarul execuțional nr.256/E/2014, către mai multe unități bancare adresele de înființare a popririi asupra conturilor contestatoarei - debitoare ., până la încasarea sumei totale de113.843,20 lei - filele 174-206 dosar.
La data de 19.12.2014 intimată a înaintat executorului judecătoresc adresa aflată la fila 94 dosar prin care a solicitat menținerea popririi și a sechestrului înființat pe bunurile mobile, arătând totodată că i s-a făcut de către contestatoare propunere de achitare eșalonată a debitului,
Urmare a acestui fapt, potrivit Ordinului de plată nr. 605/22.12.2014, fila 79 dosar, . plătit în favoarea beneficiarului B. P. E. N., suma de 113.843,20 lei, ce reprezenta creanța urmărită în dosarul execuțional nr.256/E/2014.
La data de 24.12.2014, în dosarul execuțional nr.256/E/2014, a fost întocmit procesul-verbal aflat la fila 77 dosar, în prezența administratorului ., domnul M. G., în cuprinsul căruia se arată faptul că, acesta din urmă recunoaște penalitățile de 52,373,86 lei – penalități de întârziere în cuantum de 0,25% pentru fiecare zi, începând cu a șaisprezecea zi de la data emiterii fiecărei facturi și până la 31.08.2014; creditorul a solicitat continuarea executării pentru recuperarea sumei de 52,373,86 lei penalități de întârziere, cheltuielile de executare reprezentate de onorariul executorului judecătoresc sunt în sumă de 6288,30 lei, iar totalul creanței este de 58.662,16 lei. S-a arătat faptul că, administratorul M. GHEOROGHE, a declarat că va achita suma de 58.662,16 lei, prin poprire directă, efectuată de B. P. E. N. la . la filele 72-76 dosar au fost depuse documente justificative privind relațiile contractuale dintre această firmă și . și sumele ce-i revin debitoarei în cadrul acestor relații.
Tot la data de 24.12.2014, potrivit înscrisului de la fila 78 dosar, executorul judecătoresc P. E. N. a emis în dosarul execuțional nr.256/E/2014, o adresă către intimata ., prin care a informat-o despre achitarea creanței în sumă de 113.843,20 lei, prin ordinul de plată mai sus indicat, precum și despre faptul că a mai rămas de achitat din partea debitoarei suma de 58.662,16 lei, reprezentând penalități și cheltuieli de executare. Tot în conținutul acestei adrese, executorul judecătoresc a arătat că debitoarea . solicită ridicarea popririi înființată la Banca Transilvania, Volksbank și Trezorerie, astfel că, se impune, ca ., în calitate de creditor, să dispună pentru ridicarea popririi de la terții mai sus amintiți. De asemenea și în această adresă s-a arătat faptul că debitoarea, prin administratorul M. G., a declarat în fața executorului judecătoresc că are bani de încasat de la . că, în luna ianuarie 2015, se va institui poprirea la această societate pentru penalități și cheltuielile de executare la penalitățile de 52,373,86 lei.
Procesul verbal și adresa mai sus indicate au fost semnate atât de către executorul judecătoresc, cât și de către debitoarea ., prin administratorul M. G..
Urmare a acestui fapt, intimata . și-a exprimat, în formă scrisă, acordul pentru ridicarea popririi, conform mențiunilor inserate în cuprinsul înscrisului de la fila 66 dosar, arătând suplimentar faptul că, în caz de întârziere la plată, se vor calcula și penalitățile la zi, întrucât acestea nu au fost calculate decât până la data de 31.08.2014.
Înscrisurile aflate la filele 69-71, confirmă faptul că la aceeași dată de 24.12.2014, executorul judecătoresc a dispus desființarea popririi înființate la Banca Transilvania, VOLKSBANK și TREZORERIE, asupra sumelor pe care aceste unități bancare le datora în calitate de terți popriți pentru debitoarea ., cu precizarea că a fost achitată creanța de 113,843,20 lei, prevăzută în titlul executoriu și cheltuielile de executare.
Ulterior, prin somația de plată din data de 05.01.2015, emisă de executorul judecătoresc P. E. N. în dosarul execuțional nr. 256/E/2014, aflată la fila 67 dosar, contestatoarea . în calitate de debitoare a fost înștiințată să achite în termen de o zi de la primirea somației, creanța totală de 58.662,16 lei, în componența căreia intră următoarele sume: 52.373,86 lei – penalități de întârziere în cuantum de 0,25% pentru fiecare zi, începând cu a șaisprezecea zi de la data emiterii fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului principal; arătându-se că s-a solicitat continuarea executării pentru recuperarea acestei sume și 6.288,30 lei, onorariu executor judecătoresc.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că motivele invocate de către contestatoare atât în cererea principală, cât și în precizarea cererii nu sunt de natură să atragă anularea actelor de executare întreprinse de executorul judecătoresc și nici să determine întoarcerea executării în privința sumei de 62.070 lei, astfel cum a solicitat contestatoarea.
Pentru a reține astfel, instanța are în vedere faptul că, titlului executoriu în baza căruia a fost inițiată executarea silită este reprezentat de o hotărâre judecătorească care se bucură de autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele dezlegate, respectiv Sentința civilă nr. 1794/01.10.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ , hotărâre care a rămas irevocabilă prin respingerea cererii în anulare prin sentința civilă nr. 646/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, aflată la filele 242- 243 dosar.
Din examinarea cererii de executare silită înregistrată la data de 09.09.2014, în dosarul execuțional nr.256/E/2014,al B. P. E. N., aflată la fila 60 dosar, instanța reține că în temeiul Sentinței civile nr. 1794/2013, a Judecătoriei V. de Sus, s-a solicitat de către creditoarea intimată atât recuperarea sumei de 105,187 lei, reprezentând debit principal, garanție de bună execuție, contravaloare materiale și cheltuieli de judecată, precum și recuperarea cheltuielilor de executare și a penalităților de întârziere, începând cu data scadenței facturilor și până la plata efectivă a sumei datorate.
Reiese astfel că, obiectul cererii de executare nu excede dispozitivului titlului executoriu, ci corespunde măsurilor dispuse și creanțelor stabilite prin hotărârea judecătorească, iar în acest sens sunt și actele de executare întocmite de către executorul judecătoresc.
Astfel, din actele de executare ce intră în componența dosarului execuțional, așa cum au fost acestea mai sus enumerate, reiese faptul că, inițial, executorul judecătoresc, prin somația emisă la data de 07.11.2014, nu a individualizat penalitățile de întârziere, deși a făcut referire la acestea. Acest aspect s-a datorat faptului că penalitățile au fost stabilite doar în procent în cuprinsul titlului executoriu. Astfel, doar generic s-a arătat în dispozitivul Sentinței civile nr. 1794/2013, a Judecătoriei V. de Sus, că este obligată debitoarea să plătească „și penalități de întârziere începând cu data scadenței facturilor, și până la plata efectivă a sumei datorate”, în considerentele hotărârii arătându-se că valoarea acestora urmează a fi calculată în procent de 0,25% pentru fiecare zi de întârziere, la debitul principal, de la data scadenței, respectiv din a șaisprezecea zi de la data emiterii fiecărei facturi si până la achitarea integrală a debitului principal.
Rezultă astfel că, în somația emisă la 07.11.2014 – fila 5 dosar, deși a fost indicată suma de 25.762 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcții și penalități de întârziere, începând cu data scadenței facturilor și până la plata efectivă a sumei datorate, este evident că, această sumă reprezintă doar contravaloarea facturilor aflate la filele 247-253 dosar, emise pentru materialele de construcții, iar în cuprinsul său nu a fost inclusă vreo sumă de bani cu titlu de penalități de întârziere, întrucât la momentul pronunțării hotărârii, acestea nu erau concret individualizate, ci urmau a fi stabilite ulterior.
Datorită acestui fapt, după recuperarea creanței în sumă de 113.843,20 lei înscrisă în somația emisă la 07.11.2014, executorul judecătoresc a emis o nouă somație, în data de 05.01.2015, fila 67 dosar, în cuprinsul căreia au fost individualizate penalitățile de 52.373,86 lei percepute pentru facturile emise de ., care reprezintă contravaloarea materialelor de construcții, aspect ce reiese din modul de calcul aflat la filele 83-86 dosar.
Din acest mod de calcul rezultă că aceste penalități au fost stabilite și calculate până la data de 01.09.2014, pentru facturile nr. 511/03.11.2011, în valoare de 5748,64 lei, nr. 517/16.12.2011, în valoare de 1807,92 lei, nr. 579/28.03.2012, în valoare de 2994,60 lei, nr. 463/09.04.2012, în valoare de 850,64 lei, nr. 587/01.06.2012, în valoare de 3937,00 lei, nr. 596/18.06.2012, în valoare de 3479,44 lei și nr. 634/12.12.2012, în valoare de 6944,00 lei, aflate la filele 247-253 dosar, cuantumul total al sumelor înscrise în aceste facturi fiind de 25.762 lei și reprezintă contravaloare materiale de construcții.
Urmare a examinării coroborate a considerentelor Sentinței civile nr. 646/2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 646/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, instanța reține că sumele de plată înscrise în dispozitivul titlului executoriu au fost stabilite cu privire la debitul principal în cuantum de 68.200 lei și la garanția de bună execuție în sumă de _ lei în baza facturilor fiscale: 538/31.07.2012, în valoare de 31,045,80 lei, nr. 430/30.06.2012, în valoare de 111.150,00 lei și nr. 429/31.05.2012, în valoare de 91.980,72 lei, aflate la file 11-13 dosar (suma totală înscrisă în aceste facturi, fiind de 234.176,60 lei). De asemenea, suma de 25.762 lei, ce reprezintă contravaloare materiale de construcții, a fost stabilită în baza facturilor nr. 511/03.11.2011, nr. 517/16.12.2011, nr. 579/28.03.2012, nr. 463/09.04. 2012, nr. 587/01.06.2012, nr. 596/18.06.2012 și nr. 634/12.12.2012, aflate la filele 247-253 dosar.
Astfel este evident că, valoarea totală a debitului avut de contestatoare față de intimată depășește valoarea de 234.176,60 lei, indicată contestatoare în precizarea cererii, la această sumă impunându-se a fi adăugată și creanța de 25.762 lei, ce reprezintă contravaloarea materialelor de construcții.
Susținerile contestatoarei potrivit cărora a achitat aceste sume, făcând și o plată nedatorată în valoare de 62,070 lei, sunt apreciate de instanță ca neîntemeiate, întrucât potrivit documentelor justificative de plată aflate la file 14, 21 și 22 dosar, rezultă că s-a achitat suma totală de 101.980,72 lei, respectiv
prin ordinul de plată nr. 31/31.12.2012, ., a plătit suma de 10.000 lei în favoarea ., reprezentând contravaloarea unei plăți parțiale din factura nr.538/2012 și prin ordinul de plată nr. 21/19.07.2012, ., a plătit suma de_,72 lei, în favoarea ., reprezentând contravaloarea facturii nr.429/2012.
Contestatoarea nu a făcut dovada că biletele la ordin depuse în probațiune la filele 21, 22 dosar au fost încasate de către intimată, ori de către ., în favoarea căreia au fost girate, deși sarcina probei îi revenea în exclusivitate, mai ales că, în întâmpinarea depusă la dosar, intimata a susținut că sumele înscrise în biletele la ordin nu au fost încasate. De altfel și în considerentele hotărârii pronunțate în cererea în anulare s-a făcut referire doar la plățile mai sus menționate și s-a arătat expres faptul că pentru factura fiscală nr. 430/2012 nu s-a depus dovada achitării.
În acest context, instanța apreciază că nu are nicio logică motivarea și calculele indicate de către contestatoare în precizarea cererii, întrucât pe de o parte acestea nu au fost realizate avându-se în vedere întregul cuantum al debitului datorat de contestatoare față de intimată, nefiind evidențiată suma ce reprezintă contravaloarea materialelor de construcții, iar pe de altă parte,chiar întemeiate dacă ar fi susținerile contestatoarei, este cunoscut faptul că, în procedura contestației la executare nu poate fi modificat cuantumul obligațiilor de plată cuprinse într-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în litigiul de fond.
În acest sens instanța are în vedere prevederile art.711 alin. 1 C.pr.civilă, care arată că, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. La alin 2 al acestui articol se arată că, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, iar la alin.3 se arată că după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
De asemenea, la alin.1 al art. 712 C.pr.civilă se prevede că, DACĂ EXECUTAREA SE FACE ÎN TEMEIUL UNEI HOTĂRÂRI JUDECĂTOREȘTI sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă, iar la alin. 2 al art. 712 C.pr.civilă se arată că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Astfel, din conținutul textelor legale invocate reiese că, actele de executare silită trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a dispozițiilor legale, pentru a nu fi prejudiciate drepturile părților.
Contestația la executare are ca scop desfășurarea legală a procedurii de executare silită și reprezintă mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței competente în vederea desființării actelor ilegale de executare.
Natura contestației la executare este cea a unei proceduri speciale, fiind o cale de atac ce are ca scop înlăturarea neregulilor ce s-ar putea ivi cu prilejul executării silite, în cadrul acesteia părțile pot invoca doar vicii si nelegalităti ale actelor de executare, iar nu și motive de fond care puteau fi invocate la judecarea fondului procesului sau în căile de atac speciale.
Astfel, în ipoteza în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare propriu zise se verifică doar legalitatea și temeinicia actelor de executare și respectarea procedurii de executare, fără a se putea interveni în vreun fel în privința cuantumului creanțelor urmărite, dacă acestea au fost stabilite prin titlu executoriu, așa cum încearcă contestatoarea să acrediteze ideea în prezenta cauză, cel mult pot fi solicitate lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Este evident că aspectele prezentate de contestatoare reprezintă apărări de fond și în considerarea acestui fapt a fost respinsă și cererea de probațiune formulată de către aceasta.
Această concluzie se impune, deoarece, așa cum am arătat mai sus, la alin.1 al art.712 C.pr.civilă se arată expres faptul că, dacă executarea se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Ca atare, aspectele invocate de către contestatoare privind plata anumitor sume de bani ce nu ar fi fost avute în vedere de către instanțele care au soluționat cererea de emitere a ordonanței de plată și cererea în anulare, pot fi valorificate pe cale separată, în cadrul procedurii de drept comun, printr-o acțiune în constatarea efectuării anumitor plății, iar nu în cadrul contestației la executare, în această cale de atac, se poate solicita cel mult lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu conform art. 711 alin 2 C.pr.civ., însă este evident că obiectul cererii contestatoarei nu face referire la astfel de lămuriri.
Având în vedere aceste aspecte, analizând conținutul motivelor invocate de către contestatoare, instanța apreciază ca acestea reprezintă veritabile apărări de fond, care de altfel în mare parte au fost invocate de către acesta și cu ocazia soluționării cererii în anulare, astfel că, sunt inadmisibile în cadrul contestației la executare silită.
Motivele invocate în cauză de către contestatoare, în ipoteza în care ar fin întemeiate, pot fi valorificate așa cum am arătat mai sus pe cale separată, printr-o acțiune în constatare, urmând ca în cadrul acesteia să se stabilească sau nu dacă este vorba sau nu despre vreo plată nedatorată și în ipoteza obținerii unei hotărâri favorabile, diferită față de sentința ce reprezintă titlul executoriu ce a stat la baza executării silite, să se procedeze la revizuirea hotărârilor conform art. 509, alin.1 pct. 8 C.pr.civ..
Față de aceste considerente, în baza art.711, 712 și urm. C.pr.civ., instanța apreciază că se impune respingerea și pe fond a contestației la executare astfel cum a fost precizată, întrucât nu sunt constatate nereguli în privința actelor de executare propriu zise emise de executorul judecătoresc P. E. N. în dosarul execuțional nr. 256/E/2014 .
Din actele existente în acest dosar, rezultă că au fost urmărite doar creanțele stabilite prin titlul executoriu și cheltuielile de executare aferente, din cuantumul acestora a fost achitată suma de 113,843,20 lei ce a format obiectul somației emisă la 07.11.2014, iar executorul judecătoresc a emis o nouă somație doar pentru penalitățile de întârziere și a cheltuielilor de executare aferente, în sumă totală de 58.662,16 lei, care însă nu rezultă că ar fost achitată la momentul soluționării prezentei cereri. Trebuie menționat faptul că, toate creanțele urmărite au fost recunoscute implicit de către administratorul contestatoarei-debitoare -dl. M. G., conform actelor mai sus indicate, însușite prin semnătură de către acesta.
Astfel, cererea precizată de contestatoare se dovedește a fi neîntemeiată, întrucât văzând creanțele stabilite prin dispozitivul titlului executoriu și suma de 113,843,20 lei încasată în procedura executării silite demarată de intimată în dosarul execuțional nr. 256/E/2014 al B. P. E. N., nu se poate reține că, în raport de cuantumul creanțelor urmărite s-a realizat de către contestatoare o plată nedatorată în sumă de 62.070 lei.
Ca atare, întrucât nu au fost urmărite decât creanțele stabilite prin titlul executoriu, iar în prezent acestea nu sunt recuperate în totalitate, rămânând de achitat suma totală de 58.662,16 lei cuprinsă somația de plată din data de 05.01.2015,în temeiul art.722 C.pr.civ, instanța va respinge ca neîntemeiată și solicitarea contestatoarei privind întoarcerea executării silite, în privința sumei de 62.070 lei, deoarece nu a fost desființat titlul executoriu și nici actele de executare întreprinse în dosarul execuțional nr. 256/E/2014 al B. P. E. N..
Pentru ansamblul considerentelor prezentate, va respinge cererea formulată, precizată și completată de contestatoarea ., conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În baza art. 453 alin 1 C.pr. civ., reținând culpa procesuală a contestatoarei va respinge cererea acesteia privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, urmând totodată a obliga contestatoarea să plătească în favoarea intimatei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța de plată de la fila 29 dosar.
Verificând nota de timbraj întocmită de contestatoare-fila 259 dosar- și față de motivele mai sus prezentate, apreciind contrar susținerilor contestatoarei că, în cadrul contestației la executare nu pot fi invocate motive de fond dacă titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, instanța urmează a reține că taxa judiciară de timbru datorată de contestatoare în prezenta cauză este de 1.000 lei aferentă contestației la executare, calculată conform art. 10 alin.2 din OUG nr. 80/2013 și de 300 lei, aferentă capătului de cerere privind întoarcerea executării silite, stabilită conform art. 10 alin.4 din OUG nr. 80/2013, rezultând în total suma de 1300 lei.
Prin chitanțele de plată depuse la filele 20 și 260 dosar, contestatoarea a achitat suma de 3646,40 lei taxă judiciară de timbru, context în care diferența dintre această sumă și taxa judiciară de timbru de 1300 lei, apare ca fiind nedatorată, potrivit art. 45 lit. b din OUG nr. 80/2013,astfel că, în privința acesteia contestatoarea are posibilitatea să solicite restituirea în conformitate cu prev. 45 din OUG nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată, precizată și completată de contestatoarea ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI_, cu sediul în localitatea Ștei, ..1, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI_, cu sediul în localitatea B., ., județul Maramureș, împotriva actelor de executare silită inițiate de intimata ., împotriva contestatoarei ., în dosarul execuțional nr. 256/E/2014 al B.E.J. P. E. N..
Respinge cererea contestatoarei privind întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă contestatoarea să plătească în favoarea intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A.-M. B. A.
Red. M.A.M.
Tehnred. B.A.
4 ex./17.04.2015
Emise 2 comunicări:
1.contestatoarea ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI_, cu sediul în localitatea Ștei, ..1, județul Bihor;
2.intimata ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI_, cu sediul în localitatea B., ., județul Maramureș
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 349/2015. Judecătoria BEIUŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 500/2015.... → |
|---|
