Pretenţii. Sentința nr. 181/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 181/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 2282/187/2014
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR - JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 181/2015
Ședința publică din 10 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D. M. – judecător
GREFIER: M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civil privind pe reclamanta . ILLE A. D. împotriva pârâtului A. P., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei av.C. V. în baza împuternicirii avocațiale nr._/30.04.2014 și reprezentantul pârâtului av.S. S. în baza împuternicirii avocațiale nr.301/15.12.2014, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată; că procedura de citare este legal îndeplinită; că la data de 17.12.2014, prin registratură, pârâtul a depus la dosar întâmpinare; la data de 07.01.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare ; precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit art.219 C.pr.civ. instanța procedează la verificarea prezenței părților, procedând la identificarea acestora, astfel:
Av. C. V. se prezintă în reprezentarea reclamantei potrivit împuternicirii avocațiale nr._/30.04.2014 – fila 29 din dosar.
Av.S. S. se prezintă în reprezentarea pârâtului în baza împuternicirii avocațiale nr.301/15.12.2014 - fila 44 din dosar.
În temeiul art.131 C.pr.civ. instanța pune în discuția contradictorie a părților competența ei în soluționarea pricinii, sens în care dă cuvântul părților.
Reprezentanții părților arată că Judecătoria Beiuș este competentă în soluționarea prezentei cauze.
Instanța verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor art.131 C.pr.civ., reține că este competentă general, material și teritorial exclusiv, în soluționarea prezentei cereri, în temeiul art.94 al.1 lit.j raportat la art.107 C.pr.civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul pârâtul.
Instanța pune în discuția contradictorie a părților prevederile art.238 C.pr.civ., referitoare la estimarea duratei soluționării procesului.
Reprezentanții părților apreciază că procesul se va soluționa în termen de 2 luni de zile.
Potrivit art.238 C.pr.civ., ascultând părțile, instanța estimează că acest proces se va finaliza în termen de 2 luni de zile.
Mai apoi, potrivit art.224 și 237 C.pr.civ. instanța dă cuvântul părților în probațiune.
În probațiune, reprezentantul reclamantei av. C. V. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar, emiterea unei adrese la executor pentru a comunica dosarul de executare, a probei testimoniale privind audierea unui martor cu care dorește să dovedească că pârâtul nu a făcut demersurile necesare, respectiv nu a achitat taxa aferentă emiterii documentelor, nu a solicitat emiterea de fotocopii.
Av.S. S. arată că se opune la cererea de probațiune privind audierea martorului.
Av. C. V. arată că dorește să dovedească un fapt negativ determinat.
Av.S. S. arată că nu se opune la proba cu înscrisuri și nici la emiterea unei adrese către executor.
Av.S. S. arată că pârâtului i s-a solicitat suma de 5 lei/buc.copie ceea ce este aberant, reprezintă o împiedicare de a ajunge la informații, pârâtul a dorit să plătească însă nu o sumă excesiv de mare.
Instanța, considerând pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de către reprezentantul reclamantei, ținând seama de dispozițiile art.255 și art.265 C.pr.civ. încuviințează cererea de probațiune.
Instanța respinge ca inutilă și neconcludentă emiterea unei adrese către executorul judecătoresc P. R., întrucât pârâtul nu contestă faptul că a primit suma ce face obiectul acțiunii, așa încât actele de la executor nu au nici o relevanță în cauză - raportat la obiectul cererii, iar proba cu martorul o respinge deopotrivă, întrucât se dorește dovedirea unui fapt negativ, inadmisibil raportat la obiectul acestei cauze, cu atât mai mult cu cât reclamanta este o instituție publică, ce trebuie să dețină înscrisuri în sensul faptelor juridice ce se urmăresc a se proba.
Av.S. S. solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Av. C. V. arată că nu se opune probațiunii solicitate.
Ținând seama de dispozițiile art.255 și art.265 C.pr.civ. instanța, considerând pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de către reprezentantul pârâtului, o încuviințează.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau incidente de soluționat, instanța în baza art.223 al.2 și art.392 C.pr.civ. închide faza probatorie și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. C. V. solicită admiterea acțiunii formulate; cu cheltuieli de judecată reprezentante de taxele judiciare de timbru. Arată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru plata nedatorată, reclamanta a pus la dispoziția pârâtului înscrisurile solicitate, acesta putând solicitat fotocopii cu plata taxei aferente acestora. Reclamanta este îndreptățită la restituirea plății și arată că în subsidiar sunt îndeplinite și condițiile îmbogățirii fără just temei.
Av.S. S. solicită respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată, va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În temeiul art.394 al.1 C.pr.civ., instanța închide dezbaterile.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
1.1.Poziția procesuală a reclamantului:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 18.11.2014, sub dosar nr._ , reclamanta . ILLE A. D., cu sediul în T., nr.88, având CUI_, împotriva pârâtului A. P., cu domiciliul în T., nr.23, jud.Bihor, având CNP_, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 50.641 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor în data de 22.09.2009, pârâtul A. P. a solicitat obligarea Instituției Primarului Comunei T. și a primarului I. Aurei D. să-i pună la dispoziție informațiile solicitate prin cererea nr. 1616/11.08.2009, prin comunicarea în copie, la domiciliul său, a tuturor actelor solicitate .
Astfel, prin sentința nr.313/CA/31.03.2010, Tribunalul Bihor a admis în parte cererea formulată de A. P., dispunând obligarea Instituției Primarului Comunei T. și a lui I. A. D. să pună la dispoziția pârâtului informațiile solicitate, sub sancțiunea de plății sumei de 100 lei penalități pentru fiecare zi de întârziere. Arată că, că instanța a admis acțiunea numai în parte.
Arată că, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, ,,în cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii", iar, pentru . ce trebuie achitată pentru eliberarea acestor copii a fost stabilită prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei T. nr. 18/27.04.2010.
Precizează că, în ciuda acestui fapt, pârâtul a demarat executarea silită împotriva Instituției Primarului Comunei T. și a primarului Ille A. D., în cadrul dosarului execuțional nr. 532/2010 al B. P. R. L., urmărind încasarea unor sume de bani ce reprezentau cheltuieli de judecată și daunele cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere. Astfel, la data de 23.12.2011, executorul judecătoresc a comunicat Trezoreriei Beiuș o adresă de înființare a popririi asupra tuturor conturilor Comunei T., până la încasarea sumei de 50.641 lei, din care 44.500 lei reprezentau daune cominatorii calculate din 16.09.2010 și până la 14.12.2011, iar diferența erau cheltuieli de judecată și de executare.
Arată că, prin adresa nr. 2504/17.01.2012, Trezoreria Beiuș a înștiințat-o că s-a dispus poprirea conturilor subscrisei și că s-a virat în contul B. P. R. L. suma de 50.641 lei, prin OP 350/17.01.2012. Reclamanta arată că în opinia sa, această sumă, reprezentând daune cominatorii, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare, a fost achitată în mod nejustificat din contul subscrisei. Astfel, în conformitate cu decizia nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, obligatorie, ,,hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite”., astfel reclamanta a făcut o plată nedatorată.
În subsidiar, reclamanta arată că, în cazul în care instanța consideră că nu este vorba despre o plată nedatorate, solicită să dispună restituirea sumei de 50.641 lei în baza art. 1345 Cod civil, fiind vorba despre o îmbogățire fără justă cauză, de observat fiind o creștere a patrimoniului pârâtului, o scădere a patrimoniului subscrisei, faptul că există o legătură directă între scăderea patrimoniului subscrisei și creșterea patrimoniului pârâtului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1341, 1344, 1345, 1640 Cod civil, decizia RIL nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, art. 453 Cod pr. civilă.
În probațiune reclamanta a depus la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.313/CA/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._, adresa nr.1784/19.07.2010 emisă de Primăria Comunei T. către pârâtul A. P., confirmarea de primire, adresa de înființarea popririi emisă de B. P. L. către Trezoreria Mun.Beiuș, adresa 317/31.01.2012 comunicată de ANAF Bihor către . popririi, Hotărârea nr.18/27.04.2010 emisă de Consiliul Local al Comunei T., adresa nr.5457/10.05.2010 emisă de Instituția Prefectului către Primăria T., invitația la ședința de mediere emisă de Cabinet de A. C. V. către pârâtul A. P., confirmarea de primire, procesul verbal din data de 24.03.2014 privind procedura de mediere.
Cererea este legal timbrată cu suma de 2118 lei potrivit OP chitanței ._ din 18.11.2014 (fila 7).
-//-
2.1. Poziția procesuală a pârâtului A. P.:
Pârâtul A. P. a depus la data de 10.12.2014, întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că reclamanta solicită restituirea sumei de 50.641 lei, susținând în principal ca aceasta suma reprezintă o plata nedatorată făcută către acesta, iar în subsidiar solicită restituirea sumei având ca și considerent o îmbogățire fără justă cauza.
Raportat la capătul principal, pârâtul arată că este nefondat, având în vedere că nu sunt incidente dispozițiile privitoare la instituția plății nedatorate. Arată faptul ca suma de_ lei a fost executată silit la cererea sa în baza titlului executor reprezentat de sentința nr. 313/CA/31.03.2010 al Tribunalului Bihor rămasa definitiva prin nerecurare, hotărâre prin care Instituția Primarului Comunei T. ILLE A. D. au fost obligați la plata de daune-cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligației stabilite de către instanța prin hotărârea menționată.
Precizează că împotriva executării silite, pârâții din dosar nr._, au formulat contestație la executare, contestație care însă a fost respinsa de către Judecătoria Beiuș prin Sentința Civilă nr. 1421/31.10.2011, pronunțata în dosarul nr._ .Arată că în dosarul nr._, pârâții nu au formulat calea de atac, achiesând astfel la hotărârea Tribunalului Bihor.
Cu privire la invocarea de către reclamantă a dispozițiilor legale privitoare la plata lucrului nedatorat, pârâtul arată că, pentru a se putea dispune restituirea sumelor in temeiul dispozițiilor art, 1341 Cod Civil, și urm. trebuiesc îndeplinite următoarele condiții: sa existe o plată, aceasta plată sa fie făcută în mod voluntar, plata sa fie făcută din eroare și să nu existe o obligație de plată.
Pârâtul arată că în speța de față, plata nu s-a făcut în mod voluntar ci prin executare silită, în acest sens neputând fi vorba despre o eroare a celui care a făcut plata ci chiar mai mult, executarea s-a făcut în temeiul unui titlu executoriu, ca atare neputându-se aduce în discuție inexistența unei datorii, corelate cu plata efectuată.
Cu privire la capătul subsidiar ai cererii referitor la restituirea sumei executate, în considerentul depozițiilor art. 1345 si următoarele, Cod Civil, referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, pârâtul arată că nici aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauza de față, nefiind in situația îmbogățirii fără justa cauza, în condițiile in care sumele de bani executate au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă. Arată că a reține contrariul ar însemna admiterea posibilității unui debitor de a cere si obține rejudecarea unei cauze in procedura de drept comun, eludându-se și ocolindu-se dispozițiile limitative ale cailor extraordinare de atac.
Menționează că acțiunea formulată de către reclamantă in aparent este o veritabila contestație la executare si nicidecum o cerere formulată pe prevederile art. 1341, 1344, 1345 si 1640 Cod Civil.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
-//-
1.2.Prin răspunsul la întâmpinare depus la data 07.05.2015, reclamanta a solicitat instanței să constate că pârâtul interpretează evident eronat dispozițiile art. 1341 Cod civil: Referitor la caracterul de plată nedatorată, arată că reclamanta . debitor al pârâtului, singurii debitori, conform sentinței care constituia titlu executoriu, erau Instituția Primarului Comunei T. și Primarul Iile A. D..Reclamanta a reiterat o parte din aspectele arătate prin cererea introductivă.
-//-
Instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârât proba cu înscrisurile depuse la dosar.
-//-
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința nr.313/CA/31.03.2010 pronunțată de Tribunalul Bihor - Secția Comercială (fila 9)a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A. P. împotriva pârâților INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI T., și ILLE A. D., fiind obligați pârâții să pună la dispoziția reclamantului informațiile solicitate prin cererea nr. 1616/11.08.2009 sub sancțiunea de 100 lei penalități pentru fiecare zi de întârziere. A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata de daune materiale și morale, respectiv au fost obligați pârâții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
În dosarul execuțional nr.532/2010 al B. P. R. L.(fila 19) a fost emisă la data de 23.12.2011 adresă către Trezoreria Municipiului Beiuș prin care s-a adus la cunoștința acestei instituții faptul că s-a dispus încuviințarea executării silite prin înființarea unei popriri asupra tuturor conturilor pe care debitoarea . deschise la aceasta, până la încasarea sumei totale de 50.641 lei.
Prin adresa nr.317/31.01.2012, ANAF –DGFP Bihor - Trezoreria Beiuș (fila 20)a înștiințat-o pe debitoarea . că a fost poprit contul acesteia și a fost virat în contul B. P. R. L. suma de_ lei potrivit OPT nr.350/17.01.2012.
Împotriva dosarului execuțional, reclamanții au formulat contestație la executare în dosarul nr._, contestație respinsă ca tardiv formulată.
Va reține instanța următoarele texte de lege:
Art.1341 din Noul Cod Civil:
,,Cel ce plătește fără a datora are dreptul la restituire; Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri; Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie”.
Din interpretarea per a contrario a alin.2, reiese condiția esențială pentru existența unei părți nedatorate, este ca plata să se fi făcut din eroare . În lipsa erorii ne aflăm în fața unui act liberal ori a unei gestiuni în interesul altei persoane. Ori, în cauză plata s - a efectuat în cadrul unei proceduri de executare silită, în baza unei hotărâri judecătorești, astfel încât nu se poate susține existența vreunei erori.
Chiar dacă prin recursul în interesul legii(decizia XX/2005), s-a lămurit natura juridică a daunelor cominatorii ,în cauză plata realizându-se pe calea executării silite, este exclusă incidența textelor de lege mai sus reținute, această interpretare răspunzând nevoii de respectare a principiului securității dinamice a circuitului juridic civil.
Va reține totodată instanța și prevederile art.1345 din Noul Cod civil:
,, Cel care în mod neimputabil s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Art.1344 consacră legislativ îmbogățirea fără justă cauză ca fapt juridic licit, izvor de obligații,. Pe lângă cele trei condiții generale pentru formularea unei actio de in rem verso, respectiv mărirea unui patrimoniu, diminuarea altuia și legătura de cauzalitate dintre acestea, se adaugă condiția ca îmbogățirea să nu fie imputabilă celui îmbogățit. Cazurile în care îmbogățirea unui patrimoniu în detrimentul celuilalt este justificată sunt redate limitativ în art.1346 NCC.
Nici condițiile acestei instituții juridice nu sunt îndeplinite în prezenta pricină, întrucât pârâtul nu s-a îmbogățit în detrimentul reclamantei, pârâtul deține un titlu executoriu, titlu ce a făcut obiectul unei execuții silite finalizate .
Va reține instanța totodată faptul că argumentele prezentei acțiuni se circumscriu mai degrabă unei contestații la executare, cale de atac exercitată în cauză, respinsă însă de către instanța competentă sesizată.
Pentru ansamblul acestor argumente, instanța va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată, potrivit dispozitivului de mai jos, iar cheltuielile de judecată nu se vor acorda întrucât nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea introdusă de către reclamanta . primar ILLE A. D. cu sediul în T., nr.88, jud.Bihor, având CUI_ în contradictoriu cu pârâtul A. P., cu domiciliul în loc.T., nr.23, jud.Bihor, având CNP_.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș și se judecă de Tribunalul Bihor.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D.M. – judecător M. D.
Red.C.M.
Tehnored.M.D., 4ex.
09.03.2015
Emise 2 comunicări:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 174/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 190/2015. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
